26 decembrie 2010

semnificatii

Craciunul este astazi un eveniment comercial. Asta a fost dintotdeauna?
 Daca cautam in memoria colectiva, gasim semnificatii complet diferite celei de astazi. Dintotdeauna colectivitatile de oameni au cautat armonizarea existentei proprii cu ritmurile naturii si cosmosului. Acest fapt se datora unei intelegeri profunde a unitatii a tot ceea ce exista si a necesitatii integrarii collective si individuale in armonia intregului. Acesta directie de actiune era puternic sustinuta de perceptia maximului de randament in scopurile proprii cu minimul de effort al integrarii in armonia inconjuratorului. Opozitia la acest aspect evident al naturii conducea imolicit la eforturi mari, costuri mari pentru aceleasi sau mai mici rezultate.Din acesta intelegere s-au nascut proverbe de tipul: “toate la timpul lor”, “nu poti face impotriva vantului”, etc. Observatia ciclului formal al cresterii si descresterii zilei pe parcursul rotatiei pamantului in jurul sorelui, a condus la intelegerea faptului ca sunt momente de schimbare a reflexiei acestora in natura si existenta biologica a fiintelor planetare. Astfel solstitiile si echinoctiile au fost punctuate prin sarbatori ca momente de schimbare de atitudine si actiune in existenta. Aspectele culturale sunt mai putin relevante pentru ca nici o cultura nu poate face patrimoniu sau proprietate din evenimentele cosmosului. Prostia genereaza conflicte de genul Craciunul si Hanuka, ar fi sarbatori diferite, una a crestinilor si cealalta a evreilor. Unii nu sarbatoresc Hanuka , ceilalti Craciunul desi sunt aceeasi sarbatoare al aceluiasi eveniment. De ce ? Pentru ca semnificatia originala s-a pierdut, sau pentru ca s-au dat semnificatii diferite ale aceluiasi eveniment fapt care genereaza exclusivism, confruntari ideologice, conflicte interumane. De ce este asociata sarbatoarea solstitiului de iarna cu nasterea Domnului? Durata zilei, a perioadei de lumina a zilei incepe sa cresca , iar Domnul este asociat luminii vii (lumina care isi percepe propria miscare de crestere). Pentru minte lumina este intelegerea a ceea ce este in perceptiea sa, acesta intelegere este constiinta, iar constiinta este “Domul mintii”, cea care hotareste actiunea mintii, sau lumina mintii. Nu a-ti observat ca nu puteti face ceea ce nu intelegeti? Cand intelegeti puteti actiona conform intelegerii voastre. Intelegerea conduce la actiuni armonioase, intre oameni si lucruri.Acesta intelegere (lumina vie) exista si se manifesta pin comportamentul uman diferit in perioda sarbatorii ei: oamenii uita sau iarta conflictele trecute, se aduna in comunitati bazate pe dragoste (indragostitii sarbatoresc impreuna), sau cel putin pe oficialitatea ei (official ne iubim parintii, sotiile, copii, rudele, prietenii, colegii, sau cel putin in acesta perioada ne straduim sa le-o aratam chiar daca nu este). Dar acesta Lumina care se menanifesta cand ea este sarbatorita si celebrata, nu este recunoscuta de persoanele respective, este ignorata. Semnificatia comerciala promovata subtil si subliminal, in care evenimentul celebrarii unitatii fiintiale si existentiale a tuturor oamenilor este interpretat ca reflectat prin cantitatea cumparaturilor si marimea darurilor sau pomenilor facute celor in necaz, ca si cum dragostea se cumpara prin cadouri sau pomeni, iar unitatea umana se demonstreaza prin cantitatea de mancauri si bauturi ingurgitate, ca si cum banii fac viata fericita, astfel se ascunde cetatenilor turmentati Lumina care se manifesta si care este canalizata spre a marii consumul, implicit profiturile vanzatorilor. Iata de ce cum trece sarbatoarea trece si efortul de a demonstra dragostea prin daruri, ramane doar mahmureala si oboseala distractiei cu care s-a inlocuit Lumina. Domul moare inainte de a se naste. Cand Domnul, lumina vie a constiintei se naste, fericirea nu mai este un premiu pentru buna purtare conforma exigentelor vanzatorilor de orice. Fericirea este chiar lumina vie, constiinta completa a tot ce exista si a relatiilor dintre existente. Nu mai se pierde oadata cu trecerea calendaristica a timpului. Semnificatia este : fericirea renaste in fiecare an, luna, ziua si ora, minut si secuda, este cauza, este viata. Fericirea nu este satisfactie nici distractie, nici exaltare emotionala, este firescul a ceea ce suntem, normalul, barometrul snatatii mintii, constiintei si existentei in armonia cu intregul cosmos. Daca nu sunteti fericiti, cunoasteti ca sunteti! Reperele a ceea ce insemna a fi fericit sunt complet false si va fura fericirea. Paranormala este doar prostia! Aud in acest moment o “stire”tv.:oamenii au terminat proviziile dar magazine sunt dechise pentru refacerea lor. Aceasta stire reflecta “sarbatorile craciunului”. Alte stiri se refera la intoxicatiile alimentare si sinuciderile surprinzatoare in acesta perioada. Ce sarbatorim de fapt de Craciun? Stirile ne spun ca nefericirea pe care unii si-o consuma in “placeri”, iar cei care nu au cu ce sa o consume sunt consumati de ea sinucigandu-se. Altii “cantaresc” sufletul la 21 grame. Fericirea lor cantareste 21 grame si din moment ce o cantaresc sunt separati de ea. Nebunia este nelimitata de fericire pentru ca nu este opusul ei. Fericirea nu are opus! Nici nu-mi vine sa mai folosesc cuvantul fericire din moment ce este gratuit incarcat de semnificatii false care-l fac inutilizabil, rupt complet de continutul sau real. Nu simtiti “fericire” din moment ce sunteti! Fericirea nu este senzoriala, fericirea este imensitate. Cei ce au incercat s-o posede au murit de mult si faptele lor se reverbereaza in energia planetei ca un ecou, iar copiii inocenti le copiaza impinsi de la spate de maturii responsabili” : trebuie sa implinesti ceea ce eu nu am reusit”. Este oare atat de greu sa intelegem, adica sa avem lumina vie la propriu, ca daca nu reusim inseamna ca nu se poate sau ca incercam sa facem ceea ce nu exista, ca ceea ce exista, este? De ce tragem mereu aceeasi concluzie gresita ca daca nu reusim suntem neputinciosi? Nu este logic ca daca nu reusesc, incerc sa fac ceva care nu se poate face? Suntem mistere intre mistere? Cine poate dezlega misterul prostiei?

