13 noiembrie 2019

reza sadighian- pentru dumnezeu (tu...)

Ma simt strain si stingher atunci cand trebuie sa astern pe hartie ce simt...
Stiloul meu nu poate suporta greutatea sensului. As vrea un toc tare ca otelul si o foaie intinsa ca cerul, rezistenta si rabdatoare. Insa nici vocabularul nu are capacitatea de a defini ceea ce vreau sa spun...
Ce sa fac? Mai bine in coltul singuratatii mele, in tacere sa-Ti deschid o cale din inima mea si sa astept momentul sosirii pasilor Tai. Daca nu am puterea de a scrie si o limba pentru a spune, trebuie sa stii ca,  am o inima plina de dragoste pentru a o darui.
Totusi , mi-e frica sa nu iei acest dar nesemnificativ drept bocceaua drumurilor Tale, sau, cu alte cuvinte, sa nu-ti dai seama de insistenta fluturelui in jurul lumanarii....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu