noi traim in eternitate

si culmea este ca o putem folosi spre a ne implini direct din ea, cea mai inalta expresie a sinelui uman, neaservit circumstantelor si timpului. Paradoxul este ca...

...noi nu trebuie sa facem ceva, eternul indeplineste aceasta. Incetati sa va complaceti in ganduri si framantarile lor si traiti acest paradox: tot ceea ce “trebuie” facut, este facut deja, mai lipsim doar noi din acest tot. Suntem nenascuti inca in acest tot. Asta nu inseamna ca nu suntem dinainte de a ne naste ca si copilul in burta mamei. Nasterea se intimpla in momentul in care sunteti gata sa primiti, totul in gestiune. Cand fortele planetare isi termina treba, noi suntem gata sa ne nastem, dar ne temem de responsabilitatea ce ne asteapta. Ne intrebam: ce este in tot? Este frig, cald, este siguranta? Muieti ‘s posmagii?

Casa, este in flacarile conflictelor, de tot felul, si noi intrebam daca afara este soare. Pompierii nu vor veni sa va scoata din casa in flacari, nici Dumnezeu intr-un car de foc, sa va invite si astearna covorul rosu de la Hollywood, al merituosilor realizati (iar daca veti vedea asa ceva, nu este dumnezeul productiilor imaginare proprii, sau extraterestri interesati sa ciupeasca ceva din acest eveniment cosmic? Sau poate semenii vostri inaintati, ce vor sa se afirme?) Puteti comenta cat doriti in burtile propriei structuri mentale de aparare. Inca nu sunteti gata, complet formati, dar asta nu inseamna ca puteti evita nasterea; va veti naste, exact la acel moment din spatiu – timp, in care totul este gata. Universul nu se grabeste, nu are de ce, ordinea naturala nu poate fi pervertita de sperante sau dorinte, sau de fricile noastre. Pentru acest eveniment al creatiei universale este pregatit intreg Universul: nasterea primei fiinte umane planetare, neaservite circumstantelor temporale sau culturale, stiintifice sau religioase, etc. Opozitia falsurilor informationale, este comica, cantecul de lebada. Omenirea renaste din propria cenusa. Nu credeti? Foarte bine, nu tine de credinte. Acest eveniment nu este in sfera credintelor bazate pe fals si inchipuire, superstitie sau minciuna, pe teama. Este hotarat de noi insine ca tot ce se baseaza pe minciuna sa inceteze! Arborele nascut in afara adevarului, sa fie smuls din radacini din creier, eliberand creierul de aservire, si asa se face! Nu vedeti cum pe internet circula desconspirarea falsurilor de tot felul? De la falsul monetarismului clandestin (ocult, ascunsa realitatea sa, minciuna), ca dogama economica, pana la dezradacinarea religiilor ce s-au intors impotriva omului, consumandu-si etapa? Chiar stiinta se redimensioneaza structurandu-se pe dubiu, nu pe dogme, rezumandu-se la domeniul tehnologiei si nu al adevarului, ca pana acum. Pornind de la popa, profesionist, la specialist si expert, lantul autoritatilor desertaciunilor, se destrama. Singura autoritate in viata este VIATA. De acum inainte, cunoasterea si ifosele ei, inceteza a domina fiinta umana. Increderea inlocuieste speranta, fapta inlocuieste dorinta. In societatea umana omul nu este reprezentat de alt om, este harul si darul responsabilitatii proprii, armatura noii culturi. Clarperceptia faptelor va hotari, cine si ce functiune este in comunitate, in distribuirea responsabilitatilor si nu a privilegiilor. Precum in cer asa si pe pamant, este dinamic, precum pe pamant asa si in cer, si-a dat obstescul sfarsit. Fara regrete si razbunari, mergem mai departe. Drumul, abia acum incepe si fericiti cei ce traiesc in inceput sunt.