Asocierile individuale se reverbereaza in societate ca si sursa a comportamentelor.
De exemplu o asociere generala cu ideea (identitara istorica atributiva) de "roman" sau orice altceva de aceeasi natura , se reflecta asupra fiecarui individ asociat ideii ca si cum acesta ar fi responsabil si reprezentantul intregii colectivitati, asupra careia la randul ei ii este asociata o imagine/idee atrivutiva de o anumita factura si calitate de catre constiintele atributive din afara sferei acelei colectivitati.
Imi povestea un prieten ce-si desfasura activitatea in Dubai ca desi lucrau in acelasi birou si aveau semnificativ aceeasi contributie mai multe nationalitati, fiecare era platit diferit functie de nationalitatea sa.
Ce fel de comportament/cunoastere poti manipula cand trezesti in tine constiinta asta?
Justificarile sau scuzele unui comportament atavic denigrator si degradant in planul substantei organizate omogen si coeziv a asocierilor firesti de facto, sunt propriile autoacuzatii si condamnari totodata la izolare, la recluziune psihologica si ejectare din colectivitatile asociative naturale sau voite.
Nu sistemele societatii sunt vinovate, ci lasitatea de a-ti folosi propria voce , nedemnitatea ascunsa de rutina stereotipurilor si lozincilor verbale "la moda". Astfel am inventat un limbaj mort dintr-un amestec de forme gand/cuvinte, fara semnificatie proprie, din expresiile puterniciilor efemeritatilor la moda. Parafrazand pe regina Maria ,cine nu are bun simt foloseste sabloane comportamentale si cine nu are bun gust foloseste moda; altfel spus nu este original; copiind devine copie , o oglinda a trecutului si nu un factor activ, dinamic in existenta sa.
Din acest statut de copie, constienta asocierii si responsabilitatile ce decurg din aceasta miscare a universalitatii verbului, se scoate in lumina constiintei propria voce, vocea sinceritatii; incetam sa ne mai ascundem in spatele vorbelor fara sens si semnificatie care ne ascund- ascunzandu-ne faptele, Premeditand comunicarea o blocam, astfel tranformam comunicarea in mijloc al manipularilor verbale ale unor strategii si ideatii interesate, care nu ne apartin, crezand doar ca asa ne slujim asocierea partinica. Intr-o asociere , nu a gandi/vorbi la fel este gandirea asocierii ci prin ispiratia momentelor punctuale iti aduci contributia cand exprimi propria voce pentru, care imbogateste expresia asocierii respective, nicidecum contra adversarilor inchipuiti ca dusmani. Credibilitatea oricui comunica ceva, nu cand conferentiaza idei premeditate sau repeta papagaliceste asa zisele "mesaje' cu vadita intentie de inoculare si manipulare a auditorului asemenea reclamelor vanzatorilor de nimicuri si minciuni se sedimenteaza , ci cand isi folosete propria voce, vocea simtamintelor si sentimentelor.
A-ti folosi vocea este un mijloc care detensioneaza fiinta, pacifica circumstantele , largeste sfera contributiilor si ajutoarelor propiilor proiecte ; Copiilor, mai ales celor cu dificultati emotionale de exprimare, cand se blocheaza emotional vulcanic fara sa mai aiba capacitatea de a exprima ceva si se balbaie sau murmura inlacrimati, le indicam sa-si foloseasca cuvintele. Suntem intotdeauna uimiti cand fac asta, de luciditatea lor relativa la circumstante si blocajele din ele, blocajele relationale ale parintilor rigidizati de propria inconsecventa.
Cand iti abandonezi vocea si devii papagalul sau latraul/contestatarul celor auzite, intodeauna vei starni conflicte, te decredibilizezi in fata auditorului, te justifici si scuzi permanent ca este opinia ta relevandu-ti tradarea angajamentului asociativ de care te crezi fara sa fii separat , premeditezi ca auditoriul este stupid, naiv , masa ta de manevra asemenea unui aluat pe care crezi ca -l poti modela dupa plac si iti tensionezi/ stresezi propria fiinta pin inutilitati comportamentale cu consecinte care se acumuleaza in timp ca disfunctii ale sanatatii originale minte/corp. Cred ca din intregul acest bagaj de credinte inutile, cea mai falsa/ mincinoasa este acea premeditare a prostiei auditorului ; Acesta amagire este cea "mai amara" dezamagire.
Cand iti folosesti vocea exprimi ceea ce simti si nimeni nu poate contesta ca simti, sau asocia simtamintele tale cu ale lor ca sa fie nevoiti sa nege sau conteste adevarul spuselor tale. Simtamintele nu au opozitie, insa ideile/conceptele prin natura lor reflexiva sunt dualiatea actiune-reactiune formalizata ca idee-contraidee . In aceasta monada functioala si formativa "actiune-reactiune", cand sunt vazute polaritatile ei separate si indpendente, se genereaza conflictualitate prin transformarea comlementaritatii in opozitie, factorii omogenitatii in incongruente.
Desigur ca asocierea ca miscare a verbului universal nu este obligatorie , ne putem multumi cu intimitatea, trairea secreta empatica, comunicare telepatica, etc. Dar aceste posibilitati individuale nu sunt actiuni la vedere, transparente in lumea aceasta, desi sunt In sursa ei si o sustine. Intotdeauna este evident ca orice mijloc folosesti, fie mental, fie psihologic sau corporal, importanta este modalitatea in care folosesti mijlocul respectiv una cu scopul folosirii lui.
In parabula educativa, fabulistica a circumstantelor naturale pamantesti, erau 4 elemente si sfera manifestarilor lor ca semnificatia nr. 40. Nu detaliez ci doar relev semnificatiile. Cele patru elemente erau: Gandirea simbolizata sau ocultat elementul prin reprezentare grafica si caracteristici ca pasare (vultur, porumbel, bufnita etc), Sentimentul simbolizat fabulistic ca leu, Fapta (concretul/lucrul/obiectivul) simbolizata de taur si Omul. In povestea respectiva se spune ca toate elementele diferite de Om se straduiesc sa-l convinga ca ele sunt mai importante in existenta si sa manipuleze actiunile Omului dupa bunul lor plac, cu alte cuvinte sa-L controleze si domine. Nu au reusit si atunci si-au canalizat eforturile asupra fiilor omului pentru a-l santaja cu amenintarea uciderii lor prin conceptia lor conform careia ce omori domini, ce poti distruge -stapanesti.
Procedand astfel cele trei elemente si-au pervertit esentele degradandu-se iar reprezentarea fabulistica a degradarii era simbolizata ca vulpe, sacal, hiena ,etc pentru Faptele degradarii, scorpion, cobra, etc, pentru degradarea Gandirii, sobol si alte vietuitoare care traiesc sub panat pentru degradarea Sentimentului.
Tendinta de separare a unora de altele a celor trei forte, de control si dominatie reciproca si demonstratie a puterii lor asupra intregimii a condus inevitabil la degradarea si descompunerea lor sau la moartea lor. Murind au introdus moarte in fii omului.
Omul nu s-a lasat santajat avand incerede dumnezeiasca in fii sai ca vor reusi sa invinga 'moartea". Intreaga poveste si metafora a invingerii mortii cu" moartea pe moarte calcand" releva victoria fiului omului care se reverbereaza ca potential al tuturor fiilor omului. (povestea face parte din aceeasi poveste de inceput a experientei si cunoasterii directe strabune pe care o gasim simbolizata in sfinx) Rezolvarea unei probleme se naste din intelegerea textului si a cerintelor. O problema cu text ascuns sau schimbat dar cu aceeasi solutie ca cerinta este dificil de rezolvat daca nu ai cifrul codificarii textului.
Evident ca aici nu e vorba de "moarte' ci de structuri gandite , rutine programate ale unui comportament uman potrivnic fiintei lui. Intoarcerea fiilor impotriva omului prin pervertirea gandirii lor(inlocuirea perceptiei cu conceptiile), prin reprimarea sentimentelor si aspiratiilor considerate atavice si irationale, in afara sferei inteligentei ( reci si moarte ca si promotorii ei, Aristotel afirma ca legea/domnul este ratiune fara sentiment), prin ingradirea sablonarda , conditionarea activitatilor umane ( nu poti intreprinde ceva astazi fara capital financiar anticipat si esti imprumutat numai daca ceea ce faci este acceptat in conditiile impuse).
Desigur sistemul acesta este sistemul in care actioneaza, se misca si isi are existenta, cei morti deja, conceptiile pervertirii gandirii sau amintirile moarte , resentimentele sau moartea sentimentelor, moartea faptei denumite munca, iar in contextul acestui sistem fiii omului sunt constransi si provocati sa raspunda. Raspunsul lor nu este nici gandit, nici simtit, nici vizibil dupa cum simbolistica sfinxului arata acea mixtura de pasare, leu si taur cu cap de om. Armonia si conlucrarea primordiala a fortelor triunitatea functionala neseparata prin premeditarea intereselor demonstrarii, in copii lucreaza; Raspunsul mut - al zambetului de pe buze , al ochilor larg deschisi spre explorarea universului mirarii si inminunarii, bratele intinse spre imbratisare- nu poate fi trucat, conceptualizat sau programat cumva. Este raspunsul vietii depline la orice intrebare. Nu trebuie sa alegem ceva, ci sa vedem viata asa cum este ea, viata de dincolo de conceptiile macularii ei. Cand slujesti viata ,viata te slujeste pe tine. Doar poetii pot cumva misterios sa puna in cuvinte fara sa spuna ceva anume, sa releve aspiratia umana de infinit si a infinitului de om. Imi amintesc cuvintele dinainte de o poezie din care cateva versuri au ramas active: "omule, omule , de unde ti-e coroana? din infinit si mai departe!" Nu ne putem asocia cu ceea ce suntem;cand stim cine suntem, nu mai suntem deja! ; din infinit in infinit vin si plec stand pe loc, acasa in prezenta mea.
De exemplu o asociere generala cu ideea (identitara istorica atributiva) de "roman" sau orice altceva de aceeasi natura , se reflecta asupra fiecarui individ asociat ideii ca si cum acesta ar fi responsabil si reprezentantul intregii colectivitati, asupra careia la randul ei ii este asociata o imagine/idee atrivutiva de o anumita factura si calitate de catre constiintele atributive din afara sferei acelei colectivitati.
Imi povestea un prieten ce-si desfasura activitatea in Dubai ca desi lucrau in acelasi birou si aveau semnificativ aceeasi contributie mai multe nationalitati, fiecare era platit diferit functie de nationalitatea sa.
Ce vreau sa relev este ca asocierea te pozitioneaza inlauntrul si nu in afara a ceva si ca locul/imaginea/istoria este "o casa" extinsa in care te afli , te contine si esti responsabil de activitatile tale in acel 'loc/constiintaatributiva " precum si de toate comportamentele celorlalti asociati ideii respective . Fiecare membru al unei asocieri este judecat pentru toate faptele din acea asociere/societate. Relev asta pentru a evidentia irationalitatea/stupiditatea comportamentului in care un individ se considera separat si independent de asocierile sale ideatice/conceptuale/istorice/imagistice si are un comportament denigrator la adresa acelui loc/constiinta asociativa cu caracter si grad de larga generalitate, precum un catel care isi latra cotetul. Japonezii dezavuau si evitatu relatii economice sau de alta factura cu cei care-si vorbeau de rau familiile, tarile, etc, dezvaluindu-si iresponsabilitatea si actitunea raufacatoare asupra propriilor comunitati si ca urmare asocierea cu acestia ii pozitiona in comunitate cu cineva cu atitudine potrivnica comunitatii respective, dupa cum actiunile gandiri si vorbirii sale relevau. O comunitate in conflict launtric intre elementele sale este una in degradare, involutie sub toate aspectele. Desigur ca privind situatia prin prisma intereselor ne intrebam cine castiga sau cui convine o astfel de situatie comportamentala. Suntem constienti ca o "casa' este propriul loc, locul geometric locuit de noi si constienta faptului ne determina sa nu distrugem singuri locul sau sa-l murdarim; mai mult, il intretinem si infrumusetam permanent. Insa denumirea de " casa" sau "loc propriu" in care ne exprimam existenta are un grad nelimitat de generalitate pentru individul uman si se reverbereaza imagistic si functional sub forme diferite . "Casa" este incepand cu trupul si sfarsind cu imensitatea inconjuratoare, cu misterul existentei sale de necontestat. Casa este si conceptia in care te regasesti identitar si simtamintele cu care iti asociezi fiinta , senzatiile, sentimentele, amintirle, tot ce consideri 'ale tale" , etc. Este afirmatia prin care Dumnezeu ii comunica fiului sau ca 'al tau este tot ce vezi cu ochii" ,casa perceptie tale: de la -infinit la +infinit cum este exprimata matematic. Daca nu ar fi asa, nu ar exista expresia matematica respectiva.
Ce fel de comportament/cunoastere poti manipula cand trezesti in tine constiinta asta?
Justificarile sau scuzele unui comportament atavic denigrator si degradant in planul substantei organizate omogen si coeziv a asocierilor firesti de facto, sunt propriile autoacuzatii si condamnari totodata la izolare, la recluziune psihologica si ejectare din colectivitatile asociative naturale sau voite.
Nu sistemele societatii sunt vinovate, ci lasitatea de a-ti folosi propria voce , nedemnitatea ascunsa de rutina stereotipurilor si lozincilor verbale "la moda". Astfel am inventat un limbaj mort dintr-un amestec de forme gand/cuvinte, fara semnificatie proprie, din expresiile puterniciilor efemeritatilor la moda. Parafrazand pe regina Maria ,cine nu are bun simt foloseste sabloane comportamentale si cine nu are bun gust foloseste moda; altfel spus nu este original; copiind devine copie , o oglinda a trecutului si nu un factor activ, dinamic in existenta sa.
Din acest statut de copie, constienta asocierii si responsabilitatile ce decurg din aceasta miscare a universalitatii verbului, se scoate in lumina constiintei propria voce, vocea sinceritatii; incetam sa ne mai ascundem in spatele vorbelor fara sens si semnificatie care ne ascund- ascunzandu-ne faptele, Premeditand comunicarea o blocam, astfel tranformam comunicarea in mijloc al manipularilor verbale ale unor strategii si ideatii interesate, care nu ne apartin, crezand doar ca asa ne slujim asocierea partinica. Intr-o asociere , nu a gandi/vorbi la fel este gandirea asocierii ci prin ispiratia momentelor punctuale iti aduci contributia cand exprimi propria voce pentru, care imbogateste expresia asocierii respective, nicidecum contra adversarilor inchipuiti ca dusmani. Credibilitatea oricui comunica ceva, nu cand conferentiaza idei premeditate sau repeta papagaliceste asa zisele "mesaje' cu vadita intentie de inoculare si manipulare a auditorului asemenea reclamelor vanzatorilor de nimicuri si minciuni se sedimenteaza , ci cand isi folosete propria voce, vocea simtamintelor si sentimentelor.
A-ti folosi vocea este un mijloc care detensioneaza fiinta, pacifica circumstantele , largeste sfera contributiilor si ajutoarelor propiilor proiecte ; Copiilor, mai ales celor cu dificultati emotionale de exprimare, cand se blocheaza emotional vulcanic fara sa mai aiba capacitatea de a exprima ceva si se balbaie sau murmura inlacrimati, le indicam sa-si foloseasca cuvintele. Suntem intotdeauna uimiti cand fac asta, de luciditatea lor relativa la circumstante si blocajele din ele, blocajele relationale ale parintilor rigidizati de propria inconsecventa.
Cand iti abandonezi vocea si devii papagalul sau latraul/contestatarul celor auzite, intodeauna vei starni conflicte, te decredibilizezi in fata auditorului, te justifici si scuzi permanent ca este opinia ta relevandu-ti tradarea angajamentului asociativ de care te crezi fara sa fii separat , premeditezi ca auditoriul este stupid, naiv , masa ta de manevra asemenea unui aluat pe care crezi ca -l poti modela dupa plac si iti tensionezi/ stresezi propria fiinta pin inutilitati comportamentale cu consecinte care se acumuleaza in timp ca disfunctii ale sanatatii originale minte/corp. Cred ca din intregul acest bagaj de credinte inutile, cea mai falsa/ mincinoasa este acea premeditare a prostiei auditorului ; Acesta amagire este cea "mai amara" dezamagire.
Cand iti folosesti vocea exprimi ceea ce simti si nimeni nu poate contesta ca simti, sau asocia simtamintele tale cu ale lor ca sa fie nevoiti sa nege sau conteste adevarul spuselor tale. Simtamintele nu au opozitie, insa ideile/conceptele prin natura lor reflexiva sunt dualiatea actiune-reactiune formalizata ca idee-contraidee . In aceasta monada functioala si formativa "actiune-reactiune", cand sunt vazute polaritatile ei separate si indpendente, se genereaza conflictualitate prin transformarea comlementaritatii in opozitie, factorii omogenitatii in incongruente.
Desigur ca asocierea ca miscare a verbului universal nu este obligatorie , ne putem multumi cu intimitatea, trairea secreta empatica, comunicare telepatica, etc. Dar aceste posibilitati individuale nu sunt actiuni la vedere, transparente in lumea aceasta, desi sunt In sursa ei si o sustine. Intotdeauna este evident ca orice mijloc folosesti, fie mental, fie psihologic sau corporal, importanta este modalitatea in care folosesti mijlocul respectiv una cu scopul folosirii lui.
In parabula educativa, fabulistica a circumstantelor naturale pamantesti, erau 4 elemente si sfera manifestarilor lor ca semnificatia nr. 40. Nu detaliez ci doar relev semnificatiile. Cele patru elemente erau: Gandirea simbolizata sau ocultat elementul prin reprezentare grafica si caracteristici ca pasare (vultur, porumbel, bufnita etc), Sentimentul simbolizat fabulistic ca leu, Fapta (concretul/lucrul/obiectivul) simbolizata de taur si Omul. In povestea respectiva se spune ca toate elementele diferite de Om se straduiesc sa-l convinga ca ele sunt mai importante in existenta si sa manipuleze actiunile Omului dupa bunul lor plac, cu alte cuvinte sa-L controleze si domine. Nu au reusit si atunci si-au canalizat eforturile asupra fiilor omului pentru a-l santaja cu amenintarea uciderii lor prin conceptia lor conform careia ce omori domini, ce poti distruge -stapanesti.
Procedand astfel cele trei elemente si-au pervertit esentele degradandu-se iar reprezentarea fabulistica a degradarii era simbolizata ca vulpe, sacal, hiena ,etc pentru Faptele degradarii, scorpion, cobra, etc, pentru degradarea Gandirii, sobol si alte vietuitoare care traiesc sub panat pentru degradarea Sentimentului.
Tendinta de separare a unora de altele a celor trei forte, de control si dominatie reciproca si demonstratie a puterii lor asupra intregimii a condus inevitabil la degradarea si descompunerea lor sau la moartea lor. Murind au introdus moarte in fii omului.
Omul nu s-a lasat santajat avand incerede dumnezeiasca in fii sai ca vor reusi sa invinga 'moartea". Intreaga poveste si metafora a invingerii mortii cu" moartea pe moarte calcand" releva victoria fiului omului care se reverbereaza ca potential al tuturor fiilor omului. (povestea face parte din aceeasi poveste de inceput a experientei si cunoasterii directe strabune pe care o gasim simbolizata in sfinx) Rezolvarea unei probleme se naste din intelegerea textului si a cerintelor. O problema cu text ascuns sau schimbat dar cu aceeasi solutie ca cerinta este dificil de rezolvat daca nu ai cifrul codificarii textului.
Evident ca aici nu e vorba de "moarte' ci de structuri gandite , rutine programate ale unui comportament uman potrivnic fiintei lui. Intoarcerea fiilor impotriva omului prin pervertirea gandirii lor(inlocuirea perceptiei cu conceptiile), prin reprimarea sentimentelor si aspiratiilor considerate atavice si irationale, in afara sferei inteligentei ( reci si moarte ca si promotorii ei, Aristotel afirma ca legea/domnul este ratiune fara sentiment), prin ingradirea sablonarda , conditionarea activitatilor umane ( nu poti intreprinde ceva astazi fara capital financiar anticipat si esti imprumutat numai daca ceea ce faci este acceptat in conditiile impuse).
Desigur sistemul acesta este sistemul in care actioneaza, se misca si isi are existenta, cei morti deja, conceptiile pervertirii gandirii sau amintirile moarte , resentimentele sau moartea sentimentelor, moartea faptei denumite munca, iar in contextul acestui sistem fiii omului sunt constransi si provocati sa raspunda. Raspunsul lor nu este nici gandit, nici simtit, nici vizibil dupa cum simbolistica sfinxului arata acea mixtura de pasare, leu si taur cu cap de om. Armonia si conlucrarea primordiala a fortelor triunitatea functionala neseparata prin premeditarea intereselor demonstrarii, in copii lucreaza; Raspunsul mut - al zambetului de pe buze , al ochilor larg deschisi spre explorarea universului mirarii si inminunarii, bratele intinse spre imbratisare- nu poate fi trucat, conceptualizat sau programat cumva. Este raspunsul vietii depline la orice intrebare. Nu trebuie sa alegem ceva, ci sa vedem viata asa cum este ea, viata de dincolo de conceptiile macularii ei. Cand slujesti viata ,viata te slujeste pe tine. Doar poetii pot cumva misterios sa puna in cuvinte fara sa spuna ceva anume, sa releve aspiratia umana de infinit si a infinitului de om. Imi amintesc cuvintele dinainte de o poezie din care cateva versuri au ramas active: "omule, omule , de unde ti-e coroana? din infinit si mai departe!" Nu ne putem asocia cu ceea ce suntem;cand stim cine suntem, nu mai suntem deja! ; din infinit in infinit vin si plec stand pe loc, acasa in prezenta mea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu