cunoaşterea

Cunoasterea poate fi ratională, stiinţifică si mecanică, utilă, generatoare de tehnologie si surse de energie tehnologice. Cunoasterea poate fi iraţională psihologică si inutilă, ingrăditoarea şi mereu la fel cunostere de sine.
Iată că in functie de utilizarea ei, cunoastrea poate fi utilă sau inutilă prin consecinţele generate prin aplicarea ei. Intr-un domeniu aplicată, cunoasterea este instrumentală si utilă, in domeniul uman, este iratională si inutilă. Cunoasterea te face indemanatec intr-un domeniu practic, dar este incapabilă să te facă mai indemanatec decat esti in a fi. Cunosterea psihologică este cunoasterea generată de dorinţa nemuririi si puterii (prin inductia lipsei si urgenta nevoii ) si este complet obsesivă, deci bolnavă. Cu acestă boală (eu sunt aşa şi pe dincolo, sau nu sunt aşa şi pe dincolo) se identifica ca suflet marea majoritate a celor care sunt aserviti eforturilor intr-un domeniu inexistent, domeniul cunoaşterii de sine. Acest domeniu al cunoasterii de sine este inventat de dorinţa de ai lua locul lui Dumnezeu si a face om dupa chipul si asemanarea ta, prin ignorarea evidenţei propriei existenţe,  prin negarea faptelor si implicit a relatiilor de duşmănie faţă de cei din jur si are drept consecinte comportamente deviante pe care le numim psihologice ca si cum ar exista la propiu, ca şi cum ar fi realitate a cunoasterii sinelui uman. Actiunile generate de dorinta nemuririi si puterii de a domina propria natura este denumita activitatea devenirii de nimic. Dumnezeu a creat om din dragoste si libertatea creativitătii sale, nu din cunoasterea a cum este omul din moment ce nici nu exista inainte de a-l face. Deci nu există o cunoastere reală "a cum este omul".  Dacă a fost făcut din dragoste, atunci el este dragoste in formă. Cunoasterea formei nu este dragostea, nici omul. Miracolul este conştiinţa. Că lui Dumnezeu iau trebuit mai multe zile sa facă om, este o opinie doar. Iau trebuit mai multe zile să facă raiul pentru om, că omul era făcut primul sau ultimul. (Cel dintai este cel din urmă) Acest rai este universul asa cum il percepem. Omul in rai este liber si să-si facă rău singur, incercând sa copieze pe Dumenezeu.  Nu poti copia dragostea oricată tehnologie ai inventa pentru asta, sau oricâte şabloane ai inventa că asa este, sau trebuie să fie, Dragostea. Aceasta este dreptatea. Copii facuti din dragoste sunt frumosi si liberi, cei facuti din placere si datorie, interes sau nevoia continuitătii familiei şi proprietăţilor ei, sunt si ei căutători de plăcere si susţinători ai continuitatii  durerii si datoriei, datornici lor insisi. Unica datorie este faţă de noi insine.