despre memorie

O vedem ca pe capacitatea de a depozita informatii pe care ulterior le putem folosi .
Dupa natura in care condensam si redam informatiile acumulate vorbim despre memoria numerelor, numelor, memoria vizuala, memorie corporalizata, adn, memorie artificiala, etc. Este un proces de fixare a miscarilor din mediu fara sa tina cont de dinamica lor, motiv pentru care vorbim de depozite de memorie depasite moral si uzate functional. Vedem memoria ca pe  magaziii cu diferite capacvitati de stocare. De unde luam informatiile pe care ne straduim sa le retinem in magaziile memoriilor prin procesul invatarii prin repetare lor?  Ca sa invatam o poezie o retinem doar prin repetarea secventelor memorate deja. Chiar unul din criteriile de validitate a teoriilor despre un fenomen este cel al repetabilitatii manifestarii fenomenului  conform cu teoria respectiva, in coordonatele ei.
Este evident ca informatiile pe care le memoram le luam din  natura, sau din mediul intelectual al consideratiilor despre fenomenele din natura, sau cunoasterea naturii memorata deja. Memoram informatii din memoria colectiva a omenirii si din memoria universului naturii asa cum este ea. Memoram ceea ce deja a fost memorat in tructura si fenomenele naturii si a intelectului uman. Cu alte cuvinte memoram memoria.Vazuta astfel ca depozit, individual sau colectiv, memorarea este o rememorare.

De ce este necesara restocarea a ceea ce a fost stocat deja in natura si intelect ? Vedem memoria ca pe un proces care  fixeaza incarcand inutil intelectul cu cantitati informationale imposibil de prelucrat constient cu viteze care sa  faca relevant  circumstantelor rezultatul prelucrarii. Cand inlaturam aceata viziune preconceputa asupra memoriei,  putem intelege ca ceea ce denumim memorie este este un proces care nu are nimic static in el fiind curgator, fluid, procesul prin care aducem in constienta noastra informatiile stocate deja in miscari forme si structuri din perceptia naturii. Tot ce percepem este memorie , informatie, cunoastere corporalizata sau individualizata in interactiune Timpul si spatiul este corporalizarea si dinamica memoriei. A privi departe inseamna a privi in timp si a privi apropape inseamna a privi in spatiul corpoarlizat in timp.  Timpul este miscare si spatiul corporalizarea miscarii, doua aspecte asemenea desi complet diferite care se transforma reciproc din unul in celalat respectand natura unicitatii plenitudinii nefragmentabile universale evidente, armonica si coeziunea intregii stiinte exprimate. Sfarsitul timpului se reflecta in constiinta ca imensitatea spatiului, psihologic in simtamantul libertatii, iar sfarsitul spatiului se reflecta  ca eternitate, infinitatea timpului, simtamantul pacii, echilibrul initial al fortelor din om. Timpul si spatiul nu sunt idei ci fundamente ale perceptiei inteligente, ale dinamicii existentei asa cum este ea. Se spune ca pentru cine traieste in timp si spatiu , timpul si spatiul nu functioneaza ca limitari ale miscarii sale existentiale, nu-i conditioneaza sau ingradeste expresia corporala si diamica gandirii sale asemenea modului in care expresia si miscarea universului nu este ingradita spatio/temporal  ci este chiar dinamica transformarilor lor inoitoare.

 Fara sa retinem fixand ca memorie individuala, diminuand astfel bagajul informational cu care lucram sau memoria de lucru, incetinind viteza obiectivarii, corporalizarii gandului propriu , putem accesa direct din memoria universului orice informatie avem nevoie in folos propriu." Cum putem face asta" este complet irelevant cand o facem deja atunci cand constiinta paraseste starea hipnotica  a identificarii sale. In loc sa memoram imbacsindu-ne de regula cu infoenergii irelevante propriilor aspiratii si vise, accesam direct prin rezonanta , adica aducem in minte ceea ce conduce la manifestarea sau obiectivarea lor. Ne temem de imaginile si cuvintele din minte cand nu le folosim descifrandu-le ratiunea exsitentiala in raport cu noi insine. Imaginea si simtamantul sunt memorii care concentreaza in ele un bagaj infoenergetic incomensurabil. daca suntem sensibil atenti la functionarea mintii noastre  Constatam ca orice schimbare sau miscare in existenta este precedata de o vedere, o imagine, ne vedem intr-un anumit loc sau circumstanta existentiala pe care consideram favorabila noua. Nu acordam nici o importanta faptului cu justificarea "ar fi bine , dar nu se poate" si ne abandonam atentia rutinelor memorate. Este de constatat ca acea vedere/ imagine pe care o percepem fulgerator in minte nu apartine memoriei personale , nu am experimentat si trait sau rait ca sa o consideram "a noastra". Daca nu era a noastra, undeva era din moment ce am vazut; nu era o inchipuire pentru ca nu ne putem autoinchipui si nu existam ca persoane in acea imagine. Evident ca ratiunea spune ca era in memoria naturii continandu-i elementele si adusa in memoria intelectului de o rezonanta a aspiratiilor  Nu de rezonanta  dorintelor, caci dorintele se manifesta in domeniul a ceea ce cunostem iar prezenta noastra in acea imagine si circumstanta este necunoscuta  din moment ce nu suntem prezenti formal in ea.

Visam dar nu suntem in visul nostru prezenti ca trup. In vis din perceptie lipseste visatorul sau constienta de sine ; reactionam emotional la ceea ce visam  fara sa fim constienti de reflectarea reciproca a simtamintelor si imaginiilor visate. Strafulgerarea imaginii de care vorbeam in stare de veghe nu produce reactia emotionala ci una a gandirii, "ar fi bine daca", o negare subtila a posibilitatii. .Recunoastem aceste doua aspecte ale subtilului si utilului care se neaga reciproc, se confruta si degenereaza astfel prin anihilare . In subtil nu exista nevoi pe cand in util doar nevoie exista- contestarea reciproca pare rationala.. Insa dand la o parte obisnuinta contestarilor reciproce, recunoastem atenti la impulsurile oricaror schimbari si miscari ale circumstantelor existentiale individuale ca ceea ce se petrece in subtil "strafulgerarea vederii/ imaginii" respective , fara sa fim constienti cum, ajunge la un moment dat sa fie circumstanta obiectiva peesonala. Am adus in minte, in constiinta , o imagine/ informatie din memoria naturii si intelectului colectiv, am negat posibilitatea pozitionarii personale in ea ca reflectare a unei aspiratii, desi chiar acea strafulgerare era aspiratia infoenergiilor locului respectiv in energia proprie ca samanta care dupa ce-acumuleaza resursele necesare se obiectivaza  in util, utilizam potentialul  respectiv.

 Suntem reflectarea merdiului natural si intelectual, doar cand functionam irational- situatie in care putem spune ca suntem facuti nu nascuti .  Ca orice lucru facut din momentul terminarii lui incepe sa se degradeze asemenea modului in care dupa o anumita varsta determinata de propriul comportament traim degradarea. Tot ce este asa cum este are ratiunea de a fi folositor fiintelor umane. Insa dublarea de catre acestea a ceea ce este se dovedeste irationala prin consecinte. Desigur, contestatarii de profesie a ceea ce nu au reusit sa traiasca si nu cuniosc direct, pot aduce miliarde de argumente contra- cum sa cunosti daca nu inveti, cum sa inveti daca nu memorezi, etc. Insa in istoria omenirii exista culturi in care copii sunt indrumati sa acceseze informatiile stocate in mediul natural sau cultural si sa le foloseasca pentru binele propriu fara sa ramana datori cuiva sau sa platesca . Corpul tineretii este capabil sa cunoasca direct prin rezonanta tot ce are necesar a folosi punctual. Mai multa cunoastere este impotriva cunoasterii functionale, punctuale in gandul si fapta proprie. Asta nu inseamna ca ignori cunoasterea ci ca o folosesti in dinamica ei actualizata in prezenta ta armonic si coeziv cu necesitatea si urilitatea, adica rational. Incetarea cautarii este inceputul dinamicii cunoasterii sau actiunea impecabilitatii in propria actiune.

Cand cauti informatia pana o gasesti in  memoria memorata, ceea ce ai gasit este atemporal , irelevant circustantelor , traiesti in urma evenimentelor ; de unde si expresia  "da-i romanului mintea de pe urma". Invatarea nu inseamana acumulare de informatii si stocarea lor ci explorare si intelegere a capacitatilor proprii de a  actiona,  perceptie inteligenta care imbogateste fiinta cu noutate si mirare.  Jocul vietii este scoala vietii, jocul este mijloc si invatare, jucati-va ca sa nu ajungeti jucarii. A-ti remarcat cum toti politicienii se considera "jucatori cu diferite mize". Dar care sunt jucariile lor? In memoria intelectului colectiv gasiti raspunsul, insa important este sa gasiti propriile jucarii ca sa nu le mai distrugeti incapabili de a face altele noi. Templu trupului bio;ogic este templul templului naturii Universalului. Ne agatam de ne-Universal asemenea copiilor care invata sa mearga tinandu-se de un carucior, dar carora mai devreme sau mai tarziu, ca sa mearga le luam caruciorul ; altfel il vor cara dupa ei crezand ca asta este mersul sa impingi un carucior, altfel cazi in fund. Cine se teme de cadere, nu va invata sa mearga fara carucior, cara dupa el rutinele unui trecut atavic si violent,  amintirile violatoare ale prezentei proprii. Vestea buna este ca puten conversa cu celulele  proprii ale memoriei care fara discernamant memoreaza intreg fluxul gandit, sa elibereze infoenergiile disfunctiilor  psiho-fiziologice. Memoria nu are constiinta de sine , insa domnul sau constiinta ei suntem fiecare si putem decide, fara sa negam vreo informatie, actualizarea  dinamica curgatoare a fluxului infenergiilor din memoriile celulare si corporale care va genera o regenerare celulara accelerata. Actualizarea este continua si sincrona cu oricare circumsranta in care ne aflam la un moment dat si astfel atentia neselectiva la circumstante este mama invataturii si alimentatia mintii, intelectului  fara lacomie.. Relatia este inceputul in orice miscare, curentul care-si creeaza propriul anod si catod, functia care creeaza organul. Putem avea impresia ca nu avem energia necesara, ca nu stim cum, etc ; insa contienta evidentei ca aceste impresii sunt efectul unor sugestii negative hipnotice lumineaza magazia memoriei in care sunt stocate sugestiile respective si face curatenie . Ascunse de aceste gunoaie ale vremurilor de mult trecute vor iesi la lumina mijloacele si consecintele posibilitatilor neingradite de sugestii, incoltesc semintele aspiratiilor firesti ale visului de inceput care a pictat cerul cu stele si gradinile cu flori

Pastram intreaga informatier a universalului concentrata in simtaminte ca reflectari corporale nepremeditate a ceea ce este asa cum este., claritatea circumstantelor.