03 iunie 2010

presarii

A fost odata o structura de gandire, adica un set de reguli si idei fixe, nascuta din teama, care era denumita securisti. Un copil intreaba mama: mamaaa, ce fac securistii?
; mama raspunde: securesc ,mama.(Acum cred ca puteti identifica, masca sub care se prezinta astazi.) Ce functiune avea aceasta stuctura in societate? Sa creeze. Creeau imagina unui popor fericit, a unui conducator intelept, a unui dusman fara scrupule si expansionist, identificat clar,capitatistii. Apoi, aveau grija sa transforme creatia lor, in credinta maselor populare. Fericitii credinciosi, astfel creati, erau rasplatiti cu functii si onoruri, ceea ce le permitea sa ciupesca mai mult decat tainul stabilit. Pe cei ce nu credeau, sau se faceau macar, ii bateau, la masina de scris. Intrau sub jurisdictia altei structuri de gandire, altor reguli si idei fixe, numite militieni sau presari, care ii bateau manual, (moral si psihic). Cum nimanui nu-i convine un astfel de tratament, in scurt timp toti cetatenii au inteles ca este mai bine sa te faci credinciosul setului de reguli si idei fixe, creat de securisti. Unii dintre ce-i ce s-au facut credinciosi au ramas asa, pana la adanci batranete ( si au facut si pui), mai exista si astazi, cu denumiri schimbate. Dragi prieteni va propun un joc: sa descoperim mastile sau denumirile ,sub care se ascund astazi. Metoda este data chiar de proverbul: lupul schimba parul, dar naravul, ba. Cine sunt “creatorii” astazi? Pentru a gasi raspunsul, sa ne amintim ca, acea creatie a securistilor, era catalogata drept copie a crestinismului, cu aceleasi promisiuni: un taram al fericirii, societatea comunista, in locul raiului crestin, un parinte, conducator intelept al poporului, in locul lui Hristos, pedeapsa iadului fiind inlocuita cu munca silnica pentru dusmanii poporului in lagare. Cine face acelasi lucru astazi? Aceasta intrebare ne releva o imagine incredibil de vasta si spectaculoasa. Securistii in loc sa dispara, au acaparat aproape toate aspectele vietii sociale, si-au multiplicat activitatea acaparand intrega societate si ascunzand-o sub masti subtile, rafinate prin perversitatea lacomiei. Astazi ni se creeaza fericirea daca zilnic bem un iaurt miraculous prin efecte si defecte, (vechia smecherie a elixirului fericirii, sau constiintei multilateral dezvoltate); in loc de “noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copiii”, copiii canta “Nino, nino, Danonino,” sau in loc de “vreau o papusica”, “Vreau la Mc.Donald”; stai si te crucesti de cate forme de credinte create a raiului sunt astazi pentru copiii si mai ales pentru ei, datorita faptului ca inocenta lor creatoare, trebuie planificata, canalizata spre prosperitatea creatorului securist, si aceasta canalizare este pentru timp indelungat, iar timpul, inseamna bani. Pentru adolescenti raiul (societatea comunista) ia forma exceselor senzoriale, prin sex fara limite (in final, securismul), prin miracolele drogurilor si energizantelor la moda (nirvana, in sfarsit descoperita), prin excitatia fanatismului de factura mistica si religioasa (in sfarsit am gasit Sambala), prin ejacularea si orgasmul provocat de “X extreme”, “XXX”, sau libertinajul violentei emotionale si fizice asupra prorpiului corp, al indolentei si crasei indiferente in fata a tot ce exista in jurul tau. Adultii, cei seriosi si responsabili, au propriul rai creat de securistii la moda: Cardul a luat locul carnetului de partid, studiilor si moralei; ai carnet rosu, ai parte; ai carte, ai parte; prea complicat, sa simplificam: ai card, ai parte: gagici, proprietati si functii inalte in care sa creezi soarta celorlalti dupa “bunul” plac, fara nici un efort sau alt merit, accesand astfel, nivelul securistului la moda. Cum obtineti acest elixir al fericirii, cardul? Faptele ne arata clar ca intr-un singur mod: furtul celor multi, in fiecare zi cate putin de la multi, mult pica. Pentru asta, trebuie acaparate mijloacele prin care se satisfac nevoile create pentru cei multi, mijlocele satisfactiei, sexuale, alimentare, culturale, etc. Pentru ca sunt “create” prea multe variante de nevoi, de satisfactii de satisfacut, securistii creatori au simplificat mijloacele intr-unul singur : banul, a carui valoare o stabilesc ei insisi, a carei productie o controleaza ei insisi, iar distributia lor prin indatorarea celor multi, oferte de bani si castiguri, tot miraculoase, contra munca sau putin si sigur, constant de la multi pe temen lung, mult se aduna astazi.Astfel totdeauna banii, sau mijlocul satisfactiei-orbire, sunt la producator, sub controlul lui constant, tot ceea ce da prin credit ii apartine constant. Astfel adultul doar munceste fara sa aiba nimic al lui. Incredibil, nu? Statisticile in Statele Unite arata clar (iar acest model este impus intregii lumi), ca daca s-ar trage linie si s-ar face bilantul a ce are fiecare la propriu, americanii ar ramane doar datori bancilor, iar bancile ar lua la propriu ce le apartine si a fost dat in folosinta cetatenilor. Acestora din urma, le-ar ramane in atari conditii scriptice, doar datorie. Iata comunismul perfect, in care proprietatea teoretic apartine tuturor bancilor (poporului), iar bancile, apartin unui infim procent din populatia globului, securisti creatori. Cuvantul zeilor (securistii) si naivitatea poporului inspaimantat de grija zilei de maine, mereu nesigura, impreuna dumnezeu este, al acestei societati comuniste multilateral dezvoltate. Din aceste consideratii traite, trag concluzia ca securistii au izbandit, au creat comunismul lor preferat, iar acesta inseamna 99% fara proprietate (aceasta fiind raul, generator de conflicte, de care au salvat poporul), si 1%, proprietarii, s-au sacrificat pe sine si si-au asumat acest rau, proprietatea tuturor resurselor pamantului. Nu este acesta mitul “sacrificiului de sine” in varianta facatoare a facturilor, pe post de creatie?(prin facaturi inteleg, vrajeala vrajitorilor).
Mai raman cei supti de vlaga (de Wreith, ca in serialul Atlantis), inutili, povara a sistemului creat, care trebuiesc eutanasiati cu acordul lor. Enervandu-i, inselandu-i cu promisiuni care din start nu se intentiona a fi tinute, speriindu-i cu telejurnalele groazei de la ora 5, etc, etc, ii conving pe bietii copiii naivi storsi de vlaga tineretii lor, sa ceara moartea, chiar s-o cerseasca, adica sa aiba nevoie de aprobare ca sa fie eutanasiati. Iar pentru cei indaratnici, exista eu-rile din mancare, exista codex alimentarium, exista virusii din laboratoare, infrasunetele din antene, sfarsitul pamantului, si promisiunea raiului de dupa moarte. Anticamera sa, pensia, fiind prea aglomerata, neincapatoare chiar, singura solutie este, sa-i zgornim mai repede in rai. Acestea sunt faptele securistului actualizat sub masca omului invingator, puternic, erou, care are totul sub control si asa este. Intrebarea mea este: oare acesta mai este om? Sau este el insusi propria sa facatura (facut de ura)? Avem exemple, semintele modificate genetic, care nu mai au proprietatea autoreproducerii pe cale naturala, iar ceea ce creste din aceste seminte, doar seamana ca forma cu ceea ce era originalul, dar nu mai este. Constienta imi spune ca poate si acest “om”, de care ne intrebam mai devreme, si-a pierdut si el capacitatea de a se reproduce pe cale naturala? In felul acesta, am scapa de “binele sacrificiului sau”. Alta intrebare ar fi: daca nu se reproduce pe cale naturala, cine-l produce? Raspunsul de bun simt ar fi ca, este produs de ura. Cum sa boicotam aceasta productie a “binelui facut” de 1% pentru 99%?
Revin, acesta sunt faptele, iar aceste fapte sunt ascunse, secretizate, prin spectacolele scandalurilor si galagia ifoselor artistice ale turmei supuse, credule. Scenariul creat este intregit si asigurat prin alta creatie, cea a unui dusman invizibil (care sa sperie mai tare), terorismul mondial, ultima moda a terorii imaginare, a carei solutie tot securistul absolut o are; controlul populatiei oficializat, legal. In aceasta categorie sunt bagati, dupa nevoie, fostii dusmani ai poporului, in varianta moderna, dusmanii progresului omenirii, ai civilizatiei, datorita barbarismului modalitatilor lor de actiune. Ce sa faca si ei, nu s-au rafinat, nu s-au modernizat, au ramas asa cum erau; ca daca se rafineaza sunt promovati in nivelul oficial al barbariei discrete, secrete, pe la spate, ultima moda in sex si societate, atat de draga securistilor si ideologiei lor moderne, securismul. Am terminat cu securistii deocamdata. Unde merg cei batuti la masina, pardon, in calculator, de securisti? Tot la presari, numai ca de data acesta si-au schimat parul si frizura. Nu se mai numesc militieni, nici politisti (inferiori demnitatii presarilor au fost transferati nivelului “doar scule”).Nu te mai bat manual, ci te bat la cap. Unde ii gasim pe acesti atat de iubitori de oameni si progress? Peste tot, dar mai ales la televizor in orele de maxima audienta, in paginile ziarelor de “calibru”, si-n imaginile tabloidelor de succes. Mass Media, “da mai bine”, decat presari; formatori de opinie, “da mai bine” decat propagandisti; demnitari, “da si mai bine”. Au reusit presarii sa-si impuna securitilor breasla si au ajuns la paritate din punct de vedere formal. Dar daca privim mai departe, toata presa, nu are nimic in proprietate, asemenea bancilor; aceeasi minoritate proprietara a bancilor, detine si presa; sau mai sacrificat odata cei 1% , au luat asupra lor si acest “rau al presarii” de pe spatele poporului planetar. Concluzia fireasca este ca traim intr-o lume in care, exista pe pamant doar 1% si vrajela lor, iar cei 99% sunt inexistenti, in afara vrajelii, doar hrana a vrajelii; gura casca dintr-o lume paralela, care nu-si dau seama la ce casca gura si inghit tot ce intra din lumea paralela a vrajelilor de tot felul; hranind-o, crezand ca se hranesc pe ei. Sunt cei ce nu sunt niciodata, aici, acum, cu ei insisi; cei ce s-au abandonat multumindu-se cu frimiturile de la masa zeilor securisti, aparandu-i pe acestia ca sa nu ramana si fara firimituri. Sunt sursa energiei securistilor de tot felul, in felul acesta complicii lor, complici la crima impotriva propriei fiinte. Unde este Dumnezeu aici, in aceasta societate? Nu este , iar numele sau este folosit tot la presa constiintei. Din fericire nascuta pe pamant,  exista  si civilizatia paralela, “civilizatia fiilor lui 1”, celui egal cu el insusi. Invizibili celor ce cauta satisfactie de orice natura, desi in ochii tuturor pentru ca sunt vii, la vedere pentru cei ce vor, sau au ochi de vazut. Nu arata ca ultimele vip-uri siliconate si liposupte, nu sunt la moda, nu au haine de firma decat acicidental, nu au proprietati ci responsabilitati in fata intregului, nu sunt mascului feroci si nici femele fierbinti, arata ca tine si ca mine, ca orice om neobsedat de fericire si nemurire sau control si siguranta. Sunt doar oameni si atat. Singurii care actioneaza, actiunile lor sunt transparete si negalagioase, nespectaculoase. Circumstantele exterioare le afecteaza doar exteriorul, neobsedati de forma exterioara superficiala si efemera, nu vor sa demonstreze nici o diferenta ierarhizatoare in fata naivitatilor ierarhizatoare, avide de supunere si obedienta neconditionata in fata oricarei ierarhii formale sau informale. Sunteti voi insiva in momentul in care hotarati sa fiti, renuntand la a va face ca sunteti, totul si ca aveti totul, sa revendicati totul, sa controlati totul, masura orgoliului si inutilitatii lui extreme. (comentati, va roog)

3 comentarii:

  1. P.S.:Un sovietic (nu-mi amintesc numele) spunea:
    Nu avem noi atatea securi, cate cozi aveti voi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce poate fi de comentat? Daca mergi pentru o luna la munte fara tv, ziare si aglomerari comerciale cand te intorci realizezi nebunia...

    RăspundețiȘtergere