Exista o distinctie intre visul primordial si ceea ce vrem sa visam?
Visul primordial care a umplut cerul de stele si pamantul de vietati este adanc inregistrat in inimile noastre. Invaluit de reverberatiile neintelegerilor (conflictelor), frustarilor si revendicarilor transcede ceea ce am dori sa visam sau imaginarea visului. Unii afirma ca visele sunt reverberati, imaginile gandurilor, frustarilor si dorintelor, sau reverberatiile infoenergiilor/ emotiilor din memoria fiecaruia, lumea dorintelor neonorate de datoria faptelor lor. Cine poate sti ce sunt visele fara reflectarea lor in intregimea perceptiei coproralizate? Mintea umana ca intregime este de o creativitate incomensurabila si ne putem usor rataci in noianul de visari sau imagini launtrice ca variante posibile dar nu obligatorii. Dorinta cred ca are un rol important in fenomenul visarii sau in visat; traim o anumita stare si ne dorim alta, ne imaginam parteneri de viata, o cariera in vreun domeniu, abilitati si defecte personale, de reguala fugim din realitatea colectivizata sau obiectivata exterior si pozitia personala in ea cand nu ne convine inchipuindu-ne, gandindu-ne altfel de cum suntem vazuti de ceilalti, etc. In tot ce facem este o fuga , fugim (graba launtrica) de colo colo cautand explicatii si motivatii ca o facem.
Cand nu avem motive ne speriem; starea fara fuga ne este necunoascuta si cautam imediat ceva de facut ca sa ne linistim prin concentrarea atentiei pe treaba respectiva. Am putea interpreta graba ca agitatia intr-o cusca, fugim de colo colo pentru ca nu gasim iesirea, iar "treburile" ne dau un rost existential in interiorul ei. Poate revolta pe unii insa, tot ce facem este o fuga , fuga de starea fara obligatii si datorii care ne constrange la a decide sau initia, la a ne exprima din libertate fara constrangerile modelarilor de trebuinte, sau la a alege intre ele. Ne ferim sa alegem cautand mereu sa onoram alegerile celorlalti ca 'sa fim in randul lumii"; alegem ce e mai bine pentru ceilalti convinsi ca este alegerea buna ignorand binele propriu, sacrificandu-l Sacrificiul (pentru mine este un ritual barbar, atavic si irational ca si ritualul indiferentei, neangajarii) sinelui propriu pare a fi obsesia si sursa agitatiei , graba fara de final care ne epuizeaza si adormim, daca mai putem, precum copii cu capul pe masa sau perna.
Ca si reflectare in comportament activitatea visarilor noastre releva un cosmar. Ceea ce este visat este pur si simplu precum puritatea apei si a aerului primordial de care ne bucuram candva inainte de a incepe sa vrem sa visam si noi asemenea lui dumnezeu, sau sa controlam visul, moment reflectat metaforic in mai toate miturile creationiste. Exista o reflectare metaforica a visului primordial care afirma ca Spiritul (creatorul) doarme in solid, viseaza in fluid , este intre visare si veghe in biosfera terestra si se trezste in om, sau s-ar putea trezi in om.(parafrazare). Aceste stari ale spiritului creator sunt obiectivate ca materie, vegetatie, animale si om. In mometele visarilor sau daca avem noroc, visatului nostru (constienti ca visam), activitatea gandirii lipseste, dialogul interior dispare si povestim visele prin expresii specificice,\; "se facea ca...", " era ca si cand...", etc. Aceste expresii releva incertitudinile noastre in a reflecta rational visarile sau visatul. Daca in timpul visarii sau visatului incepem sa gandim , sau reactionam emotional, visul se modifica , dispare o circumstanta si apare alta instantaneu sau cand ne speriem ne trezim, sau ne putem trezi din vis in vis .
Multi dintre noi afirma ca nu viseaza; e bine sa dormi profund si fara vise cand te trezesti odihnit, refacut dimineata; insa daca nu te trezesti odihnit si refacut e bine sa nu-ti ascunzi visele pentru ca nu-ti plac sau nu te onoreaza circumstantele lor. Cosmarul ascuns este un dusman mai aprig ca oricare altul, iti fura energia refacerii tale epuizandu-te de vitalitate. Tinerii care se considera masculi feroci se lauda cu nr. de vise erotice demascandu-si naivitatea si aservirea propriilor vitalitati unor consumatori ascunsi sau neconstientizati ca atare. Vitalitatea tineretii este o comoara care trebuie exploatata, folosita in beneficiul piratului respectiv. In popor se mai pastreaza semnificatiile acestor genuri de visari ca zmeii care fura fete si baieti, Baurul cu mai multe capete care locuieste in "Lumea de Dicolo", vine noaptea si se retrage ziua. Este usor sa consideram povestile o superstitie O informatie careia nu-i vedem esenta si ratiunea ei existentiala sau folosinta ei pentru om si transformam adevaratele superstitii in adevar motivational si comportamental. Se vorbeste, si fum fara foc..., despre fiinte astrale invizibile ochiului fizic , " cele ce nu se vad", dar care pot fi desconspirate ca prezente prin atentie la "cele ce se vad" cand nu mai dam vina pe intamplari sau pe noi insine, pe lipsa atentiei. Cu alte cuvinte putine comportamente apartin indivizilor biologici umani, marea majoritate a faptelor lor fiind manipulate de aceste entitati astrale sau fantome, ectoplasme, in interes propriu sau propria PLACERE ca paraziti sau instrumentele unui parazit mai mare. Mai este si povestea acelor entitati cunoscuta ca ingeri buni si rai cazuti din binele lor, care-si fac prezenta cunoscuta prin reactiile noastre emotionale bune sau rele ,etc.
Lasand putin deoparte consideratiile de adevar si minciuna, pentru memorie irelevante , poate vorbi sau povesti cineva depre ceva ce el nu a perceput cumva ? Despre nimic nu poti vorbi ceva, despre minciuni mai mult caci sunt elaborate, despre adevar putin si condensat. Toate aceste povesti despre entitati astrale pe 7 nivele invidioase pe nivelul 8 care este cel biologic uman pentru completitudinea sinelui de sine statator din care se hranesc energetic si chiar despre existenta unui nivel misterios 9 al dumnezeilor tata (nivele de stralucire a constiintei masurate intr-un fel de "lucsi spirituali'? ;evident ca perceptia nu are nevoie de masuratori pentru a reflecta diferente), toate aceste povesti reflecta perceptii si interpretarile lor Daca nu sunt "vazute" cu ochii biologici sunt vazute cu "ochii astrali sau cu energia ca energii. Lumina electromagnetica certificata stiintific ca duala prin calitatea sa de a se comporta cu corpurile ca si corp si cu energiile ca si energie se pare ca este o reflectare a radiatiei luminoase a constiintei umane care poate percepe si reflecta energiile ca energii si corpurile ca si corpuri de unde si acesta expresie si impresie de "eu si cu mine"ca si cum am fi doi, eu sunt -reflectandu-ne existenta prin doua cuvinte importiva evidentei perceptiei obiectivate dar in conformitate cu evidenta nevazuta.
Toate aceste reflectari sintetice si neexhaustive ne releva lumea viselor inconstiente? Sau lumea dorintelor neobiectivate inca? Sau lumea aspiratiilor universale pe cale de obiectivare? Ceva ce exista si care vine in existenta? Ceea ce exista nu poate fi inafara cunoasterii umane si se spune ca mintea intregime este atotcunoscatoare pentru ca isi cunoaste propriile fapte. Asta nu exclude necunoscutul ci-l valorizeaza ca minte/ energie pura nefornmata inca si care este fundamentul libertatii fiintei care o poate modela responsabil si angajat personal. Tot ce a fost modelat in minte poate fi abandonat oricand si din Nou refacut ceea ce ne onoreaza in existenta: visul primordial onorat in comportamentul mintii individualizate, sau intelectului inteligentei (in armonie si coeziune corporalizata ca tinerete neingradita).
Tinerii sunt pusi in fata provocarii de a inoi redefinindu-si fiinta , sau de a se aservi rutinelor placerii si consumului, modelelor vestuste ale mediocritatii.
Prostia e umbra inteligentei insa mediocritatea nu poate fi decat cenusiul confuziilor si desartaciunea dorintelor de a fi, de a deveni, dorinte care certifica inexistenta doritorului. Un doritor fara viata in sine, a unui eu fantomatic cu comportament parazitar, sau a unui 'astral". Eu nu neg existenta a ceva ce cineva a perceput, insa relev ca nu putea percepe ceea ce percepea fara sa fie facatura sa.
Visul ne reflecta mai fidel decat propriile idei despre noi insine. De ex am intrebat pe multi care se considerau cupluri sau impreuna, daca se viseaza impreuna, sau daca existenta lor impreuna este rezultatul a ceea ce ar dori sa viseze, o comunitate dorita si nu faptica. Daca nu se viseaza in profunzimea inimii lor impreuna , (nu fac sex in vis si fac sex in vis cu altii), orice legaturi nascute de dorinte si nevoile slabiciunilor psihologice este ingraditoare, constrangatoare, iar fara constienta sursei nemultumirilor si reprosurilor reciproce asistam la o fatada de impreuna care se destrama ca divort sau parasiri reciproce. Cand cineva se plangea de divort, ii spuneam ca nu poate divorta de cineva cu care nu a fost niciodata impreuna decat in dorinte, nevoi si teama de singuratate.
Intotdeauna ma intalnesc cu oamenii pe care-i visez fara intentia de a o face, insa legaturile psihologice nu ne lasa a trai impreuna. De multe ori ca sa o faci trebuie sa mori pentru lume sau lumea pentru tine, sa divortezi de normele si cutumele lumii, dar cum moartea nu are nici ea final trebuie mai mult, mult mai mult decat atat, trebuie sa iubesti adevarul ceea ce este incomensurabil mai greu decat sa desconspiri si negi minciunile in care traim.
Iubirea implica inteligenta perceptiei si cum sa percepi ratiunea perceptiei cand traim in negura umbrelor ei prin fatarnicia de a afirma ceea ce nu traim. De ex. intrebarea "ma ( mai) iubesti?" reflecta lipsa pozitionarii in iubire si noi raspundem "desigur", insa comportamentul relational nu confirma. Iubirea cu masura este cruzimea slabiciunii constiintei care conditioneaza revendicand norme ale iubirii sau reflectarii ei, certificarii- "ma simt iubit(a) daca/ cand...".
Visul primordial este visul iubirii noastre si ne reflecta fidel fiinta. In visul primordial iubirea nu-i o consecinta, nu poti face iubire sau sa fii iubit, , iubirea nu e premiu de buna purtare, nici diploma de absolvire, maturitate sau mantuire.Iubirea este nascatoare/ creatoare si nu o inteleg ca pe ceva sterp menit sa-mi exalte placerile senzoriale sau sa-mi astampere teama de izolarea in care ma complac prin onorarea legaturilor sau afectiunilor psihologice a sugestiilor negative, calomniatoare a fiintei naturale.
Libertatea nu insemna arbitrar, libertinaj, irationalitate sau incalcarea firescului si a oricaror interelationari in plenitudinea naturii. Desigur ca poti face ce vrei, nu exista cineva sa te impiedice, nu ai nevoie ca sa o faci de reglementarile societatii, insa tocmai aceasta conditie implica si reponsabilitatea individuala . Nu tot din ce poti sa faci sau este facut iti este si folositor, exista si nefolositorul care te consuma sau modeleaza neplacut tie si daca inventariezi ce nu iti place la tine poti identifica in sinceritate ce rutine trebuie sa abandonezi, autocorectia in oglinda libertatii nu a modelelor de libertate. Revoltatul sau nonconformistul este culmea nelibertatii de gandire , neaga rutinele celuilalt pentru rutina haosului propriu, rutina negarii si opozitiei fara discernamant sau folosinta proprie sau colectiva. Vrea cu orice chip sa fie altfel nereusind decat sa fie la fel. Edifica nimicul de care in fapt fug , sunt intr-o autodecimare a interactiunilor launtrice firesti, corporale care ne tin impreuna pe aceeasi planeta , vor sa paraseasca planeta fara sa aiba constiinta a ceea ce fac si de consecinte. Rutina aservirii este intretinuta de rutina negarii ei; demolam noaptea (inconstienta) tot ce facem ziua (starea de veghe) fara discernamantul celor bune care se aduna si celor rele care se spala..
Bunul simt releva ca nu exista un comportament optim, dat odata pentru totdeauna de model de gandire si comportamental si aceasta evidenta ne provoaca la responsabilitatea propriilor alegeri.
Suntem putin capabili de a identifica natura visului, sau acelasi vis, de unul diferit. Facem diferente pur formale, imagistice fara sa percepem sursa lor comuna. Traim din vis in vis fapt relevat de experiente dar nici unul nu rezista perceptiei plenitudinii, fiecare se dovedeste a fi o ingustime perceptiva, o localizare, miniaturizare care nu contine toate cele ce se vad si nu se vad asa cum perceptia biologica este. In visele obisnuite nu avem sentimentul ca dincolo de orizontul lor mai exista altceva asa cum in perceptia biologica orizontul nu inchide vastitatea care ne contine chiar daca este doar implicita de regula; dincolo de orizont este un alt orizont.
