30 decembrie 2010

slujirea aproapelui

Universul se recreeaza continuu cu fiecare recunoasterea a lui de catre noi.Cum il recunoastem?
Simplu, fiind tacut il recunoastem in faptele sale. Care sunt faptele lui? Simplu, tot ce este nefacut de maini omenesti! Ceea ce nu se vede este unitatea de nefragmentat, plenitudinea si frumusetea sa. Tot ce este viu este interconectat, are coeziune si omogenitate.  Floarea fragila depinde de statornicul soare si soarele de floare; unul fara celalat nu poate exista.De ce vor unii sa stapaneasca si domine natura? Singura explicatie logica este aceea ca nu inteleg universul si unitatea sa. Abordarea lor cognitiva si faptica porneste de la o falsitate, de la o premiza falsa, dintr-o falsa axioma. Astfel apar postulatele falsului fundamental al autodegradarii, entropiei,ale caror consecinte le denumim moarte, o personificam ca sa avem pe cine da vina si a ne ascunde propriile fapte pornite din postulatele falsului. Iata o evidenta strigatoare pe care nu o auzim: ne confruntam permanent cu propriile facaturi. Facem soldati din copiii nostri si ne confruntam cu soldatii. “Celorlalti” este justificarea, ascunderea sub covor. Ceilalti au aceleasi fapte si aceleasi justificari, iar strategiile si justificarile justificarilor lor sunt ascunderea stiintifica a falsului. Daca intelegem asta , frica de orice “dusman” se spulbera, pentru ca orice dusman are treaba cu alt dusman, in nici un caz cu noi care nu dusmanim. A dusmani este actiunea dusmanului. Imi amintesc de un banc: mama, ce fac securistii? Securesc mama! Nu va ingrijorati de puterea armatelor si criminalilor care ar putea cotropii sau impiedica o actiune a viului. Moartea se lupta cu moartea. Viata nu are opus nici opozanti, nu este evident asta? Nu exista nici o fiinta in univers care sa nu fie in accord cu viata! Iata viata nu are opus si opozanti la ea, iar cand cu ceva este in accord fiintele din intregul univers, inseamna ca  acel fapt universal, complet, indestructibil si liber, neconditionat, patrimoniul neconditionat al tuturor este. De ce credem pe dos? Sau acest “dos’ este necredinta? Evident ca nu. Limitele credintelor sunt generate de postulatele false de la care se porneste. Viata nu este un postulat, este o evidenta.Aceasta evidenta ne este ascunsa de ingramadirea in jurul nostru de obiecte si medii artificiale, mecanice si astfel nu percepem universul ci doar ceea ce este facut de maini omenesti din postulatul dominarii naturii si premeditarea ei ca dusman, ca opponent. Va mirati de ce acesti credinciosi ai postulatelor stupide, vad si se simt in natura in nesiguranta?. Frigul, caldura, ploaia si seceta ,animalele si padurea, usturoiu si ceapa, de regula tot ce este natural este periculos, trebuie prelucrat si dezinfectat. Perceptia lor este prelucrata conform postulatelor, nu pot percepe ce nu este "postulat dinaintea lor"; iata de ce am facut acesta ‘obsesie’ cu promovarea perceptiei profunde, care patrunde dincolo de postulate si ideile nascute din ele; fara ca nimeni sa se mai intrebe daca sunt si adevarate; sunt luate de-a gata; leneviea este scumpa si fiecare poate calcula valoarea ei insumandu-si facturile platite de-a lungul propriei existente. Lenesul nu exploreaza, nu percepe, ia de-a gata. Semipreparate culinare, informatii procesate rauvoitor (in interese straine siesi), ideologii straine de leaganul lor, cai de urmat de care altii s-au plictisit sau nu le mai suporta consecintele si le vand pe post de “know how”. O sa-mi reprosati, dar ce este rau in toate astea, este civilizatie si o sa va raspund: nu toate astea sunt rele, ci “de dragul cui” ele sunt facute. “De vina” este de “dragul cui!” Acum ne putem apropia de “slujirea aproapelui…”. De dragul cui slujim trecutul, cunoasterea? De dragul cui slujim sistemele educative, politice, economice, culturale, familiale, religioase,etc, ??? Oficial, de dargul nostru, al familiei, al poporului, al umanitatii, al sanatatii, al iubirii, al lui Dumnezeu, ca sa supravietuim, etc. Sa supravietuim cui? Se intreaba cineva, CUI vrea sa supra-vietuiasca? Se intreba cineva, cu CINE este in conflict, confruntare, razboi, etc? Postulatul supravietuirii, justificarea bazica a tuturor faptelor, este complet fals. De dragul cui…, toate astea???
Ca sa gasiti raspunsul la intrebarea capitala “de dragul cui…?” este urgent sa-l gasiti in propria perceptie refuzand orice raspuns dinainte-ascultat! Ascultati universul tacut si din tacere ve-ti auzi raspunsul sau. Pana la acest raspuns, orice “slujire a aproapelui” este ipocrizie sfruntata. Parintii pe patul de moarte isi cheama fiii si le spune ca pentru ei a adunat toata viata averea, s-au sacrificat pentru ei! Oare? Orice obiect lasat mostenire, este moarte lasata mostenire(exista lucruri si fiinte, lucrurile sunt moarte si fiintele vii), si acest tip de mostenire consuma, costa. Care parinte a inteles ca singura mostenire adevarata este intelepciunea si existenta in armonie cu viata traita, care se traduce sensorial in simtamintele implinirii si fericirii de a fi/. Cine a inteles ca mostenirea averii este si mostenirea frustarilor si conflictelor cu care a fost acumulata, ca averea este consecinta ,fructul razboiului si acest razboi de supra-vietuire este mostenirea reala lasata. Ve-ti fi revoltati poate si ma ve-ti lovi cu biciul gandurilor voastre, intrebandu-ma “ce vezi nebunule rau in avere si bogatie?” ; raspunsul meu este ca nu vad nimic rau in bogatie si avere ci “de dragul cui” sunt ele facute. Nu sfatuiesc pe nimeni sa renunte la averi si bogatii, sau sa le cedeze pomanagiilor, ci sa-si schimbe “dragul”, impreuna cu pomanagii. Slujirea aproapelui este arta vietii. Intentia de a darui genereaza ce sa daruiesc, apoi daruiesc pentru ca am ce, iar ceea ce daruiesc genereaza daruire si acesta este procesul generarii si regenerarii de bogatie reala si in spirit si in lume, si in minte si in buzunar. Fara daruire exista doar rutina, mecanica si roboti biologici in programul carora exista credinta ca ar fi vii. Dar fiti foarte atenti ca a darui nu insemna a cumpara pe Dumnezeu , soarta sau pacatul, imagine, notorietate, autoritate, voturi sau aplauze.Vom reveni pe tema slujirii apropelui dupa ce vom trece prin: pedeapsa sau penitenta?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu