14 ianuarie 2020

paradox

Se cauta departe ceea ce nu s-a gasit inca aproape
De ex. cautam viata inteligenta extraterestra fara a o fi gasit inca pe pamant.

"Un expert" e un om obisnuit venit de departe; cu cat mai de departe vine cu atat este "mai expert"!

Cautam adevarul in domeniul gandirii dar, gandirea nu este in domeniul adevarului ci al cautarii continue.

Poti lupta sa-ti castigi  viata, fara a implica faptul ca ai perdut-o deja? Printre cei care aleg sa traiasca pentru a castiga , pentru supravietuire, castigatorul este cel mai ineficient pierzator.

Educatia este fondata pe principiul "a invata sa fii al doilea", adica a stii de fiecare data ce face/ a facut cel , care este de fiecare data altul- castigatorul/ modelul/etc. Cum s-a relevat deja natura pierzatoare a copierii si castigatorului ,  am  putem sa incetam a risipi resursele planetei si vietii fiecaruia in parte?.

Daca este posibil ca ceea ce este sa fie defect, ceea ce ramane dupa ce a fost,  sa fie perfect?  Si reciproca este posibila? Gandirea doar polarizeaza extreme, limitele propriei miscari de cautare continua a unui inceput/adevar care nu se gaseste unde se cauta din moment ce cautarea implica "alt loc" si 'alt timp".   Cautatorul este ceea ce cauta? Cum rezolvam acest paradox?

Din moment ce am fost educati "sa fim al doilea"; "al doilea'" implica relatia; Sursa de putere personala devine relatia  De aici si efortul asigurarii relatiei (promisiunea iubirii pana la moarte), garantatiile relateiei  (contracte casatorie cu fericirea pana la adanci batraneti), razboaiele pentru relatii (razboiul geloziilor).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu