suntem vulnerabili

Suntem vulnerabili, este o evidenta, iar presiunea amintirilor violatoare ale nereusitelor,

...greselilor, tradarilor increderii, cumulate cu nesiguranta zilei de maine, repetitiei fara sfarsit a nevoilor generate de conditionari, determina reactia nostra de aparare, de gasirea unei solutii la toate acestea, teama, stresul. Cu cat ne straduim mai mult, cu atat mai tare povara exigentelor si nesigurantei se amplifica. Avem mai multe de aparat, nu numai pe noi insine ci si solutiile noastre la problematica vulnerabilitatii. Este evident ca, acesta problema nu are rezolvare prin nici o metoda care s-ar gasi in memoria noastra, solutia nu se gaseste in memorie, in cunoastere (campul memoriei). Constienta acestui fapt ne inebuneste dea dreptul, prin disperare si tot circul o ia de la capat. Ce s-ar intampla daca am renunta la a schimba situatia evidenta de nesiguranta in care traim, prin efortul ruminator al supravietuirii? Cel putin nu ne-am mai nevroza, am renunta la disperare (speranta), la stres. Nu afirm ca ar fi obligatoriu sa traim in nesiguranta, ci doar ca, asa cum credem noi ca rezolvam aceasta problema, este evident ca nu putem. Am putea trage o concluzie conform careia, a trai este simultan cu a fi vulnerabil, dar acest conformism este posibil doar atunci cand eu, este esentialmente diferit de tu, ceea ce evidenta nu confirma. Si eu si tu ne temem la fel, iubim la fel, suntem la fel de vulnerabili. Aceasta constienta este infirmata de credintele noastre, unii dintre noi se cred pe val, tari si invingatori, eroi, pilde pentru cei ce nu reusesc acelasi tip de reusita. Dar, pe seama cui obtin acesti eroi, succesul lor trecator? Evident ca pe seama celor pentru care, ei se prezinta ca exemple. Este orbitor de clar ca stilul lor de succes este dependent de insuccesul celorlalti, iar ceilalti cand izbandesc prin aceeasi metoda, ii detroneaza. Oamenii de success au stresul detronarii din pozitiile lor, asemenea lui Ivan cel Groaznic, exemplul extrem, al comportamentului generat de acest stres. Ce le mai ramane acestor eroi ai succesului altceva decat disimularea propriului stress si izolarea de orice relatii, in care nu sunt dominanti si siguri de dominatia lor? Cum acest tip de stress ar putea fi amagit, altfel decat prin a ne inconjura de ciborgi? De materie care sa se conformeze propriilor porunci, proprietatea ta si care sa nu aiba nici o libertate de decizie sau alegere? Dupa cum ratiunea ne arata, daca vedem prin scenariile unei atitudini si actiuni a noastre, putem previziona consecintele, iar acest tip de previzionare este pragmatic. Astfel noi, deschizand ochii si privind experientele omenirii in ansamblul ei sau ale individualitatii umane in particular, percepem ca sunt aceleasi experiente pe nivele diferite de intensitate sau vizibilitate. Ca atare vulnerabilitatea existentei este generata de axioma: EU esentialmente diferit de TU. Se bazeaza pe acest fals conceptual pe care evidenta il contesta. Atata timp cat acest fals este sursa tuturor actiunilor individualitatilor umane, nesiguranta existentei este motivata. Problema nu a fost niciodata “ce faci tu?” , intrebarea atat de “obisnuita”, ci ce fac eu? Este evident ca in ordinea creatiei, eu este inaintea lui tu, iar tu pentru eu este doar propria proiectie, prietenul sau dusmanul, functie de ce este in inima sa, respect sau teama. Acesta nu este un adevar ultim ci adevarul inimii, in care teama gandeste. Pentru inima in care iubirea gandeste, nu exista oglinda egocentrismului.  Inima care iubeste nu gaseste oglinda in nici o manifestare a trecutului, a cunoscututlui, iar cel din fata sa este liber de orice proiectie si premeditare asupra sa, neatacat, in sigaranta (din punctul sau de vedere, celalalt poate sa ramana in propriile reflectari ale premeditarilor obisnuite). Iata de ce, cei ce iubesc nu sunt perceputi de cei in inima carora teama gandeste, iata de ce, toti oamenii au acesta cerere implicita in comportamentul lor: de a fi recunoscuti (de recunoastere ca adevarata expresie a adevarului). Amagirea gandirii nascute din teama s-a spulberat, este doar fumul de dinaintea aprinderii focului. Aprindem focul incepututlui? !!!