Am acordat o importanta exagerata vazutului;
Imaginea sau poza a capatat semnificatii exagerate; "nu face auzitul tau cat vazutul meu". Insa daca privim un film fara sonor in cele din urma ne bufneste rasul percepand comicul sau stupiditatea comportamentelor , sau ne plictisim. Ceea ce da sens miscarii imaginilor este povestea , auzitul. In ceea ce priveste imaginea personala, priviti aceeasi persoana , aceeasi imagine , nu va spune multe lucruri, cel mult distingeti un grad de uzura/ stres sau un magnetism de factura sexuala, "ne legam" de vestimentatie. Insa povestea persoanei ne determina gandirea si comportamentul in relatie cu imaginea ei. Daca cineva este demonizat, calomniat, sau apreciat , de cate ori ii vedem imaginea gandirea personificata sau personala, amplifica sau neaga demonizarea sau aprecierea .A pune imaginea deasupra oricarei alte perceptii este similar cu a pune ambalajul deasupra continutului; nu degeaba se spune ca pentru un individ uman conteaza mai mult ce nu se vede la el. Asa cum ambalajele atragatoare pot ascunde pericole , imaginea personala poate ascunde intentii periculoase, obisnuinte criminale. "Fermecatorii" sunt periculosi; magnetismul lor te supune, te domina si controleaza , iti foloseste energia asemenea unui portal- te transporta in lumea tiraniei lor personale, te redefinesc dupa propriul interes sau dorinta. Nu spun ca trebuie sa fim urati sau diformi ci afirm necesitatea vigilentei in fata oricaror ambalaje stralucitoare. Omul firesc isi releva frumusetea prin contraste in armonie; un defect minor lumineaza o calitate majora si invers. Frumusetea este subiectiva, nu obiectiva iar cand este obiectivata este o plenitudine de contraste, complementareitati , omogenitate si coeziune armonica a diferitului. Ceea ce da farmec frumusetii este defectul minor, mica eroare care intregeste totul dandu-i sens existential, dinamica vitalitatii.
Fiecare poate recunoaste puterea si valoarea individuala a ceea ce gandeste. Insa mai dificil de recunoscut este cine gandeste, fredoneaza, exalta lautric in mintea ndividului, sau spiritului sau. Cand ne referim la cuvinte, muzica, etc, reverberari in minte, nu putem implica originalitatea sau partenitatea lor. Insa modalitatea de asamblare si procesare poate purta si poarta amprenta individualizarii inteligentei care o face. Nu exista idei , arpegii noi, ci doar constructii ideatice sau muzicale noi, utopice sau concrete.
Povestea si povestitorul! Asemanatorul diferit! Cand te povestesti pe tine, starnesti reactii si contestari, nu te poti autopovesti, povestitorul este continatorul povestii nu un personaj in poveste; el da nastere personajelor si ceea ce le da sens existential si dinamica este intentia neexprimata a povestii, relevarea sugestiva a unor sensuri si ratiuni existentiale universale. Povestitorul este in poveste asemenea picaturii in ocean, se separa de ocean pentru a-i releva povestea si oceanul este interesat de propria poveste ,il asculta , ii acorda atentie. Ce poate povesti picatura despre sine care sa fie relevant oceanului care-l asculta? Poate spune doar "eu vin din ocean si cu el una sunt cand numai sunt!" Cand picatura este absorbita in ocean povestea oceanului este propria poveste. Astfel putem intelege de ce acordam atata atentie povestitlor istoriei umanitatii, colectivitatilor asemeneatoare si diferite, de ce personificarea se releva inadecvata existential, picatura nu poate personifica oceanul; autopromovarea sau devenirea este aceasta incercare fara sorti de izbanda Este nebunie credinta conf careia un individ poate rezolva problemele psihologice ale umanitatii nascute din asa numita cunoastere de sine sau importanta de sine psihologica. In ocean nu exista problemele psihologice prin care se individualizeaza picatura. Picaturile-s purtate fara opozitie de curentii oceanului sau atmosferei. Cea mai frumoasa poveste este muzica ; ea face omul sa danseze in armoniile sale, care este armonia simtamintelor tacute
