Si reciproca e valabila
Exprimarea este bidirectionala, explicita si implicita. Nu pot tot ce gandesc ca pot , implicit inseamna ca pot sa nu gandesc ca nu pot. Nu gandim ca nu putem si paradoxal este ca nu putem. Ceea ce nu gandim am corporalizat si este obiectivat comportamental. Ceea ce nu gandim a fost gandit deja , este minte facuta tacuta sau minte moarta, amintire. Ceea ce este tacut este putere, energie concentrata , condensata in forma, substanta si structuri substanta, este substantial, material. Gandirea este o miscare in substanta , in materie (fizica cuantica). Gandirea este corp substantial, tacut, un proces fluid, pulsator si in continua inoire prin reflexie asupra sinelui sau ceea ce denumim, gandirea gandeste despre ea reflectandu-si miscarea formativa, deformativa, ca flux continuu fara inceput si fara sfarsit prin pulsatia sa intre starea de miscare si cea de repaos substantial, stari sincrone si simultaneitati functionale de sine statatoare. Sincronicitatile sunt relevate de dualitatea expresiei sale ca energie/materie, o miscare si un repaos in acelasi timp. Avem deja tacut in memorie si adn expresia "fiul ratacitor sau fiul materiei, "fiul omului" si a fiului lui Dumnezeu care i-a ramas alaturi, cu Dumnezeu, gandul creator. Daca in loc de fiul materiei am pune fiul gandirii sau gandit, ganditorul fiind creatia gandirii, parca expresia tacuta isi releva semnificatia. "Dumezeu este cuvantul/ gandul care este cu Dumnezeu, nu impotriva.(rememorez- Dumnezeu era cuvant si cuvantul era cu Dumnezeu si Dumnezeu era cuvat.). Acest cuvant/gand care era si este cu Dumnezeu trebuie sa fie fiul cel mare ramas de-a dreapta tatatalui, "fiul spiritual" denumit prin comparatie cu cel "material/gandit descriptiv". Cu ce drept gandesc si scriu despre aceste lucruri sfintite de preoti ca domeniu exclusivist ? Cu dreptul gandirii libere sa gandeasca despre orice emanatie a sa, orice gand emis vreodata, asa cum un gospodar e liber sa faca ce vrea cu ceea ce este in ograda sa.
Parca incepem sa ne intelegem dualitatea minte/corp, gand/simtamant, eu si cu mine, etc.
Rememorarea este procesul gandirii prin care face curatenie in magazia memoriei sau adn.Ceea ce este tacut si activ disfunctional ,pseudoadn-ul, este reelevat constiitei gandirii si abandonat prin eliberarea energiei condensate in acele forme gand. Se spune ca inaintea mortii iti amintesti intreaga miscare in existenta , ceea ce inseamna ca rememorarea este un proces natural de curatirea constiintei si implinirea ei prin revenirea la conditia primordiala de intregime nefragmentabila, la Eu Sunt, sinele de sine statator, misterios, necunoscut, tacut. Tot ce este, este in perceptie insa, nu putem reflecta plenitudinea prin limbajul descriptiv, interpretativ al manifestarii ei. Fiecare interpretam perceptia si ne creem "o relatitate" individuala, personificand ideile despre realititate. Realitatea este tot ce nu credem ca este, misterul nu se demonstreaza si miracolul manifestarii sale nu se poate interpreta si descrie fara sa-i afectam sau influentam manifestarea. Credintele modeleaza necunoscutul, realitatea individuala insa, fara confirmarea ratiunii devin superstitie si nebunie. Mintea exploratoare este tacuta (nu facuta tacuta), receptivitate, sensibilitate, fara dialog interior care este premeditarea, interpretarea trecuta a perceptiei, raspunsul automat al memoriei. Atentia este tacuta, receptiva, sensibila, unde ne este atentia acolo suntem si noi, empatici cu locul focalizarii ei ii relevam continutul gandit din memorie, sau memoria locului. Perceptia se ingusteaza la continutul locului respectiv si actionam reactiv in locul acela. Astfel este reflectat fenomenul prin expresia " loc rau"si "loc bun" Cunoasterea aceasta este folosita prin pancartele de atentionare de pe marginea soselelor "Sector de drum cu pericol de accidente', de ex. Se spune ca ratiunea faptului ca ne aflam intr-un loc este sa vindecam locul; asta implica atentia neselectiva care nu se concentreaza identificandu-se asupra unui aspect particular gandit al locului si putem medita asupra contintului gandit locului respectiv, sa constientizam ceea ce este irational, sau irational, disfunctional gandit in acel loc si sa facem corectiile necesare in gandirea locului, sa-l regandim rational redefinindu-l conform aspiratiilor firesti si ratiunii sau necesitatea existentei lui. Este cunoscut de medici ca cei optimisti si increzatori in puterea vindecarii se vindeca mai rapid decat ceilalti, cei seriosi in descrierea propriilor suferinte. Ei isi redefinesc statutul si nu concentreaza atentia asupra disfunctiilor ci asupra efemeritatii si superficialitatii oricarei disfunctii.
Se spune ca Dumnezeu a creat "medicul launtric" inaintea aparitiei oricarei disfunctii, constient de procesul invatarii prin greseala. Miracolele din procesul vindecarii sunt accesibile tuturor; In moartea clinica , atentia eliberata din concentrarea ei pe disfunctia care a provocat-o, sau personificarea ei, elibereaza constiinta ca energie si se reintoarce in corpul biologic curatita de falsele atribute asociate gresit si irational naturii sale. Cand asta se intampla omul este vindecat si imun la acele posibile disfunctii asociative. Atentia are ratiunea ei existentiala si folosita inteligent in cunostinta ei este 'sfantul Petru de la poarta raiului". De ce ne miram ca starea de sanatate mintala si corporala din statistici este deplorabila cand in massmedia se promoveaza pentru reting doar stiri si filme de groza interzise inutil copiilor sub anumite varste dar nu interzise massmediei. Massmedia modeleaza perceptia prin imaginile si povestile respective, reflectarea lor in constiinta concentreza atentia asupra lor, devin mijloc de "informare" modeland disfunctional "realitatea indivizilor" care ignora efectele concentrarii atentiei lor. Le dau statut de realitate obiectva si le hranesc prin fapte perpetuandu-le. Nu gandesc ca pot si pot gandind ca lor nu se poate intampla asa ceva. Teama este atitudinea nepotrivita in orice circumstante perceptive, ea fixeaza atentia pe continutul circumstantei respective fara sa mai permita redefinirea ei, Blocheaza individul in povestea circumstantei a carei desfasurare si finalitate nu poate fi alta pentru individ.Teama este o hrana psihologica care a ajuns sa ne placa desi este otravitoare si asta explica lacomia pentru stirile si povestile care ingrozesc si retingurile respective. "Bani sa iasa", restul ce conteaza.
Actiunile premeditate pot fi inlocuite cu actiuni meditate, meditatia este procesul mintii nepervertite de sugestiile hipnotice ascunse sub invelisurile stralucitoare ale informatiilor si promisiunilor iresponsabile. Este un proces decizional care precede actiunea individuala, releva cunosterea locului, gandirea lui reflectata in comportament si conduce la decizia rationala individuala raportata la aspiratiile firesti. Meditatia releva ca scopul sau obiectivul este chiar mijlocul sau; libertatea gandirii este mijlocul libertatii, si claritatea perceptiei mijlocul perceptiei inteligente. Nu ne mai suim in trenurile gandite, metode si modalitati care nu ne duc unde intentionam a fi. Opunerea unui gand altui gand sau negarea , nu este mijlocul libertatii care se exprima inteligent si rational inoind gandirea si perceptia, imbogatind constiinta. Sclipirea inspiratiei, intuitiei si imaginatiei este raspunsul meditatiei launtrice a spiritului uman inteligent . Ulterior aceaste sclipiri pot fi memorate, gandite si aduse in perceptia obiectiva sau date omenrii prin faptele care incalzesc intregul univers, simtamantul acordului unuiversal al vietii si existentei care modeleaza neconstrangator energia vitalitatii umane. Fara constrangeri copiii se joaca - insa pot sa chimbe jocul cand se plictisesc de el. Maturii nu mai pot ceea ce puteau, datoriile care au inlocuit responsabilitatea cu vinovatia nu ii lasa. Teama de durerea izolarii sociale ii priveaza de fericirea de a fi singuri, gratierea din statutul de Sisif,.sau nebunia serioasa. Insa toate aceste consideratii sunt iluzorii cand privim omenirea in plenitudinea si frumusetea ei armonica si inoitoare, evolutiva, care releva tacut si ceea ce nu este la vedere inca. Si lui Dumnezeu i-au trebuit vreo sase "zile" sa nasca om, iar noua ca sa ne refacem probabil 9 luni sau zile, ore sau clipe, sau doar strafulgerarea inspiratiei originale recunoscute. Daca universul cunoscut are un an, noi suntem aparuti doar in ultimele 12 minute. Ce importanta "realitatea noastra" are, peste o ora in noul an universal?
Exprimarea este bidirectionala, explicita si implicita. Nu pot tot ce gandesc ca pot , implicit inseamna ca pot sa nu gandesc ca nu pot. Nu gandim ca nu putem si paradoxal este ca nu putem. Ceea ce nu gandim am corporalizat si este obiectivat comportamental. Ceea ce nu gandim a fost gandit deja , este minte facuta tacuta sau minte moarta, amintire. Ceea ce este tacut este putere, energie concentrata , condensata in forma, substanta si structuri substanta, este substantial, material. Gandirea este o miscare in substanta , in materie (fizica cuantica). Gandirea este corp substantial, tacut, un proces fluid, pulsator si in continua inoire prin reflexie asupra sinelui sau ceea ce denumim, gandirea gandeste despre ea reflectandu-si miscarea formativa, deformativa, ca flux continuu fara inceput si fara sfarsit prin pulsatia sa intre starea de miscare si cea de repaos substantial, stari sincrone si simultaneitati functionale de sine statatoare. Sincronicitatile sunt relevate de dualitatea expresiei sale ca energie/materie, o miscare si un repaos in acelasi timp. Avem deja tacut in memorie si adn expresia "fiul ratacitor sau fiul materiei, "fiul omului" si a fiului lui Dumnezeu care i-a ramas alaturi, cu Dumnezeu, gandul creator. Daca in loc de fiul materiei am pune fiul gandirii sau gandit, ganditorul fiind creatia gandirii, parca expresia tacuta isi releva semnificatia. "Dumezeu este cuvantul/ gandul care este cu Dumnezeu, nu impotriva.(rememorez- Dumnezeu era cuvant si cuvantul era cu Dumnezeu si Dumnezeu era cuvat.). Acest cuvant/gand care era si este cu Dumnezeu trebuie sa fie fiul cel mare ramas de-a dreapta tatatalui, "fiul spiritual" denumit prin comparatie cu cel "material/gandit descriptiv". Cu ce drept gandesc si scriu despre aceste lucruri sfintite de preoti ca domeniu exclusivist ? Cu dreptul gandirii libere sa gandeasca despre orice emanatie a sa, orice gand emis vreodata, asa cum un gospodar e liber sa faca ce vrea cu ceea ce este in ograda sa.
Parca incepem sa ne intelegem dualitatea minte/corp, gand/simtamant, eu si cu mine, etc.
Rememorarea este procesul gandirii prin care face curatenie in magazia memoriei sau adn.Ceea ce este tacut si activ disfunctional ,pseudoadn-ul, este reelevat constiitei gandirii si abandonat prin eliberarea energiei condensate in acele forme gand. Se spune ca inaintea mortii iti amintesti intreaga miscare in existenta , ceea ce inseamna ca rememorarea este un proces natural de curatirea constiintei si implinirea ei prin revenirea la conditia primordiala de intregime nefragmentabila, la Eu Sunt, sinele de sine statator, misterios, necunoscut, tacut. Tot ce este, este in perceptie insa, nu putem reflecta plenitudinea prin limbajul descriptiv, interpretativ al manifestarii ei. Fiecare interpretam perceptia si ne creem "o relatitate" individuala, personificand ideile despre realititate. Realitatea este tot ce nu credem ca este, misterul nu se demonstreaza si miracolul manifestarii sale nu se poate interpreta si descrie fara sa-i afectam sau influentam manifestarea. Credintele modeleaza necunoscutul, realitatea individuala insa, fara confirmarea ratiunii devin superstitie si nebunie. Mintea exploratoare este tacuta (nu facuta tacuta), receptivitate, sensibilitate, fara dialog interior care este premeditarea, interpretarea trecuta a perceptiei, raspunsul automat al memoriei. Atentia este tacuta, receptiva, sensibila, unde ne este atentia acolo suntem si noi, empatici cu locul focalizarii ei ii relevam continutul gandit din memorie, sau memoria locului. Perceptia se ingusteaza la continutul locului respectiv si actionam reactiv in locul acela. Astfel este reflectat fenomenul prin expresia " loc rau"si "loc bun" Cunoasterea aceasta este folosita prin pancartele de atentionare de pe marginea soselelor "Sector de drum cu pericol de accidente', de ex. Se spune ca ratiunea faptului ca ne aflam intr-un loc este sa vindecam locul; asta implica atentia neselectiva care nu se concentreaza identificandu-se asupra unui aspect particular gandit al locului si putem medita asupra contintului gandit locului respectiv, sa constientizam ceea ce este irational, sau irational, disfunctional gandit in acel loc si sa facem corectiile necesare in gandirea locului, sa-l regandim rational redefinindu-l conform aspiratiilor firesti si ratiunii sau necesitatea existentei lui. Este cunoscut de medici ca cei optimisti si increzatori in puterea vindecarii se vindeca mai rapid decat ceilalti, cei seriosi in descrierea propriilor suferinte. Ei isi redefinesc statutul si nu concentreaza atentia asupra disfunctiilor ci asupra efemeritatii si superficialitatii oricarei disfunctii.