Nu cred in vise ci in perceptie si calitatea perceptiei este si calitatea visului. Cosmarurile, visele neclare , visele a ceva de neimaginat sunt reverberatii ale inchipurilor, premeditarilor si interpretarilor proprii lipsite de ratiune sau a filmelor vazute, povestilor auzite. In schimb visul clar intr-un mediu care reflecta fidel natura ca particularitate si plenitudine imi releva posibilitati de miscare si actiune care-mi evoca aspiratiile dintotdeauna sau imi reflecta conceptii proprii gresite care, la randul lor reflecta neimplinirile psihologice in reciprocitate.
Am intrebat copiii ce viseaza si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca visele copiilor prescolari crescuti in dragostea si sub protectia parinteasca fata de programarile tv., sunt intotdeauna clare si colorate, stiintifico fantastice dar nu irationale. Mintea lor proceseaza cu viteze de neconceput pentru maturi informatiile viselor lor si intotdeauna scot "perle' de intelepciune sau sfaturi in urma acestei procesari, intotdeauna au "o morala" pentru ei sau cei din jur. Odata un copil de doi ani , inca pe jumatate adormit, vine in fata mea, ma priveste serios cu profunzimea insistentei si-mi declara pe un ton autoritar "prietenii tai iti transmit sa bei cafeau cu lapte!?' Era pentru prima data cand ne intalneam si nu avea cum sa-mi cunoasca vreun prieten. In fapt nici eu nu-mi cunoasteam adevaratii prieteni grijulii.
Pe terma visarii se poate vorbi la nesfarsit asa cum versul spune; " imensitate iubirea mea , noian de vise, mareata stea, imensitate dor nesfarsit , ramai nestins"
Nu sunt adeptul visarii sau visatului cu ochii deschisi sau inchisi , desi ma bantuie sistematic, prefer sa vad visul primordial in toata splendoarea lui si sa traiesc in el, raiul terestru... O prietena, in urma unei meditatii, imi spune consternata si revoltata in acelasi timp: "suntem condamnati la fericire!!" Daca vedem insasi exista noastra asa cum suntem ca fericirea in manifestare , are dreptate, suntem condamnati la existenta, nu putem fugi de ea. Cum o modeleaza fiecare este treaba fiecaruia, insa nu poate afecta visul primordial a carui obiectivare si ratiune suntem, ratiunea iubirii ca evolutie a fiintei biologice mereu inoita si desavarsita de iubirea in care ne intoarcem, acasa. Extremele vor sa se atinga fara sa reuseasca, insa noi suntem axa lor de echilibrium, nestinsul dor, nu ne pot atinge
Gandirea rationala se releva ca dragoste facuta vazibila, ca oda bucuriei de a fi inchinata iubirii, adevarata noastra mama care nu ne-a abandonat vreodata..
Partea stiintifico-fantastica a fiintei umane este aceea ca desi se straduie din rasputeri sa paraseasca sau abandoneze visul primordial , acesta il contine , oriunde ar merge duce visul cu el si modeleaza energia universului prin el spre bucuria acestuia. Desi unii isi inchipuiau in univers tot felul de ciudatenii, stiinta releva astazi ca energia, materia si natura planetara este aceeasi in intreg universul. Era o conceptie care dicta fara argumente, pamantul centru al universului. Ca Pamantul este centrul universului perceptiei inteligente creatoare nu mai este nici o indoiala.( extraterestrii stiu cel mai bine asta). Sferosfera universala are nenumarate expresii , nenumarate variante , insa toate isi gasesc esenta si ratiunea existentiala in aspitratiile inimii si gandirii umane , in fortele gandirii planetare ca vise implinite intr-o fluiditate mereu inoitoare , evolutiva.. Descoperim adevarul de sub negurile vrenurilor invechite si adevarul ne inoieste expresia intotdeauna armonic si coeziv in relatia cu visul primordial al aspiratiilor si inspiratiilor umane. Aceasta aspiratie/inspiratie a absolutului sau libertatii miscarii , vibratiei/ energiei om in univers, doar poetii au capacitatea de evocare si invocare ca 'acel punct de nemiscare mai marunt ca spuma marii e stapanul fara margini peste marginile zarii" "nemiscarea" aici are semnificatia unitatii cu miscarea, unicitatii existentiale ca esenta denumita viata..
Visul primordial care a umplut cerul de stele si pamantul de vietati este adanc inregistrat in inimile noastre. Invaluit de reverberatiile neintelegerilor (conflictelor), frustarilor si revendicarilor transcede ceea ce am dori sa visam sau imaginarea visului. Unii afirma ca visele sunt reverberati, imaginile gandurilor, frustarilor si dorintelor, sau reverberatiile infoenergiilor/ emotiilor din memoria fiecaruia, lumea dorintelor neonorate de datoria faptelor lor. Cine poate sti ce sunt visele fara reflectarea lor in intregimea perceptiei coproralizate? Mintea umana ca intregime este de o creativitate incomensurabila si ne putem usor rataci in noianul de visari sau imagini launtrice ca variante posibile dar nu obligatorii. Dorinta cred ca are un rol important in fenomenul visarii sau in visat; traim o anumita stare si ne dorim alta, ne imaginam parteneri de viata, o cariera in vreun domeniu, abilitati si defecte personale, de reguala fugim din realitatea colectivizata sau obiectivata exterior si pozitia personala in ea cand nu ne convine inchipuindu-ne, gandindu-ne altfel de cum suntem vazuti de ceilalti, etc. In tot ce facem este o fuga , fugim (graba launtrica) de colo colo cautand explicatii si motivatii ca o facem.
Cand nu avem motive ne speriem; starea fara fuga ne este necunoascuta si cautam imediat ceva de facut ca sa ne linistim prin concentrarea atentiei pe treaba respectiva. Am putea interpreta graba ca agitatia intr-o cusca, fugim de colo colo pentru ca nu gasim iesirea, iar "treburile" ne dau un rost existential in interiorul ei. Poate revolta pe unii insa, tot ce facem este o fuga , fuga de starea fara obligatii si datorii care ne constrange la a decide sau initia, la a ne exprima din libertate fara constrangerile modelarilor de trebuinte, sau la a alege intre ele. Ne ferim sa alegem cautand mereu sa onoram alegerile celorlalti ca 'sa fim in randul lumii"; alegem ce e mai bine pentru ceilalti convinsi ca este alegerea buna ignorand binele propriu, sacrificandu-l Sacrificiul (pentru mine este un ritual barbar, atavic si irational ca si ritualul indiferentei, neangajarii) sinelui propriu pare a fi obsesia si sursa agitatiei , graba fara de final care ne epuizeaza si adormim, daca mai putem, precum copii cu capul pe masa sau perna.
Ca si reflectare in comportament activitatea visarilor noastre releva un cosmar. Ceea ce este visat este pur si simplu precum puritatea apei si a aerului primordial de care ne bucuram candva inainte de a incepe sa vrem sa visam si noi asemenea lui dumnezeu, sau sa controlam visul, moment reflectat metaforic in mai toate miturile creationiste. Exista o reflectare metaforica a visului primordial care afirma ca Spiritul (creatorul) doarme in solid, viseaza in fluid , este intre visare si veghe in biosfera terestra si se trezste in om, sau s-ar putea trezi in om.(parafrazare). Aceste stari ale spiritului creator sunt obiectivate ca materie, vegetatie, animale si om. In mometele visarilor sau daca avem noroc, visatului nostru (constienti ca visam), activitatea gandirii lipseste, dialogul interior dispare si povestim visele prin expresii specificice,\; "se facea ca...", " era ca si cand...", etc. Aceste expresii releva incertitudinile noastre in a reflecta rational visarile sau visatul. Daca in timpul visarii sau visatului incepem sa gandim , sau reactionam emotional, visul se modifica , dispare o circumstanta si apare alta instantaneu sau cand ne speriem ne trezim, sau ne putem trezi din vis in vis .
Multi dintre noi afirma ca nu viseaza; e bine sa dormi profund si fara vise cand te trezesti odihnit, refacut dimineata; insa daca nu te trezesti odihnit si refacut e bine sa nu-ti ascunzi visele pentru ca nu-ti plac sau nu te onoreaza circumstantele lor. Cosmarul ascuns este un dusman mai aprig ca oricare altul, iti fura energia refacerii tale epuizandu-te de vitalitate. Tinerii care se considera masculi feroci se lauda cu nr. de vise erotice demascandu-si naivitatea si aservirea propriilor vitalitati unor consumatori ascunsi sau neconstientizati ca atare. Vitalitatea tineretii este o comoara care trebuie exploatata, folosita in beneficiul piratului respectiv. In popor se mai pastreaza semnificatiile acestor genuri de visari ca zmeii care fura fete si baieti, Baurul cu mai multe capete care locuieste in "Lumea de Dicolo", vine noaptea si se retrage ziua. Este usor sa consideram povestile o superstitie O informatie careia nu-i vedem esenta si ratiunea ei existentiala sau folosinta ei pentru om si transformam adevaratele superstitii in adevar motivational si comportamental. Se vorbeste, si fum fara foc..., despre fiinte astrale invizibile ochiului fizic , " cele ce nu se vad", dar care pot fi desconspirate ca prezente prin atentie la "cele ce se vad" cand nu mai dam vina pe intamplari sau pe noi insine, pe lipsa atentiei. Cu alte cuvinte putine comportamente apartin indivizilor biologici umani, marea majoritate a faptelor lor fiind manipulate de aceste entitati astrale sau fantome, ectoplasme, in interes propriu sau propria PLACERE ca paraziti sau instrumentele unui parazit mai mare. Mai este si povestea acelor entitati cunoscuta ca ingeri buni si rai cazuti din binele lor, care-si fac prezenta cunoscuta prin reactiile noastre emotionale bune sau rele ,etc.
Lasand putin deoparte consideratiile de adevar si minciuna, pentru memorie irelevante , poate vorbi sau povesti cineva depre ceva ce el nu a perceput cumva ? Despre nimic nu poti vorbi ceva, despre minciuni mai mult caci sunt elaborate, despre adevar putin si condensat. Toate aceste povesti despre entitati astrale pe 7 nivele invidioase pe nivelul 8 care este cel biologic uman pentru completitudinea sinelui de sine statator din care se hranesc energetic si chiar despre existenta unui nivel misterios 9 al dumnezeilor tata (nivele de stralucire a constiintei masurate intr-un fel de "lucsi spirituali'? ;evident ca perceptia nu are nevoie de masuratori pentru a reflecta diferente), toate aceste povesti reflecta perceptii si interpretarile lor Daca nu sunt "vazute" cu ochii biologici sunt vazute cu "ochii astrali sau cu energia ca energii. Lumina electromagnetica certificata stiintific ca duala prin calitatea sa de a se comporta cu corpurile ca si corp si cu energiile ca si energie se pare ca este o reflectare a radiatiei luminoase a constiintei umane care poate percepe si reflecta energiile ca energii si corpurile ca si corpuri de unde si acesta expresie si impresie de "eu si cu mine"ca si cum am fi doi, eu sunt -reflectandu-ne existenta prin doua cuvinte importiva evidentei perceptiei obiectivate dar in conformitate cu evidenta nevazuta.
Toate aceste reflectari sintetice si neexhaustive ne releva lumea viselor inconstiente? Sau lumea dorintelor neobiectivate inca? Sau lumea aspiratiilor universale pe cale de obiectivare? Ceva ce exista si care vine in existenta? Ceea ce exista nu poate fi inafara cunoasterii umane si se spune ca mintea intregime este atotcunoscatoare pentru ca isi cunoaste propriile fapte. Asta nu exclude necunoscutul ci-l valorizeaza ca minte/ energie pura nefornmata inca si care este fundamentul libertatii fiintei care o poate modela responsabil si angajat personal. Tot ce a fost modelat in minte poate fi abandonat oricand si din Nou refacut ceea ce ne onoreaza in existenta: visul primordial onorat in comportamentul mintii individualizate, sau intelectului inteligentei (in armonie si coeziune corporalizata ca tinerete neingradita).
Tinerii sunt pusi in fata provocarii de a inoi redefinindu-si fiinta , sau de a se aservi rutinelor placerii si consumului, modelelor vestuste ale mediocritatii.
Prostia e umbra inteligentei insa mediocritatea nu poate fi decat cenusiul confuziilor si desartaciunea dorintelor de a fi, de a deveni, dorinte care certifica inexistenta doritorului. Un doritor fara viata in sine, a unui eu fantomatic cu comportament parazitar, sau a unui 'astral". Eu nu neg existenta a ceva ce cineva a perceput, insa relev ca nu putea percepe ceea ce percepea fara sa fie facatura sa.
Visul ne reflecta mai fidel decat propriile idei despre noi insine. De ex am intrebat pe multi care se considerau cupluri sau impreuna, daca se viseaza impreuna, sau daca existenta lor impreuna este rezultatul a ceea ce ar dori sa viseze, o comunitate dorita si nu faptica. Daca nu se viseaza in profunzimea inimii lor impreuna , (nu fac sex in vis si fac sex in vis cu altii), orice legaturi nascute de dorinte si nevoile slabiciunilor psihologice este ingraditoare, constrangatoare, iar fara constienta sursei nemultumirilor si reprosurilor reciproce asistam la o fatada de impreuna care se destrama ca divort sau parasiri reciproce. Cand cineva se plangea de divort, ii spuneam ca nu poate divorta de cineva cu care nu a fost niciodata impreuna decat in dorinte, nevoi si teama de singuratate.
Intotdeauna ma intalnesc cu oamenii pe care-i visez fara intentia de a o face, insa legaturile psihologice nu ne lasa a trai impreuna. De multe ori ca sa o faci trebuie sa mori pentru lume sau lumea pentru tine, sa divortezi de normele si cutumele lumii, dar cum moartea nu are nici ea final trebuie mai mult, mult mai mult decat atat, trebuie sa iubesti adevarul ceea ce este incomensurabil mai greu decat sa desconspiri si negi minciunile in care traim.
Iubirea implica inteligenta perceptiei si cum sa percepi ratiunea perceptiei cand traim in negura umbrelor ei prin fatarnicia de a afirma ceea ce nu traim. De ex. intrebarea "ma ( mai) iubesti?" reflecta lipsa pozitionarii in iubire si noi raspundem "desigur", insa comportamentul relational nu confirma. Iubirea cu masura este cruzimea slabiciunii constiintei care conditioneaza revendicand norme ale iubirii sau reflectarii ei, certificarii- "ma simt iubit(a) daca/ cand...".
Visul primordial este visul iubirii noastre si ne reflecta fidel fiinta. In visul primordial iubirea nu-i o consecinta, nu poti face iubire sau sa fii iubit, , iubirea nu e premiu de buna purtare, nici diploma de absolvire, maturitate sau mantuire.Iubirea este nascatoare/ creatoare si nu o inteleg ca pe ceva sterp menit sa-mi exalte placerile senzoriale sau sa-mi astampere teama de izolarea in care ma complac prin onorarea legaturilor sau afectiunilor psihologice a sugestiilor negative, calomniatoare a fiintei naturale.
Libertatea nu insemna arbitrar, libertinaj, irationalitate sau incalcarea firescului si a oricaror interelationari in plenitudinea naturii. Desigur ca poti face ce vrei, nu exista cineva sa te impiedice, nu ai nevoie ca sa o faci de reglementarile societatii, insa tocmai aceasta conditie implica si reponsabilitatea individuala . Nu tot din ce poti sa faci sau este facut iti este si folositor, exista si nefolositorul care te consuma sau modeleaza neplacut tie si daca inventariezi ce nu iti place la tine poti identifica in sinceritate ce rutine trebuie sa abandonezi, autocorectia in oglinda libertatii nu a modelelor de libertate. Revoltatul sau nonconformistul este culmea nelibertatii de gandire , neaga rutinele celuilalt pentru rutina haosului propriu, rutina negarii si opozitiei fara discernamant sau folosinta proprie sau colectiva. Vrea cu orice chip sa fie altfel nereusind decat sa fie la fel. Edifica nimicul de care in fapt fug , sunt intr-o autodecimare a interactiunilor launtrice firesti, corporale care ne tin impreuna pe aceeasi planeta , vor sa paraseasca planeta fara sa aiba constiinta a ceea ce fac si de consecinte. Rutina aservirii este intretinuta de rutina negarii ei; demolam noaptea (inconstienta) tot ce facem ziua (starea de veghe) fara discernamantul celor bune care se aduna si celor rele care se spala..
Bunul simt releva ca nu exista un comportament optim, dat odata pentru totdeauna de model de gandire si comportamental si aceasta evidenta ne provoaca la responsabilitatea propriilor alegeri.
Suntem putin capabili de a identifica natura visului, sau acelasi vis, de unul diferit. Facem diferente pur formale, imagistice fara sa percepem sursa lor comuna. Traim din vis in vis fapt relevat de experiente dar nici unul nu rezista perceptiei plenitudinii, fiecare se dovedeste a fi o ingustime perceptiva, o localizare, miniaturizare care nu contine toate cele ce se vad si nu se vad asa cum perceptia biologica este. In visele obisnuite nu avem sentimentul ca dincolo de orizontul lor mai exista altceva asa cum in perceptia biologica orizontul nu inchide vastitatea care ne contine chiar daca este doar implicita de regula; dincolo de orizont este un alt orizont.
