Manipulam tot felul de portivnicii!
Cea mai cunoscuta , curenta, este cea impotriva durerii. Insa ce este durerea, miscarea ei?
In memoria omenirii este cunoasterea durerii de cateva mii de ani cel putin si acesta cunoasterea a fost si este "Duca"-calea durerii, doctrina de baza a Sublimului Buda, El releva calea durerii in etapele ei, incepand cu "contactul" vazut ca "atingere" care genereaza placere si dorinta de mai mult contact, mai multa placere, pana la artingere fizica si ingurgitare sau intrupare (comuniune trupeasca) care naste "o dualitate" sistemica in care una din partile sistemului respectiv incearca sa controleze si domine sistemul ca intreg , produce conflict launtric in sistem si de aici disfunctionalitatile percepute ca dureri, etc. Excesul de placere sau lacomia de placere conduce la durere.
Bineinteles ca acesta descriere este strict nascuta din experienta si propria intelegere a doctrinei sub "forma descriptiva in care a ajuns la mine" Fiecare are o perceptie/ intelegere individuala chiar daca citeste acelasi tex, ca urmare nu este exaustiva sau singura si imi exprim speranta ca intre "intelegerile diferite' sa nu se nasca conflicte fiind doar fatete ale aceleiasi miscari sau fapt real privite din unghiuri diferite ale perceptiei sferei faptului real.
Educatia este autoeducatie din moment ce fiecare "educat intr-o anumita maniera' ramane doar cu ceea ce individual a reusit sa priceapa/intelege si manifeste. Impartasirea propriei educatii conduce la imbogatirea educatiei comunitatii si constiintei globale prin largirea sferei sale sau orizontului sau, nelimitat altfel.
Cand ajungem la perceptia durerii nu-i intelegm cauzalitatea, miscarea, ci ne impotrivim ei mentinand in continuu miscarea care conduce la durere cu consecinta firesca de mai multa durere desi ne impotrivim ei.
Daca ceva exista are propria ratiune existentiala nu exista " pentru sine" (legea naturii), ci este un dar necesar cuiva , sau edificiului maret de incomensurabila plenitudine si frumusete al perceptiei umane.
Cel aflat in durere ca efect al miscarilor interactionale ale obisnuintelor sale, se va revolta la auzul exprimarii 'durerea este un dar"- cum sa primesti daruri care nu-ti plac si-ti perturba libertatea existentei? Desigur ca daca transferam in planul constientei si ar veni la noi cineva si ne-ar oferi gratis durere, am refuza politicos sau violent darul sau; insa cand este "darul' pe care ni-l daruim singuri inconstienti de acesta fapta , vom cauta solutiile portivniciei noastre instinctive la durere.
Vom cauta metode prin care sa scapam de durere si vom intreba "cum?"- fie pe cei care nu sunt in durere sau, nu au cunoasterea ei directa, sau pe cei care sunt in aceeasi situatie cu noi, ceea ce releva ca nici pentru ei insisi nu au rezolvat problema gasindu-i solutia: -cunoasterea miscarilor si ratiunii existentei durerii pe care de apoi sa o impartaseasca si comunice prin gand si rostuire dandu-i viata , activand existential rostuirea..
"Norocosii" se pot intalni in cautarea lor cu cineva care a trecut prin miscarea durerii si a iesit din ea, ca urmare au si cunoastrea directa sau experinta trairii ei si au parasit-o aflandu-se in afara ei. "Doar cine cunoaste drumul te poate orienta in directia dorita" De ex. "cine s-a nascut in durere" te poate directiona spre locul respectiv al durerii asa cum un nascut in Mangalia iti poate indica directia spre Mangalia oriunde te-ai afla, pentru ca l-a parcurs pana la intilnirea cu tine. Cel nacut in bucurie iti poate indica drumul spre ea, asa cum cel nascut in Buda sau in Crsitos iti poate indica drumul spre Buda sau Cristos care sunt foarte buni priteni.
Complet este insa cel care nascut in bucurie a parasit-o si a cunoscut direct traind sau raind placerea si durerea, a extras din darurile lor "vinul vietii" si s-a intors in locul nasterii sale sau originea existentei sale "bucuria de a fi" imbogatit cu constiinta valorii sale incomensurabile ca armonica coeziva si omogenitate a tot ce exista fara exclusivism ; "vinul existentei", primul si cel mai bun de care suntem constienti/ primim- "la urma".
In oglinda gandirii (eu-lui) cand atentia triumfa in confruntarea ei atractiile sau gravitatia care o concentreaza, vom percepe recunoscand misterul Sublimului care ne anima si care nu poate fi reflecatat de oglinda cunoasterii si memoria ei. Cei care au trait experienta perceptiei , comunica aspiratia de a strabate dincolo de zidul ei sau al memoriei (oglinda).
Cristos releva calea geneticii care facea din IOn Botezatorul, cel mai mare dintre oameni ca urmas direct al intemeietorului natiunii respective si in acelasi timp releva ca cel care slujeste pe toti ceilalti este mai mare decat acesta. In libajul actual se releva astfel ca adn-ul omului actual nu este sursa sa cea mai profunda sau izvorul existentei sale si ca un om in originea sa este ca energie si inteligenta "deasupra/ profunzimea adn-eului asupra caruia actioneaza constant punctual prin procesul comunicarii, rostuirii, impartasirii cunoasterii experientelor traite cu care constiinta intregimii omenirii se imbogateste si implineste continuu.
Cunoasterea adn-ului "ca sursa" va genera mai mult control mai multa suferinta si durere prin manipularea lui cu intentia de a face oameni perfecti sau a-i corecta pe cei defecti, condensand si mai mult schizofrenia exclusivismului comparativ si ierarhizant din omenire si conflictul ei launtric care o macina si descompune producand involutia conditiei umane pana la disparitia conditiei respecrtive .
Revenind la "darul durerii" sa recunoastem ca este un dar din "darul Placerii"; "dar din dar se face raiul; sau iadul?". Aceasta recunoastere ne conduce la lumina sau intelegerea faptului ca suntem constransi de experienta placerilor si durerilor sa invatam "masura, decenta, bunul simt sau echilibrul" in tot ce facem si intreprindem, sau gandim. Ne releva ca nu exista bine si rau , ci proportii rationale, ca naivitatea ne face sa interpretam gresit senzorialul ca forta corporala vazuta sau inteleasa ca separata si izolata de celelalte forte ce actioneaza in noi spre echilibrarea lor si actiune coroborata fidela ratiunii lor existentiale, echilibrare dinamica recunoascuta ca "stare de sanatate"
Darul durerii se localizeaza corporal undeva anume dar sa nu ignoram ca nu este "locul ei", ci locul reflexiei sale corporale; "locul ei", locul/ organul care emana/ radiaza durere oglindeste efectele si sursa durerii poate fi in alta parte sau partea opusa functional in fiziologia corporala. Se spune ca "inima nu doare" si ca durerile din inima nu sunt "ale ei" ci se reflecta acolo senzorial. Putem extinde sferic aceasta spusa cu care si medicii sunt in acord? Disfunctiile nesenzorizate ale inimii sunt recunoascute in circulatia sangvina nu in structura inimii Insa situatia circulatiei sau functiei inimii disfunctional conservata poate genera ca efect si degradarea structurala a inimii. Se afirma rational ca functia creeaza organul si evident reciproca e valabila; disfunctionalitatile genereaza degradari structurale ale organelor. Reparand organele si mentinand disfunctiile functiilor vitale manifeste comportamental, sau comportamentul lor reflectat in comportamentul individului, nu vom vindeca ceva ci vom amana doar dezastrul inutil de altfel. Corpul nostru nu este un mecanism pe care-l putem carpi facut din bucati asamblate intre ele, este o intregime care nu poate fi fragmentata.
"Pestele se impute de la cap"(orice disfunctie psihologica indentitara si fiziologica functionala a identitatii sau ideii gresite/false asociaete tie insuti) , insa "se curata de la coada" - adica comportamentul individului este reflectarea, efectul disfunctiilor sale psihologice -cunoasterii psihologice despre sine- fiziologic reflectate in corpul senzatiilor si comportamental relevate constiintei si cunoasterii individului respectiv, iar curatirea disfunctiilor de care a devenit constient, in constiinta sa identitara si gandirea sa, incepe cu curatirea comportamentului/obisnuitelor sale de asa numitele 'obisnuinte rele' rutine cu efecte disfunctionale; reactii supradimensionate si rutine toxice.
Astfel relev ca "darul durerii" este acela al constiintei faptului ca suntem intr-o eroare/ rutina comportamentala, sau a unui accident. Aceasta constienta declanseza subconstient procesul vindecarii. Amintit-va de cate ori ati avut experienta unei accidentari inconstiente care nu durea decat in momentul in care deveneati constienti de ea (taieri , loviri, etc). Recent aceasta experienta am parcurs-o cand lucrand in spatele a ceva care-mi obtura vederea a ceea ce faceam, cand am retras mainile am vazut ca una era plina de sange si doar in acel moment am simtit durerea taieturii si am luat masuri de protejarea ei. Insa vindecarea s-a produs prin activitatile subconstientului sau medicului launtric si nu am nici un habar sau minima idee despre cum a facut, nici nu ma intereseaza cunoasterea asta ca sa nu o stric "bagandu-mi nasul unde nu-mi fioerbe oala", ma bucur doar ca exista si de rezultat.
Ce s-ar intampla daca am extinde intelegerea experientei constientei de mai sus -ca radiatie sferica a constiintei fiecaruia- asupra tuturor situatiilor mesajelor durerii in intreg corpul sau situatiilor ei nelavedere?
In loc sa primim cu pretuire darurile durerii, pierdem timpul cu potrivnicia si lupta impotrivirii fara rezultat; cautam ceva ce sa ne scape de dureri si dupa cum experientele releva gasim surogate care amortesc senzorii durerii, ne fac "nesintitori". Dam din nou vina si omoram mesageri vestitlor care nu plac; adica in cazul nostru , pe corpul senzorilor, degradam senzorii amortindu-i ca sa ramanem in intunericul "placerii de mai multa placere" ca obsesie. Ce nu ne place omoram sau ignoram, insa ignoranta nu ne ignora, ne controleaza si stapaneste suportandu-i naravurile. Ne luptam cu naravurile si nastrusniciile nu cu inoranta sau propriul intuneric din constiinte-"ura", "teama de viata, de existenta corporalizata sau transparenta tuturor, nefatarnica sau secretizata".
Secretul te poate face important in ochii ignorantilor, dar nu esti; existenta corporalizata te dezvaluie si-ti dezvaluie adevarata atitudine . Se spune ca ":spiritul domina materia"; daca e "spiritul adevarului" nu are tendinta dominarii; orice boala/disfunctie este in minte/constiinta nu in corp si "dreptatea" dominatiei din gandirea noastra prelucrata potrivnic noua face ca boala mintilor/gandirii sa domine trupul; "se face dupa voia noastra" sau a stiintei si gandirii noastre- cum gandim asa avem!
Corectarea atitudini si raporturilor relationale cu substantele si semenii pe care-l denumim comportament propriu, se releva ca mijlocul vindecarii pe care darul durerii ni-l ofera. Nu exista boli la propriu, sau in conditia primordiala a umanului, ci exista atitudini si relationari conditionale nepotrivite, nefiresti. Omul in conditia firescului primordial manaca rar si putin; astazi este indemnat sugestiv si hipnotic sa manace " mult si mai bine" de trei ori pe zi spre prosperitatea facatorilor de mancare.
Daca am asculta instinctul am ocoli cu gratie capcanele nefirescului, insa cum sa-l ascultam cand avem justificarile interpretarilor stupide si infidele realulul si universalului, vinovati si vinovatii, directionari nefiresti ale puterniciei gandului uman intorcandu-l impotriva sa?
Localizarea Instinctului in creierul "mic" in organizarea triadica a creierului, ne face sa-l interpretam ca neglijabil?
Dupa cum evidentele releva marimea nu conteaza, ci fractalul de echilibrium care radiaza "bunul simt' al corpului senzorial, " templul nefacut de maini sau gandirea omeneasca" in constiinta plenitudinii perceptiei inteligente creatoare, sau clarperceptiei inteligentei. Mintea ratacitoare, ignoranta, moarta sau facuta tacuta, a putut copia corpul, dar ochii ba! Nu intamplator se spune ca unii au "ochii goi" cu semnificatia ca nu vad desi au ochi sa vada. Nu intamplator se rezuma obsedatii de putere personala ,control si dominatie planetara sa instrumenteze peste masura bunului simt artificialul care se supune neconditionat comenzilor, fara morala care franeaza, fara sentimentul care echilibreaza circumstantele si actiunile.
Cea mai cunoscuta , curenta, este cea impotriva durerii. Insa ce este durerea, miscarea ei?
In memoria omenirii este cunoasterea durerii de cateva mii de ani cel putin si acesta cunoasterea a fost si este "Duca"-calea durerii, doctrina de baza a Sublimului Buda, El releva calea durerii in etapele ei, incepand cu "contactul" vazut ca "atingere" care genereaza placere si dorinta de mai mult contact, mai multa placere, pana la artingere fizica si ingurgitare sau intrupare (comuniune trupeasca) care naste "o dualitate" sistemica in care una din partile sistemului respectiv incearca sa controleze si domine sistemul ca intreg , produce conflict launtric in sistem si de aici disfunctionalitatile percepute ca dureri, etc. Excesul de placere sau lacomia de placere conduce la durere.
Bineinteles ca acesta descriere este strict nascuta din experienta si propria intelegere a doctrinei sub "forma descriptiva in care a ajuns la mine" Fiecare are o perceptie/ intelegere individuala chiar daca citeste acelasi tex, ca urmare nu este exaustiva sau singura si imi exprim speranta ca intre "intelegerile diferite' sa nu se nasca conflicte fiind doar fatete ale aceleiasi miscari sau fapt real privite din unghiuri diferite ale perceptiei sferei faptului real.
Educatia este autoeducatie din moment ce fiecare "educat intr-o anumita maniera' ramane doar cu ceea ce individual a reusit sa priceapa/intelege si manifeste. Impartasirea propriei educatii conduce la imbogatirea educatiei comunitatii si constiintei globale prin largirea sferei sale sau orizontului sau, nelimitat altfel.
Cand ajungem la perceptia durerii nu-i intelegm cauzalitatea, miscarea, ci ne impotrivim ei mentinand in continuu miscarea care conduce la durere cu consecinta firesca de mai multa durere desi ne impotrivim ei.
Daca ceva exista are propria ratiune existentiala nu exista " pentru sine" (legea naturii), ci este un dar necesar cuiva , sau edificiului maret de incomensurabila plenitudine si frumusete al perceptiei umane.
Cel aflat in durere ca efect al miscarilor interactionale ale obisnuintelor sale, se va revolta la auzul exprimarii 'durerea este un dar"- cum sa primesti daruri care nu-ti plac si-ti perturba libertatea existentei? Desigur ca daca transferam in planul constientei si ar veni la noi cineva si ne-ar oferi gratis durere, am refuza politicos sau violent darul sau; insa cand este "darul' pe care ni-l daruim singuri inconstienti de acesta fapta , vom cauta solutiile portivniciei noastre instinctive la durere.
Vom cauta metode prin care sa scapam de durere si vom intreba "cum?"- fie pe cei care nu sunt in durere sau, nu au cunoasterea ei directa, sau pe cei care sunt in aceeasi situatie cu noi, ceea ce releva ca nici pentru ei insisi nu au rezolvat problema gasindu-i solutia: -cunoasterea miscarilor si ratiunii existentei durerii pe care de apoi sa o impartaseasca si comunice prin gand si rostuire dandu-i viata , activand existential rostuirea..
"Norocosii" se pot intalni in cautarea lor cu cineva care a trecut prin miscarea durerii si a iesit din ea, ca urmare au si cunoastrea directa sau experinta trairii ei si au parasit-o aflandu-se in afara ei. "Doar cine cunoaste drumul te poate orienta in directia dorita" De ex. "cine s-a nascut in durere" te poate directiona spre locul respectiv al durerii asa cum un nascut in Mangalia iti poate indica directia spre Mangalia oriunde te-ai afla, pentru ca l-a parcurs pana la intilnirea cu tine. Cel nacut in bucurie iti poate indica drumul spre ea, asa cum cel nascut in Buda sau in Crsitos iti poate indica drumul spre Buda sau Cristos care sunt foarte buni priteni.
Complet este insa cel care nascut in bucurie a parasit-o si a cunoscut direct traind sau raind placerea si durerea, a extras din darurile lor "vinul vietii" si s-a intors in locul nasterii sale sau originea existentei sale "bucuria de a fi" imbogatit cu constiinta valorii sale incomensurabile ca armonica coeziva si omogenitate a tot ce exista fara exclusivism ; "vinul existentei", primul si cel mai bun de care suntem constienti/ primim- "la urma".
In oglinda gandirii (eu-lui) cand atentia triumfa in confruntarea ei atractiile sau gravitatia care o concentreaza, vom percepe recunoscand misterul Sublimului care ne anima si care nu poate fi reflecatat de oglinda cunoasterii si memoria ei. Cei care au trait experienta perceptiei , comunica aspiratia de a strabate dincolo de zidul ei sau al memoriei (oglinda).
Cristos releva calea geneticii care facea din IOn Botezatorul, cel mai mare dintre oameni ca urmas direct al intemeietorului natiunii respective si in acelasi timp releva ca cel care slujeste pe toti ceilalti este mai mare decat acesta. In libajul actual se releva astfel ca adn-ul omului actual nu este sursa sa cea mai profunda sau izvorul existentei sale si ca un om in originea sa este ca energie si inteligenta "deasupra/ profunzimea adn-eului asupra caruia actioneaza constant punctual prin procesul comunicarii, rostuirii, impartasirii cunoasterii experientelor traite cu care constiinta intregimii omenirii se imbogateste si implineste continuu.
Cunoasterea adn-ului "ca sursa" va genera mai mult control mai multa suferinta si durere prin manipularea lui cu intentia de a face oameni perfecti sau a-i corecta pe cei defecti, condensand si mai mult schizofrenia exclusivismului comparativ si ierarhizant din omenire si conflictul ei launtric care o macina si descompune producand involutia conditiei umane pana la disparitia conditiei respecrtive .
Revenind la "darul durerii" sa recunoastem ca este un dar din "darul Placerii"; "dar din dar se face raiul; sau iadul?". Aceasta recunoastere ne conduce la lumina sau intelegerea faptului ca suntem constransi de experienta placerilor si durerilor sa invatam "masura, decenta, bunul simt sau echilibrul" in tot ce facem si intreprindem, sau gandim. Ne releva ca nu exista bine si rau , ci proportii rationale, ca naivitatea ne face sa interpretam gresit senzorialul ca forta corporala vazuta sau inteleasa ca separata si izolata de celelalte forte ce actioneaza in noi spre echilibrarea lor si actiune coroborata fidela ratiunii lor existentiale, echilibrare dinamica recunoascuta ca "stare de sanatate"
Darul durerii se localizeaza corporal undeva anume dar sa nu ignoram ca nu este "locul ei", ci locul reflexiei sale corporale; "locul ei", locul/ organul care emana/ radiaza durere oglindeste efectele si sursa durerii poate fi in alta parte sau partea opusa functional in fiziologia corporala. Se spune ca "inima nu doare" si ca durerile din inima nu sunt "ale ei" ci se reflecta acolo senzorial. Putem extinde sferic aceasta spusa cu care si medicii sunt in acord? Disfunctiile nesenzorizate ale inimii sunt recunoascute in circulatia sangvina nu in structura inimii Insa situatia circulatiei sau functiei inimii disfunctional conservata poate genera ca efect si degradarea structurala a inimii. Se afirma rational ca functia creeaza organul si evident reciproca e valabila; disfunctionalitatile genereaza degradari structurale ale organelor. Reparand organele si mentinand disfunctiile functiilor vitale manifeste comportamental, sau comportamentul lor reflectat in comportamentul individului, nu vom vindeca ceva ci vom amana doar dezastrul inutil de altfel. Corpul nostru nu este un mecanism pe care-l putem carpi facut din bucati asamblate intre ele, este o intregime care nu poate fi fragmentata.
"Pestele se impute de la cap"(orice disfunctie psihologica indentitara si fiziologica functionala a identitatii sau ideii gresite/false asociaete tie insuti) , insa "se curata de la coada" - adica comportamentul individului este reflectarea, efectul disfunctiilor sale psihologice -cunoasterii psihologice despre sine- fiziologic reflectate in corpul senzatiilor si comportamental relevate constiintei si cunoasterii individului respectiv, iar curatirea disfunctiilor de care a devenit constient, in constiinta sa identitara si gandirea sa, incepe cu curatirea comportamentului/obisnuitelor sale de asa numitele 'obisnuinte rele' rutine cu efecte disfunctionale; reactii supradimensionate si rutine toxice.
Astfel relev ca "darul durerii" este acela al constiintei faptului ca suntem intr-o eroare/ rutina comportamentala, sau a unui accident. Aceasta constienta declanseza subconstient procesul vindecarii. Amintit-va de cate ori ati avut experienta unei accidentari inconstiente care nu durea decat in momentul in care deveneati constienti de ea (taieri , loviri, etc). Recent aceasta experienta am parcurs-o cand lucrand in spatele a ceva care-mi obtura vederea a ceea ce faceam, cand am retras mainile am vazut ca una era plina de sange si doar in acel moment am simtit durerea taieturii si am luat masuri de protejarea ei. Insa vindecarea s-a produs prin activitatile subconstientului sau medicului launtric si nu am nici un habar sau minima idee despre cum a facut, nici nu ma intereseaza cunoasterea asta ca sa nu o stric "bagandu-mi nasul unde nu-mi fioerbe oala", ma bucur doar ca exista si de rezultat.
Ce s-ar intampla daca am extinde intelegerea experientei constientei de mai sus -ca radiatie sferica a constiintei fiecaruia- asupra tuturor situatiilor mesajelor durerii in intreg corpul sau situatiilor ei nelavedere?
In loc sa primim cu pretuire darurile durerii, pierdem timpul cu potrivnicia si lupta impotrivirii fara rezultat; cautam ceva ce sa ne scape de dureri si dupa cum experientele releva gasim surogate care amortesc senzorii durerii, ne fac "nesintitori". Dam din nou vina si omoram mesageri vestitlor care nu plac; adica in cazul nostru , pe corpul senzorilor, degradam senzorii amortindu-i ca sa ramanem in intunericul "placerii de mai multa placere" ca obsesie. Ce nu ne place omoram sau ignoram, insa ignoranta nu ne ignora, ne controleaza si stapaneste suportandu-i naravurile. Ne luptam cu naravurile si nastrusniciile nu cu inoranta sau propriul intuneric din constiinte-"ura", "teama de viata, de existenta corporalizata sau transparenta tuturor, nefatarnica sau secretizata".
Secretul te poate face important in ochii ignorantilor, dar nu esti; existenta corporalizata te dezvaluie si-ti dezvaluie adevarata atitudine . Se spune ca ":spiritul domina materia"; daca e "spiritul adevarului" nu are tendinta dominarii; orice boala/disfunctie este in minte/constiinta nu in corp si "dreptatea" dominatiei din gandirea noastra prelucrata potrivnic noua face ca boala mintilor/gandirii sa domine trupul; "se face dupa voia noastra" sau a stiintei si gandirii noastre- cum gandim asa avem!
Corectarea atitudini si raporturilor relationale cu substantele si semenii pe care-l denumim comportament propriu, se releva ca mijlocul vindecarii pe care darul durerii ni-l ofera. Nu exista boli la propriu, sau in conditia primordiala a umanului, ci exista atitudini si relationari conditionale nepotrivite, nefiresti. Omul in conditia firescului primordial manaca rar si putin; astazi este indemnat sugestiv si hipnotic sa manace " mult si mai bine" de trei ori pe zi spre prosperitatea facatorilor de mancare.
Daca am asculta instinctul am ocoli cu gratie capcanele nefirescului, insa cum sa-l ascultam cand avem justificarile interpretarilor stupide si infidele realulul si universalului, vinovati si vinovatii, directionari nefiresti ale puterniciei gandului uman intorcandu-l impotriva sa?
Localizarea Instinctului in creierul "mic" in organizarea triadica a creierului, ne face sa-l interpretam ca neglijabil?
Dupa cum evidentele releva marimea nu conteaza, ci fractalul de echilibrium care radiaza "bunul simt' al corpului senzorial, " templul nefacut de maini sau gandirea omeneasca" in constiinta plenitudinii perceptiei inteligente creatoare, sau clarperceptiei inteligentei. Mintea ratacitoare, ignoranta, moarta sau facuta tacuta, a putut copia corpul, dar ochii ba! Nu intamplator se spune ca unii au "ochii goi" cu semnificatia ca nu vad desi au ochi sa vada. Nu intamplator se rezuma obsedatii de putere personala ,control si dominatie planetara sa instrumenteze peste masura bunului simt artificialul care se supune neconditionat comenzilor, fara morala care franeaza, fara sentimentul care echilibreaza circumstantele si actiunile.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu