istoria mortii

Finalitatea este vazuta ca implinirea sau obiectivarea unui succes sau unui esec, a unei aspiratii.

  Facem ceva si desavarsim ceea ce facem ca finalitate; sfarsitul facerilor respective  implica incetarea lor, terminarea treburilor sau trebuintelor. In evidenta perceptiilor finaliatea este o himera; Fiecare vrem sa inceteza odata pentru totdeauna ceva, sa dam o lovitura, tun, atac care sa ne imbogateasca si nevoia de bani sa sfarseasca, sa ne vindecam si boala sa sfarseasca; sa sfarseasca o necesitate sau o nevoie prin rezolvarea ei odata pentru totdeauna.  Evident ca sfarsitul actiunilor care desavarsec un tel inseamna moartea lor. Cand actiunile noastre intro directie mor, scopul  este realizat, concretizat, obiectivat complet in perceptia noastra si nu ne mai lipseste, motivatia actiunilor respective dispare.


Daca exploram aceste actiuni si scopurile lor, ni se releva ca desi prin rutina lor intentionam sa se sfarseasca,  sa ineteze sau moara ca miscare in mintea noastra prin obiectivarea in perceptie si posesiune asupra acelei obiectivari , in practica este complet diferit, nu inceteaza, nu moare ceva. Gandurile  si semintele lor ideile, viziunile , reflectarea perceptiei, judecarea si comentarea, aprecierea si deprecierea ei, premeditarea actiunilor, justificarea lor, demonstratiile nevoii sau necesitatii, demonizarea si condamnarea oponentilor in fiinta, etc, etc, precum si starile fiintei, fie ca este starea de bine sau nebine, nevoie de completitudine si certificare existentiala obiectivata socialmente, simtamintele de nedemnitate, insuficienta sau incompletitudine (jumatate) pentru care cautam alte incompletitudini (jumatati) sa ne intregeasca , simtamintul iubirii libertatii si dragostei, entuziasmul si increderea, etc , etc, nu inceteaza; nici reactiile, emotiile bune sau rele, exaltarile emotionale, bucuria, invidia, gelozia , cruzimea, mila , teama /vinovatie, jubilatia, violenta, atasamentele, etc , etc, nu au sfarsit, nu mor niciodata, sunt aspecte diferite ale eternului in care traim si pe care il modelam si remodelam activand sau amplificand vibratia diferirelor sale aspecte sau radiatii prin trairea  sau  rairea lor.

Cand le traim suntem empatici , nu ne diferentiem de ele; cand raim suntem separati, ne distingem de ele, le percepem cumva dinlauntru  sau din afara lor. Evidentea releva ca  nu putem fi nici inlauntrul lor  nici in afara lor desi multi isi fac titlul de glorie personala prin afirmarea si negarea  pozitiilor respective ca identitate sau nonidentitate.  Cei care se pozitioneaza inlauntrul acestor vibratii/ miscari  ale eternului inconjurator sau reflectarilor lui in constiinta, se vad cauza lor sau vinovatii de existenta lor si ceilalti victime sau instrumentele perpetuarii lor. Evidenta perceptiei releva ca existam in acest etern ca traim intr-un mediu natural si unul artificial generat de reactiile noastre la mediul natutral , de dorinta de al domina si stapani, de a-l controla si poseda; deasemenea exista si dorinta de a inceta controlul; de abandon al luptei pentru supravietuire sau trairea deasupra naturii. Nici dorinta de control, nici de incetarea controlului nu se sfarseste, nu moare.

Desi evidenta releva existenta intr-um mediu de sine statator de radiatii universale si neuniversale, naturale sau create si artificiale sau facute de noi, ne consideram muritori si avem obsesia obtinerii nemuririi de unde apare si nevoia de supravietuire control al naturii pentru ca propria degradare corporala sa inceteze.