Nu cred in vise ci in perceptie si calitatea perceptiei este si calitatea visului. Cosmarurile, visele neclare , visele a ceva de neimaginat sunt reverberatii ale inchipurilor, premeditarilor si interpretarilor proprii lipsite de ratiune sau a filmelor vazute, povestilor auzite. In schimb visul clar intr-un mediu care reflecta fidel natura ca particularitate si plenitudine imi releva posibilitati de miscare si actiune care-mi evoca aspiratiile dintotdeauna sau imi reflecta conceptii proprii gresite care, la randul lor reflecta neimplinirile psihologice in reciprocitate.
Am intrebat copiii ce viseaza si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca visele copiilor prescolari crescuti in dragostea si sub protectia parinteasca fata de programarile tv., sunt intotdeauna clare si colorate, stiintifico fantastice dar nu irationale. Mintea lor proceseaza cu viteze de neconceput pentru maturi informatiile viselor lor si intotdeauna scot "perle' de intelepciune sau sfaturi in urma acestei procesari, intotdeauna au "o morala" pentru ei sau cei din jur. Odata un copil de doi ani , inca pe jumatate adormit, vine in fata mea, ma priveste serios cu profunzimea insistentei si-mi declara pe un ton autoritar "prietenii tai iti transmit sa bei cafeau cu lapte!?' Era pentru prima data cand ne intalneam si nu avea cum sa-mi cunoasca vreun prieten. In fapt nici eu nu-mi cunoasteam adevaratii prieteni grijulii.
Pe terma visarii se poate vorbi la nesfarsit asa cum versul spune; " imensitate iubirea mea , noian de vise, mareata stea, imensitate dor nesfarsit , ramai nestins"
Nu sunt adeptul visarii sau visatului cu ochii deschisi sau inchisi , desi ma bantuie sistematic, prefer sa vad visul primordial in toata splendoarea lui si sa traiesc in el, raiul terestru... O prietena, in urma unei meditatii, imi spune consternata si revoltata in acelasi timp: "suntem condamnati la fericire!!" Daca vedem insasi exista noastra asa cum suntem ca fericirea in manifestare , are dreptate, suntem condamnati la existenta, nu putem fugi de ea. Cum o modeleaza fiecare este treaba fiecaruia, insa nu poate afecta visul primordial a carui obiectivare si ratiune suntem, ratiunea iubirii ca evolutie a fiintei biologice mereu inoita si desavarsita de iubirea in care ne intoarcem, acasa. Extremele vor sa se atinga fara sa reuseasca, insa noi suntem axa lor de echilibrium, nestinsul dor, nu ne pot atinge
Gandirea rationala se releva ca dragoste facuta vazibila, ca oda bucuriei de a fi inchinata iubirii, adevarata noastra mama care nu ne-a abandonat vreodata..
Partea stiintifico-fantastica a fiintei umane este aceea ca desi se straduie din rasputeri sa paraseasca sau abandoneze visul primordial , acesta il contine , oriunde ar merge duce visul cu el si modeleaza energia universului prin el spre bucuria acestuia. Desi unii isi inchipuiau in univers tot felul de ciudatenii, stiinta releva astazi ca energia, materia si natura planetara este aceeasi in intreg universul. Era o conceptie care dicta fara argumente, pamantul centru al universului. Ca Pamantul este centrul universului perceptiei inteligente creatoare nu mai este nici o indoiala.( extraterestrii stiu cel mai bine asta). Sferosfera universala are nenumarate expresii , nenumarate variante , insa toate isi gasesc esenta si ratiunea existentiala in aspitratiile inimii si gandirii umane , in fortele gandirii planetare ca vise implinite intr-o fluiditate mereu inoitoare , evolutiva.. Descoperim adevarul de sub negurile vrenurilor invechite si adevarul ne inoieste expresia intotdeauna armonic si coeziv in relatia cu visul primordial al aspiratiilor si inspiratiilor umane. Aceasta aspiratie/inspiratie a absolutului sau libertatii miscarii , vibratiei/ energiei om in univers, doar poetii au capacitatea de evocare si invocare ca 'acel punct de nemiscare mai marunt ca spuma marii e stapanul fara margini peste marginile zarii" "nemiscarea" aici are semnificatia unitatii cu miscarea, unicitatii existentiale ca esenta denumita viata..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu