porunca

Ai putea porunci unui semen fara sa te consideri in mod arbitrar imdreptatit sa o faci de impresia unei superioritati? Superioritatea si imoprtanta proprie raportata la ceilati nu conduce obligatoriu si sustine atitudinea dispretului sau lasitatii si urii in relatii?
In sinarhia naturii, a ecosistemului planetar,  superioritatea si importanta relativizata arbitrar nu se releva evidentelor manifeste ale unei ordini si ratiuni existentiale de sine statatoare. Astfel in perceptie conceptul unei importante si superioritati punctuale obiectivizate formal in interdependentele rationale functionale care sustin armonic si coeziv exitenta in ansamblul ei, nu se releva ca obiectivitate si au fost  instrumentate in gandire criterii ale acestui concept al superioritatii propriei gandiri (desi nu exista superioritatea unui gand asupra altuia)  pe care se cladeste si justifica un sistem ierarhic al organizarii sociale. Tot ce este, este in perceptie si se reflecta in constiinta care le exprima in gandire  modeland continutul cunoasterii, creativ sau distructiv, sustinand sau opunandu-se edificului perceptiei sau intentiei intentiei .   Nihilistii nu se opun existentei sau perceptiei ci constructiilor arbitrare, artificiale din gandire care se manifesta ca emanatii sau porunci ale unei constiinte iresponsabile in raport cu prpria natura reflexiva sau mincinoase in raport cu sine, autohipnotica.  A te considera cu de la sine putere superior celorlalti este autohipnoza.

In aceasta conditie a importantei constiintei proprii nu poti decat sa-ti plangi de mila in circumstantele esecurilor propriilor inchipuiri pe care ordinea si coeziunea a ceea ce este rational si functional le releva ca efemeritate, superficialitate; sau sa lupti pana la moarte pentru intretinerea propriilor utopii. Ceea ce ramane este razbunarea, te razbuni pe tine (automutilare,autoflagelare) si pe ceilalti, pe cei  care nu se supun poruncilor tale, modalitatii inchipuite a conceptualizarii propriei libertati si statut existential. Asta nu inseamna ca nu exista simtamantul libertatii , insa nu este premiul obtinut prin conceptualizare, modelare  arbitrara si iresponsabila a ideii de libertate ci, un acord existential. Modelele ierarhice din gandire se justifica prin consecintele propriilor actiuni, este un sistem care se sautointretine, o meandra in constiinta in care nu exista alta miscare in gandire in afara celor care justifica si intretin ierarhia propriei importante, o bucla temporala a carei modalitati este conditionarea, dependentele psihologice si mentale de arbitrarul care inlocuieste libertatea gandului conditionandu-l prin inlantuiri aparent cauzale. Experienta este experimentatorul si din aceasta sincronicitate este greu de evadat, experimentatorul se justifica cu experienta care-i confirma identitatea si natura inchipuirii sale. Bolnavul experimenteaza boala si nimeni si nimic nu-l poate convinge ca nu este bolnav, constiinta bolii este boala , o constiinta ingustata de reflectarea  perceptiei consecintelor disfunctiilor propriei functionari irationale. Insa constiinta nu poate fi bolnava ci doar inselata de concentrarea atentiei pe un domeniu limitat al perceptiei asa cum este ea- atotcuprinzatoare. Mai in gluma , mai in serios cand cineva se plangea de starea sa il intrebam "ce boala ti-ai ales?" Intrebarea era in continutul credintelor sale in liberul arbitru confundat cu arbitrarul; daca suferea era alegerea sa. Problema ramane si experimentatorul dispare! Oare dispare cand nici nu a aparut? Dumnezeu experimenteaza si omul traieste amintirea moarta deja a experientei sale comsumate..

Campul confruntarilor este campul propriei constiinte si se reflecta in perceptie prin actiunea modelarilor gandite ale confruntarii ca sursa de evolutie. Evidenta releva ca orice evolutie, in stiinta sau alt domeniu s-a nascut din necunoscut ca rezultat al receptivitatii inteligente a ceea ce este in existenta neexplorat inca, neexperimentat. Domeniul necunoscutului este pe picior de egalitate cu cel al cunoscutului, rutinelor, insa cu alta functie si ratiune in existenta.  Eternul ( ca raportare la masuri ale timpului) evidentelor transformarilor din univers ale energiei si substantei prin concentrari si dispersii nu poate fi evitat prin modelarile sau modele de gandire cunoscute; cunoscutul se transforma prin rutina sa in necunoscut si necunoascutul  se transforma in cunoscut, fara ca domeniul lor sa se ingusteze sau epuizeze cumva. Cand incepi sa cunosti, cunosti ca nu cunosti (nu mai imi amintesc autorul acestei reflecatari a constiintei cunoasterii, probabil Socrate). Uitarea este procesul transformarii cunoscutului in necunoscut insa ramane ceva in urma acestor transformari, o claritate in constiinta ca urmare a unei reflectari fidele a percetiei inteligente Inteligenta experimenteaza cunosterea si necunoscutul si in urma experimentarii ramane claritatea inteligentei in perceptie si a constiintei care o reflecta. Inteligenta apartine perceptiei nu constiintei ca sa cladim edificiile ierarhiilor pe criteriul inteligentelor personale structurate ierarhic de gandirea fragmentata. Perceptia este universalul din fiecare, ai tot ce iti trebuie ca sa percepi, nu ne lipseste ceva de la altcineva, suntem completi ca sa o facem. Ceea ce produce ingustarea reflectarii percetiei este  corpul senzorial Prin degradarea senzorilor receptivitatea este diminuata si constiinta ingustata, privim doar prin fanta propriilor inchipuiri sau arbitrarului.ideilor despre sine, devenim tiranici si dam porunci pe care nimeni altcineva nu este indreptatit sa le respecte.in afara de cel care le da.

 Sistemul conceptual al ierarhiilor nu poate exista intr-un mediu al clarperceptiilor sau claritatii interioare a mintii umane si drept urmare el trebuie intretinut de rutinele intoxicarii gandirii cu  conceptualizari, intoxicarii psihice cu sugestii negative, diminuante ale identitatii individuale sau constiinte atributive de instrument, cu simtamantul neputintei si insuficientei existentiale, sau intoxicarea chimica a trupului; Mai simplu spus, intoxicarea se produce prin ruperea echilibrelor sau masurilor, proportiilor armonice ale interactiunilor sinarhice din corpsi gandire . Creierul a devenit sef si risipeste energia vitalitatii gandind si iar gandind ,in fapt repetand la nesfarsit rutina aceleiasi sugestii si modelari ale cunoasterii psihologice a cum trbuie sa fim si sa facem, ca sa fim in randul lumii sau angajatilor fara angajatori cunoscuti. Angajamentul personal si responsabilitatea in existenta nu inseamna decat acord si aspiratie care produce respiratia faptei. Autocorectia inseamna evolutie personala si sociala. dar cand autocorectia este modelata de sistemul ierarhic , harul responsabilitati se transforma in pedeapsa sau rasplata reflectate in sentimentele de  vinovatie sau satisfactie. Esti pedepsit si te simti vinovat de incalcarea regulilor dependentelor si supunerii ierarhice superioare sau rasplatit pentru supunere si aservire; esti un soldat ascuns in spatele autoinchipuirii libertatii si individualitatii proprii facand parte dintr-o masa amorfa de constiente aservite sistemului pe putere instrumentat de arbitrarul interselor cuiva necunoscut .  Daca l-ai cunoaste, ai percepe ca nu are nici un argument al superioritatii care sa-i dea dreptul sa-ti   porunceasca in afara arogarii de la sine a acestei puteri.. Puterea necunoscutului este instrumentata de toate sistemele ierarhice de manipulare si control al maselor de idivizi. Teama de necunoscut este inductia hipnotica pentru protejarea sistemului instrumentat  ierarhic din gadire care produce incetinirea sau blocarea activitatii gandului uman al aspiratiilor firesti, cultivarea semintelor inaltelor aspiratii umane in fapte corporalizate

Cel mai infiorator , inspaimantator necunoscut este ceea ce denumim moarte prin personificarea lui. Toti se inghesuie si concureaza sa modeleze moartea sau viitorul, necunoscutul,  amagindu-ne cu rasplati inchipuite pentru amagire si alinarea suferintelor psihologice si fiziologice concrete. Tehnica manipularii constiintelor atributive din sistemul ierarhic implica pedeapsa imediata si rasplata cat mai intarziata. Mai intai trebuie sa dai ca apoi sa primesti in sistemul retelelor ierarhiei cand, in evidenta este ca mai intai primesti ca sa ai ce sa dai. Si mai intai primesti modalitattea in care  trebuie sa gandesti, sa votezi. sa alegi, sa fii si sa faci. Ce primesti altceva decat inductia ca trebuie sa dai ca sa primesti ceva; sa muncesti, sa slujesti, sa te indatorezi, fidelitate sefilor,etc . Nu poti contrazice sau sa relevi ceva nou din necunoscutul lor celor care se ignora pe ei insisi; te  coboara la nivelul lor definindu-te ignorant si te vor bate cu experienta ignorantei lor gandite.

Emanatiile constiintei ierarhice a propriei importante abunda de porunci. Rutina zilnica este expresia aservirii noastre ansamblului de porunci atotcuprinzatioare pentru durata zilei din subconstient. Insa daca suntem atenti aceasta rutina nu acopera decat mici secvente din desfasurarea zilei, asa zise momentele importante. Existenta secventiala pe criterii de importanta in continutul zilei sau existentei modelate deja lasa neocupat un spati/ timp mult mai mare. Acest spatiu/ timp psihologic il umplem cu asteptari; asteptam sa se intaple ceva nedefinit in marea majoritate a cazurilor, sau definit de aspiratiile si visele noastre firesti de implinire existentiala. Se spune ca existenta este procesul de nastere, crestere si dezvoltare, implinire a constiintei. Aceasta implinire asteptatm? Dar cine asteapta daca nu chiar constiinta nascuta, crescuta, dezvoltata prin experienta si meditatia asupra adevarului a ceea ce este asa cum este, etc.? Implinirea nu poate sa vina decat ca hotarare pentru sine, este ceea ce se chiama a te ajuta singur ca sa te ajute si Dumnezeu. Nu stim daca este adevar sau nu, indraznim sa pasim in necunoscutul nemodelat inca. Indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie (Goethe), suntem pe cont propriu, nu putem astepta ceea ce suntem. Rabdare inseamna sa astepti dar sa stii ce astepti, asteptarea fara continut este asteptarea asteptarii. Daca nu stii ce astepti, cand vine la tine nu recunoasti si a doua venire este rationala. Cand pierzi ceva recunoasti valoarea a aceea ce ai avut si la a doua venire a ceea ce astepti vei recunoaste si valoriza "venirea".In constiinta noilor vizionari (cum se autointituleaza) exista doua feluri de nebunii in comportamentul oamenilor; nebunia serioasa in care nebunul nu stie ca e nebun si nebunia controlata in care faci pe nebunul comportandu-te ca seriosii, dar te pazesti sa nu ramai asa, incetezi nebunia cand intentia manifestarii ei isi atinge scopul; ai reelevat constiintei tale ceea ce era deja relevat, potentialul atentiei si puterea intentiei care cladeste edificul perceptiei inteligente. "nebunia"" este definita ca efortul de a face doua lucruri in acelasi timp adica fragmentarea gandirii si constiintei.

Nu putem face atentie si intentie, nici iubire sau libertate, sunt forte care au propria ratiune existentiala pe care o putem percepe  prin empatie sau simpatie, cunoasterea directa prin a fi. Ceea ce se ascunde este ratiunea existentei lor, nu gandim ca iubirea sau libertatea sau atentia si intentia au o ratiune a existentei lor in ansamblul existentei umane pe care ignorand, dam cale libera disfunctiilor, dizarmoniilor, galagiilor poruncilor ce se vor ascultate si respectate si hranim degradarea formelor sau dispersia energiei si substantei sau vitalitatii. Cautarea linistii interioare ne indeparteaza de ea; la fel in cazul cautarii si instrumentarii confortului psihologic.

Orice porunca este un mijloc de indepartare de ceea ce asteptam indreptatiti de a fiul propriu. Simtiti un sentiment de neputinta si inutilitate in fata relevarii incongruentei gandirii si cunoasterii descriptive cu propria existenta?  Aceste sentimente sunt efectul indus ca pedeapsa pentru contestarea psihologica  a cunoasterii despre sine asa cum a fost instrumentata arbitrar. Insa, este  fireasca reflectare a incongruentei cunoasterii psihologice cu existenta. In primul rand nu este cunoasterea voastra si este firesc sa nu fiti multumiti de potentialul ei limitat la rutina zilnica constrangatoare sau obisnuintele drogurilor, dogmelor, utopiilor si trebuintelor corporalizate ca traditii alimentare, etc., in al doilea rand, exista o modalitate de actiune in existenta necunoscuta care exclude afectarea din afara propriilor aspiratii- acordul . Putem modela propriul necunoscut sau energia proprie fara sa apelam la modelele servite sugestiv si hipnotic, dar  nu o facem; Orice as spune, ne va parea drept nebunie sau prostie pentru ca nu dam valoare a ceea ce avem prin natura sinelui propriu, motiv pentru care din respect pentru libertatea fiecaruia si a mea nu promovez metode sau ritualuri comportamentale ca trebuinte care sa conduca la vreu scop anume. Se cauta metode , cum-uri, pentru ca asta este efectul educatiei programatice.

 Daca vreo metoda promovata ca solutie pentru existenta cuiva ar fi fost ratiunea existentei aceluia, ar mai fi consecintele activitatilor de pretutindeni percepute ca  poluare psihologica si distrugere ecologica? Credintele sau modelele  folosite in gandire si comportament nu pot fi separate de faptele zilnice si de amplifiarea lor rezonanta si distructiva la nivelul ecosistemului sinarhic de sine statator planetar. Dupa doua mii de ani de razboaie si conflicte ar fi cazul sa respectam porunca cea noua acum doua mii de ani,"iubesteti aproapele ca pe tine insuti!"- ca de urat ca pe noi insine am experimentat destul. Porunca iubirii nu poate fi respectata cand ura superioritatii individuale sau de grup  si discordia   troneaza in constiinte ascunsa sub cele mai bune intentii-dragostea cu de-a sila sau violul nepedepsit, doar pentru ca nu e la vedere, al bunelor intentii ale fatarnicilor de pretutindededi. Fatarnicul se supara daca il demasti si ascunde cat mai bine motivatia fatarniciei sale. Marea sperietoare a "intunericului" este denumirea generica a urii si dispretului in relationare cu fiintele. Fara ura si dispretul superioritatii proprii am manca cadavrele animalelor cu justificarea "ca sa traim"? Intunericul oricum l-am ambala tot comportament fatarnic este. Porunca fatarniciei troneaza in activitatile de imagine falsa  pentru politicieni si alti trepadusi ai sistemului social al conceptualizarilor ierarhice in existenta.si reflecta fidel activitatea din subconstientul fiecaruia. Individual ne straduim sa ne autoafirmam si cine se autoevidentiaza isi justifica propria inexistenta. Aspiratiile firesti nu au nevoia recunoasterii cuiva din afara propriei constiente , ele sunt intrupate de fapte sau asteapta sa fie recunoscute ca ceea ce sunt-trupul tineretii, fapta lor.

Tineretea este o comoara care are ratiunea sa existentiala. Metaforic este bogatia cu care ne construim palatul existentei prin puterea inocentei sau perceptiei inteligente si virginitatii trupului complet dezvoltat. Insa cand modalitatea sugerata a trairii tineretii este risipirea vitalitatii ei in exaltari senzoriale,emotionale etc, asa numitele distractii  cu bautura , droguri si sex, prin munca la carierele sistemului ,etc, ne vom trezi la un moment dat ca nu mai avem resurse pentru un palat ci doar pentru o garsoniera confort patru si asistenta sociala. Palatul la care ma refer este viu si de sine statator prin conceptia imaculata de iubire. Daca iubire nu este, fortele treupului lupta sa se separe si pentru dominatia unora asupra celorlalte, degradandu-se prin efortul inutilitatilor irationalului. Intentia este un acord, acordul muzicii sferelor universale din om.