Suma calitatilor si defectelor inventariate, indiferent de individ, este aceeasi.
Este greu de acceptat o asemenea formulare pentru ca fiecare se considera purtatorul calitatilor si vede defecte celorlalti. Insa evidenta releva ca orice calitate este scoasa "la vedere" de un defect si reciproca e valabila. Cate calitati, atatea defecte . Aceleasi lumini si umbre care se evidentiaza reciproc in perceptie. Insa calitatile si defectele nu sunt in percetia directa, obiectiva ci reflectari ale constiintei in gandire, sau consideratii rezultate in urma distictiei formelor si miscarilor din perceptie si a efectelor acestor miscari, a stiintei si inteligentei lor. Distinctia nu separa , ca urmare calitatea si defectul este o relativizare subiectiva a constiintei referitoare la manifestarile sale. Inteligenta perceptiei releva profunzimi biunivoce , relatii , relativitati. La un mopment dat cineva poate considera un comportament anume drept o calitate si cu timpul sa-si redefineasca pozitia considerata ca relevare, un defect Calitatule si defectele schimba intre ele locul in constiinta. Planul psihologic este imbacsit de astfel de relativitati; taria incapatanarii se releva o slabiciune, dezamagirea o speranta, nemultumirea o dorinta, nevoia o credinta a lipsei, etc. Ratacirea constientelor in planul psihologic care este un plan emotional al intermedierii infoenergiilor senzoriale, conduce la disperare; Disperarea are diferite grade sau intensitati dar nu ignorati pe cel mai important si fin relevat de motivatia stresului acceptat.
Disperarea este dusmanul personal care trebuieste invins ca sa trecem la alt nivel de ordine si organizare, de energie a spiritului sau mintii. Altfel spus sa trecem prin norii infoenergetici psihologici in lumina soarelui kauntric sau constiintei. Atasamentul este mijlocul disperarii, fara atasament disperarea nu ne mai subjuga comportamentul mental, spiritual.Nu pe noi trebuie sa ne sacrificam ci disperarea subtila sau stresul nevoii psihologice.
Orice circumstanta a constiintei, fie subtila sau obiectiva, implica o nevoie, o exigenta fata de constiinta respectiva a circumstantei. Suferinta psihologica si durerea senzoriala sunt exigente circumstantiale psihologice, invoca vindecare din partea constiintei lor si din alta parte nu poate sa vina vindecarea. Nivelul stresului in lume a atins cote greu de imaginat.
Pentru stres nu exista medicamentatie. Redefinirea propriilor credinte si conceptii despre noi insine nu se face prin medicamente ci prin educatia mintii care implica disciplina faptelor si perceptia ordinilor creative si a fluxurilor din gandire. Siritul se intrupeaza,( "...si cuvantul s-a intrupat"), dar acest proces este punctual, dinamic, fluid, un flux al transformarilor de o frumuste indescriptibila., pulsatorie la frecvente inimaginabile si greu de urmarit, radiant. Intruparea este un proces al faptelor nu al dorintelor sau inchipuirilor.
Discernamatul relevat se poate formula prin Invocarea distinctiei a ceea ce poti transforma indidvidual si ceea ce nu este in domeniul individualitatii.: "da-mi doamne puterea de a lupta cu ceea ce pot schimba , taria de a nu lupta cu ceea ce nu pot schimba , dar mai ales da-mi intelepciunea de a le deosebi" adica puterea discernamantului. Noi nu putem schimba componentele psihologice, de ex disperarea, dar le putem folosi ca sa manipulam copiii cu ele sau putem sa eliberam propria energie din structurile ei subtile, psihologice, adica sa o invingem prin eradicare formala si comportamentala. Disperarea sau stresul releva un atasament si o asteptare in zadar acutizata la maximum prin tortura (iadul) la care ne supune;
Care este atasamentul subtil sau teama personala cea mai fina, in profunzimi ascunsa, idealul personal neimplinit asteptat? Asteptarea produce graba psihologica agitatie launtrica si stres Cand existenta proprie e vazuta ca cel mai inalt ideal infaptuit, unicul bine, va puteti asuma responsabilitatea ei Nu avem nici unde sa ne grabim, nici ce sa asteptam; atentia va sluji faptele subtile si utile ale celui ce a incetat rupand continuitatea asteptarii. Insa ramaneti vigilenti Idealul utopic neimplinit si atasamentul schimba forma fara sa fiti contienti de asta. Treceti la alt nivel de ordine si energie prin empatie cu acel nivel al constiintei in care atasament sau teama , asteptare sau neimplinire, nu-si gasesc locul .
Va puteti teme ca este un abandon al valorlor umane ale comuniunii existentiale , sa considerati ca lipsa atasamentului si asteptarea neimplinirii inseamana cruzimea indiferentei si un orgoliu nemasurat; insa toate aceste consideratii sunt in domeniul psihologic al secretelor sau minciunilor manipulatoare. Cand traiti experienta acestei discontinuitati, a asteptarilor si atasamentelor, numai atunci si dupa aceea, puteti face consideratii personale despre. Restul sunt dinainteascultari, alte circumstante reverberate ca ecouri ale invinsilor in procesul solitar al recuperarii spirituale..
Este greu de acceptat o asemenea formulare pentru ca fiecare se considera purtatorul calitatilor si vede defecte celorlalti. Insa evidenta releva ca orice calitate este scoasa "la vedere" de un defect si reciproca e valabila. Cate calitati, atatea defecte . Aceleasi lumini si umbre care se evidentiaza reciproc in perceptie. Insa calitatile si defectele nu sunt in percetia directa, obiectiva ci reflectari ale constiintei in gandire, sau consideratii rezultate in urma distictiei formelor si miscarilor din perceptie si a efectelor acestor miscari, a stiintei si inteligentei lor. Distinctia nu separa , ca urmare calitatea si defectul este o relativizare subiectiva a constiintei referitoare la manifestarile sale. Inteligenta perceptiei releva profunzimi biunivoce , relatii , relativitati. La un mopment dat cineva poate considera un comportament anume drept o calitate si cu timpul sa-si redefineasca pozitia considerata ca relevare, un defect Calitatule si defectele schimba intre ele locul in constiinta. Planul psihologic este imbacsit de astfel de relativitati; taria incapatanarii se releva o slabiciune, dezamagirea o speranta, nemultumirea o dorinta, nevoia o credinta a lipsei, etc. Ratacirea constientelor in planul psihologic care este un plan emotional al intermedierii infoenergiilor senzoriale, conduce la disperare; Disperarea are diferite grade sau intensitati dar nu ignorati pe cel mai important si fin relevat de motivatia stresului acceptat.
Disperarea este dusmanul personal care trebuieste invins ca sa trecem la alt nivel de ordine si organizare, de energie a spiritului sau mintii. Altfel spus sa trecem prin norii infoenergetici psihologici in lumina soarelui kauntric sau constiintei. Atasamentul este mijlocul disperarii, fara atasament disperarea nu ne mai subjuga comportamentul mental, spiritual.Nu pe noi trebuie sa ne sacrificam ci disperarea subtila sau stresul nevoii psihologice.
Orice circumstanta a constiintei, fie subtila sau obiectiva, implica o nevoie, o exigenta fata de constiinta respectiva a circumstantei. Suferinta psihologica si durerea senzoriala sunt exigente circumstantiale psihologice, invoca vindecare din partea constiintei lor si din alta parte nu poate sa vina vindecarea. Nivelul stresului in lume a atins cote greu de imaginat.
Pentru stres nu exista medicamentatie. Redefinirea propriilor credinte si conceptii despre noi insine nu se face prin medicamente ci prin educatia mintii care implica disciplina faptelor si perceptia ordinilor creative si a fluxurilor din gandire. Siritul se intrupeaza,( "...si cuvantul s-a intrupat"), dar acest proces este punctual, dinamic, fluid, un flux al transformarilor de o frumuste indescriptibila., pulsatorie la frecvente inimaginabile si greu de urmarit, radiant. Intruparea este un proces al faptelor nu al dorintelor sau inchipuirilor.
Discernamatul relevat se poate formula prin Invocarea distinctiei a ceea ce poti transforma indidvidual si ceea ce nu este in domeniul individualitatii.: "da-mi doamne puterea de a lupta cu ceea ce pot schimba , taria de a nu lupta cu ceea ce nu pot schimba , dar mai ales da-mi intelepciunea de a le deosebi" adica puterea discernamantului. Noi nu putem schimba componentele psihologice, de ex disperarea, dar le putem folosi ca sa manipulam copiii cu ele sau putem sa eliberam propria energie din structurile ei subtile, psihologice, adica sa o invingem prin eradicare formala si comportamentala. Disperarea sau stresul releva un atasament si o asteptare in zadar acutizata la maximum prin tortura (iadul) la care ne supune;
Care este atasamentul subtil sau teama personala cea mai fina, in profunzimi ascunsa, idealul personal neimplinit asteptat? Asteptarea produce graba psihologica agitatie launtrica si stres Cand existenta proprie e vazuta ca cel mai inalt ideal infaptuit, unicul bine, va puteti asuma responsabilitatea ei Nu avem nici unde sa ne grabim, nici ce sa asteptam; atentia va sluji faptele subtile si utile ale celui ce a incetat rupand continuitatea asteptarii. Insa ramaneti vigilenti Idealul utopic neimplinit si atasamentul schimba forma fara sa fiti contienti de asta. Treceti la alt nivel de ordine si energie prin empatie cu acel nivel al constiintei in care atasament sau teama , asteptare sau neimplinire, nu-si gasesc locul .
Va puteti teme ca este un abandon al valorlor umane ale comuniunii existentiale , sa considerati ca lipsa atasamentului si asteptarea neimplinirii inseamana cruzimea indiferentei si un orgoliu nemasurat; insa toate aceste consideratii sunt in domeniul psihologic al secretelor sau minciunilor manipulatoare. Cand traiti experienta acestei discontinuitati, a asteptarilor si atasamentelor, numai atunci si dupa aceea, puteti face consideratii personale despre. Restul sunt dinainteascultari, alte circumstante reverberate ca ecouri ale invinsilor in procesul solitar al recuperarii spirituale..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu