.... despre mine , despre tine , despre noi, despre voi si ...
despre lume.
Daca sunteti veseli cititi ; veti fi si mai veseli; este o comedie a tragediei
Daca sunteti suparati, nu cititi; veti gasi motive sa fiti si mai tristi;
pana la urma este un "despre" o iluzie a realitatii, o descriere nu poate reflecta realitatea.
Tot ce este, este "la vedere". Evidentele in curgerea lor releva o miscare unica spre un unic tel. Evidentele punctuale ascund curgerea si ne fixeaza in imagini statice care se dilueaza relevand efemeritatea lor atunci cand sunt nesustinute de captarea atentiei umane sau concentrarea ei asupra lor.
Rutinele comportamentale sau reactive, zilnice, reactiile la reactii, releva prin evidenta lor, imaginea mentala fixata de atentia fiecaruia si transformata in adevar sau credinta proprie pentru care lupta fiecare. Se realizeaza astfel o meandra in constiinta individuala din care este greu sa se evadeze, care mananca energia , vitalitatea individului pentru propria supravietuire prin obiectivare (statuia)
Obiectivarea unei imagini mentale fixe, (a unei poze), neschimbatoare de la sine, genereaza satisfactie lucratorului ei care devine dependent in ea. Satisfactia castigului sau reusitei, impunerii propriei imagini mentale tuturor prin obiectivarea ei este confundata cu bucuria succesului;
Seamana cele doua stari dar, sunt complet diferite; satisfactia este o facatura pe cand bucuria nu poti face , apartine altui domeniu care nu poate fi controlat, universalitatii verbului a fi; Bucuria este traire, satisfactia raire, surogat.
Din aceste consideratii din interiorul imaginii despre, se releva obiectivele indivizilor desi se straduiesc sa le ascunda. Se releva asemenea si obsesiile misionarismului, vanatorii de adepti sau ucenici, votanti, ale propagandei si expetizelor, institutiilor de imagine , marchetingul imaginilor , etc.
Par a fi actiuni diferite insa, evidentele in curgerea lor releva o unica imagine implementata cu diferite nivele de generalitate care-si aduna clientii sau energiile hranitoare, o monstruozitate mentala.
Argumentul este o evidenta curgatoare ; reclamele medicamentelor si alor genuri de surogate industrializate ne conving de acelasi fapt -suntem bolnavi si trebuie sa le folosim- la extrema intreaga lume este bolnava, o unica imagine fixata care contine lumea.
Paradoxul este ca in momentul concentrarii atentiei pe reclama respectiva descoperi ca ai acea afectiune si ca ar fi bine sa folosesti si tu respectiva solutie opusa afectiunii tale, sau, ... cel putin preventiv folosita merita .
Este fireasca reflectarea/ constatarea puterii de sugestie si magia cuvantului si imagii sale care spune ca " daca mergi sanatos in vizita la un spital, te intorci bolnav".
Apoi pentru fiecare categorie de varsata, grup cultural, spatiu etnogeografic, etc, este instrumentata aceeasi imagine dar cu specificitati impuse de cunoasterea dorintelor categoriilor respective, de modalitatile de gandire si limbaj.
Nu doar in domeniul "sanatatii" o unica imagine fixata de interesele dominatei, acapararii , conservarii unei imagini -"despre sine"- in ultima instanta a puterii personale, au produs si implementat trebuinte si nevoi psihologice care desi in domenii sociale diferite functioneaza la fel si mai grav, functioneaza si in domeniul relationarii interpersonale-
Rutina sociala obiectiveaza implementand aceeasi "unica imagine de larga generalitate" denumita "lume bolnava" care ne contine si controleaza : si pe mine si pe tine si pe el - si pe noi si pe voi si pe ei- populatia planetara. Caracteristica relevata de evidente a acestei imagini este discordia, conflictul interpersonal si interpopulatii localizate teritorial.
Nu este dificil sa fii constient de profunda disonata a discordiei, a ' sfasierii launtrice profunde" al carui nucleu este ura- inacceptarea diferitului la orice nivel al perceptiei denumita in dictionare ca atitudine "barbarie" , iar rezultatele obtinute prin aceasta atitudine (ura), edificiile barbariei prin care se conserva si "se arunca" peste timp in bucla.
Nu afirm ca acceptarea este solutia ,este aceesi miscare care genereaza dezbinarea- ori cum faci, ura castiga intotdeauna. Pe oricine votezi, castiga acelasi, orice alegi... castigul nu-ti apartine- este o evidenta.
Aceasta evidenta ne induce hipnotic simtamantul inutilitatii si neputintei care ne omoara determinand abandonul existentei corporale justificat de degradarea corporala. Raind in imaginea discordiei, urii= intunericului, umbrei, cetii, etc, a norului infoenergetic al urii ascuns sub poleiala ambalajelor promisiunilor iresponsabile in care este asambalata "lumea" in imaginea urii, lume ascunsa si prin atractia autoalintarii si autosatisfactiei (sursa drogarii), apare degradarea la care templul corpului uman este supus asemenea unei facaturi. Paradoxal, pare fireasca degradarea, mai ales cand avem un tap ispasitor-timpul..
Urmarind fara afectiune sirul curgerii relevat de evidente, intreb; "Nu este in capul" fiecaruia aceasta imagine unica despre mine si tine, noi si voi, etc, lume? Nu este o imagine fixa, statica, moarta? Nu ni se impune sa continuam spectacolul ei?
Sa luptam cu dusmanul, in cele din urma cu lumea si extraterestrii? Sa perpetuam conflictul discordiei generalizandu-l? Nu ne izoleaza pe unii de ceilalti premeditandu-ne dusmani, perversi , prefacuti in orice relationare si izolarea nu produce durere?
Orice stare hipnotica se justifica cu efectele si edificiile ei: prefacatoria si perversitatea, dusmania, etc. Aceasta releva intensitatea trairii la care ne conduce incetarea risipirii in inutilitatile de mai sus.
Al treilea element care da stabilitate acestui plan al imaginii respective a urii care ne domina gandirea este "tapul ispasitor" Este rolul determinant, necesar pentru a ascunde sursa oricaror discordii, suferinte si dureri.
Observam in evidente cum intotdeauna indivizii umani teoretic, practica justificarea, invinovatirea , hranind un tap ispasitor , o imagine a cauzalitatii evidentelor externa lor insisi, desi in capul fiecaruia este imaginea care le domina comportamentul mental si social!!!
Cum sa ascunzi sursa unor actiuni nedorite sau inselaciuni altfel decat, indreptand atentia asupra unei false surse-tapul ispasitor. EL are rolul de antena a frustarilor generate de inselaciuni si manipulari in urma folosirii in statut de instrumente sau jucarii a fiintelor teoretic umane , practicand comportamental -impotriva umanului, cu efecte impotriva corporalitatii sale individuale sau globale- povestea fiecaruia dintre noi , povestea eu-lui sau risipirii comorii vietii.
Nu sunt nici pe aproape macar dramatic in relevarea continuitatii evidentelor unui cerc vicios denumit meandra , blocaj sau bucla temporala, capcana mentala , sclavagism invizibil/inconstient/intunecat/ nereflectat de gandirea critica, corporatism impus; - nu da bine sa o faci ; esti izolat, indepartat daca reflectezi critic adevarurile sclavilor., sau daca le pui in fata oglinda propriului eu, sau imagini despre sine reflectat in comportament. Eu-l dupa fapte se recunoaste. nici o corporatie nu are suflet/sentiment dar,... se hraneste cu al corporatistilor. Un prieten , Razvan, fiul lui Rodia,( Alrodiei ca nume de familie traditional) a intitulat lucrarea pentru diploma la absolvirea facultei filosofice : Statul nu poate iubi"!!
Tot evidentele in curgerea lor releva fara posib de contestare - existenta unei "inteligente" malefice, demonice, artificiale, mecanice digitale care intrumenteaza acest sistem si il obiectiveaza prin practica continutului sau material si psihologic- se releva un continator cu aceste relatii autodistructive interne -ideea despre sine intotdeauna opusa sinelui , o descriere a sinelui care vrea sa ia locul sinelui natural, o stare huipnotica generata de sugestii negative.
Veti spune ca sugerez negativ prin aceste cuvinte insa, sincer in ochii mei este ca, ... relev aceste sugestii negative care imi domina si ne domina existentele, relev falsele "dominarii" Un fals relevat nu mai are putere asupra niciunei constiinte., adevarul a ceea ce este ne elibereaza. Nici nu pun altceva in loc, din respect pentru decizia individuala si harul responsabilitatii care nu invinovateste, sau rasplateste..
Tot ce este este la vedere si cunoasterea o simpla recunoastere. Recunoastem credinta conform careia a fost reflectat comportamentul tiranic "dezbina si stapaneste'?! Iata al patrulea element al miscarii fixate ca meandra sau bucla temporala mentala si psihologica- tiranul ca tipologie gandita, un "nor infoenergetic" sau fantoma a carui practica ne transforma pe fiecare in lamentabili tiranuti- fantomite dragalase pe domeniile familiale, relationale inguste considerate "proprietati psihologice"
Tiranutii se transforma brusc in lingai cand se intealnesc sau relationeaza cu tiranul- il recunosc de tata si-i ridica osanale, ii ofera ofradele exaltarilor emotionale ca ofrande energetice a laudelor si preinalt fericirii lor, le ofera obedienta si rezultatele eforturilor lor : procentul signorantei (nr. de pe moneda) , comisionul, spaga sau bacsisul, indulgentele daca l-au suparat cu ceva pe seful cel mare, tiranul tuturor tiranilor.
Recapitulam sirul evenimentelor care dezvaluie ceea ce era invaluit:
- discordia cu cei doi oponenti formali diferiti si asemenea comportamental, sau jocul X si O pe care nu-l castiga vreunul ci doar hranesc discordia drept spaga, asemanator felului in care unii o dau pierzand la ruleta sau alt joc de noroc.;
-al treilea element important , tapul ispasitor, dracu, binladen, isis, psd, veorica, base, rusia, prostia, ignoranta, tirania locala, incultura, etc- care se schimba formal functie de partea baricadei pe care te afli;
-al patrulea jucator in nebunia serioasa este marele tiran, seful tuturor sefilor, preotul suprem, etc.
Cateva parafrazari din antichitatea libertatii constiintei/ perceptiei umane
Pitagora releva in antichitatea libertatii, ca nr. 4 contine toate celelalte n.re. si este "interior"celorlalte contiandu-le in acelasi timp- tare nu? Nr. patru a fost datorita comportamentului sau considerat -sufeletul numerelor, miscare nevazuta care este reflectata doar de evidentele curgatoare si ascunse credintelor si superstitiilor sau autosugestiilor nemotivate de ratiunea evidentelor in curgere a gandului viu.;
"Realitatea este tot ceea ce nu credem noi ca este". Platon afirma ca cei ce au inventatat scrisul, recte numerele, l-au inventat mai mult sa scunda decat sa releve celorlalti.
Evident nr 4 ascunde faptul ca relatiile din continutul sau nasc toate celelelte n.re. 1+2+3+4= 10 . Implicarea acestor relatii sau dinamici interioare cu patru elemente pentru a genera si sustine o bucla temporala in care rutina miscarii circulare este aceeasi indiferent de formalistica ei obiectivata, indiferent de formalistica reflectarilor psihologice ale acestei miscari rutina/ program artificial/ facatura/ hipnotism mental sau capcana pentru constiintele inocente la nasterea lor - releva o inteligenta omeneasca facatoare, un pigmelion penibil si fara discernamantul propriilor fapte
,
Fiecare poveste este o capcana psihologca care are: eroul sau marele tiran, doua elemente in conflict ,in discordie adeneica, de ex binele si raul, ziua si noaptea, lumina si intunericul, fat frumos si zmeul, romanii si maghiarii, belgienii si luxemburghezii, negrii si albii etc, etc, bineinteles personificate rolurile cu actori, povestea contine tapul ispasitor, vinovatul fara vina- templul corpului uman, etc, si finalul grandios, promisiunea iresponsabila care tine pana cand moartea ii pune capat.
.Acest final al fericirii continue nerelevate vreodata de evidente, releva in fapt rutina ascunsa in poveste, capcana buclei in care am cazut ca model de realizare personala si din care doar moartea ne scapa. Daca moartea e un salvataor este o falsa moarte iar daca este dusman, de asemenea este un fals fixat imagistic mental pe care nimeni nu l-a vazut vreodata. Deci moartea ca denumire se refera la neperceput, necunoscut , nereflectat in constiinta, la tot ce nu este 'eu" ca idee despre sine sau "a eu-lui gandit al fiecaruia" (de catre preoti, astrologi, psihologi, psihanalisti, psihiatri, mamici si tatici, 'neamurile " care ne iubesc si le pasa de noi, de "cei dragi', etc)
Sugestia negativa a fost recunoscuta de cei care au nascut-o pe 7 nivele ( 7raiuri ale sugesteiei negative care vaneaza constiinte umane dupa moartea lor) . Prima este invatarea prin repetare, ("viitorul este trecutul"), iar ultima este denumita "statul si armata" de parapsihologi, Toate la un loc "dracu'.
Toate isi au radacina in minciuna care produce ura, discordie, durere si degradare- efectele miscarii entropiei in domeniul psihologic ( interior, al energiei vitale corporale), Domeniul entropiei este cel al lucrurilor sau obiectivarilor materiale, al "neviului" ,iar in 'psihologic" este ca piatra in pantof. .Doar amintirile sunt efemere si entropica lor miscare launtrica le destreama. Lasa campul liber noilor creatii sau cel putin amintirilor neamintite inca.
In domeniul psihologic sau launtric miscarea naturala a energiilor este miscarea sinergiei, Si asta releva ca sugestia negativa este un implant emotional ca reactie, virus mental ca desfasurare sau rutina, parazit al gandului menit sa ascunda ura- sursa dihotomiei conflictuale, discordia dezbinarii, sfasierea launtrica si care sa permita controlul individulului si colectivitatii lui. Sclavia invizibila pe care ne-o hranim si aparam fiecare ca idee despre sine prin simtamintele neputintei si inutilitatii , ca sa nu mai vorbim de sugestia nedemnitatii de a fi iubiti care ne reteaza refuzand (suspiciunea) accesul la adevarul sinelui natural si de sine statator al 'maicii pamantesti". Scapa cine poate- nimeni altcineva nu ne poate scapa- nu mai astptati la sfanta asteptare de milenii fara timp, santem pe cont propriu fiecare.
Eliberam gandul de efort si il lasam liber sa-si aminteasca forma sa originala, sau a originilor sale in dinamica lor inoitoare. Tineretea este frumusete si probabil de aceea intaiul ADAM s-a nacut deja in forma tineretii omenesti a templului corporal Creatia este Omul (la amintirile neamintite nu pot aduce argumente). Creatia creeaza avand esenta creatiei ca substantialitate. Eu sunt substanta din care toate substantele au Fost scoase in lumina.!!? Reactia in fata unei amintiri neamintite inca naste senzatia aceea ca "vorbeste gura fara mine". De ce refuzam asta? Ce refuzam de fapt?
despre lume.
Daca sunteti veseli cititi ; veti fi si mai veseli; este o comedie a tragediei
Daca sunteti suparati, nu cititi; veti gasi motive sa fiti si mai tristi;
pana la urma este un "despre" o iluzie a realitatii, o descriere nu poate reflecta realitatea.
Tot ce este, este "la vedere". Evidentele in curgerea lor releva o miscare unica spre un unic tel. Evidentele punctuale ascund curgerea si ne fixeaza in imagini statice care se dilueaza relevand efemeritatea lor atunci cand sunt nesustinute de captarea atentiei umane sau concentrarea ei asupra lor.
Rutinele comportamentale sau reactive, zilnice, reactiile la reactii, releva prin evidenta lor, imaginea mentala fixata de atentia fiecaruia si transformata in adevar sau credinta proprie pentru care lupta fiecare. Se realizeaza astfel o meandra in constiinta individuala din care este greu sa se evadeze, care mananca energia , vitalitatea individului pentru propria supravietuire prin obiectivare (statuia)
Obiectivarea unei imagini mentale fixe, (a unei poze), neschimbatoare de la sine, genereaza satisfactie lucratorului ei care devine dependent in ea. Satisfactia castigului sau reusitei, impunerii propriei imagini mentale tuturor prin obiectivarea ei este confundata cu bucuria succesului;
Seamana cele doua stari dar, sunt complet diferite; satisfactia este o facatura pe cand bucuria nu poti face , apartine altui domeniu care nu poate fi controlat, universalitatii verbului a fi; Bucuria este traire, satisfactia raire, surogat.
Din aceste consideratii din interiorul imaginii despre, se releva obiectivele indivizilor desi se straduiesc sa le ascunda. Se releva asemenea si obsesiile misionarismului, vanatorii de adepti sau ucenici, votanti, ale propagandei si expetizelor, institutiilor de imagine , marchetingul imaginilor , etc.
Par a fi actiuni diferite insa, evidentele in curgerea lor releva o unica imagine implementata cu diferite nivele de generalitate care-si aduna clientii sau energiile hranitoare, o monstruozitate mentala.
Argumentul este o evidenta curgatoare ; reclamele medicamentelor si alor genuri de surogate industrializate ne conving de acelasi fapt -suntem bolnavi si trebuie sa le folosim- la extrema intreaga lume este bolnava, o unica imagine fixata care contine lumea.
Paradoxul este ca in momentul concentrarii atentiei pe reclama respectiva descoperi ca ai acea afectiune si ca ar fi bine sa folosesti si tu respectiva solutie opusa afectiunii tale, sau, ... cel putin preventiv folosita merita .
Este fireasca reflectarea/ constatarea puterii de sugestie si magia cuvantului si imagii sale care spune ca " daca mergi sanatos in vizita la un spital, te intorci bolnav".
Apoi pentru fiecare categorie de varsata, grup cultural, spatiu etnogeografic, etc, este instrumentata aceeasi imagine dar cu specificitati impuse de cunoasterea dorintelor categoriilor respective, de modalitatile de gandire si limbaj.
Nu doar in domeniul "sanatatii" o unica imagine fixata de interesele dominatei, acapararii , conservarii unei imagini -"despre sine"- in ultima instanta a puterii personale, au produs si implementat trebuinte si nevoi psihologice care desi in domenii sociale diferite functioneaza la fel si mai grav, functioneaza si in domeniul relationarii interpersonale-
Rutina sociala obiectiveaza implementand aceeasi "unica imagine de larga generalitate" denumita "lume bolnava" care ne contine si controleaza : si pe mine si pe tine si pe el - si pe noi si pe voi si pe ei- populatia planetara. Caracteristica relevata de evidente a acestei imagini este discordia, conflictul interpersonal si interpopulatii localizate teritorial.
Nu este dificil sa fii constient de profunda disonata a discordiei, a ' sfasierii launtrice profunde" al carui nucleu este ura- inacceptarea diferitului la orice nivel al perceptiei denumita in dictionare ca atitudine "barbarie" , iar rezultatele obtinute prin aceasta atitudine (ura), edificiile barbariei prin care se conserva si "se arunca" peste timp in bucla.
Nu afirm ca acceptarea este solutia ,este aceesi miscare care genereaza dezbinarea- ori cum faci, ura castiga intotdeauna. Pe oricine votezi, castiga acelasi, orice alegi... castigul nu-ti apartine- este o evidenta.
Aceasta evidenta ne induce hipnotic simtamantul inutilitatii si neputintei care ne omoara determinand abandonul existentei corporale justificat de degradarea corporala. Raind in imaginea discordiei, urii= intunericului, umbrei, cetii, etc, a norului infoenergetic al urii ascuns sub poleiala ambalajelor promisiunilor iresponsabile in care este asambalata "lumea" in imaginea urii, lume ascunsa si prin atractia autoalintarii si autosatisfactiei (sursa drogarii), apare degradarea la care templul corpului uman este supus asemenea unei facaturi. Paradoxal, pare fireasca degradarea, mai ales cand avem un tap ispasitor-timpul..
Urmarind fara afectiune sirul curgerii relevat de evidente, intreb; "Nu este in capul" fiecaruia aceasta imagine unica despre mine si tine, noi si voi, etc, lume? Nu este o imagine fixa, statica, moarta? Nu ni se impune sa continuam spectacolul ei?
Sa luptam cu dusmanul, in cele din urma cu lumea si extraterestrii? Sa perpetuam conflictul discordiei generalizandu-l? Nu ne izoleaza pe unii de ceilalti premeditandu-ne dusmani, perversi , prefacuti in orice relationare si izolarea nu produce durere?
Orice stare hipnotica se justifica cu efectele si edificiile ei: prefacatoria si perversitatea, dusmania, etc. Aceasta releva intensitatea trairii la care ne conduce incetarea risipirii in inutilitatile de mai sus.
Al treilea element care da stabilitate acestui plan al imaginii respective a urii care ne domina gandirea este "tapul ispasitor" Este rolul determinant, necesar pentru a ascunde sursa oricaror discordii, suferinte si dureri.
Observam in evidente cum intotdeauna indivizii umani teoretic, practica justificarea, invinovatirea , hranind un tap ispasitor , o imagine a cauzalitatii evidentelor externa lor insisi, desi in capul fiecaruia este imaginea care le domina comportamentul mental si social!!!
Cum sa ascunzi sursa unor actiuni nedorite sau inselaciuni altfel decat, indreptand atentia asupra unei false surse-tapul ispasitor. EL are rolul de antena a frustarilor generate de inselaciuni si manipulari in urma folosirii in statut de instrumente sau jucarii a fiintelor teoretic umane , practicand comportamental -impotriva umanului, cu efecte impotriva corporalitatii sale individuale sau globale- povestea fiecaruia dintre noi , povestea eu-lui sau risipirii comorii vietii.
Nu sunt nici pe aproape macar dramatic in relevarea continuitatii evidentelor unui cerc vicios denumit meandra , blocaj sau bucla temporala, capcana mentala , sclavagism invizibil/inconstient/intunecat/ nereflectat de gandirea critica, corporatism impus; - nu da bine sa o faci ; esti izolat, indepartat daca reflectezi critic adevarurile sclavilor., sau daca le pui in fata oglinda propriului eu, sau imagini despre sine reflectat in comportament. Eu-l dupa fapte se recunoaste. nici o corporatie nu are suflet/sentiment dar,... se hraneste cu al corporatistilor. Un prieten , Razvan, fiul lui Rodia,( Alrodiei ca nume de familie traditional) a intitulat lucrarea pentru diploma la absolvirea facultei filosofice : Statul nu poate iubi"!!
Tot evidentele in curgerea lor releva fara posib de contestare - existenta unei "inteligente" malefice, demonice, artificiale, mecanice digitale care intrumenteaza acest sistem si il obiectiveaza prin practica continutului sau material si psihologic- se releva un continator cu aceste relatii autodistructive interne -ideea despre sine intotdeauna opusa sinelui , o descriere a sinelui care vrea sa ia locul sinelui natural, o stare huipnotica generata de sugestii negative.
Veti spune ca sugerez negativ prin aceste cuvinte insa, sincer in ochii mei este ca, ... relev aceste sugestii negative care imi domina si ne domina existentele, relev falsele "dominarii" Un fals relevat nu mai are putere asupra niciunei constiinte., adevarul a ceea ce este ne elibereaza. Nici nu pun altceva in loc, din respect pentru decizia individuala si harul responsabilitatii care nu invinovateste, sau rasplateste..
Tot ce este este la vedere si cunoasterea o simpla recunoastere. Recunoastem credinta conform careia a fost reflectat comportamentul tiranic "dezbina si stapaneste'?! Iata al patrulea element al miscarii fixate ca meandra sau bucla temporala mentala si psihologica- tiranul ca tipologie gandita, un "nor infoenergetic" sau fantoma a carui practica ne transforma pe fiecare in lamentabili tiranuti- fantomite dragalase pe domeniile familiale, relationale inguste considerate "proprietati psihologice"
Tiranutii se transforma brusc in lingai cand se intealnesc sau relationeaza cu tiranul- il recunosc de tata si-i ridica osanale, ii ofera ofradele exaltarilor emotionale ca ofrande energetice a laudelor si preinalt fericirii lor, le ofera obedienta si rezultatele eforturilor lor : procentul signorantei (nr. de pe moneda) , comisionul, spaga sau bacsisul, indulgentele daca l-au suparat cu ceva pe seful cel mare, tiranul tuturor tiranilor.
Recapitulam sirul evenimentelor care dezvaluie ceea ce era invaluit:
- discordia cu cei doi oponenti formali diferiti si asemenea comportamental, sau jocul X si O pe care nu-l castiga vreunul ci doar hranesc discordia drept spaga, asemanator felului in care unii o dau pierzand la ruleta sau alt joc de noroc.;
-al treilea element important , tapul ispasitor, dracu, binladen, isis, psd, veorica, base, rusia, prostia, ignoranta, tirania locala, incultura, etc- care se schimba formal functie de partea baricadei pe care te afli;
-al patrulea jucator in nebunia serioasa este marele tiran, seful tuturor sefilor, preotul suprem, etc.
Cateva parafrazari din antichitatea libertatii constiintei/ perceptiei umane
Pitagora releva in antichitatea libertatii, ca nr. 4 contine toate celelalte n.re. si este "interior"celorlalte contiandu-le in acelasi timp- tare nu? Nr. patru a fost datorita comportamentului sau considerat -sufeletul numerelor, miscare nevazuta care este reflectata doar de evidentele curgatoare si ascunse credintelor si superstitiilor sau autosugestiilor nemotivate de ratiunea evidentelor in curgere a gandului viu.;
"Realitatea este tot ceea ce nu credem noi ca este". Platon afirma ca cei ce au inventatat scrisul, recte numerele, l-au inventat mai mult sa scunda decat sa releve celorlalti.
Evident nr 4 ascunde faptul ca relatiile din continutul sau nasc toate celelelte n.re. 1+2+3+4= 10 . Implicarea acestor relatii sau dinamici interioare cu patru elemente pentru a genera si sustine o bucla temporala in care rutina miscarii circulare este aceeasi indiferent de formalistica ei obiectivata, indiferent de formalistica reflectarilor psihologice ale acestei miscari rutina/ program artificial/ facatura/ hipnotism mental sau capcana pentru constiintele inocente la nasterea lor - releva o inteligenta omeneasca facatoare, un pigmelion penibil si fara discernamantul propriilor fapte
,
Fiecare poveste este o capcana psihologca care are: eroul sau marele tiran, doua elemente in conflict ,in discordie adeneica, de ex binele si raul, ziua si noaptea, lumina si intunericul, fat frumos si zmeul, romanii si maghiarii, belgienii si luxemburghezii, negrii si albii etc, etc, bineinteles personificate rolurile cu actori, povestea contine tapul ispasitor, vinovatul fara vina- templul corpului uman, etc, si finalul grandios, promisiunea iresponsabila care tine pana cand moartea ii pune capat.
.Acest final al fericirii continue nerelevate vreodata de evidente, releva in fapt rutina ascunsa in poveste, capcana buclei in care am cazut ca model de realizare personala si din care doar moartea ne scapa. Daca moartea e un salvataor este o falsa moarte iar daca este dusman, de asemenea este un fals fixat imagistic mental pe care nimeni nu l-a vazut vreodata. Deci moartea ca denumire se refera la neperceput, necunoscut , nereflectat in constiinta, la tot ce nu este 'eu" ca idee despre sine sau "a eu-lui gandit al fiecaruia" (de catre preoti, astrologi, psihologi, psihanalisti, psihiatri, mamici si tatici, 'neamurile " care ne iubesc si le pasa de noi, de "cei dragi', etc)
Sugestia negativa a fost recunoscuta de cei care au nascut-o pe 7 nivele ( 7raiuri ale sugesteiei negative care vaneaza constiinte umane dupa moartea lor) . Prima este invatarea prin repetare, ("viitorul este trecutul"), iar ultima este denumita "statul si armata" de parapsihologi, Toate la un loc "dracu'.
Toate isi au radacina in minciuna care produce ura, discordie, durere si degradare- efectele miscarii entropiei in domeniul psihologic ( interior, al energiei vitale corporale), Domeniul entropiei este cel al lucrurilor sau obiectivarilor materiale, al "neviului" ,iar in 'psihologic" este ca piatra in pantof. .Doar amintirile sunt efemere si entropica lor miscare launtrica le destreama. Lasa campul liber noilor creatii sau cel putin amintirilor neamintite inca.
In domeniul psihologic sau launtric miscarea naturala a energiilor este miscarea sinergiei, Si asta releva ca sugestia negativa este un implant emotional ca reactie, virus mental ca desfasurare sau rutina, parazit al gandului menit sa ascunda ura- sursa dihotomiei conflictuale, discordia dezbinarii, sfasierea launtrica si care sa permita controlul individulului si colectivitatii lui. Sclavia invizibila pe care ne-o hranim si aparam fiecare ca idee despre sine prin simtamintele neputintei si inutilitatii , ca sa nu mai vorbim de sugestia nedemnitatii de a fi iubiti care ne reteaza refuzand (suspiciunea) accesul la adevarul sinelui natural si de sine statator al 'maicii pamantesti". Scapa cine poate- nimeni altcineva nu ne poate scapa- nu mai astptati la sfanta asteptare de milenii fara timp, santem pe cont propriu fiecare.
Eliberam gandul de efort si il lasam liber sa-si aminteasca forma sa originala, sau a originilor sale in dinamica lor inoitoare. Tineretea este frumusete si probabil de aceea intaiul ADAM s-a nacut deja in forma tineretii omenesti a templului corporal Creatia este Omul (la amintirile neamintite nu pot aduce argumente). Creatia creeaza avand esenta creatiei ca substantialitate. Eu sunt substanta din care toate substantele au Fost scoase in lumina.!!? Reactia in fata unei amintiri neamintite inca naste senzatia aceea ca "vorbeste gura fara mine". De ce refuzam asta? Ce refuzam de fapt?
Postări
De ce refuzam asta?
RăspundețiȘtergereSe refuza deoarece a vorbi = a afirma = a sustine si implica responsabilitate fata de sine (care include si necunoscut), iar aceasta responsabilitate nu se cultiva in campul lumii. In lume se cultiva "responsabilitatea" fata de (propria) imagine de sine. Se prefera cunoscutul, rolurile deja existente care implica responsabilitate fata de rol = imaginea de sine (sa iasa bine rolul, imaginea de sine sa nu sufere) si nu responsabilitatea reala = „jugul Meu e bun si povara Mea este usoara”. Rolurile de obicei nu ies <> dar pentru ca fara o imagine de sine fuge pamantul de sub picioare <>, lumea a devenit experta in schimbatul rolurilor. Nu iese rolul de elev? Nu-i nimic, se trece la urmatorul rol; e de unde alege: sot/ sotie, sclav/ stapan etc. Nu iese nici acesta ? Mai sunt roluri cu duiumul. Iar la finalul spectacolului/ show-ului: rolul mortului. Daca pana in momentul acela lumea nu i-a acordat Oscarul, atunci ii acorda: ori pentru sufletul depus in sustinerea rolului, ori pentru ranile capatate in bataliile duse pentru a-si apara rolul, ori pentru mutilarile pricinuite de chinurile la care s-a supus pentru rol etc.
Afirmatiile Necunoscutului aduc bucuria, plenitudinea, armonia, eternitatea (cea nascuta la sat).
Felul acesta de „vorbeste gura fara mine” lumineaza sufletul si constiinta, trezeste sinele si constienta.
Iar pe scurt: de frica se refuza.
Ce refuzam de fapt?
Se refuza Necunoscutul, Sinele (Divin etc.), Viata, Eternitatea, Bucuria.
Se refuza zborul cu picioarele pe Pamant.
Iti multumesc Vio :)
Gil
De ce refuzam asta?
RăspundețiȘtergereSe refuza deoarece a vorbi = a afirma = a sustine si implica responsabilitate fata de sine (care include si necunoscut), iar aceasta responsabilitate nu se cultiva in campul lumii. In lume se cultiva "responsabilitatea" fata de (propria) imagine de sine. Se prefera cunoscutul, rolurile deja existente care implica responsabilitate fata de rol = imaginea de sine (sa iasa bine rolul, imaginea de sine sa nu sufere) si nu responsabilitatea reala = „jugul Meu e bun si povara Mea este usoara”. Rolurile de obicei nu ies (asa e facuta cu mare pricepere lumea, sa nu iasa nici rolul dar, si mai important, nici actorul sa nu iasa din lume) dar pentru ca fara o imagine de sine fuge pamantul de sub picioare (cum fara rol? spectacolul trebuie sa continue! cum sa nu mai fiu in spectacolul lumii? cum sa nu ma mai dau in spectacol? ce am innebunit? innebunesc fara nebunia lumii! unde-mi sunt spectatorii? trebuie sa fac spectacol!), lumea a devenit experta in schimbatul rolurilor. Nu iese rolul de elev? Nu-i nimic, se trece la urmatorul rol; e de unde alege: sot/ sotie, sclav/ stapan etc. Nu iese nici acesta ? Mai sunt roluri cu duiumul. Iar la finalul spectacolului/ show-ului: rolul mortului. Daca pana in momentul acela lumea nu i-a acordat Oscarul, atunci ii acorda: ori pentru sufletul depus in sustinerea rolului, ori pentru ranile capatate in bataliile duse pentru a-si apara rolul, ori pentru mutilarile pricinuite de chinurile la care s-a supus pentru rol etc.
Afirmatiile Necunoscutului aduc bucuria, plenitudinea, armonia, eternitatea (cea nascuta la sat).
Felul acesta de „vorbeste gura fara mine” lumineaza sufletul si constiinta, trezeste sinele si constienta.
Iar pe scurt: de frica se refuza.
Ce refuzam de fapt?
Se refuza Necunoscutul, Sinele (Divin etc.), Viata, Eternitatea, Bucuria.
Se refuza zborul cu picioarele pe Pamant.
Iti multumesc Vio :)
Gil
prietenului Gil;
RăspundețiȘtergere'Multi cauta fericirea mai presus de om; altii o cauta mai prejos. Dar fericirea este pe potriva omului"
Nu este surd mai rau decat acela ce nu vrea sa auda"
N. Kazantzakis