Omul are acea corespondenta a oceanului in sinele sau denumita minte. Nu ne putem identifica , nici personifica mintea fara sa o pierdem. Mintea este energie pura iar fiinta ei este templul corpului uman- dualitatea energie-substantialitate. Mintea este continatorul/ impersonalul/spiritul, misterul unicului, inteligenta relevata si obiectivata, adusa la vedere de inteligenta corporalizata in structurile desavarsite si de sine statatoare ale corpului uman. Unitatea dualitatii existentiale minte/corp sau energie/substanta nu poate fi distrusa, este o fundatie universala asemenea dualitatii unda /corpuscul a radiatiei electromagnetice , dualitate care-i confera calitatea de a fi mediul propriei miscari, calitate care face ca radiatia electromagnetica sa se deplaseze in vid sau fara un mediu al miscarii exterior siesi. Tot ce cunoastem despre oceanul universal datoram acestei radiatii si calitatilor sale. Se afirma relevant ca lumina electromagnetica este propria sursa- lumina se naste din ea insasi. Asemanator desi complet diferit mintea/corp se naste din ea insasi si este origina sa propriul mister. Aspectul dualitatii existentiale inseparabile minte/corp a generat multe interpretari si descrieri prin consideratia irationala a abordarii celor doua aspecte functionale ca fiind distincte, separate, izolate una de alta ca si cum ar putea exista independent. Astfel misterul originii a fost considerat separat temporal de manifestarile sale actuale si cele doua aspecte denumite diferit. Originea desavarsita, Dumnezeu si manifestarile actuale pacatoase , om. Imaginea statica, dogmatica releva sau defineste omul ca si decaderea , involutia lui Dumnezeu ceea ce este o fractura logica in adevarul a ceea ce este.. Dar desi stiinta releva ca forta unica ce a generat universul sau evenimentul denumit Big Bang exista in actual si sustine manifestarea universala; desi forta unica diferentiata functional sub forma celor patru forte este recunoascuta in explorarea micro si macro cosmosului, de dincolo de zidul lui Planck (sau al timpului) activa in actual; in pofida acestor relevari, confirmari stiintifice rationale, continuam sa sustinem teoriile separarii originilor de manifestarile circumstantiale oricarui gen de actualitate sau simultaneitatea temporala. Comportamentul Zen releva calitatile extraordinare ale unitatii minte/ corp in manifestarea ei. In Zen ceea ce faci este ceea ce gandesti si nu mai dublezi gandirea prin dialog interior, sau premeditari si justificari sau demonstratii inutile, Este suficienta atentia faptelor subtile si utile, atentia neslectiva a circumstantelor care le da putere si frumusete, eleganta.
Conceptia separarii mintii de trup sau inteligentei de actiune a condus la edificiul ipocriziilor sau teatrelor de control ca si comportament individual, la edificarea unei false minti, cea personificata , mintea care judeca si compara- eu-l gandit. Ce este eu-l gandit altceva decat decat o idee a gandirii despre sine. Suntem noi o idee? Ideea ta despre mine sau a mea despre tine? Pe toti fara exceptie ne revolta definirea sau barfa ,interpretarea celorlalti despre cum suntem!!! Ca si cum eu ar cunoste cum este fiinta; daca ar fi asa, am putea face fiinte din idei. Ce fel de fiinte ar fi acelea? Daca natura are propria fiinta de ce trebuie sa facem alta? Efortul acestei faceri sau deveniri nu degradeaza fiinta naturala privand-o de energia regenerarii sau sistemului sau imunitar? Desigur gandirea este o forta universala dar fara discernamant si decenta sau ratiune este parazitara- consuma vitalitatea risipind-o- (balada fiului risipitor).
Curentii din oceanul mintii umane sunt curentii gandirii rationale si irationale si se reflecta in constiinta sau campul manifestarii lor. Consider irelevanta confundarea termenului de "launtric" cu ceva interior corporal; consider relevant termenul cand ne referim la perceptie si constiinta, alta monada functionala inseparabila.Tot ce este, este in perceptia si constiinta noastra , nu putem afirma sincer ca nu suntem responsabili de propriile decizii sau alegeri. Ceea ce este si ramane mister este originea desavarsirii naturale a creatiei universale si fiintei umane. Manifestarea misterului denumim miracol, increderea sau credinta in miracole este motivata si releva aspiratia libertatii ca fundamentala, libertate care fara mister si miracolele sale nu ar putea exista faptic, la vedere. Miracolul este posibilitatea care transcede toate obstacolele gandite sub forma conditionarilor legiferate; In pofida oricaror cunoasteri si indoieli , posibilitatea miracol se manifesta. Desigur , controlorii traficului de constiinte au luat in deradere si demonizat miracolul, sau l-au legiferat doar ca potential al unor idoli si pedepsit cand se manifesta prin neidolatrizatii lor. Nu inteleg cat de acerba este propaganda si justificarea raului cand misiunea preotilor este chiar "buna vestire".
Imaginea sau poza a capatat semnificatii exagerate; "nu face auzitul tau cat vazutul meu". Insa daca privim un film fara sonor in cele din urma ne bufneste rasul percepand comicul sau stupiditatea comportamentelor , sau ne plictisim. Ceea ce da sens miscarii imaginilor este povestea , auzitul. In ceea ce priveste imaginea personala, priviti aceeasi persoana , aceeasi imagine , nu va spune multe lucruri, cel mult distingeti un grad de uzura/ stres sau un magnetism de factura sexuala, "ne legam" de vestimentatie. Insa povestea persoanei ne determina gandirea si comportamentul in relatie cu imaginea ei. Daca cineva este demonizat, calomniat, sau apreciat , de cate ori ii vedem imaginea gandirea personificata sau personala, amplifica sau neaga demonizarea sau aprecierea .A pune imaginea deasupra oricarei alte perceptii este similar cu a pune ambalajul deasupra continutului; nu degeaba se spune ca pentru un individ uman conteaza mai mult ce nu se vede la el. Asa cum ambalajele atragatoare pot ascunde pericole , imaginea personala poate ascunde intentii periculoase, obisnuinte criminale. "Fermecatorii" sunt periculosi; magnetismul lor te supune, te domina si controleaza , iti foloseste energia asemenea unui portal- te transporta in lumea tiraniei lor personale, te redefinesc dupa propriul interes sau dorinta. Nu spun ca trebuie sa fim urati sau diformi ci afirm necesitatea vigilentei in fata oricaror ambalaje stralucitoare. Omul firesc isi releva frumusetea prin contraste in armonie; un defect minor lumineaza o calitate majora si invers. Frumusetea este subiectiva, nu obiectiva iar cand este obiectivata este o plenitudine de contraste, complementareitati , omogenitate si coeziune armonica a diferitului. Ceea ce da farmec frumusetii este defectul minor, mica eroare care intregeste totul dandu-i sens existential, dinamica vitalitatii.
Fiecare poate recunoaste puterea si valoarea individuala a ceea ce gandeste. Insa mai dificil de recunoscut este cine gandeste, fredoneaza, exalta lautric in mintea ndividului, sau spiritului sau. Cand ne referim la cuvinte, muzica, etc, reverberari in minte, nu putem implica originalitatea sau partenitatea lor. Insa modalitatea de asamblare si procesare poate purta si poarta amprenta individualizarii inteligentei care o face. Nu exista idei , arpegii noi, ci doar constructii ideatice sau muzicale noi, utopice sau concrete.
Povestea si povestitorul! Asemanatorul diferit! Cand te povestesti pe tine, starnesti reactii si contestari, nu te poti autopovesti, povestitorul este continatorul povestii nu un personaj in poveste; el da nastere personajelor si ceea ce le da sens existential si dinamica este intentia neexprimata a povestii, relevarea sugestiva a unor sensuri si ratiuni existentiale universale. Povestitorul este in poveste asemenea picaturii in ocean, se separa de ocean pentru a-i releva povestea si oceanul este interesat de propria poveste ,il asculta , ii acorda atentie. Ce poate povesti picatura despre sine care sa fie relevant oceanului care-l asculta? Poate spune doar "eu vin din ocean si cu el una sunt cand numai sunt!" Cand picatura este absorbita in ocean povestea oceanului este propria poveste. Astfel putem intelege de ce acordam atata atentie povestitlor istoriei umanitatii, colectivitatilor asemeneatoare si diferite, de ce personificarea se releva inadecvata existential, picatura nu poate personifica oceanul; autopromovarea sau devenirea este aceasta incercare fara sorti de izbanda Este nebunie credinta conf careia un individ poate rezolva problemele psihologice ale umanitatii nascute din asa numita cunoastere de sine sau importanta de sine psihologica. In ocean nu exista problemele psihologice prin care se individualizeaza picatura. Picaturile-s purtate fara opozitie de curentii oceanului sau atmosferei. Cea mai frumoasa poveste este muzica ; ea face omul sa danseze in armoniile sale, care este armonia simtamintelor tacute
Omul are acea corespondenta a oceanului in sinele sau denumita minte. Nu ne putem identifica , nici personifica mintea fara sa o pierdem. Mintea este energie pura iar fiinta ei este templul corpului uman- dualitatea energie-substantialitate. Mintea este continatorul/ impersonalul/spiritul, misterul unicului, inteligenta relevata si obiectivata, adusa la vedere de inteligenta corporalizata in structurile desavarsite si de sine statatoare ale corpului uman. Unitatea dualitatii existentiale minte/corp sau energie/substanta nu poate fi distrusa, este o fundatie universala asemenea dualitatii unda /corpuscul a radiatiei electromagnetice , dualitate care-i confera calitatea de a fi mediul propriei miscari, calitate care face ca radiatia electromagnetica sa se deplaseze in vid sau fara un mediu al miscarii exterior siesi. Tot ce cunoastem despre oceanul universal datoram acestei radiatii si calitatilor sale. Se afirma relevant ca lumina electromagnetica este propria sursa- lumina se naste din ea insasi. Asemanator desi complet diferit mintea/corp se naste din ea insasi si este origina sa propriul mister. Aspectul dualitatii existentiale inseparabile minte/corp a generat multe interpretari si descrieri prin consideratia irationala a abordarii celor doua aspecte functionale ca fiind distincte, separate, izolate una de alta ca si cum ar putea exista independent. Astfel misterul originii a fost considerat separat temporal de manifestarile sale actuale si cele doua aspecte denumite diferit. Originea desavarsita, Dumnezeu si manifestarile actuale pacatoase , om. Imaginea statica, dogmatica releva sau defineste omul ca si decaderea , involutia lui Dumnezeu ceea ce este o fractura logica in adevarul a ceea ce este.. Dar desi stiinta releva ca forta unica ce a generat universul sau evenimentul denumit Big Bang exista in actual si sustine manifestarea universala; desi forta unica diferentiata functional sub forma celor patru forte este recunoascuta in explorarea micro si macro cosmosului, de dincolo de zidul lui Planck (sau al timpului) activa in actual; in pofida acestor relevari, confirmari stiintifice rationale, continuam sa sustinem teoriile separarii originilor de manifestarile circumstantiale oricarui gen de actualitate sau simultaneitatea temporala. Comportamentul Zen releva calitatile extraordinare ale unitatii minte/ corp in manifestarea ei. In Zen ceea ce faci este ceea ce gandesti si nu mai dublezi gandirea prin dialog interior, sau premeditari si justificari sau demonstratii inutile, Este suficienta atentia faptelor subtile si utile, atentia neslectiva a circumstantelor care le da putere si frumusete, eleganta.
Conceptia separarii mintii de trup sau inteligentei de actiune a condus la edificiul ipocriziilor sau teatrelor de control ca si comportament individual, la edificarea unei false minti, cea personificata , mintea care judeca si compara- eu-l gandit. Ce este eu-l gandit altceva decat decat o idee a gandirii despre sine. Suntem noi o idee? Ideea ta despre mine sau a mea despre tine? Pe toti fara exceptie ne revolta definirea sau barfa ,interpretarea celorlalti despre cum suntem!!! Ca si cum eu ar cunoste cum este fiinta; daca ar fi asa, am putea face fiinte din idei. Ce fel de fiinte ar fi acelea? Daca natura are propria fiinta de ce trebuie sa facem alta? Efortul acestei faceri sau deveniri nu degradeaza fiinta naturala privand-o de energia regenerarii sau sistemului sau imunitar? Desigur gandirea este o forta universala dar fara discernamant si decenta sau ratiune este parazitara- consuma vitalitatea risipind-o- (balada fiului risipitor).
Curentii din oceanul mintii umane sunt curentii gandirii rationale si irationale si se reflecta in constiinta sau campul manifestarii lor. Consider irelevanta confundarea termenului de "launtric" cu ceva interior corporal; consider relevant termenul cand ne referim la perceptie si constiinta, alta monada functionala inseparabila.Tot ce este, este in perceptia si constiinta noastra , nu putem afirma sincer ca nu suntem responsabili de propriile decizii sau alegeri. Ceea ce este si ramane mister este originea desavarsirii naturale a creatiei universale si fiintei umane. Manifestarea misterului denumim miracol, increderea sau credinta in miracole este motivata si releva aspiratia libertatii ca fundamentala, libertate care fara mister si miracolele sale nu ar putea exista faptic, la vedere. Miracolul este posibilitatea care transcede toate obstacolele gandite sub forma conditionarilor legiferate; In pofida oricaror cunoasteri si indoieli , posibilitatea miracol se manifesta. Desigur , controlorii traficului de constiinte au luat in deradere si demonizat miracolul, sau l-au legiferat doar ca potential al unor idoli si pedepsit cand se manifesta prin neidolatrizatii lor. Nu inteleg cat de acerba este propaganda si justificarea raului cand misiunea preotilor este chiar "buna vestire".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu