Este o asociere paradoxala de cuvinte
Cu atat mai mult cu cat noi nu percepem "tacerea". Nu avem un senzor pentru a percepe tacerea. Nu exista "tacere" la propriu, este o reprezentare cuvantul tacere a unei lipse a sunetelor, lipsa care nu e confirmata de vreo evidenta perceptiva. Intreg universul radiaza, toate corpurile din univers radiaza vibratii si insasi vibratia este sunet. Raca nu ar exista o radiatie, o emisie, nu ar exista reflectarile ei, interferentele si nici perceptia , nici constiinta. Noi reprezentam "tacerea" ca domeniu de dincolo de acuitatea noastra perceptiva a senzorilor corporali sau instrumentati tehnologic. Mai reprezentam prin cuvantul respectiv si necunoscutul ca abstractizare. Denumim tacut,intunecat, necunoscut, negru o existenta care excede perceptia si contiinta sau stiinta. O existenta care nu reflecta nici o radiatie, emisie, o existenta complet permisiva, " ceva ce nu se opune" oricarei emanatii si astfel fara reflectarea emisiei si interactiune cu radiatia noastra, acel ceva excede perceptia , constiinta si stiinta. Filosofii au inventat abstractizand "incognoscibilul" ,insa este o abstractie irelevanta tuturor evidentelor, mai mult, suprema "inutilitate". Evident ca o inventie verbala abstracta genereaza o consideratie abstracta si "incognoscibilul" si "inutilititatea" sunt idei irelevante evidentelor in univers, gogorite menite sa genereze o psihologie devianta prin impactul lor asupra constiintei reflectat in simtamintele de inutilitate, nedemnitate, inexistenta care ne omoara, reflectata in morala umilintei orgoliului si inferioritatii superioritatii care este in fapt izolatorul simtamintelor din inchisoarea dogmelor.abstractizarii ca miscare a gandirii.
In loc sa abstractizam si sa speculam abstractiile ca si cum ne jucam cu pietricelele in nisip, nu ar fi mai simplu si folositor sa recunoastem existenta care nu se opune si nu reflecta , sa nu o mai denumim intuneric sau moarte, sau tacere, nemiscare, sa recunoastem calitatea ei si anume RECEPTIVITATEA , potentialul ei?. Putem primi ceva daca ne opunem, respingem sau dam inapoi??? Iar fara sa primim, putem exista asa cum suntem? Receptivitatea in ordinea ordinii este esenta universala; Potentialul energiei universale fara receptivitate ar genera ceva , ar exprima ceva, ar exista vreun univers, vreo creatie? Receptivitatea ca esenta este conditia primordiala a existentei si este in miscare monadica cu inteligenta- monada esentiala inteligenta / receptivitate, expresia sincronicitatii si omogenitatii armoniilor universale in toate nivelurile energiei si substantialitatii sale corporalizate, subtile sau subspatuiale si utile sau corporale, punctuale. Fractalul de echilibrium universal este expresia sincronicitatii receptivitate /inteligenta care face posibila orice creatie. Templul corpului uman este expresia acestei uniuni functionale ca monada a celei mai inalte vibratii sau emanatii universale. Receptivitatea se recunoaste in magnetismul corpurilor sau forta lor de atractie care-si gaseste ratiunea existentiala doar pin calitatea receptivitatii corporalizate Mintea este receptivitate-inteligenta, "tacuta", iar copul senzor/memorie, armonica, dinamica emanatiilor universale. Cand toate fortele psihice opuse sunt in echilibru dinamic apare receptivitatea, "tacerea mintii", nteligenta perceptiei, iar actiunea sau raspunsul dat circumstantelor este in acord si inoitor sau regenrator. Fluxul celulelor ce mor si renasc intr-un ciclu cu vrecvente mari evidentiaza continua regenerare, renastere, ca flux natural al regenerarii celulare accelerate care face posibila orice vindecare sau refacere a armoniei fiziologice si corporale denumita sanatate. Tot acest flux este sustinut de fluxul energiilor in achilibru dinamic primordial denumit gandirea inteligentei creatoare. Functionarea monadica creativa este reflectata nu numai in fluxul fiziologic subconstient , in "a fi", ci si in "a avea" dupa cum este evident in tehnologia dezvoltata in sistem binar ca functionare monadica. Fizica cuantica releva receptivitatea substantei si structurilor ei fata de gandirea umana sau a emanatiile samatei mirabile a constiintei/ perceptiei umane inteligente.
Sa revenim la aspectele psihologice dominate de monada Dumnezeu/Om. Omul invoca raspunsurile lui Dumnezeu care se incapataneaza sa nu raspunda. Evident Dumnezeu este receptivitate, substantialitate fara opozitie in fata fiului , Tacut. Ramane omului sa -se recunoasca ca inteligenta care raspunde, gandirea raspunsul sau , cea mai puternica forta universala de care asculta substantialitatea universului Dumnezeu si harul responsabilitatii. Insa, insasi gandirea este in monada sincrona si coeziva armonic, in sincronicitate cu simtamintele . Complexul gandirii si complexul simtamintelor sunt monada Om dupa cum esenta inteligenta/receptivitate -substantialitate universala este. Fara aceasta receptivitate sau lipsa opozitie ar putea exista liber arbitru al afiului? Greseala nu este micul defect ce intregeste plenitudinea si frumusetea, dinamica ei evolutiva, inoitoare? Aceasta evidenta a responsabilitatii si a intregirii creatiei prin mica eroare care dinamizeaza si inoieste creatia nu da sens existentei celui viu , sau afiului, nu relevea incongruenta vinovatiei si pedepselor de orice fel si existenta liberului arbitru?
Confuzia nu este ", tacuta", naclaieste gandirea / simtamintele, confuzia subiectivului cu arbitrarul.
Arbitrarul este atitudinea axiomatica a separarii cauzelor de manifestari, exclusivismul violent.Nascut din abstractia gandirii separate de simtaminte, fractura armoniei evidentelor, nu poate genera decat jumatati de masura, disproportionalitati. Iluzia separarii monadei existentiale genereaza iluziile formelor fara continut sau invelisurilor goale de continut, personae, o amorfizare a energiilor, energii magnetoelectrice .Inaintasii au crezut ca fara corp vor fi mai puternici si vor pacali moartea eternizandu-se dar au ajuns prizonierii propropriei inchisori conceptuale; separarea mintii de corp sau inteligentei de substantialitatea ei i-a transformat in energii amorfe, fantome care incearca sa se corporalizeze folosind energia celor vii speriindu-i, stari psihologice amorfe ale energiei constiintei. Ei au invins frica de moarte dar nu si moartea ca expresie amorfa a energiilor in univers sau lucruri fara miscare si forma proprie care exista doar in sine , doar ganduri fara interactiunea si coexistenta , fara comuniune, doar amintiri. Fara comuniunea existentiala nu pot evolua , raman mereu aceeasi, stari care exteriorizeaza teama si ii dau forma monstruozitatii comportamentale si imagistice, povestile grozei lor din izolarea la are s-au autocondamnat conceptual Energiile amorfe nu au calitatea formalizarii , corporalizarii lor si emana incompletitudine ca senzatie. Golgota senzatiilor 'facute" in varful careia ne asteapta crucificarea releva in fapt muntele conceptiei irationale, incongruente cu adevarul a ceea ce este. Crucificarea sau autocrucificarea, autoconceperea, genereaza muntele sau golgota meraforica a senzatiilor dizarmonice, irationale in raport cu fiziologia minte/ corp a originilor Om. Aceste info/senzatii s-au acumulat in memoria corpului ca pseudoadn, sau adn-eul disfunctionalitatilor, dezordinilor in raport cu sau in oglida ordinii primordiale a corpului/ minte sau unitatii samantei nascatoare sau creative. Dumnezeu . Toate degradarile si disfunctiile corporale sunt manifestari ale pseudoadneului insa nu ne definesc. Ne agatam de amintiri amorfe ca si cand ne-ar defini insa doar faptele in propria prezenta sau stare de gratie ne definesc si evident ca valoarea a ceea ce denumim uman este vocatia substantialitatii noastre existentiale, providenta-valoarea si puterea incomensurabila a fiintelor umanein circumstanta miracolului care conduce la 'salvare si fericire". Pseudoadneul este o memorie "facuta prin interpretare nu prin ratiunea cunoasterii" cu justificarea stimularii adneului functional , asa zisa cunoastere psihologica a sinelui separat, fragmentat si in gandire si in simtaminte, neindividualizat, amorf, dogmatic. In toate povestile romanesti exista motivul luptei Zmeului cu Fat Frumos pentru eliberarea Ilenei Cosanzenei din palatul zemeului. Nu reuseau sa invinga pana cand un porumbel nu aducea apa unuia. Acum ne amintim ca pasarea este simbolistica oculta in toate culturile pamantului a gandirii. Porumbelul, gandul care pacifica, armonizeaza in acord, aduce apa sau emotia sa , simtamantul pacii si o da lui Fat Frumos care cu puterea ei invinge Zmeul. Chiar cu capul taiat- gandirea fragmentata,irationala- fatul frumos prin sprijinul porumbelului si calului sau putea renaste legandu-si capul de corp cu ceea ce prumbelul sau gandul pacii si calul sau fapta pacii ii aduceau. In memoria poporului povestea este initiatica si pastreaza peste timpuri mesajul ei. Fara receptivitatea lui Fat Frumos, inutil aduce porumbelul si calul cele necesare relegarii capului de trup si Ileana sau matricea energiei sale. ramane prizoniera pseudoadneului sau Zmeului, o achizitie. Noi nu putem sa ne facem ceva noua insine dar putem face semenului diferit dar prin acesta diferenta aceelasi unic in exprimare formala cocreativa. Care este cocreatia fiecarui Fat sau Ilene? Relatia .In relatii simtamintele conduc si gandurile faptuiesc. Dragostea este relatia comuniunii, fara dragoste comuniune nu este si fara comuniune acord, pace nu este, Zmeul triumfa, fatul (gandire irationala) ramane fara cap si Ileana (matricea energie receotiva) fara libertate, Fara libertate iubire nu este, simtamantul lipsei troneaza , maimultul exulta si pseudoadneul se lungeste si corpul fara cap moare Corpul fara cap simbolizeaza mintea fara trup si trupul fara minte, gandire fara simtaminte si simtaminte fara gandire,separarea conceptuala interpretativa a polarizarii curentului vietii , a mirabilei seminte misterioase a carei expresie omul si planul perceptiei si constiintei este.
Liberul arbitru este Subiectivul nu arbitrarul, Subiectivul este " superiorul" insa fara discernamant este efemeritate, autoamagire, fantoma importanta de sine goala de continut. Subiectivul este "Tacut", expresia armoniei si coeziunii primordiale ( Ovului este cea mai armonica si coeziva, complexa si completa structura proteica , substantantialitate bio- se spune ca femeia e mai aproape de Dumnezeu). Corpul" tacerii " prin care identificam armonia si echilibrul fortelor sau emanatiilor universului este entitatea umana, omul ca ceea ce se vede si ceea ce nu se vede , ca matrice energetica si fiziologie corporalizata de sine statatoare, omul oceanului creatiei unul cu oceanul intelepciunii/ iubirii , cu miscarea creativa a verbului universal. In stiinta este recunoascut si adeneului tacut in proprotia planetara a continutului adn relevat constiintei . Va ramane tacut si inabordabil , inaccesibil intelectului, garantie a eliminarii arbitrarului din structura mentala si comportamentala. Pseudoaneul este parazitul istoric, se hraneste din energia adneului functional sau energie/corp-boienegie.; Eradicarea lui este nefolositoare ignorantului a ceea ce este asa cum este- este invatatorul , maestru neimpresionabil in fata ipocriziilor si fatarniciilor noastre, atat timp cat il hranim in gandire nu ne va elibera. Fara angajament personal si responsabilitate nu ne da drumul din inchisoara sau coconul sau. Moartea sau abandonul nu ne ajuta prea mult, Doar o forta de neinvins ne poate elibera sau conduce sa absolvim scolala pseudonimelor si sa auzim muzica "tacerii" cuvintelor vii, puterea faptelor care transced zidurile, "puterea intregului Theleme". "Corpul tacerii" este cea mai inalta expresie corporala pe care fiecare o poate avea, expresia armoniei primordialitatiii sale existentiale, frumusetea tineretii. nu exista stiinta care sa nu fie continuta de el.
