Intoarcerea la natura inseamna renuntarea la salbaticie.
Am calatorit prin zone abandonate de amatorii de confort si am gasit oameni care abandonasera orasele si carierele , confortul, pentru a se bucura de pacea naturii nepervertite de industrial. Individualitati sau comutati de cateva persoane, familii tinere, isi recladeau ambientul existential , cercetau si invatau sa folosesca potentialul naturii in acord si coeziune cu ecosistemele respective. Peste tot am fost intampinat cu o caldura si bunavointa sincera , o stare de comunicare neingradita de morala sau alte ipocrizii. S-ar crede ca unii merg in zonele parasite sa-si defuleze complexele sexuale sau de alta factura, sa-si defuleze frustrarile si sa exprime libertinajul insa, nu am gasit asa ceva ci, oameni perfect echilibrati si ferm directionati pe viziunea lor , aceea de a reface, redefini relatia lor cu natura planetara in spiritul acesteia. Relatia cu pamantul da o stabilitate emotionala si o noua energie fiintelor care o reface. Am gasit diferite justificari necerute a demersului lor si am inteles ca desi motivatia in mare parte lasa de dorit , faptele erau ireprosabile.
Nu este o prezentare idilica , am regasit si multe salbaticii specifice alienarii urbane; daca fuga de acesta alienare era motivatia revenirii la natura, se tinea dupa fugitivi. Obsesia investitiilor imbobiliare , productiei de masa, acumularii de proprietati si posesii, problematica distribuirii rezultatelor, asigurarii necesitatilor, determina automat conflictele dintre membrii acelor comunitati si dezmembrarea lor. Lumina de aur a entuziasmului cu care se incepea proiectele lasa locul disperarii de a face fata exigentelor traiului in natura. Multi considera ca au nevoie de internet si resursele financiare unei dezvoltari economice a locurilor respective dupa modelul oraselor si nu pot intelege ca agricultura nu este pentru profit ci pentru sanatate. Cine doreste profituri sa ramana in orase, acestea-s constructia profitului. Natura sau traiul la tara nu este locul unde sa astepti moartea ci sa infloresti viata, nu este locul unde sa-ti reduci costurile personale, ci sa le abandonezi, sa costi natura cat mai putin. Nu este locul in care sa-ti risipesti energia in munci epuizante cu care nu esti obisnuit ci locul unde sa-ti concentrezi energia prin evitarea risipei. Nu este locul in care sa aduci produsele fabricantilor ci locul in care tu insuti sa iti exprimi creativitatea, inventivitatea, sau cele trei "I" intuitie, inspiratie, imaginatie. Am gasit in diferite locuri solutii inovatoare pentru rezolvarea problemelor locative sau muncii din camp, sobe pentru incalzirea cu lemne, greu de imaginat dar perfect functionale, construite din resursele locului, materiale izolante naturale la care nimeni nu s-a gandit, solutii constructive inovative, manufacturari de o inalta valoare artistica si functionala, etc
Mi-a fost greu sa inteleg, dar cu atat mai valoroasa este intelegerea faptului, ca nu trebuie sa-i indici cuiva ce sa faca sau cum ci, doar sa-i relevi, daca le vezi, piedicile. Intotdeauna piedicile constientizate din calea unui proiect/viziune sunt depasite de inteligenta umana insa cele ascunse conduc la disperare.
Una din piedicile curente am abservat a fi vecinatatile . Daca nu ai comunicare cu vecinii acestia se pozitioneaza ca oponenti. Nu ai cui sa-i mai ceri un ajutor punctual necesar la un moment dat in care nu poti sa tii scandura de ambele capete , cuiul si ciocanul, simultan, etc, sa rezolvi orice sarcina care implica un ajutor. Alt aspect al vecinatatii este acela al diferentei culturale si motivationale in existenta si orice "apropiere" politicoasa se soldeaza in judecati si interventii violente asupra propriilor modalitati existentiale, vecinul se simte dator sa intervina si impuna propriul model sau sa te barfeasca in comunitatea sa rauvoitor. Gandirea netransparenta a vecinului si comunitatilor locale iti poate afecta echilibrul emotional si sa cauti cauza in alta parte fara sa o gasesti ca apoi sa te invinovatesti de inconstanta. Traim in lume chiar daca lumea se reduce la vecinatati. A ignora aceasta evidenta nu este pozitiy; Nimeni nu poate primi decat ceea ce poate duce. Cei intalniti de mine invocau liupsa unor vecini cu aceeasi motivatie si intelegere , insa talentul si inteligenta comunicarii nu depinde de vecini si nivelul lor de intelegere. Cele mai bune exemple sunt faptele nu vorbele, faptele neintelese nu induc sentimentul inferioritatii sau neputintei privitorului pentru ca pot fi copiate sau gadila orgoliul celor ce se cred superiori.
Alta piedica este lipsa comunicarii creative intre membri comunitatilor respective. Aceasta ignorare determina "aparitia" unui leader si reduce comunitatea la aceleasi relatii specificce locurilor "de munca". Fara ca fiecare membru al comunitatii respective sa se exprime fara model, angajat punctual si responsabil pe o tema si proiect, lucrurile stagneaza la asigurarea regiilor existentiale ale indivizilor. Aceasta situatie este efectul ignorarii propriilor aspiratii sau a ignorarii a ceea ce ele implica in detaliu
Ignorarea faptului evident ca libertatea inseamna disciplina si organizare sinarhica in care fiecare isi exercita functia unica in comunitate sprijit de toti ceilalti este o piedica greu de depasit.
( Cand toti fac de toate, niciunul nu are responsabilitatea faptelor sale . In acelasi timp, nimeni nu-ti poate comanda ce sa faci. Fapta fiecaruia numai asa cum stie fiecare este si nu poate copia stiinta altcuiva fara sentimentul ingradirii propriei libertati invocate in astfel de demersuri. Munca in echipa implica responsabilitate si angajament liber consimtit punctual , fara promosiuni iresponsabile generale si vagi, pe termen nedeterminat care ingradesc.)
Aceasta evidenta implica organizarea zilei care incepe cu proiectul zilei ca emanatie a tuturor membrilor echipei caz in care angarea punctuala se poate face cand avem clar obiectivele stabilite in coeziune cu propriile aspiratii.
( Fiecare se angajeaza la ceea ce stie mai bine sa faca si crede ca trebuie facut.. Tot timpul este o zi si organizarea zilei este organizarea timpului; Altfel timpul va fi organizat de rutinele supravietuirii nevoilor, de perpetuarea nevoii. Libertate inseamna si vointa iar ne-vointa releva lipsa vointei necesare obiectivarii aspiratiilor si proiectelor. )
Alta piedica este ignorarea evidentei ca "natura" este un mediu de angajare si contributie liber consimtita si se manifesta aceasta ignorare in comportamentele lamentabile ale mediocritatii profitorului care revendica si invinuieste.
O piedica foarte serioasa in calea noilor module sociale in armonie si coeziune cu ecosistemele planetare localizate este minciuna sau nerecunoasterea propriilor slabiciuni emotionale. Afecteaza mai ales cuplurile familiale sau nu. Fiecare afirma iubirea si se straduie sa demonstreze cat de iubitor este cu ceilalti relevand in fapt lipsa pozitionarii sale in iubire/libertate In plan sentimental vrei sa demonstrezi ceva cand nu traiesti acel ceva . Cand traiesti sentimentul nu ai nevoie de demonstratii, faptele tale sunt demonstratia. Insa ele nu sunt vazute de cei care nu traiesc acel sentiment ci interpretate conform frustarilor si exigentelor sale. Exigentele in plan sentimental sunt expresia nevoilor , dorintelor si nu a faptelor tale. Invocarea si nevoia de iubire cand nu iubesti seamana cu disperarea lipsei decat cu manifestarea sentimentului respectiv. Piedica ipocriziei sentimentale lasa foarte multe lucruri nespuse pentru ca nu se incadreaza falsei imagini proprii pe care fiecare ne straduim sa promovam si convingem pe ceilalti sa accepte despre sinele nostru. Sinele nu este o acceptare dupa cum evidentele arata, nu inseamna obedienta exigentelor sau nevoilor cuiva. Nevoia de iubire si invocarea ei este piedica in calea trairii iubirii. Altfel spus , multi care raspund chemarii sinelui naturii se misca din impulsurile capatate prin citirea lecturilor pentru a edifica propriul spatiu de iubire; dat cum sa-l realizezi daca nu iubesti? Recunoasterea piedicii conduce la surmontarea ei; cand nu iubesti ai bunul simt la dispozitie, ai multe resurse pe care nu le vezi ca manifestarile iubirii; de regula cele unanim acceptate ca umane. Simplitatea lor ne face sa ignoram valoarea intrinseca a acestor mijloace energetice ca de ex entuziasmul/sinceritate, concentrarea atentiei prin daruirea ei neconditionata, capacitatea de a auzi ceea ce se spune fara judecatile launtrice comparative sau condamnatoare, o ascultare angajata telului tau si nu obedienta sau circumstantiala, onorarea cuvantului ca pe tine insuti, etc. Trecem de la puterea informatiei ascunse la puterea comunicarii, transparentei sinelui propriu.
O alta piedica, aparent insurmontabila, sunt banii. Bunele intentii si aspiratii par a nu fi sustinute de bani. Firesc, nu asta e samanta lor; samanta lor e "datoria si dobanda". Insa evidentele circumstantelor create de "altii" nu pot fi ignorate si gasim intotdeana modalitatile rezolvarii. Cel putin in inceput convietuim cu banii, adica se implica o activitate , o munca la caruta cezarului. Angajamentul personal este o forta care determina un sir de evenimente care vin sa te sustina , inclusiv surse si resurse pe care niciodata nu le puteai imagina, gandi. Asta implica atentia deschisa si angajata propriului proiect care te pune in pozitia de a onora oportunitatile ce apar " intamplator". Nu exista intamplare sau intamplarea este o legitate ignorata- universalul ne asculta si lucreaza in folosul nostru. Evidenta faptului ca banii nu ajung niciodata ne poate ridica deasupra stresului legat de ei. Adica energia noastra superioara celei a banilor le va redirectiona inteligent curentul de concentrare-dispersie . Ignorarea piedicii nu conduce la rezolvarea problemelor pe care le genereaza. Metaforic va povestesc despre un prieten care se plangea de modul din ce in ce mai dificil de a-si asigura banii necasari propriilor credinte. I-am revelat evidenta prin care daca fugi dupa ceva insemna ca si acel ceva fuge de tine si l-am sfatuit sa inceteze efortul banilor. Cand fugea dupa bani si acestia fugeau dupa el si daca se va orpi din fuga acestia vor da peste el. Bieinteles ca a crezut ca-mi bat joc de el, insa dupa un timp a revenit sa-mi povestesca "intamplari"incredibile legate de asigurarea lui financiara. Nu instrumentele sunt de vina ci modul cum ne pozitionam fata de ele sau le folosim. A pune instrumentul inaintea proiectelor si aspiratiilor inseamna a-ti proiecta esecul, conditionarea propriei libertati de miscare. Resursele locului in care te afli inseamna si bani, folosindu-le apreciem ceea ce avem si ceea ce avem va creste.
Sunt multe piedici in calea noilor asezaminte, module ale unei noi organizari sociale armonice si omogene relational cu sinele naturii care este propriul sine de sine statator. Insa ies din rutina cautarii de probleme si piedici ,cu greu ma abtin sa nu spun cum si ce este de facut , dar am credinta nestramutata in puterea fiintei umane de a transforma orice esec intr-o victorie a vietii cand nu accepta infrangerea, imposibila altfel.
Am calatorit prin zone abandonate de amatorii de confort si am gasit oameni care abandonasera orasele si carierele , confortul, pentru a se bucura de pacea naturii nepervertite de industrial. Individualitati sau comutati de cateva persoane, familii tinere, isi recladeau ambientul existential , cercetau si invatau sa folosesca potentialul naturii in acord si coeziune cu ecosistemele respective. Peste tot am fost intampinat cu o caldura si bunavointa sincera , o stare de comunicare neingradita de morala sau alte ipocrizii. S-ar crede ca unii merg in zonele parasite sa-si defuleze complexele sexuale sau de alta factura, sa-si defuleze frustrarile si sa exprime libertinajul insa, nu am gasit asa ceva ci, oameni perfect echilibrati si ferm directionati pe viziunea lor , aceea de a reface, redefini relatia lor cu natura planetara in spiritul acesteia. Relatia cu pamantul da o stabilitate emotionala si o noua energie fiintelor care o reface. Am gasit diferite justificari necerute a demersului lor si am inteles ca desi motivatia in mare parte lasa de dorit , faptele erau ireprosabile.
Nu este o prezentare idilica , am regasit si multe salbaticii specifice alienarii urbane; daca fuga de acesta alienare era motivatia revenirii la natura, se tinea dupa fugitivi. Obsesia investitiilor imbobiliare , productiei de masa, acumularii de proprietati si posesii, problematica distribuirii rezultatelor, asigurarii necesitatilor, determina automat conflictele dintre membrii acelor comunitati si dezmembrarea lor. Lumina de aur a entuziasmului cu care se incepea proiectele lasa locul disperarii de a face fata exigentelor traiului in natura. Multi considera ca au nevoie de internet si resursele financiare unei dezvoltari economice a locurilor respective dupa modelul oraselor si nu pot intelege ca agricultura nu este pentru profit ci pentru sanatate. Cine doreste profituri sa ramana in orase, acestea-s constructia profitului. Natura sau traiul la tara nu este locul unde sa astepti moartea ci sa infloresti viata, nu este locul unde sa-ti reduci costurile personale, ci sa le abandonezi, sa costi natura cat mai putin. Nu este locul in care sa-ti risipesti energia in munci epuizante cu care nu esti obisnuit ci locul unde sa-ti concentrezi energia prin evitarea risipei. Nu este locul in care sa aduci produsele fabricantilor ci locul in care tu insuti sa iti exprimi creativitatea, inventivitatea, sau cele trei "I" intuitie, inspiratie, imaginatie. Am gasit in diferite locuri solutii inovatoare pentru rezolvarea problemelor locative sau muncii din camp, sobe pentru incalzirea cu lemne, greu de imaginat dar perfect functionale, construite din resursele locului, materiale izolante naturale la care nimeni nu s-a gandit, solutii constructive inovative, manufacturari de o inalta valoare artistica si functionala, etc
Mi-a fost greu sa inteleg, dar cu atat mai valoroasa este intelegerea faptului, ca nu trebuie sa-i indici cuiva ce sa faca sau cum ci, doar sa-i relevi, daca le vezi, piedicile. Intotdeauna piedicile constientizate din calea unui proiect/viziune sunt depasite de inteligenta umana insa cele ascunse conduc la disperare.
Una din piedicile curente am abservat a fi vecinatatile . Daca nu ai comunicare cu vecinii acestia se pozitioneaza ca oponenti. Nu ai cui sa-i mai ceri un ajutor punctual necesar la un moment dat in care nu poti sa tii scandura de ambele capete , cuiul si ciocanul, simultan, etc, sa rezolvi orice sarcina care implica un ajutor. Alt aspect al vecinatatii este acela al diferentei culturale si motivationale in existenta si orice "apropiere" politicoasa se soldeaza in judecati si interventii violente asupra propriilor modalitati existentiale, vecinul se simte dator sa intervina si impuna propriul model sau sa te barfeasca in comunitatea sa rauvoitor. Gandirea netransparenta a vecinului si comunitatilor locale iti poate afecta echilibrul emotional si sa cauti cauza in alta parte fara sa o gasesti ca apoi sa te invinovatesti de inconstanta. Traim in lume chiar daca lumea se reduce la vecinatati. A ignora aceasta evidenta nu este pozitiy; Nimeni nu poate primi decat ceea ce poate duce. Cei intalniti de mine invocau liupsa unor vecini cu aceeasi motivatie si intelegere , insa talentul si inteligenta comunicarii nu depinde de vecini si nivelul lor de intelegere. Cele mai bune exemple sunt faptele nu vorbele, faptele neintelese nu induc sentimentul inferioritatii sau neputintei privitorului pentru ca pot fi copiate sau gadila orgoliul celor ce se cred superiori.
Alta piedica este lipsa comunicarii creative intre membri comunitatilor respective. Aceasta ignorare determina "aparitia" unui leader si reduce comunitatea la aceleasi relatii specificce locurilor "de munca". Fara ca fiecare membru al comunitatii respective sa se exprime fara model, angajat punctual si responsabil pe o tema si proiect, lucrurile stagneaza la asigurarea regiilor existentiale ale indivizilor. Aceasta situatie este efectul ignorarii propriilor aspiratii sau a ignorarii a ceea ce ele implica in detaliu
Ignorarea faptului evident ca libertatea inseamna disciplina si organizare sinarhica in care fiecare isi exercita functia unica in comunitate sprijit de toti ceilalti este o piedica greu de depasit.
( Cand toti fac de toate, niciunul nu are responsabilitatea faptelor sale . In acelasi timp, nimeni nu-ti poate comanda ce sa faci. Fapta fiecaruia numai asa cum stie fiecare este si nu poate copia stiinta altcuiva fara sentimentul ingradirii propriei libertati invocate in astfel de demersuri. Munca in echipa implica responsabilitate si angajament liber consimtit punctual , fara promosiuni iresponsabile generale si vagi, pe termen nedeterminat care ingradesc.)
Aceasta evidenta implica organizarea zilei care incepe cu proiectul zilei ca emanatie a tuturor membrilor echipei caz in care angarea punctuala se poate face cand avem clar obiectivele stabilite in coeziune cu propriile aspiratii.
( Fiecare se angajeaza la ceea ce stie mai bine sa faca si crede ca trebuie facut.. Tot timpul este o zi si organizarea zilei este organizarea timpului; Altfel timpul va fi organizat de rutinele supravietuirii nevoilor, de perpetuarea nevoii. Libertate inseamna si vointa iar ne-vointa releva lipsa vointei necesare obiectivarii aspiratiilor si proiectelor. )
Alta piedica este ignorarea evidentei ca "natura" este un mediu de angajare si contributie liber consimtita si se manifesta aceasta ignorare in comportamentele lamentabile ale mediocritatii profitorului care revendica si invinuieste.
O piedica foarte serioasa in calea noilor module sociale in armonie si coeziune cu ecosistemele planetare localizate este minciuna sau nerecunoasterea propriilor slabiciuni emotionale. Afecteaza mai ales cuplurile familiale sau nu. Fiecare afirma iubirea si se straduie sa demonstreze cat de iubitor este cu ceilalti relevand in fapt lipsa pozitionarii sale in iubire/libertate In plan sentimental vrei sa demonstrezi ceva cand nu traiesti acel ceva . Cand traiesti sentimentul nu ai nevoie de demonstratii, faptele tale sunt demonstratia. Insa ele nu sunt vazute de cei care nu traiesc acel sentiment ci interpretate conform frustarilor si exigentelor sale. Exigentele in plan sentimental sunt expresia nevoilor , dorintelor si nu a faptelor tale. Invocarea si nevoia de iubire cand nu iubesti seamana cu disperarea lipsei decat cu manifestarea sentimentului respectiv. Piedica ipocriziei sentimentale lasa foarte multe lucruri nespuse pentru ca nu se incadreaza falsei imagini proprii pe care fiecare ne straduim sa promovam si convingem pe ceilalti sa accepte despre sinele nostru. Sinele nu este o acceptare dupa cum evidentele arata, nu inseamna obedienta exigentelor sau nevoilor cuiva. Nevoia de iubire si invocarea ei este piedica in calea trairii iubirii. Altfel spus , multi care raspund chemarii sinelui naturii se misca din impulsurile capatate prin citirea lecturilor pentru a edifica propriul spatiu de iubire; dat cum sa-l realizezi daca nu iubesti? Recunoasterea piedicii conduce la surmontarea ei; cand nu iubesti ai bunul simt la dispozitie, ai multe resurse pe care nu le vezi ca manifestarile iubirii; de regula cele unanim acceptate ca umane. Simplitatea lor ne face sa ignoram valoarea intrinseca a acestor mijloace energetice ca de ex entuziasmul/sinceritate, concentrarea atentiei prin daruirea ei neconditionata, capacitatea de a auzi ceea ce se spune fara judecatile launtrice comparative sau condamnatoare, o ascultare angajata telului tau si nu obedienta sau circumstantiala, onorarea cuvantului ca pe tine insuti, etc. Trecem de la puterea informatiei ascunse la puterea comunicarii, transparentei sinelui propriu.
O alta piedica, aparent insurmontabila, sunt banii. Bunele intentii si aspiratii par a nu fi sustinute de bani. Firesc, nu asta e samanta lor; samanta lor e "datoria si dobanda". Insa evidentele circumstantelor create de "altii" nu pot fi ignorate si gasim intotdeana modalitatile rezolvarii. Cel putin in inceput convietuim cu banii, adica se implica o activitate , o munca la caruta cezarului. Angajamentul personal este o forta care determina un sir de evenimente care vin sa te sustina , inclusiv surse si resurse pe care niciodata nu le puteai imagina, gandi. Asta implica atentia deschisa si angajata propriului proiect care te pune in pozitia de a onora oportunitatile ce apar " intamplator". Nu exista intamplare sau intamplarea este o legitate ignorata- universalul ne asculta si lucreaza in folosul nostru. Evidenta faptului ca banii nu ajung niciodata ne poate ridica deasupra stresului legat de ei. Adica energia noastra superioara celei a banilor le va redirectiona inteligent curentul de concentrare-dispersie . Ignorarea piedicii nu conduce la rezolvarea problemelor pe care le genereaza. Metaforic va povestesc despre un prieten care se plangea de modul din ce in ce mai dificil de a-si asigura banii necasari propriilor credinte. I-am revelat evidenta prin care daca fugi dupa ceva insemna ca si acel ceva fuge de tine si l-am sfatuit sa inceteze efortul banilor. Cand fugea dupa bani si acestia fugeau dupa el si daca se va orpi din fuga acestia vor da peste el. Bieinteles ca a crezut ca-mi bat joc de el, insa dupa un timp a revenit sa-mi povestesca "intamplari"incredibile legate de asigurarea lui financiara. Nu instrumentele sunt de vina ci modul cum ne pozitionam fata de ele sau le folosim. A pune instrumentul inaintea proiectelor si aspiratiilor inseamna a-ti proiecta esecul, conditionarea propriei libertati de miscare. Resursele locului in care te afli inseamna si bani, folosindu-le apreciem ceea ce avem si ceea ce avem va creste.
Sunt multe piedici in calea noilor asezaminte, module ale unei noi organizari sociale armonice si omogene relational cu sinele naturii care este propriul sine de sine statator. Insa ies din rutina cautarii de probleme si piedici ,cu greu ma abtin sa nu spun cum si ce este de facut , dar am credinta nestramutata in puterea fiintei umane de a transforma orice esec intr-o victorie a vietii cand nu accepta infrangerea, imposibila altfel.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu