vectorii dorintei

Toate actiunile indivizilor sunt vectorii dorintei. Cum dorinta este aceeasi unică dorintă, expresia ei multiplicată individual, creeaza conflictul dintre diferitele forme ale dorintei.
 De exemplu la nivel bazic, toti cetatenii doresc bani (conditionarea puterii), si patronul si angajatul. Dar acesta unica dorinta determina conflictul intre patron si angajat. Unul doreste sa dea cat mai putin din rezultatul activitatii comune evaluat in bani, ca sa-i ramana lui cat mai mult, celalalt doreste de asemenea sa obtina cat mai mult. Patronii fac legile, de aceea in acesta batalie castiga intotdeauna, prin tortionarea angajatilor prin intrumentul represiv creat prin lege, proprietatea. Conceptul proprietatii, genereaza  impartirea cetatenilor in stapani si sclavi. Incercarile comunistilor de a rezolva in societate acesta situatie s-a dovedit inutile din moment ce proprietatea era o conditionare conceptuala a constiintei. Constiinta conditionata de trecutul conceptual transformat in eu, (identificarea emotionala cu axioma respectiva a proprietatii), prin care individul se reprezenta pe sine prin ce are si nu prin ce este, nu poate fi fundatia unei structuri comunitare  care are conceptual  alta paradigma, proprietatea tuturor, (care tot proprietate este), Tot acelasi conflict al dorintei proprietatii si identificarea sinelui cu reprezentarea, cu proprietatea. De aceea comunismul implica teroarea reprimarii, impunerii unor dogme diferite de obisnuiţa inertiala a trecutului : atasamentul de conceptul proprietatii individuale si conceptul proprietatii tuturor, (teoretic a nimanui, practic a celor ce o  gestiona). Acesta este conflictul aceleiasi dorinte  conceptual imbracata in haine aparent diferite. Conceptul democratiei (puterea poporului) este o utopie asemanatoare comunismului, deoarece conflictul dorintei se manifesta intre forma sa oficiala, puterea majoritatii, adica a nimanui, nu a individului, si forma sa faptica dorinta personala de putere. In fapt democratia nu se poate exprima ca o structura reala , asa cum nu poti sa faci paine din pietre. Altfel spus, din constiinte egocentrice nu poti construi o comunitate, nici din constiinta comuniunii nu poti construi o societate bazata pe proprietate si obsesia puterii personale. Ceea ce este evidentă si importantă, este perceptia faptului ca toate structurile sociale ale fagmentarii constiintei, se realizeaza in urma promisiunilor facute de atingere a idealului : Bogatie, Libertate, Dumnezeu, care este de fapt constiinta nefragmentata in manifestare faptica, (adică materială, fizică, naturală). Fragmentarea constiintei si structurile sale sociale traiesc pe baza promiterii nefragmentarii constiintei, ceea ce este evident ca nu poate realiza. Constiinta fragmenta de dorinta, nu pote fi intregita de dorinta. Comic, nu ?!?! Pe promisiunea dorintei ca nu va mai face ce face, se bazeaza intrega structura sociala incepand cu familia, cu relatia dintre doi oameni. Este evident ca toate promisiunile dorintei sunt din start imposibil de tinut, iar acest fapt constientizat sta la baza tuturor manipularilor. Promisiunea este maximum si minimum   manipularii. Ca aceste promisiuni sa determine angajamentul multimii pe directia dorita de manipulator, ele sunt intodeauna facute in numele lui Dumnezeu, Cristos, etc, puterii, nemuririi,etc ,a ceea ce este deja individualitatea creatata de totalitatea constiintei, omul. Cand acesta intelegere e vie in constiinta individului, lupta dorintei cu ea insasi sub forma multiplicarilor sale, incetează. Constiinta dorintei (referitoare la existenta ei dinainte de a fi constientă de sine) determina expresia individuala verbala si faptica a paradoxului: "Toate dorintele (dorinta) mele sunt indeplinite  deja, acum si intotdeauna". Dorinta unica este "A fi" si este indeplinita deja pentru orice constiinta. Nu poti sa nu fii! Comunitatea din unicitatea dorintei se poate exprima in limpezimea de cristal a adevarului. Stradania de a deveni ceea ce sunt, este conflictul launtric si expresia sa, dialogul interior. Ascunzisul acestei stradanii inutile, manipularea, este "devenirea de mai mult", lacomia, vidul din constienta noastra: " doresc sa devin mai mult decat nimic in timp ce sunt totul", iar acesta dorinta este "devenirea  nimicului , nimic" Devenirea in plan interior (devenirea psihologica) este moartea interiorara, fragmentarea constiintei care se manifesta in oglida perceptiei ca si conflict interuman generalizat. Psihologia este stiinra manipularii emotionale si a bolilor energiei create de aceasta manipulare, nicidecum  stiinta despre cum fiinta umana este. Cei ce doresc sa rezolve problemele umane, sunt incapabili să o faca, pentru ca le genereaza, pentru ca ele nu exista decat in conceptia lor si nu in conceptia umanului. Moartea universalului, a tot ceea ce este uman, este target-ul salvatorilor si profetilor si a tuturor specialistilor in "probleme umane", toti dorind sa rezoleve probleme care sunt doar in constienta lor , propria nebunie de fapt, vor sa conduca si rezolve. In loc sa o faca, se straduiesc sa o rezolve acolo unde nu se gaseste, adică in constiinta omului: promiţându-i constiinta lui Dumnezeu, care este deja omul, iar fiul omului , constiinta lui Dumnezeu este , cei doi care sunt unul.  Crucificarea sa,  inceteza pe pamant astazi.  Maine nu puteti actiona, a-ti inercat mereu pana acum si vedeti ce se intampla.  Nu va faceti griji pentru viitor. traiti sincer in prezent si viitorul va fi obligat sa fie, ceea ce prezentul este. Realizerile prezentului dau forma viitorului. Astfel umanitatea are o singura cale. Daca prezentul este facut perfect viitorul va fi perfect. Nu este vorba de perfectiunea  AMÂNATĂ, efect al eforturilor noastre, ci de constiinta perfectiunii prezente, eu sunt, care genereaza constiinta viitorului perfect. Ne tragem dintr-o sursa care traieste complet in prezent si dintr-un popor in acord cu ea. Insa trebuie aratat ca greseluile câtorva  acceptate de majoritate, pot coplesi si conduce masele la uitare pentru o mare durata de timp. Va rugati pentru libertate si eliberare de orice limitare si teama, dar daca nu a-ti uitat si iertat limitarea, v-ati amintit-o foarte bine si ati uitat libertatea. Acesta este un mesaj de libertate catre intreaga lume. Deschidem cartea vietii aflata in perceptia noastra si trăim viata. Libertatea zilei ne asteapta ca sa nu mai asteptam. Constiinta perceptiei creatoare ne scoate din rutina reactiilor la reactii. Maretul edificiu al perceptiei este creatia omului. Oameni intoarceti-va pe pamant! La piciorele voastre stati voi insiva. Ridicati-vă in picioare si va veti ridica in toate cerurile si dincolo de ele, in adevarul care suntem!