vointa si dorinta

S-au scris foarte multe reflectari fidele si interpretari despre verbele a voi si a dori

Reflectarea miscarii verbelor substantivate ca vointa si dorinta este intotdeauna dependenta de pozitia proprie sau atitudinea si punctul perceptiei sau pozitiei in constiinta sinelui din care este facuta; capata nuante individuale, subiective ale asemanatorului diferit

Din punctul meu , desi adeseori sunt confundate a vrea cu a dori, mai nou cu a intentiona, din moment ce poarta denumiri diferite  se impun distinctii . Orice miscare in sine sunt miscari a unor forte, a unor potentialuri in exprimare. Inertia impulsului  miscarii este  carateristica ei atunci cand nu exista opozitii la ea. Miscarea fara opozitii poate continua desi impulsul initial a incetat. Pentru continuarea unei miscari cand exista opozitii, rezistente, impune ca impulsul sa se manifeste ca un puls, o pulsatie. Evidentele releva ca intreg universul pulseaza, toate corpurile in univers radiaza. Vibreaza si radiatia vietii si existentei este fara opus, absorbita si reflectata, reverberata de intrega existenta universala. 

Doar omul prin esenta libertatii sale poate genera impulsuri opuse; ajungand pana la sinucidere ca refuz al existentei. Vointa este o forta universala , naturala, pura Cum in natura ceea ce exista nu exista pentru sine, nici vointa nu face exceptie, adica " nu are vreri", nici dorinte pentru sine. Aici apare termenul dorinta ca ceva ce nu este in campul sau energia sferei vointei si se releva ca impuls ce se opune armonicei energiei vointa prin perturbarea echilibrului coeziv si ordonat al sferei sale. Impulsul dorinta in campul vointei ,vibratiei sale armonice , este o energie "starina" care perturba nivelul echilibrului initial al vointei iar sistemul necoeziv prin acest implant tinde sa-l inglobeze si sa se ordoneze pe un nivel nou structural si energetic coeziv. Am putea spune ca impulsul dorintei in campul vointei este inglobat si transformat in vointa sau implinirea dorintei ca reper subiectiv al procesului. Cand in campul si structura energiilor vointei este inglobat impulsul dorintei aceasta inceteaza; Impulsul dorintei are inertie si noi dorim altceva strict formal si astfel vointa devine captiva dorintelor inertiale, adica obisnunitelor  Obisnuintele sunt "cusca' nevazuta in care ne invartim repetand. copiind.

Ceea ce relev este ca vointa apartine lui a fi ca domeniu; tot ce sunt si fac este vointa mea; acestei forte i se opune tot ce nu sunt si nu fac sau fortele dorintelor. Opusul este acelasi lucru de forma diferita, Tot ce fac implicit  am,  este vonita. Tot ce nu fac si nu am este dorinta sau ne-vointa, impulsul iluziei, imaginarul. Evident este ca "am vointa" este implicit armonic, coeziv si sincron cu ceea ce am. Vointa ca forta pura este la dispozitia fiintelor si se releva fiecareia  prin ceea ce este, face  si are. Insa inductia hipnotica este aceea de a nu fi niciodata multumit cu ce esti, ce faci si ce ai, inductia maimultului. In aceasta stare psihologica nimic din ce suntem si avem nu este apreciat si recunoscuta valoarea intrinseca , valoarea vointei. Copiii nu valorizeaza copilaria, tinerii tineretea, etc, ca de apoi sa regrete ce au avut . Cand suntem atenti fara sa ne atasam premeditat vreunui interes putem cu sansa finetei perceptiei sa cunoastem empatic prezenta vointei pure, neangajate ca miscare vibrationala. 

Pe tema vointei am auzit tot felul de aprecieri, lipsa ei la unele persoane, incrancenarea obsesiva la altele si mai tot timpul lipsa consteintizarii vontei in serosfera lui a fi, a face,  a avea, triada sincrona fiecarei prezente umane in edificiul perceptiei inteligente. In anumite culturi orientale perceptia energiei vitale a unei fiinte e denumita "vointa de a trai" care in raport cu stralucirea  sau intensitatea ei, determina starea de sanatate si potentialul activ a existei fiecaruia .Evident ca este dificil de descris ceea ce traim in comuniune empatica cu fortele universale ale fiintei umane in care separare nu exista, iar descrierea nu este faptul sau adevarul exhaustiv, ci doar o reflectare partiala, subiectiva, insa pentru fiecare subiectivul este "superiorul" care actioneaza. In funtie de capacitatea fiecarui subiectiv perceptiv de a rezona empatic cu energia sinelui sau nivelul constientei si intelegerii sale cu sine creste, adica apare pacificarea launtrica a fortelor care lucreaza in fiinta, adica se reface starea initiala a echilibrului din inceput a fortelor opuse care lucreaza in om. Aceasta stare de echilibru, pace, " tacere" launtrica, este reflectata corporal in perceptia evidentelor ca tinerete ,sanatate, buna stare si cand te simti bine faci bine, il radiezi, nu mai este nevoie de bine pentru tine cand valorizezi si apreciezi binele pe care IL AI.  Care este opozitia la aceasta stare a vointei in actiune universala?

 Piedica subiectivului in a percepe starea sa primordiala, naturala, nepervertita este tot vointa pusa in slujba sau angajata, dependenta de dorinte ca model indus cultural hipnotic din copilarie, miscarea vointei de a deveni si a se face pe sine; "Ce vrei sa te faci?" este intrebarea adresata copiilor uniti cu vointa lor de a fi. Se inoculeaza astfel ideea ca nu sunt cum trebuie sau incompleti, isuficienta si nedemnitatea propriei fiinte-copii nu fac distinctia metaforelor sau glumelor, a lucurilor nespuse sau incomplet spuse, traiesc in perceptie si absorb tot ce se spune sau se vede fara discernamant initial. Odata memorate aceste afirmatii implicite, reactiv vis a vis de cele auzite din afara   incomplete, memoria lucreaza cu aceste infoenergii violente ca opozitie la vointa, reverberandu-le in ansamblul complexitatii fiintei, perturband-o asemenea cum un infovirus neeradicat perturba pana distruge (metoda de tortura-picatura chinezeasca).Numai cand rememoram traind experientele emotionale ale propriei copilarii putem percepe ce impact devastator au cuvintele asupra copiilor si putem intelege comportamentele de mai tarziu in relatii. Cineva  iti sugereaza prin afirmatii ca ar trebui ca fiecare om sa fie bun; asta auzi in exterior Dar ce pricepi launtric implicit, altceva decat ca tu nu esti bun, inteligent, educat, etc. si trebuie sa te stradui sa fii- asta nu iti spune altcineva ci iti spui tu tie , este radiatia prorpiei constiente in energia vointei tale, impuls de actiune pentru vointa. Cum in energia sa fiecare om este unicul  rege, dirijor, decident, cum ne vedem si reflectam noi pe noi insine se reflecta socialmente in perceptia colectiva mai puternic decat cum ne vad ceilalti. Fiecare avem un prim implant perturbator, dorinta de a fi altfel sau a deveni care functioneaza ca un parazit autointretinut ceea ce denumesc  autohipnoza, obsesie. Gandirea se obsedeaza foarte usor de marile idealuri si viziuni marete pentru sine in care se doreste a trai. 

Paradoxul este ca atunci cand ne miscam dupa dorinte liberi  si instantaneu prin vointa si datoria dorintei, doar atunci putem percepe iluzoriul , efemerul dorintelor ca umbre ale unui trecut atavic si irational.  Doreste-ti ceva usor fiindca e trecator . Nu poti "sa faci" ceea ce esti! Efortul acesta conduce doar la involutia a ceea ce esti in original, primordialitate, mirabila samanta. Evolutia ca miscare  este in campul verbului a fi nu a face

Este un domeniu foarte vast prin implicatiile existentiale de explorat si cred ca m-am ratacit de la tema propusa in tema implicatiilor.

Fortele opuse vointa si dorinta, isi au echilibrul lor initial, in inceput si sfarsit. Asta implica un reper al echilibrului lor si nu poate fi altul decat acela al credintei si necredintei fiecaruia, Credintei in lipsa, si necredintei in potentialul fiecaruia, neexprimat inca sau constientizata exprimarea lui. Campul de explorat al miscarilor libere ale vointei si dorintei, simultane si echilibrate, este campul viselor noastre. Cand nu visam, sau se schimba instantaneu visele,  sunt in echilibru fortele impersonale  ca si cand nu ar exista. Cand visati, vointa e forta lucrativa din formele imagistice ale dorintelor- dorinta este dominanta. Dorinta nu este aspiratie ci selectie ca si cum am vrea din aer sa respiram doar anumite elemente continute. Problema legata de vointa nu este lipsa ci directia in care am condus activitatile ei , telurile in care a fost anagajata sau am angajat-o. Cand telurile vointei in actiune, asa numitele obisnuinte sunt straine de aspiratiile fiintei, spunem ca nu avem vointa in loc sa recunoastem cat de prosteste ne manageriem resursele si sursele, sau sa recunoastem ca ne-am abandonat vointa si lucreaza pentru interese straine aspiratiilor noastre punctuale . Toti avem acces la forta incomensurabila a vointei fiintei dar suntem responsabili individual cum o folosim. Intentia, vointa si dorinta sunt forte incomensurabile la dispozitia fiecaruia cand le gestionam echilibrat, armonios, ca fractal de echilibrium, ca intregime functionala rationala,. Putem comunica cu vointa si sa ne cerem scuze pentru abandon si sa ne intoarcem in puterea ei ca unica forta cu trei aspecte diferite in manifestare, omogena si coeziva ca sistem pe care l-am dezichilibrat prim importanta excesiva acordata dorintei desi samanta miscarilor in acest camp energetic este intentia care modeleaza in dinamica edificiul perceptiei.

Dovezi si iar dovezi se cer, sau argumente ale afirmatiilor atunci cand nu ne convin desi suntem in acord cu ele ca evidente proprii, sau cand nu percepem miscarile si reflectarile acestor miscari ale universalitatii verbului din spatele substantivarilor si prejudecatilor de non valoare. Ce dovada mai limpede poate fi decat aceea a evidentei in care aspiratiile/intentii ale poporului sunt de o anumita factura si vointa lui lucreaza in interesele straine sau sub autoritatea unor trepadusi ale acestora?. In mare este ceea ce este si in mic. (holonomia si holografia)

Autoritatea locului este dominantul vointei, in biserica preotul, la scola profesorul, la serviciu angajatorul, in tara presedintele, acasa nevasta, etc.  Noi unde? Ceea ce se "intampla" este actiunea vointei popor sub dominatia dorintelor, iar nemultumirile noastre sunt lasitatile recunoasterii faptului; unii vor sa scape in strainataturi si acolo se repeta acealasi scenariu, una este aspiratia si alta ce ne dorim, ce facem; aspiram la bunastare dar lucram la bunastarea autoritatilor locurilor respective sau zeilor modernitatii; ne multumim cu faramiturile la masa zeilor care cu cat este mai bogata  faramiturile sunt mai mari.Tone de alimenmte se arunca de la masa zeilor si este interzis sa le folosesti, trebuie sa ceri analize si aprobari ca nu cumva slujbasii sa se imbolnaveasca si sa moara-cine ar mai sluji atunci. Imi amintesc cuvintele unui prieten care sunea  "nu suntem lasati nici sa traim nici sa murim". Cei putini sunt visele(dorinta) celor multi si cei multi masa de manevra(nevoia)  celor putini.

Daca reflectarile de mai sus par abstracte , teoretice si neverificabile, nerepetabile in practica, absurditati sau speculatii,  in schimb exemplele manifestarilor lor in societate sunt cat se poate de durereose deci vii. Unii afirma ca nu conteaza cum esti ci doar ca esti; nu sunt in acord cu asta atunci cand "cum esti" este o facatura si nu originalul. Daca nu am fi originalul abandonat atunci de ce  ne revolta asa facaturile si creaturile mostruozitatilor irationale. Doar cine se scoala dimineata actionand conform program , scobindu-se intre dinti de satisfactia indestularii, este cinic, rece si imperturbabil, nu vrea sa se schimbe ceva, este facatura lui lumea si-i place asa cum este. Cel revoltat , vrea sa schimbe lumea intr-una mai buna , este un visator, vointa lui lucreza in directia inoirilor si transformarilor, aspiratiilor, evolutiei in fiinta,  un cocreator. Un ambalaj fara continut si un continut viu fara ambalaj social inca - omul- care trebuie repede stopat, marginalizat, crucificat.. ("Eu Sunt Inainte de a fi") Suntem nenascuti inca de-a doua oara, traim intr-un viitor pe care nici in vis (dorinta) nu-l putem atinge, cu atat mai putin pin scenarii stiintifico-fantastice ca reverberatii tehmologice ale aceleiasi involutii a mersului cu spatele inainte sau mai bine spus cu fata spre trecut. Viata este acum ,acolo unde estii, nici inapoi nici inainte, acum hotaram sau lasam a ne fi furata hotararea de circumstantele create de rutinele atavice si irationale ale zeilor trecutului care le folosesc ca pe sforile marionetelor, numitele modele de nevoi, sau vointa modelata.

Revin la a releva ca nu exista ceva ce se numeste vointa si dorinta sau intentie ci o forta unica, forta vitala a fiecaruia care se manifesta sub trei aspecte functionale constientizate de noi ca atare si denumite. Nu sunt idei cu care sa imaginezi sau lucrezi intelectual, nici trebuinte sau lucruri  ce trebuiesc acumulate, sunt fundamente ale libertatii esetiale a fiintei umane, mijloace ale inteligentei perceptiei in care traim si avem constienta faptului ca atare. Orice perturbare a echilibrului acestor aspecte functionale prin neglijare sau exacerbare, prin folosirea lor conflictuala sau controlul acestora va conduce la risipirea resurselor fiecaruia si involutia fiintei in constiinta sa de sine si a umanitatii in ansamblu. Toate dorintele mele sunt infaptuite acum si pentru totdeauna!- nu pacifica mintea afirmatia asta?Nu te aduce in prezent, te actualizeaza?