noi traim in imensitate

In Imensitate nu ai unde sa te inalti si nici unde sa te prabusesti, nu exista nici culmi, nici abisuri. Imensitatea lumineaza tot ceea ce exista si contine intrega existenta, sau radiatiile sale. Toate radiatiile sale au un puct focal, (unde se focalizeaza), adica unde sunt una, o unica radiatie. Care este numele acelui punct focal?
 Imensitatea este dincolo de ceea ce mintea poate sa cuprinda si atat de evidenta in perceptie. Ea intregeste perceptia si ii da sens; face ca eu sa nu fiu nimic, ci releva pe eu sunt  ca totul si toata energia. Orice structuri ale gandirii care nu se nasc din simtamantul imensitatii inconjuratoare sunt demascate ca povesti de adormit copiii pentru a fi consumaţi in timp ce dorm (mitul saturnian);  evidenţă desconspirată de faptul ca, imensitatea ne releva inexistenţa "inconştientului" (scuza) si "secretelor" (planificarile ascunse).
Imesitatea este cea peste care "dau" si  o ignora oamenii de stiinta considerand-o nelucrativa, atunci cand cauta inceputul si sursa universului, cat si atunci cand cauta in interiorul materiei cauza ei prima. Imensitate in interior, imensitate in exterior. Nu exista interior si exterior, ci zidul perceptiei generat de gandirea abstractă şi abstractizarea a ceea ce "este pur si simplu "si care separă şi fragmentează mintea umana, risipind energia ei. Gandirea nu poate creea;  structurile rigide, fara viata ale conceptelor abstractizării nu sunt miscarea spiritului, a inteligentei. Semnificatia ratiunii gandirii este descrierea, comunicarea, puterea comunicarii (nu a informatiei). Comunicarea este spontana si nepremeditata,  onesta si  din seninătatea mintii asa cum doar copiii stiu sa comunice, pana in momentul programarii lor mentale si asa cum oamenii stiu sa comunice dupa eliberarea de programare. Ambele categorii sunt greu de inteles si perceput, greu de auzit, pentru ca ceea ce comunica ei se afla dincolo de îmbâcsirea percetiei cu falsuri. De aceea si copii si inteleptii sau oamenii liberi sunt catalogati drept naivi sau nebuni iresponsabili, de iresponsabili si surzi. Inteligenta apartine ca domeniu percepţiei, (nu persoanei), si este creativa dând profunzime, coerenta, ordine si sens, oricarei miscari sau oricarui lucru. Imesitatea ca perceptie vizuala si simtamantul ei ca perceptie senzoriala, vie, elibereaza constienta si inteligenta, atentia si energia de orice aservire. În imensitate nu ai unde sa incepi si nici unde sa sfarsesti. Imensitatea releva identificarea, povestea si falsul in care triesc visatorii adormiti. Perceptia falsului ca fals este inceputul trezirii, cota zero. Deschiderea ochilor in intunric fara sa ne speriem de el, ne da sansa "trofeului" intelegerii pure, sau putem refuza, alegând cantitatea informatiei si manipularea cunoasterii egocentrismului obisnuit. Intelegerea pura aduce cu sine perceptia activitatii centrului intunericului, a strategiilor ego-ului adormit, in cosmarul inexistentei sale. Imensitatea (perceptia ei), ne releva ce nu este iubire, ce nu este inteligenta, compasiune, atentie, intentie, vointa, etc, si asta ne da stabilitate, impecabilitate in actiuni individuale, responsabilitate. Nu mai poti abjura (cum se spune) "adevarul tacut" care te face responsabil si ai curajul nonconformarii falsurilor, curajul desconspirarii lor, pentru ca in inima ta, teama a murit, centrul intunericului a fost spulberat la propriu. Nimeni nu te mai poate santaja cu moartea sau distrugerea, cu denigrarea sau izolarea financiara sau de alta natura. Unde si cine te poate izola in Imensitate?! Imensitatea releva falsul tuturor santajelor, amenintarilor si conditionarilor; false in adevar, doar acceptarea sau respingerea noastra (capetele diferite ale aceluiaşi baţ), face sa ni se para reale, iar cand aceasta constienta invie in noi, nimeni si nimic nu are vreo sansa, sau posibilitate si putere, sa ne faca sa acceptam minciuna, falsul si tradrea de sine. Suntem liberi dintotdeauna pentru totdeauna. Mintea (si lumina ei constienta si energia ei atentia) nu este aservita conditionarilor (ritualurilor), le-a spulberat, apoi elibereaza si creierul, memoria conditionarii este stearsa, adica se smulge din tirania obisnuintelor, cunoscutul ego. Memoria exista, este materia, nu trebuie să o memoram in cap, in creier, sa o dublam, dublându-ne inutil. "Mintea nu poate fi ţinută, in minte" Conceptul memoriei este complet fals. Materia este memoria universului, minte formată, exprimata, sau energie condensata in forma, corpusculul undei, a radiatiei imensitatii, unul cu radiatia, fara separare. Gandirea nu se mişca, este deja acolo, atentia se mişca, totalitatea energiei se mişca. Miscarea din cap a gandirii, cunoscutul dialog interior (stai de vorba cu tine ca si cum ai putea sa-ti spui ceva ce nu stii) este reverberatia informatiilor din materie-memorie, mereu la fel mereu trecute.Este o miscare aparenta, falsa, fara un sens rational, este irationalul negarii si respingerii de sine, ceva ce credem ca putem sa facem, fara a putea vreodata. Cand dialogul interior (amagirea, premeditarea, lamentarea si razbunarea), inceteaza, imensitatea este acolo, intregul spatiu, timp, substanta si energie, este la dispoziţia ta asa cum  dintotdeauna este si responsabil esti dintotdeauna de ceea ce exprimi din acest potential. Refuzul exprimarii este acceptarea obisnuintelor sau sabloanelor, o exprimare a acceptarii. Privind "lumea",  intelegem ca refuza sa exprime, pentru ca, a exprima inseamna a iubi. Refuza sa exprime viata pentru ca a o exprima inseamna a iubi. Revendica iubire, ascunzându-şi faptul ca a revendica iubire este egal cu refuzarea ei. Acest refuz, transforma lumea intr-un cadavru, intr-un camp de conflict si moarte. Crucificarea figurativa, are esemnificatia faptului ca nu poti trai pe un camp pe care cultivi conflictul si moartea; că sfărsitul tuturor conditionarilor (cultivarii mortii)  nu este moarte ci inviere. A doua venire a lui Cristos este pentru fiecare atunci cand, in inima  sa, il descopera pe Cristos, adica inima sa este punctul focal al intregii constiinte. Prima venire este prin  intelegere, intelegerea este canal curat, raza pura, lumina alba pura, lumina vie, cum va place sa-i mai spuneti, chiar daca nu este o cunostere directa pentru multi care rostesc aceste cuvinte, iar prin acest canal curat acesta radiatie a intelegerii ajunge in inima, sau punctul focal unde totul este unul, fiinta voastră, unde se reintalneste cu ea insasi, "se regaseste pe sine cel care se parasise pe sine", asa cum este el, a reinviat a infinita oara. Acestă reânviere mereu noua, niciodata la fel, este adevarul existentei. Ineputul inseamna "prospetime, proaspat" , nu este un reper al fixitatii si spatialitatii sau temporalitatii. Imensitatea este mereu proaspata, inepuizabila. "Eu vin de la tatal si cu el una sunt", adevarul integritatii continatorului, Sublimului. A Fi este gratis, dar nu este o "pomană"! De cate ori revendicam viata si iubirea, etc,( ca si cum altcineva ar fi reponsabil), implicit o refuzăm. Acest cerc vicios incetează pentru fiecare cand hotareste sa perceapa in loc sa "gandeasca".A medita nu inseamna a sta de vorba cu tine insuti, ci a explora perceptia respectând măretul ei edificiu. Obisnuintele dominatiei, controlului si conservarii sale, cunoscuta supravietuire, adica sacrificiu de sine sau sacrificarea sinelui, demoleaza acest edificiu, fara a reusi vreodata sa afecteze creatorul ei, ci se rasfrange doar asupra acelei constiinte care face acesta, cunoscuta trăire si experientă a nefericirii, a izolarii. Cu toate acestea, omul poate oricand sa transforme o infrangere intr-o victorie, pentru ca se joaca in propria sa proiectie unde are decizia si libertatea deplina, dintotdeauna. Cand paraseste campul proiectiilor se intoarce acasa. De ce ar face asta? Pentru ca nu gaseste nimic nou, proaspat, acolo. Se intoarce sa creeze. Din infinit in infinit si mai departe, vin si plec stand pe loc, acasa in prezenta mea din imensitate, in puritatea a ceea ce este fara inceput si sfarsit.