Cu atat mai mult cu cat noi nu percepem "tacerea". Nu avem un senzor pentru a percepe tacerea. Nu exista "tacere" la propriu, este o reprezentare cuvantul tacere a unei lipse a sunetelor, lipsa care nu e confirmata de vreo evidenta perceptiva. Intreg universul radiaza, toate corpurile din univers radiaza vibratii si insasi vibratia este sunet. Raca nu ar exista o radiatie, o emisie, nu ar exista reflectarile ei, interferentele si nici perceptia , nici constiinta. Noi reprezentam "tacerea" ca domeniu de dincolo de acuitatea noastra perceptiva a senzorilor corporali sau instrumentati tehnologic. Mai reprezentam prin cuvantul respectiv si necunoscutul ca abstractizare. Denumim tacut,intunecat, necunoscut, negru o existenta care excede perceptia si contiinta sau stiinta. O existenta care nu reflecta nici o radiatie, emisie, o existenta complet permisiva, " ceva ce nu se opune" oricarei emanatii si astfel fara reflectarea emisiei si interactiune cu radiatia noastra, acel ceva excede perceptia , constiinta si stiinta. Filosofii au inventat abstractizand "incognoscibilul" ,insa este o abstractie irelevanta tuturor evidentelor, mai mult, suprema "inutilitate". Evident ca o inventie verbala abstracta genereaza o consideratie abstracta si "incognoscibilul" si "inutilititatea" sunt idei irelevante evidentelor in univers, gogorite menite sa genereze o psihologie devianta prin impactul lor asupra constiintei reflectat in simtamintele de inutilitate, nedemnitate, inexistenta care ne omoara, reflectata in morala umilintei orgoliului si inferioritatii superioritatii care este in fapt izolatorul simtamintelor din inchisoarea dogmelor.abstractizarii ca miscare a gandirii.
In loc sa abstractizam si sa speculam abstractiile ca si cum ne jucam cu pietricelele in nisip, nu ar fi mai simplu si folositor sa recunoastem existenta care nu se opune si nu reflecta , sa nu o mai denumim intuneric sau moarte, sau tacere, nemiscare, sa recunoastem calitatea ei si anume RECEPTIVITATEA , potentialul ei?. Putem primi ceva daca ne opunem, respingem sau dam inapoi??? Iar fara sa primim, putem exista asa cum suntem? Receptivitatea in ordinea ordinii este esenta universala; Potentialul energiei universale fara receptivitate ar genera ceva , ar exprima ceva, ar exista vreun univers, vreo creatie? Receptivitatea ca esenta este conditia primordiala a existentei si este in miscare monadica cu inteligenta- monada esentiala inteligenta / receptivitate, expresia sincronicitatii si omogenitatii armoniilor universale in toate nivelurile energiei si substantialitatii sale corporalizate, subtile sau subspatuiale si utile sau corporale, punctuale. Fractalul de echilibrium universal este expresia sincronicitatii receptivitate /inteligenta care face posibila orice creatie. Templul corpului uman este expresia acestei uniuni functionale ca monada a celei mai inalte vibratii sau emanatii universale. Receptivitatea se recunoaste in magnetismul corpurilor sau forta lor de atractie care-si gaseste ratiunea existentiala doar pin calitatea receptivitatii corporalizate Mintea este receptivitate-inteligenta, "tacuta", iar copul senzor/memorie, armonica, dinamica emanatiilor universale. Cand toate fortele psihice opuse sunt in echilibru dinamic apare receptivitatea, "tacerea mintii", nteligenta perceptiei, iar actiunea sau raspunsul dat circumstantelor este in acord si inoitor sau regenrator. Fluxul celulelor ce mor si renasc intr-un ciclu cu vrecvente mari evidentiaza continua regenerare, renastere, ca flux natural al regenerarii celulare accelerate care face posibila orice vindecare sau refacere a armoniei fiziologice si corporale denumita sanatate. Tot acest flux este sustinut de fluxul energiilor in achilibru dinamic primordial denumit gandirea inteligentei creatoare. Functionarea monadica creativa este reflectata nu numai in fluxul fiziologic subconstient , in "a fi", ci si in "a avea" dupa cum este evident in tehnologia dezvoltata in sistem binar ca functionare monadica. Fizica cuantica releva receptivitatea substantei si structurilor ei fata de gandirea umana sau a emanatiile samatei mirabile a constiintei/ perceptiei umane inteligente.