 Revenind la perceptia initiala a rutinei a carei incetare este moartea ei,  putem intelege ca prin moarte sau moartea este scopul sau tinta fiecaruia , evidenta deloc multumitoare a semintelor actiunilor noastre  relevata de edificul lor sau istoria lor , de clar perceptia care releva scopul ca mijloc al sau si mijolocul sau modalitatea  ca scop. Astfel modalitatea prin care ne atingem un scop, o tinta sau dorinta este istoria lui, chiar scopul in manifestare, scopul este samanta modalitatii ("zarurile cu care arunca Dumnezeu")

Cand suntem liberi de ipocrizie si disimularea scopurilor,
(se motiveaza  secretizarea scopurilor pentru a putea fi implinite,  a le implini fara opozitia celorlalti tocmai pentru ca este prin folosirea lor in interese straine prin manipularea  constiintelor),
 de lipsa transparentei actiunilor , atunci le putem identifica in finalitatea lor sau rezultat.
 Toti ascundem rezultatul propriilor actiuni, sau scopul lor relevat in evidenta perceptiei ca finalitate existentiala.
Ca urmare putem releva ca finalitatea sau moartea individului si samanta ei constiinta muritorului isi genereaza propria istorie, istoria mortii. Istoria mea personala este istoria a "cum-ului" am murit. De ce m-am starduit asa de tare de la un moment dat sa dau in primire (cum se spune) lumea urmasilor? Ori pentru ca am o perceptie a ceea ce denumim moarte cu alta semnificatie decat cea data de disparitie din existenta, ori pentru ca moartea imi aduce un beneficiu de putere in  dominatia naturii si fiintei ei (Dumnezeu) si implinirea acestei obsesii,  ori pentru ca moartea si istoria ei sau existenta individuala imi face placere, o exaltare a placerii;  Este o obsesia  placerii istoria mortii?
 Multi asociaza  sexul, prin exaltarea placerii, cu moartea. "Cine stie sa faca sex este nemuritor" afirma un cunoscut;  pe cale de consecinta a afirmatiei respective ,cine nu stie, este muritor. Altfel spus, cine stie sa moara este nemuritor si cine nu stie este muritor. In alta afirmatie ar suna ideea asa: cine stie ca moare , manipuleaza istoria mortii, sau traditiile, este nemuritor-   si cine nu stie ca manipuleaza modalitatea mortii este muritor. Nu poti sa fii ceea ce stii ca esti.

 In aceast film, nemuritor/muritor este doar o chestiune a constiintei , a unei pozitionari in constiinta a fiecaruia; nu este o chestiune corporala sau comportamentala. In evidenta se releva cat se poate de clar ca indifrent de ce fac unii sa se imortalizeze , indiferent de comportamentul religios, cultural, tradfitional cutumic, sau stiintific al colectivitatilor, obiectivarea lui este aceeasi, disparitia din perceptia colectiva, Cu totii se straduiesc (cel putin asa afirma ) sa nu dispara si totusi nu reusesc. Oare este o nereusita sau o reusita secretizata, invaluita?. Nu stiu ce sa spun insa, moartea si istoria ei, sau modalitatea comportamentala gandita si emotional reflectata, este relevata ca "ultimul dusman" Cu alte cuvinte, inconstienta scopului si a istoriei sale, este dusmanul ultim si prim, opononetul existentei corporalizate.

 Desigur ca acestea sunt speculatii si abureli intelectuale abstracte;- nici nu pot fi afirmatiile de mai sus altceva atunci cand desconspira/devoialeaza o secretizare interesata. In mod evident ca daca exista o istorie a mortii, mijlocul ei este moartea si istoria societatii releva asta , omoram alimente ca sa le mancam ,
( asiaticii afirmau ca omoram plantele si ne hranim cu sufletele lor adica aromele si mirosurile etc, si ca produsele industriei alimentare occidentale nu mai au suflet- gust, miros, arome, etc),
 omoram oponentii ca se le luam posesiunile, etc, etc.

Istoria este scrisa de invingatori sau cei care au reusit sa-si omoare adversarii si sa-i domine tehnologic si cultural
 (omorand cultura  traditionala a adversarilor , prin demonizarea inferioritatii culturilor respective acestea au devenit amintire, istorie, au murit).
 Puteau extermina populatii intregi invadatorii fara demonizarea adversarilor si culturii lor? Negrii, galbenii , rosii si alte rase nu erau considerati oameni sau erau considerati  "fara dumnezeu", inferiori, salbatici, sau inutili in existenta planetei. Astazi discriminam astfel de conceptii si comportamente ,insa...., ne revolta traficul de persoane sau sclavia in timp ce demonizam rusii si chinezii, germanii  ca pericole militare sau economice, , etc , etc. Cei care o fac se condsidera aparatorii democratiei si echilibrului fortelor planetare, insa  secretizarea actiunilor, infiltrarea cultuturala si dominatia financiara, economica si tehnologica este mijlocul? . Cei demonizati demonizeaza la radul lor chiar daca demonizarii ii spun propaganda politica, libertate de opinie, drept la exprimare libera prin care incalcam libertatea de exprimare a celuilalt considerad-o inferioara ideatic sau dusmanoasa.

In cultura  poporului exista cateva indicatii metaforice, aforistice pentru membrii  sai, "lauda de sine nu miroase a bine", :la pomul laudat sa nu te duci cu sacul", etc, dar cine mai urmeaza aceste indicatii ale experientelor milenare? Ele erau valori ale relatiilor comunitatii si inlocuite cu altele au dus la disparitia comunitatii devenite o colectiva agricola in campul mintii  a productiei de imagini de sine false, denumite "marchetig politic"- amabalajul vinde marfa SI NU MAI STIM CE  MARFA CUMPARAM, FIE CA ESTE MARFA PUR IDEOLOGICA SAU SUBSTANTIALIZATA.
In ce priveste pomul laudat  am renuntat la propria autodeterminare prin inglobare intr-o structura mult laudata prin condamnarea "originalitatii autodeterminarii"? Nici nu puteam macar concepe sa fim de sine statatori ca natie cand vedeam doar varianta est sau vest intre care "nu ne obliga nimeni sa alegem", sau daca tot eram constransi sa "alegem' macar alegeam nord-sud ,intre Finlanda, Islanda sau Auastralia si Noua Zeelanda . Umorul salveaza omorul! In fapt istoria mortii sau modalitatea ei nu are importanta geografica, nici culturala. Nu are rezolvare dupa cum lipsa oricarui sfarsit se evidentiaza in perceptia eliberata de dogme si axiome, de modelarile neuniversale ale eternului inconjurator. Ce ramane ? Noi insine ramanem, taria sau flescaiala spiritului; si moartea este in viata, moartea mortii elibereaza viata de poverile inutilitatilor  utopice, de inutilitatea irationalului dominant. Exista evident si cei pentru care moartea a murit de multa sau mai putina vreme, dar asta este doar experienta individuala asa cum si viata si moartea este.

Si totusi, cu toata sugestia puternica a muritorului pedepsit la conditia asta de cineva absurd,
-pentru pacatul pe care tot el l-a  produs si reverbereaza  prin gandirea sau interpretarea sa din "afara experientei respective",
-pentru "propriul experiment inconstient si lipsit de discarnamant, creationist de demoni si scenarii de groaza",  din razbunare sau interes ,
-pentru consideratiile exterioare faptului sau  absurdului pe care nu-l pot descrie asa cum este ,
=cu toata acesta umbra a istoriei mortii si nor infoenergetic potrivnic existentei umane planetare
 ( pamantul este minunat, de o frumusete si bogatie incomensurabila -ce pacat ca este locuit - cam asa se gandea despre Romania si am extrapolat reverberatia acelei gandiri  unei posibile constiinte exterioare pamantului la care majoritatea tinerilor educati sa se inchine, la extraterestri ganditi (  oare de noi insine sau sugestionati sa o facem?) ca superiori tehnologic sau in domeniul neuniversalului, al artificialului)
= cu taote acestea si altele,  Credinta,  in Viata sau  in noi insine, nu a fost extirpata din constiinta om chiar daca a fost plasata "dupa" moarte, in afara existentei biologice, este un plasament iluzoriu, fals.

" Mai intai trebuie sa-l omoare ca apoi  sa-l manance"
(mielul nevinovat, templul nefacut de maini omenesti, etc, invocarea aceleiasi invataturi a evidentelor)
Plasand  acesta evidenta in campul constiintei cum ar suna? Mai intai trebuie sa crezi, sa ai constiinta muritorului ca apoi sa poti fi mancat de rutina sau istoria  mortii!!!
 Daca nu murim in constiinta considerandu-ne muritori, idee care-si edifica experienta si se certifica prin ea, se justifica si imortalizeaza formal ca 'rostire, cuvant, forma gand nemuritoare prin reverberatia ei", mancand sau ascunzand nemurirea gandului imbracat in forma opusa naturii sale , ce se intampla oare?

Din experienta pataniilor datului cu capul in toate zidurile, incetam sa fim interesati de cine suntem, sau sa aparam pe cine credem ca suntem , "moare identificarea" gandul se elibereaza si "autoconstientizeaza"  ca   energie pura neformata, libera de formalism si formalitate, ca minte pura intregime, neimbacsita de depozitele istoriei mortii sau fragmentarii gandului (" ce este intreg nu poate fi fragmentat si ce este fragmentat -gandirea ,nu poate fi intregit"-aceeasi invocare a evidentelor)

Pare abstract si greu de inteles si perceput sau de perceput si priceput? Sa vedem confirmarea sau infirmarea in campul evidentelor sau comunitatilor armonice si omogene. De ex.  oricate jumatati sau femeiisi ia un barbat  , dupa consumarea exaltarilor oricarei noutati, nici una nu reuseste sa intregeasca pe cineva; in aceeasi ipocrizie se ajunge- a unei aparente comunitati fara comuniune, divortul este legalizat prin acte sau mascat de ele, fericiti pana la moarte nu am vazut nici in filme nici in existenta. In fapt "fericire pana la moarte" ar insemna moartea fericirii sau a nefericirii , ori tocmai relevam nesfarsitul vibratiilor universale de orice fel inclusiv celor careora le spunem fericire sau nefericire prin comparatie senzoriala.  Din samanta falsitatii conceptuale nu poate creste decat un arbore fals, de carton ca vedetismul. Cata nefericire aduce ideea de fericire pana la moarte sau minciuna asta  pe post de declaratie de dragoste prin inexistenta ei!.Se insurubeaza psihologic minciuna ca motiv de nefericire si neimplinire in suflet precum taisul pumnalului in carne

 Exista si exceptia de la regula aparentelor; cand cei doi eliberati de sub valul utopiilor interesului meschin, al nevoilor psihologice sau ideatice, sunt de iubire "imbinati"  (combinati, imbiati, etc) ,iubirea ca intregime se manifesta ca atare, doi "dispare"fiecare traieste pentru celelalt  nu prin celalalt ( primadona este asa prin barbat nu prin ea insasi si reciproca functioneaza) A trai prin celelalt inseamna a folosi ca relatie- nu relatia a iubi si evidenta releva efectul folosirii in relatiile "de cupli" ca simtamantul pierderii  libertatii si iubirii-doua pasari daca le legi nu mai pot zbura. Iubirea nu leaga ci dezleaga si dezlega pe multi din asocierile interesate ale slabiciunilor sau intereselor patrimoniale. Divorturile in crestere exponentiala sunt vazute ca pericol, insa legaturile impotriva iubirii sau ingraditoare se dizolva. Pericol este cu adevarat acela ca dezlegat(a) sa te lasi legat(a) din nou.   Fara rabdarea si taria propriei aspiratii a iubirii, foarte usor esti deturnat(a) de la sensul si ratiunea ei. Ramai dezlegat(a) pana cand  prin rezonanta empatica sau simpatica si expiratie magnetica intalnesti intamplator partener(a)ul asemenea- O intregime cu alta rezoneaza   atrage, precum tantarii lumina . Nevoiasii de intregire, jumatatile din constiinta  care considera ca o pot imprumuta sau lua de la altcineva, - reflecta cat de falsa este aceasta superstitie, cea mai crunta potrivnicie a iubirii -fiti vigilenti cu nevoiasii de iubire.

 Indiferent de situatiile in care ne aflam, nici o femeie si nici un barbat , -ea cand nu se simte iubita si el cand nu se simte liber, -nu sunt impreuna ci legati cu cordonul invizibil al propriilor nevointe meschine de aparente, al lipsei vointei iubirii. Nimic din ce pare a fi cumva nu va rezista claritatii perceptiei sau sinceritatii evidentelor. In loc sa ne sustinem ipocriziile mai sanatos este sa le recunoastem. Nu e o drama singulara, rusinoasa ca sa  ascundem  lipsa de libertate sau iubire si a suporta lipsa este irelevant si nesanatos; recunoasterea ei este primul pas al insanatosirii al recunoasterii sincere a meritelor si valorii fiecaruia. Altfel, afirmatiile de dragoste si apreciere sunt simple politeturi profesionale asemenea celor ale vanzatorilor obligati a fi politicosi desi sunt epuizati de munca si efortul rutinelor la care sunt supusi ca obligatii de datorii sau fisa posturilor respective. Daca nu va mai iubiti partenerii "de soarta" in istoria mortilor  foarte simplu este sa va imprieteniti  prin recunoasterea simtamintelor si incetarea invocarilor si revendicarilor in domeniul sentimental.

Nu poti obliga pe nimeni sa te iubeasca sau aprecieze, ca atare inceteaza efortul de a o face fara sa te razbuni pe celalalt ca nu s-a lasat "iubit"   Istoria mortii se releva in domeniul relatiilor interpersoale ca istoria efortului de a face pe cineva sa te iubesca sau aprecieze- efortul de a cumpara iubire sau excroca sentimental naivii tineri care nu-si apreciaza tineretea- victimile abuzurilor sexuale sunt cu larga majoritate copiii si tinerii, Virusii inselaciunilor in samnata sau radacina muladara sunt implantati, in legatura cu corpul si pamantul, motiv pentru care suntem  fragmentati in gandire, senzatii si intelegere,  ca minte si corp, credinte si fapte, etc. "Am fost unul si am devenit doi"? Una credem alta facem? Evidenta releva superficialitatea si falsitatea , daca am fost unul , o intregime de sine statatoare asemenea celui creator, nu putem fi fragmentati nici sa intregim vreo fragmentare prin utopia eforturilor intr-o asemenea directie, de ex: salvarea planetei, a omenirii, etc. - eroismele care ne incanta , impresioneaza si  farmeca sau, sugestioneaza hipnotic a considera realitate o situatie sau stare dramatica, nefericita.

Cand cineva afirma  importanta vigilentei atunci  cand te intalnesti cu oameni incantatori, fermecatori nu intelegeam de ce.  Cand am inteles ceea ce este denumit "teatru de control si dominatie"  pe care-l denumesc si istoria mortii ca modalitate sau eul irational al gandirii inconstiente sau moarte( amintiri) , am inteles cat de mult merita pretuiti oamenii asa cum sunt ei:   fermecatori prin fapte chiar daca nu prin imagine, frumosi prin tineretea spiritului lor care nu traieste din amintiri fara sa nege puterea lor, incantatori prin delicatete si tandretea comportamentului, atunci cand nu sunt vazuti de cineva in afaa propriului spirit inaltat in constiinta din mocirla consideratiilor exterioare, eliberat de poverile sisifice inutile cu care este responsabilizat fara sa fie responsabilitatea sa. "Cei vii nu mor si cei morti nu traiesc"(invocarea aceleiasi constiinte si perceptii , intregime careia ii spunem cristica, mantuitoare, eliberatoare, "sabia dreptatii care sfasie valurile" intunecimilor din constiinte)

Ideea "dead line-urilor" este o capcana/rutina pentru minte din care este dificil sa iesi confirmata de experientele ei pe care le-am supraevaluat considerandu-le realitate.