Polarizarea gandirii in bine si rau este rezultatul fragmentarii gandirii prin consideratia separarii-
Acesta consideratie este raul care separa Tata-l de Fiu si originile , semintele de manifestari. Astfel manifestarile timpului au ajuns a fi remodelate conform acestei separari generand modalitati comportamentale hipnotice dusmanoase existentei umane, reflectate corporal de inbatranirea rapida in 60-80 de ani. Spunem ca viata este scurta dar, modalitatea in care ne gandim o face asa. Exceptiile nu intaresc regulile ci releva inconsistenta majoritatii multimilor sustinute de atitudinea separarii, fracturii logice atitudinale.. In natura nu se intampla asta, viata oceanului nu este masurata de durata existentei picaturilor, iata viata stropilor este viata oceanului. Eu nu exist prin mine insumi ci prin oceanul inteligentei creative unul cu fiecare picatura si cu mine insumi. Oceanul intelepciunii este mintea unica umana, Cand ma separ scolastic o fac sa relev si sa reflectez oceanului potentialul sau de necuprins in masurile consideratiilor mele despre. Marele anonim este povestitorul, continatorul tuturor povestilor cu care ne impartasim reinviidu-le, individualizandu-le, imbogatindu-le cu semnificatiile iubirii vietii. In oglinda nelimitarii si necunoscutului ne ostoim obsesia cunoasterii, incetam efortul si primim painea vietii fara de moarte si a tineretii fara batranete. Problema individului ramane cat poate sa primesca. Cand mintea are alt sine decat trupul uman nu poate sa primesca ci manipuleaza la nesfarsit aceeasi cunoastere atavica si consumata de mult, se hraneste din fecalele istoriei cunoscute sau necunoscute, personificandu-le
Cum modelam eternitatea inconjuratoare este responsabilitatea individului nu a oceanului ; orice modelari incongruente cu eternul oceanului universal sunt din samanta lor efemere. De ce gandim in termeni de muritor/nemuritor? Adevarul a ceea ce este nu este static formal sau incremenit dogmatic. In fizica cunoastem transformarile egengiei si substantei ca reversibile si ireversibile dar, oare " ireversibilul" nu este actiunea necunoscutului? Necunoscut poate fi cunoscut si ireversibilul poate fi descoperit ca reversibil ascuns constiintelor de ingustimea orizontului lor perceptiv? Daca privim existenta prin fluxul transformarilor nu ne eliberam de dogmatica muritorului si nemuritorului? Atitudinea in explorare determina in mare masura rezultatele ei; poate fi o atitudine functionala in orice explorare premeditarea muritor- nemuritor? Cu aceasta atitudine in gandire putem descoperi altceva decat propriile premeditari care ocupa mintea/ atentia cu rutinele lor?. Viitorul este necunoscutul si el ne confera libertate neingradita de frica, libertatea visului si aspiratiilor. In oceanul imensitatii mintii /energie/inteligenta/ substatialitate sunt nenumarate povesti nepovestite inca, povesti care asteapta sa le traim si scoatem la vedere potentialul relevat prin ele. Curajul , Indrazneala, din intuitia neingradirii existentiale pe care necunoscutul o releva ca si constanta universala se naste; indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie. Indrazniti sa nu fiti inca, ca sa va nasteti acum in oceanul inteligentei planetare.
Povestiti oceanului povestile sale ascunse istoric de ignorarea lui, povestile desavarsirii spiritului uman unit in spiritul oceanului intelepciunii. Indrazneste si cunoaste tainele nescrise inca ale conditiei primordiale eistentiale si visului divin sau creator, de dumnezei nascator, tainele iubirii. Din idei facuti iubire nu cunoastem, doar simple rutine; Iubirea din premeditarile ideilor nascuta sau din dorinta este falsa, o fantoma, o inselaciune si conduce la dezamagiri sperante si disperari, o confundam cu opusul urii sau, cu lipsa ei. Iubirea este o miscare creativa fara opus, nu este o idee, nici dorinta, este acord universal al existentei. Intreaga gandire universala este o incantatie, o simfonie in cinstea ei cantata. Nu cred ca nu exista cand sunt in inima ei si nu este reflectata. Numai fiinta umana poate reflecta iubirea cand in inima ei se afla in prezenta semenului sau in acelasi loc impreuna. Iubirea dezleaga inimile nu poseda fiintele, nici nu se ataseaza de conditionarile gandite despre ceea ce ea inseamna, sau persoane . Coroana iubirii si statutul regal se atinge greu si se pierde foarte usor, iar pierderea ii da valoarea pe care traind-o am ignorat cu gratie divina. Nu disperati, puteti oricand sa reveniti in inima creatoare. Nu va impiedica decat rutinele obisnuintelor hipnotismului sugestiilor negative si calomnioase, neincrederea in fiinta. Transcedeti orice reguli si constrangeri din gandire fara sa va razbunati pe voi insiva razbunandu-va pe ceilalti judecandu-i. Cine nu poate inlatura constrangerile moralei si rutinele fisei postului social al controlorilor de constiinte, sa nu planga ipocriti dupa iubire si nici sa nu invoce inexistenta iubirii nascuta din neputinta lor. Amintirea iubirii este cea mai dureroasa suferinta, purtati-o cu demnitate. Suferinta vindeca de nebunie. Sunteti bine si completi asa cum sunteti cu suferinte, neimpliniri, cu dureri cu tot . Sursa suferintelor psihologice si durerilor corporale este din conceptia axiomatica a separarii voastre , conceptie care va izoleaza si izolarea sperie, doare. Nu mai risipiti energie ca sa disimulati sau reprimati suferintele, durerile, vinovatiile etc, concentrati acum energia voastra pana atinge nivelul rezonant cu energia incomensurabila a iubirii la care aveti acces neconditionat cand dialogul interior inceteaza sau treceti prin zidul consideratiilor lui.
Bariera este doar propria rutina mentala a gandirii acceptate ca imagine de sine Imaginea de sine este o idee, va judecati in oglinda ei si va minimizati expresia corporala si comportamentala, Va simtiti ca rezultat al acestei rutine mentale nedemni de iubire si a fi iubiti; ca aveti pacate de neiertat sau si mai grav, trebuie sa va pedepsiti sau sa ispasiti pedepse Nu uitati pedepsele nu au corectat si nu corecteaza vreun pacat sau greseala. Pedepsindu-va sau suportand pedepse nu ajungeti la spalare, curatirea mentala si psihologica care va ofera a doua sansa sau nastere. Este tocmai zidul prin care treceti cand sinceri intentionati eliberarea constiintei voastre de sugestiile negative;- se numeste iertare. Recunoastere-iertare-iubire, trei actiuni sau miscari ale energiilor vitalitatii, trei pasi spre infinitul necunoscut al zilei de maine care nu va mai sperie. Mesagerul care aducea vesti rele era decapitat in unele culturi ; Daca nu avea cap (sau minte) de ce sa poarte unul, se justificau calaii. De aceea "buna vestire" sa fie rutina propriilor minti ca sa nu ramanem fara cap la propriu. Ce sa facem cu vestile rele? Le lasam in grija televizoarelor si stapanilor antenelor lor. Imi amintesc ca don Cervantes intrebat daca este orb si nu vede cum este lumea si cum sunt oamenii, a raspuns: Nu sunt orb dar povestesc doar ceea ce imi place sau cum mi-ar place sa fie; Vrajitorii povestitori aveau constiinta transformarilor pe care povestile lor le producea in desfasurarea sirului incomprehensibil de evenimente istorice schimbandu-le in timp finalitatea dupa intentia lor. Ei au inteles semnificatia hapy endu-lui de dincolo de vazut, in necunoscutul care ne mai salveaza inca. Oceanului care asculta povestea, evident ii plac hapy end-urile si detesta sfarsiturile care-l intristeaza tulburandu-i apele(sentimentele). Ceea ce acceptam vom trai , acceptarea a inlocuit alegerea, sau discernamantul inteligentei perceptiei, cu consecinte nefaste. Vom sfarsi rutina credintelor in mairaul zilei de maine si maimultul care-l genereaza, Odata si odata nu vom mai avea argumente in a sustine acceptarea asta Argumentul mai raului nu este raul ci maimultul, necredintele propriilor dorinte sau sinelui atribuit gandirii, sinelui facut , premeditat fragmentat si incomplet.
A fost odata ca niciodata, un pamant hotaruit de ape denumit Romania , o tara a oamenilor care au evadat din inchisoarea separarii, din izolatorul dogmelor, evaadamii nascuti a doua oara in Spiritul sfant al iubirii de semeni.
Intreaga natura exalta de vitalitate si fremata de bucuria comuniunii, clima era dulce si blanda, recoltele bogate, copiii se jucau zburdalnici calcand totul in piciorele lor goale. Evaadamii au renuntat la acte si contracte , cuvantul lor era legea lor, increderea legamantul de credinta. Erau fericiti cand l-i se solicita sprijinul sau ajutorul impartasind din prisosinta lor
Odata , o furtuna puternica se abatu asupra evadaamilor; imediat s-au orpit din activitati si s-au adunat in centrele lor . Erau cu totii linistiti dar in ochi se simtea ingrijorarea O voce puternica tuna:"Pace voua!"; ...
Acesta consideratie este raul care separa Tata-l de Fiu si originile , semintele de manifestari. Astfel manifestarile timpului au ajuns a fi remodelate conform acestei separari generand modalitati comportamentale hipnotice dusmanoase existentei umane, reflectate corporal de inbatranirea rapida in 60-80 de ani. Spunem ca viata este scurta dar, modalitatea in care ne gandim o face asa. Exceptiile nu intaresc regulile ci releva inconsistenta majoritatii multimilor sustinute de atitudinea separarii, fracturii logice atitudinale.. In natura nu se intampla asta, viata oceanului nu este masurata de durata existentei picaturilor, iata viata stropilor este viata oceanului. Eu nu exist prin mine insumi ci prin oceanul inteligentei creative unul cu fiecare picatura si cu mine insumi. Oceanul intelepciunii este mintea unica umana, Cand ma separ scolastic o fac sa relev si sa reflectez oceanului potentialul sau de necuprins in masurile consideratiilor mele despre. Marele anonim este povestitorul, continatorul tuturor povestilor cu care ne impartasim reinviidu-le, individualizandu-le, imbogatindu-le cu semnificatiile iubirii vietii. In oglinda nelimitarii si necunoscutului ne ostoim obsesia cunoasterii, incetam efortul si primim painea vietii fara de moarte si a tineretii fara batranete. Problema individului ramane cat poate sa primesca. Cand mintea are alt sine decat trupul uman nu poate sa primesca ci manipuleaza la nesfarsit aceeasi cunoastere atavica si consumata de mult, se hraneste din fecalele istoriei cunoscute sau necunoscute, personificandu-le
Cum modelam eternitatea inconjuratoare este responsabilitatea individului nu a oceanului ; orice modelari incongruente cu eternul oceanului universal sunt din samanta lor efemere. De ce gandim in termeni de muritor/nemuritor? Adevarul a ceea ce este nu este static formal sau incremenit dogmatic. In fizica cunoastem transformarile egengiei si substantei ca reversibile si ireversibile dar, oare " ireversibilul" nu este actiunea necunoscutului? Necunoscut poate fi cunoscut si ireversibilul poate fi descoperit ca reversibil ascuns constiintelor de ingustimea orizontului lor perceptiv? Daca privim existenta prin fluxul transformarilor nu ne eliberam de dogmatica muritorului si nemuritorului? Atitudinea in explorare determina in mare masura rezultatele ei; poate fi o atitudine functionala in orice explorare premeditarea muritor- nemuritor? Cu aceasta atitudine in gandire putem descoperi altceva decat propriile premeditari care ocupa mintea/ atentia cu rutinele lor?. Viitorul este necunoscutul si el ne confera libertate neingradita de frica, libertatea visului si aspiratiilor. In oceanul imensitatii mintii /energie/inteligenta/ substatialitate sunt nenumarate povesti nepovestite inca, povesti care asteapta sa le traim si scoatem la vedere potentialul relevat prin ele. Curajul , Indrazneala, din intuitia neingradirii existentiale pe care necunoscutul o releva ca si constanta universala se naste; indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie. Indrazniti sa nu fiti inca, ca sa va nasteti acum in oceanul inteligentei planetare.
Povestiti oceanului povestile sale ascunse istoric de ignorarea lui, povestile desavarsirii spiritului uman unit in spiritul oceanului intelepciunii. Indrazneste si cunoaste tainele nescrise inca ale conditiei primordiale eistentiale si visului divin sau creator, de dumnezei nascator, tainele iubirii. Din idei facuti iubire nu cunoastem, doar simple rutine; Iubirea din premeditarile ideilor nascuta sau din dorinta este falsa, o fantoma, o inselaciune si conduce la dezamagiri sperante si disperari, o confundam cu opusul urii sau, cu lipsa ei. Iubirea este o miscare creativa fara opus, nu este o idee, nici dorinta, este acord universal al existentei. Intreaga gandire universala este o incantatie, o simfonie in cinstea ei cantata. Nu cred ca nu exista cand sunt in inima ei si nu este reflectata. Numai fiinta umana poate reflecta iubirea cand in inima ei se afla in prezenta semenului sau in acelasi loc impreuna. Iubirea dezleaga inimile nu poseda fiintele, nici nu se ataseaza de conditionarile gandite despre ceea ce ea inseamna, sau persoane . Coroana iubirii si statutul regal se atinge greu si se pierde foarte usor, iar pierderea ii da valoarea pe care traind-o am ignorat cu gratie divina. Nu disperati, puteti oricand sa reveniti in inima creatoare. Nu va impiedica decat rutinele obisnuintelor hipnotismului sugestiilor negative si calomnioase, neincrederea in fiinta. Transcedeti orice reguli si constrangeri din gandire fara sa va razbunati pe voi insiva razbunandu-va pe ceilalti judecandu-i. Cine nu poate inlatura constrangerile moralei si rutinele fisei postului social al controlorilor de constiinte, sa nu planga ipocriti dupa iubire si nici sa nu invoce inexistenta iubirii nascuta din neputinta lor. Amintirea iubirii este cea mai dureroasa suferinta, purtati-o cu demnitate. Suferinta vindeca de nebunie. Sunteti bine si completi asa cum sunteti cu suferinte, neimpliniri, cu dureri cu tot . Sursa suferintelor psihologice si durerilor corporale este din conceptia axiomatica a separarii voastre , conceptie care va izoleaza si izolarea sperie, doare. Nu mai risipiti energie ca sa disimulati sau reprimati suferintele, durerile, vinovatiile etc, concentrati acum energia voastra pana atinge nivelul rezonant cu energia incomensurabila a iubirii la care aveti acces neconditionat cand dialogul interior inceteaza sau treceti prin zidul consideratiilor lui.
Bariera este doar propria rutina mentala a gandirii acceptate ca imagine de sine Imaginea de sine este o idee, va judecati in oglinda ei si va minimizati expresia corporala si comportamentala, Va simtiti ca rezultat al acestei rutine mentale nedemni de iubire si a fi iubiti; ca aveti pacate de neiertat sau si mai grav, trebuie sa va pedepsiti sau sa ispasiti pedepse Nu uitati pedepsele nu au corectat si nu corecteaza vreun pacat sau greseala. Pedepsindu-va sau suportand pedepse nu ajungeti la spalare, curatirea mentala si psihologica care va ofera a doua sansa sau nastere. Este tocmai zidul prin care treceti cand sinceri intentionati eliberarea constiintei voastre de sugestiile negative;- se numeste iertare. Recunoastere-iertare-iubire, trei actiuni sau miscari ale energiilor vitalitatii, trei pasi spre infinitul necunoscut al zilei de maine care nu va mai sperie. Mesagerul care aducea vesti rele era decapitat in unele culturi ; Daca nu avea cap (sau minte) de ce sa poarte unul, se justificau calaii. De aceea "buna vestire" sa fie rutina propriilor minti ca sa nu ramanem fara cap la propriu. Ce sa facem cu vestile rele? Le lasam in grija televizoarelor si stapanilor antenelor lor. Imi amintesc ca don Cervantes intrebat daca este orb si nu vede cum este lumea si cum sunt oamenii, a raspuns: Nu sunt orb dar povestesc doar ceea ce imi place sau cum mi-ar place sa fie; Vrajitorii povestitori aveau constiinta transformarilor pe care povestile lor le producea in desfasurarea sirului incomprehensibil de evenimente istorice schimbandu-le in timp finalitatea dupa intentia lor. Ei au inteles semnificatia hapy endu-lui de dincolo de vazut, in necunoscutul care ne mai salveaza inca. Oceanului care asculta povestea, evident ii plac hapy end-urile si detesta sfarsiturile care-l intristeaza tulburandu-i apele(sentimentele). Ceea ce acceptam vom trai , acceptarea a inlocuit alegerea, sau discernamantul inteligentei perceptiei, cu consecinte nefaste. Vom sfarsi rutina credintelor in mairaul zilei de maine si maimultul care-l genereaza, Odata si odata nu vom mai avea argumente in a sustine acceptarea asta Argumentul mai raului nu este raul ci maimultul, necredintele propriilor dorinte sau sinelui atribuit gandirii, sinelui facut , premeditat fragmentat si incomplet.
A fost odata ca niciodata, un pamant hotaruit de ape denumit Romania , o tara a oamenilor care au evadat din inchisoarea separarii, din izolatorul dogmelor, evaadamii nascuti a doua oara in Spiritul sfant al iubirii de semeni.
Intreaga natura exalta de vitalitate si fremata de bucuria comuniunii, clima era dulce si blanda, recoltele bogate, copiii se jucau zburdalnici calcand totul in piciorele lor goale. Evaadamii au renuntat la acte si contracte , cuvantul lor era legea lor, increderea legamantul de credinta. Erau fericiti cand l-i se solicita sprijinul sau ajutorul impartasind din prisosinta lor
Odata , o furtuna puternica se abatu asupra evadaamilor; imediat s-au orpit din activitati si s-au adunat in centrele lor . Erau cu totii linistiti dar in ochi se simtea ingrijorarea O voce puternica tuna:"Pace voua!"; ...
Postări
Mulțumesc Vio!!!
RăspundețiȘtergere