Sa revenim la aspectele psihologice dominate de monada Dumnezeu/Om. Omul invoca raspunsurile lui Dumnezeu care se incapataneaza sa nu raspunda. Evident Dumnezeu este receptivitate, substantialitate fara opozitie in fata fiului , Tacut. Ramane omului sa -se recunoasca ca inteligenta care raspunde, gandirea raspunsul sau , cea mai puternica forta universala de care asculta substantialitatea universului Dumnezeu si harul responsabilitatii. Insa, insasi gandirea este in monada sincrona si coeziva armonic, in sincronicitate cu simtamintele . Complexul gandirii si complexul simtamintelor sunt monada Om dupa cum esenta inteligenta/receptivitate -substantialitate universala este. Fara aceasta receptivitate sau lipsa opozitie ar putea exista liber arbitru al afiului? Greseala nu este micul defect ce intregeste plenitudinea si frumusetea, dinamica ei evolutiva, inoitoare? Aceasta evidenta a responsabilitatii si a intregirii creatiei prin mica eroare care dinamizeaza si inoieste creatia nu da sens existentei celui viu , sau afiului, nu relevea incongruenta vinovatiei si pedepselor de orice fel si existenta liberului arbitru?
Confuzia nu este ", tacuta", naclaieste gandirea / simtamintele, confuzia subiectivului cu arbitrarul.
Arbitrarul este atitudinea axiomatica a separarii cauzelor de manifestari, exclusivismul violent.Nascut din abstractia gandirii separate de simtaminte, fractura armoniei evidentelor, nu poate genera decat jumatati de masura, disproportionalitati. Iluzia separarii monadei existentiale genereaza iluziile formelor fara continut sau invelisurilor goale de continut, personae, o amorfizare a energiilor, energii magnetoelectrice .Inaintasii au crezut ca fara corp vor fi mai puternici si vor pacali moartea eternizandu-se dar au ajuns prizonierii propropriei inchisori conceptuale; separarea mintii de corp sau inteligentei de substantialitatea ei i-a transformat in energii amorfe, fantome care incearca sa se corporalizeze folosind energia celor vii speriindu-i, stari psihologice amorfe ale energiei constiintei. Ei au invins frica de moarte dar nu si moartea ca expresie amorfa a energiilor in univers sau lucruri fara miscare si forma proprie care exista doar in sine , doar ganduri fara interactiunea si coexistenta , fara comuniune, doar amintiri. Fara comuniunea existentiala nu pot evolua , raman mereu aceeasi, stari care exteriorizeaza teama si ii dau forma monstruozitatii comportamentale si imagistice, povestile grozei lor din izolarea la are s-au autocondamnat conceptual Energiile amorfe nu au calitatea formalizarii , corporalizarii lor si emana incompletitudine ca senzatie. Golgota senzatiilor 'facute" in varful careia ne asteapta crucificarea releva in fapt muntele conceptiei irationale, incongruente cu adevarul a ceea ce este. Crucificarea sau autocrucificarea, autoconceperea, genereaza muntele sau golgota meraforica a senzatiilor dizarmonice, irationale in raport cu fiziologia minte/ corp a originilor Om. Aceste info/senzatii s-au acumulat in memoria corpului ca pseudoadn, sau adn-eul disfunctionalitatilor, dezordinilor in raport cu sau in oglida ordinii primordiale a corpului/ minte sau unitatii samantei nascatoare sau creative. Dumnezeu . Toate degradarile si disfunctiile corporale sunt manifestari ale pseudoadneului insa nu ne definesc. Ne agatam de amintiri amorfe ca si cand ne-ar defini insa doar faptele in propria prezenta sau stare de gratie ne definesc si evident ca valoarea a ceea ce denumim uman este vocatia substantialitatii noastre existentiale, providenta-valoarea si puterea incomensurabila a fiintelor umanein circumstanta miracolului care conduce la 'salvare si fericire". Pseudoadneul este o memorie "facuta prin interpretare nu prin ratiunea cunoasterii" cu justificarea stimularii adneului functional , asa zisa cunoastere psihologica a sinelui separat, fragmentat si in gandire si in simtaminte, neindividualizat, amorf, dogmatic. In toate povestile romanesti exista motivul luptei Zmeului cu Fat Frumos pentru eliberarea Ilenei Cosanzenei din palatul zemeului. Nu reuseau sa invinga pana cand un porumbel nu aducea apa unuia. Acum ne amintim ca pasarea este simbolistica oculta in toate culturile pamantului a gandirii. Porumbelul, gandul care pacifica, armonizeaza in acord, aduce apa sau emotia sa , simtamantul pacii si o da lui Fat Frumos care cu puterea ei invinge Zmeul. Chiar cu capul taiat- gandirea fragmentata,irationala- fatul frumos prin sprijinul porumbelului si calului sau putea renaste legandu-si capul de corp cu ceea ce prumbelul sau gandul pacii si calul sau fapta pacii ii aduceau. In memoria poporului povestea este initiatica si pastreaza peste timpuri mesajul ei. Fara receptivitatea lui Fat Frumos, inutil aduce porumbelul si calul cele necesare relegarii capului de trup si Ileana sau matricea energiei sale. ramane prizoniera pseudoadneului sau Zmeului, o achizitie. Noi nu putem sa ne facem ceva noua insine dar putem face semenului diferit dar prin acesta diferenta aceelasi unic in exprimare formala cocreativa. Care este cocreatia fiecarui Fat sau Ilene? Relatia .In relatii simtamintele conduc si gandurile faptuiesc. Dragostea este relatia comuniunii, fara dragoste comuniune nu este si fara comuniune acord, pace nu este, Zmeul triumfa, fatul (gandire irationala) ramane fara cap si Ileana (matricea energie receotiva) fara libertate, Fara libertate iubire nu este, simtamantul lipsei troneaza , maimultul exulta si pseudoadneul se lungeste si corpul fara cap moare Corpul fara cap simbolizeaza mintea fara trup si trupul fara minte, gandire fara simtaminte si simtaminte fara gandire,separarea conceptuala interpretativa a polarizarii curentului vietii , a mirabilei seminte misterioase a carei expresie omul si planul perceptiei si constiintei este.
Liberul arbitru este Subiectivul nu arbitrarul, Subiectivul este " superiorul" insa fara discernamant este efemeritate, autoamagire, fantoma importanta de sine goala de continut. Subiectivul este "Tacut", expresia armoniei si coeziunii primordiale ( Ovului este cea mai armonica si coeziva, complexa si completa structura proteica , substantantialitate bio- se spune ca femeia e mai aproape de Dumnezeu). Corpul" tacerii " prin care identificam armonia si echilibrul fortelor sau emanatiilor universului este entitatea umana, omul ca ceea ce se vede si ceea ce nu se vede , ca matrice energetica si fiziologie corporalizata de sine statatoare, omul oceanului creatiei unul cu oceanul intelepciunii/ iubirii , cu miscarea creativa a verbului universal. In stiinta este recunoascut si adeneului tacut in proprotia planetara a continutului adn relevat constiintei . Va ramane tacut si inabordabil , inaccesibil intelectului, garantie a eliminarii arbitrarului din structura mentala si comportamentala. Pseudoaneul este parazitul istoric, se hraneste din energia adneului functional sau energie/corp-boienegie.; Eradicarea lui este nefolositoare ignorantului a ceea ce este asa cum este- este invatatorul , maestru neimpresionabil in fata ipocriziilor si fatarniciilor noastre, atat timp cat il hranim in gandire nu ne va elibera. Fara angajament personal si responsabilitate nu ne da drumul din inchisoara sau coconul sau. Moartea sau abandonul nu ne ajuta prea mult, Doar o forta de neinvins ne poate elibera sau conduce sa absolvim scolala pseudonimelor si sa auzim muzica "tacerii" cuvintelor vii, puterea faptelor care transced zidurile, "puterea intregului Theleme". "Corpul tacerii" este cea mai inalta expresie corporala pe care fiecare o poate avea, expresia armoniei primordialitatiii sale existentiale, frumusetea tineretii. nu exista stiinta care sa nu fie continuta de el.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu