1 iunie

timpul este o iluzie
pe care forma o confirma si careia noi, dandu-i statut (credinta, incredere), redimensionam ceea ce masurand si comparand, transformam in timp.
Poate ca ar trebui sa explic de ce, azi, de 1 iunie, am abordat asa, nitam - nisam, acest aspect, in loc sa va spun pur si simplu “la multi ani!”
Surpriza de a descoperi ca astazi este 1 iunie, m-a purtat (transpus direct) in sentimentul (amintire) al unei zile de 1 iunie de acum multi ani. Sentiment viu, clar, trait acum! Si atunci, in ce an suntem, in afara de clipa prezenta? In acela caruia ii dam statut de adevar.

uitati pret de o clipa
in ce an suntem, lasati copilul sa mai respire o respiratie, fara a o ingradi in forma (depreciata sau nu) a templului in care salasluieste. Daca in general nu aveti nici un motiv sa o faceti, azi, puneti in carca acestei “sarbatori” curajul de a nu exprima: halatul, varsta, functia, averea… Dati-i voie celui ce sunteti, adevaratului copil exprimand adevaratul tata, sa fie bucuria acestei exprimari. Promit ca asta nu va costa nici un euro, nici un cent si nici rangurile sociale, marimile lor “ierarhiile” nu vor avea de suferit. Nu vi le ia nimeni… indiferent de cat de “sus” sau “jos” va pozitionati in ochii vostri. Fiti azi, acum, ceea ce rigorile propriilor limitari, in general nu va permit sa exprimati (tocmai pentru ca fiecare dintre ierarhii are propriile reguli obligatorii pentru a fi recunoscute). Si daca tot e criza, si daca tot nu costa nimic, poate ca merita sa va reamintiti, macar o secunda, sa ii zambiti vecinului azi (asa cum o faceati normal, firesc, ca si copil) chiar daca nu se potriveste cu haina de manager pe care o purtati, si un manager nu saluta, mai ales el primul, un vecin oarecare.

dar mai presus de orice
amintiti-va cum l-ati ratacit pe el, copilul, pe drumul devenirii cetateanului serios. Si poate ca nu este lipsit de importanta: de ce? De ce l-ati ratacit? Va era rusine de puritatea lui? Va simteati coplesiti de veselia lui? Nu va era confortabila lipsa de responsabilitate a ceea ce se pune pe masa? Duceati dorul grijei zilei de maine? Sa mai scriu? V-a bufnit rasul? Sesizati cat de fina a fost manipularea pentru a deveni? Dar azi, luam o pauza… si ii lasam pe cei mari sa se “ingrijeasca” de toate…, inventam azi o zi de rai in viata noastra…, noi doar ne bucuram, de o gura proaspata de aer, aerul bucuriei de a fi…jocul. Si maine, dis de dimineata, daca ne mai este draga devenirea, reimbracam halatul, functia…si ne jucam de-a devenirea a ceea ce nu suntem, doar copiii ajung in ceruri! Si imi vine sa adaug: doar copiii curajosi se pastreaza acolo. rodia