7 comentarii:

  1. Draga Vio,

    Acum, in decembrie, la spartul tragului, incerc a fi o spargatoare de intentii. "Sa nu vreti nimic"; sa fiti buni, curati la inima! :)

    Cat despre faptuire, nefaptuire, posibil imposibil...am avut si eu impresia – ca tot norodul, ca tot nerodul- ca nimic nu este in ordine- "E vreme urata afara; totul e urat", am spus, fara sa stiu ca vreme urata era in mine-, apoi revelatia m-a lovit in moalele capului si m-a zburat fantasmele cat colo: fiecare poarta asupra sa ordinea lumii, daca tu faci ce trebuie, pui in ordine si restul.

    Vis-a-vis de a reusi.... consider ca o virtute mult mai mare si in orice caz mult mai utila decat tehnica de a reusi este de a sti ce să faci cu nereusitele.
    Nu numai ca e imposibil să reusesti intotdeauna dar nu este nici macar constructiv.
    De vreme ce ne sunt date si infrangerire (fara cautare speciala a lor, fireste) trebuie sa existe o tehnica a infrangerilor, trebuie sa invetam nu numai cum sa reusim ci si ceea ce ar trebui să facem cu nereusitele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga anonimule,
    iti multumesc pentru impartasire. Simt curaj si teama totodata in exprimarea ta.Amele sunt capetele aceleiasi nuiele cu care suntem biciuiti."Coroana de spini" este gandirea duala generata de iluzia ca opusul este diferit. Acest tip de "gandire" genereaza dualitati care nu exista decat in imaginarul lumii. Ex: esec-succes, bun-rau,faptuire-nefaptuire, urat-frumos,ordine-dezordine,eu-restul,reusita-ner eusita,victorie-infrangere,etc. Nu ti se pare ciudat ca o singura data nu poate exista decat un singur lucru? Cand esti bun nu poti sa fii si rau ,cand esti rau asemenea si este inutil orice sfat de genul "fiti buni"? Cand esti lacom si plin de dorinte (adica neimpliniri), nu crezi ca este complet inutila indicatia pretioasa "sa nu vreti nimic"? Noi oscilam intre aceste inutilitati, ne simtim rai si vrem sa fim buni, etc, pentru ca ne dam aceste indicatii pretioase in propria minte ?Confundam opusul cu diferitul: neimplinirea cu dorinta, singuratatea cu aglomeratia sau gramada,etc, le percepem ca diferite cele doua aspecte, dar nu sunt decat forme diferite ale aceleiasi stari de insificienta a propriei persoane.Solutia unei situatii nu este opusul ei.Cine confunda asemanatorul cu diferitul si diferitul cu asemanatorul, confunda tot.Ceea ce este complet diferit este asemnator si ceea ce este complet asemenea este diferit ca barbatul si femeia, omul si dumneseu, etc. unul este matrita celuilalt. Dar aceste aspecte aparent abstracte si filosofice (pentru mine evidente si solide ca si materia) nu sunt decat contextul circumstantial in care gandirea sa produca o miscare de auto-constientizare sau inviere.In acest blog nu urmaresc sa dau sfaturi sau solutii, doar sa descoperim ceea ce este fals si sa vedem ca fals, falsul. daca anonimule drag, esti de sex feminin am dat-o in bara pentru ca stiu ca numai asta nu doreai sa asculti sau citesti. Nu pot sa nu iti multumesc pentru bucuria pe care umorul tau mi-a amplificat prin asocierea diferitului "norod" cu "nerod" care este complet asemenea.A vedea falsul ca ceea ce este inseamna ca ai iesit din confuzie si vinovatiea insuficientei propriei fiinte. Adevarat te-ai nascut si asta conteaza din moment ce este fapta ta. Astept in continuare feed-back :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Vio,

    N-ai dat-o in bara (desi sunt...), abordarile tale deschid usi fara sa le atinga minerul sau incuietoarea, pur si simplu le spulbera.
    Te urmaresc, la inceput am incercat sa imi ascult mintile incercand sa deduc, apoi am realizat: cuvintele tale trebuie luate brut ca palme date cu putere iluziilor si himerelor instalate confortabil in mintea noastra.
    Acum stiu ca superioritatea adevarului asupra erorii e ca stie despre sine si despre eroare, in timp ce eroarea nu stie decat despre sine.
    Pana nu am realizat asta am dat din iad în foc si din rug in spini. Oricat am asteptat eu o indexare a sansei, nu m-am ales decat cu reeditari ale scatoalcelor unei existente obraznic de drepte :)

    P.S Ma bucur ca am reusit sa te binedispun, formatia mea pacatos de umanista imi ofera ca modesta posibilitatea de a face mai cu rasul, mai cu plansul asocieri frisonant de adevarate gen : norod si nerod:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Drag anonim,
    Chiar daca "formarea" ta umanista este "pacatoasa",percep neprihanirea de dinaintea "formarii" intacta. Orice "formare" (indiferent de interese sau justificari ideatice) este o deformare. Problema nu este "deformarea" sau deformatia produsa de formare, ci identificarea noastra cu deformarile prin reactii serioase la ele. Umorul salveaza omorul. Zambetul si hazul sunt vraci care dizolva frica si fara frica de formari, deformari si defecte (acelasi lucru in forme diferite) nu mai alimentam propria inchisoare si gratiile ei deformarile prin opozitie. Nu exista alt necaz in afara celui facut de noi insine prin acceptare sau respingere (acelasi lucru sub aspect de diferit).Problemele psihologice ale singuratatii si vinovatiei sunt complet false. Acesta evidenta se releva in momentul in care percepem ca le imaginam singuri (le dam forma si obiectivitate prin identificare). Numai intelepciunea cunoaste ca tot ce vede este imaginare si nu-si dubleaza imaginarea imaginandu-si. Percepe, vede falsul si comedia produsa, rade de propria "productie" si ea se dizolva in mirare. Cum reusesc sa prduc sau sa accept asemenea mizerii despre mine insumi si de unde vine incapacitatea de a ma defini singur!!!!!???

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Vio,

    In sfarsit am reusit sa ma dumiresc si eu, am inceput sa vad si sa inteleg, printre completarile tale am gasit un set de chei cu care pot sa descui usile constiintei mele.
    Imi trebuie rabdare si vointa sa potrivesc fiecare cheie in broasca ei, oricat ar fi de greu drumul indraznelii, totusi e singura cale demna, singura cale care duce undeva.Toate celelalte sunt risipe.
    Iti multumesc pentru cuvintele tale, o sa le dospesc cu multa rabdare si nesat, o sa iau seama si o sa le pastrez in ascunzisul de suflet rezervat certitudinilor foarte mari.
    Intelepciunea straveche din care si-au luat zborul cuvinte mieroase cum ca n-ar muri caii cand vor cainii, cum ca pietrele raman dupa ce trece apa, nedreptatea, supararea furtuna, mi-e de mare alinare.

    Cu drag,:)

    RăspundețiȘtergere
  6. aaa.... si uita-ma peste comentariul meu anterior cel cu " formatiune pacatos de umanista" era doar metaforica, daca stau sa dospesc mai bine as putea sa spun mai de graba ca e pagubos de umanista :) cu care nu ma identific.
    Dar trebuie sa recunosc ca interventia ta ca o virgula intre subiect si predicat a fost ca o boare-licoare, mi-a ridicat niste semne de intrebare.
    Propun inlocuirea dualitatii peiorati/figurativ, cu conceptul de virtual/ propriu, sa scapam de mlastina polisemantica si ca sa rarefiem termenii inecuatiei. :P

    RăspundețiȘtergere
  7. Am doar sa-ti amintesc ca esti in posesia unei"chei" care se potriveste tuturor "usilor". Indrazneala poarta in sine geniu, putere si magiw.:)

    RăspundețiȘtergere