Se spune ca Dumnezeu a creat "medicul launtric" inaintea aparitiei oricarei disfunctii, constient de procesul invatarii prin greseala. Miracolele din procesul vindecarii sunt accesibile tuturor; In moartea clinica , atentia eliberata din concentrarea ei pe disfunctia care a provocat-o, sau personificarea ei, elibereaza constiinta ca energie si se reintoarce in corpul biologic curatita de falsele atribute asociate gresit si irational naturii sale. Cand asta se intampla omul este vindecat si imun la acele posibile disfunctii asociative. Atentia are ratiunea ei existentiala si folosita inteligent in cunostinta ei este 'sfantul Petru de la poarta raiului". De ce ne miram ca starea de sanatate mintala si corporala din statistici este deplorabila cand in massmedia se promoveaza pentru reting doar stiri si filme de groza interzise inutil copiilor sub anumite varste dar nu interzise massmediei. Massmedia modeleaza perceptia prin imaginile si povestile respective, reflectarea lor in constiinta concentreza atentia asupra lor, devin mijloc de "informare" modeland disfunctional "realitatea indivizilor" care ignora efectele concentrarii atentiei lor. Le dau statut de realitate obiectva si le hranesc prin fapte perpetuandu-le. Nu gandesc ca pot si pot gandind ca lor nu se poate intampla asa ceva. Teama este atitudinea nepotrivita in orice circumstante perceptive, ea fixeaza atentia pe continutul circumstantei respective fara sa mai permita redefinirea ei, Blocheaza individul in povestea circumstantei a carei desfasurare si finalitate nu poate fi alta pentru individ.Teama este o hrana psihologica care a ajuns sa ne placa desi este otravitoare si asta explica lacomia pentru stirile si povestile care ingrozesc si retingurile respective. "Bani sa iasa", restul ce conteaza.
Actiunile premeditate pot fi inlocuite cu actiuni meditate, meditatia este procesul mintii nepervertite de sugestiile hipnotice ascunse sub invelisurile stralucitoare ale informatiilor si promisiunilor iresponsabile. Este un proces decizional care precede actiunea individuala, releva cunosterea locului, gandirea lui reflectata in comportament si conduce la decizia rationala individuala raportata la aspiratiile firesti. Meditatia releva ca scopul sau obiectivul este chiar mijlocul sau; libertatea gandirii este mijlocul libertatii, si claritatea perceptiei mijlocul perceptiei inteligente. Nu ne mai suim in trenurile gandite, metode si modalitati care nu ne duc unde intentionam a fi. Opunerea unui gand altui gand sau negarea , nu este mijlocul libertatii care se exprima inteligent si rational inoind gandirea si perceptia, imbogatind constiinta. Sclipirea inspiratiei, intuitiei si imaginatiei este raspunsul meditatiei launtrice a spiritului uman inteligent . Ulterior aceaste sclipiri pot fi memorate, gandite si aduse in perceptia obiectiva sau date omenrii prin faptele care incalzesc intregul univers, simtamantul acordului unuiversal al vietii si existentei care modeleaza neconstrangator energia vitalitatii umane. Fara constrangeri copiii se joaca - insa pot sa chimbe jocul cand se plictisesc de el. Maturii nu mai pot ceea ce puteau, datoriile care au inlocuit responsabilitatea cu vinovatia nu ii lasa. Teama de durerea izolarii sociale ii priveaza de fericirea de a fi singuri, gratierea din statutul de Sisif,.sau nebunia serioasa. Insa toate aceste consideratii sunt iluzorii cand privim omenirea in plenitudinea si frumusetea ei armonica si inoitoare, evolutiva, care releva tacut si ceea ce nu este la vedere inca. Si lui Dumnezeu i-au trebuit vreo sase "zile" sa nasca om, iar noua ca sa ne refacem probabil 9 luni sau zile, ore sau clipe, sau doar strafulgerarea inspiratiei originale recunoscute. Daca universul cunoscut are un an, noi suntem aparuti doar in ultimele 12 minute. Ce importanta "realitatea noastra" are, peste o ora in noul an universal?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu