04 februarie 2018

ce facem cand putem face orice?

Raspunsul este individual
Ceea ce face fiecare este ceea ce face cand poate face orice, cinetica potentialului sau nelimitat, natural. Justificarile nu au nici o valoare practica.

Cand cititi veti dori sa faceti mai mult,  mai putin  sau altceva decat ceea ce faceti, dar nu se va schimba nimic. Este aceeasi rutina , aceeasi experienta. Va luptati cu jocul insa el nu depinde de voi , este controlat din afara voastra, este circumstanta modalitatii temporale in bucla. Ceea ce trebuie invins este flagelatorul, , cel care va tortureaza. Tiranul nu este in planul fizic al perceptiei ci in virtual, sau astral cum spun unii., in gandire nu in corp.  Starea  hipnotica, stresul psihologic, tortureaza mintea. Mintea torturata vrea sa fuga de circumstantele torturii, sau se lupta cu ele , sau vrea sa le schimbe.Toti "salvatorii" au acest compotament, vor sa schimde lumea, sau se lupta cu ea, sau se izoleaza de lume. Rutina asta milenara este flagelatorul din gandirea lor. Isi inchipuie ca au reusit sau ca vor reusi si orice reusita este rezultatul inchipuirii mintii lor Aceste inchipuri genereaza modificari superficiale  sau schimbari formale ale lumii sau rutinei program al jocului salvarii implicitat de  flagelare.. Insa spectacolul continua, cu alte  jucarii sub alte forme ale aceluiasi joc. Probabil invocati un argument al torturii la care suntem supusi. Nu aveti nici o suferinta? Oricare ar fi ea este argumentul iar daca nu aveti, senzorii  pot fi anesteziati! Suferinta nemultumirii este un mediu cel putin psihologic coectivizat.

Asta inseamna ca directia efortului  este gresita nu intentia libertatii . Ne luptam cu suferinta; ne drogam, anesteziem, operam ,etc. Suferinta este psihologica, in virtual, "a sufletului", a mintii si se corporalizeaza ca durere.

 Intotdeauna exista exceptii de la rutinele regulilor  si intuiesc ca doriti sa fiti sau credeti ca sunteti una dintre ele;

Tot acest joc al suferintei sau nemultumirii este in campul constiintei, iar actorul sau jucatorul este mintea, eu-l.

Ca sa rezolvam o problema se implica intelegerea ei , claritatea mintii referitoare la problema. Fiecare are o problema, nu are nici o importanta care, este aceeasi.  Cu cat esti mai constient de problema , ea pare sa creasca ca intindere, sa acapareze intreaga constiinta, numai problema ramane si voi nu . Credinta mintii este ca prin inchipuire poate sa-si remodeleze propriile circumstante , le interpreteaza si prin asta le particularizeaza sau personifica, individualizeaza. Insa formalismul circumstantelor nu schimba si consecintele lor. Cel mai bogat sau cel mai sarac are aceeasi suferinta. O poate disimula dar este o ipocrizie. Jubilatia victoriei nu o permanentizeaza.Victoria este efemera  si asta duce la disperare. Dezamagirea nu este raul ci pierderea amagirilor. Cand pierdem amagirea influenta starii hipnotice nu  mai afecteaza mintea, se linisteste In starea de liniste mintea vede problema, o asimileaza, este problema ea insasi. Isi  releva toate detaliile ei. Trece la alt nivel al potentialului sau, pare ca este invinsa dar nu este asa. Una cu programul, incepe sa stearga lanturile din program, insa ramane stalpul de care era legata, flagelatorul, tiranul,  dorinta de viata, de existenta, idealul ei cel mai inalt,  vesnicia., reprezentarea sinelui.   Iubirea e vesnica si se gandeste ca ar trebui sa fie la fel ,ca a luptat inutil cu nevesnicia, cu moartea. Se vede strabatand mileniile si acumuland mai multa moarte, tot mai multa o urmareste. Adevarul nu este doar o revolta ci o revolutie la propriu pentru minte. Adevarul este o arma a mintii dar poate si sa o sfasie cand a adunat prea multa moarte.Cand dorinta vesniciei este sfasiata mintea se trezeste din starea hipnotica. Corpul e "containerul mintii" si odata cu mintea se trezeste corpul. Constiinta corpului trezita face ordine in existenta  eliberata de lanturile mintii. Mintea foloseste containerul  (suferintei) dar nu-i poate conditiona (reactiv) sau controla actiunuile.

Aceste procese psihologice incheiate, intentia si vointa omului se releva forte incomensurabile in univers  Aceste forte eliberate de sub tutela rutinelor psihologice programatice ale reprezentarilor de sine -fara sa le inlocuiasca cu altele- vor conduce inteligent pin acord existential cu perceptia, fiintele. Acordul este mijlocul libertatii. Primim tot ce ni se ofera, altfel ne vom intoarce la refuzul experientei, existentei asa cum este ea.

Victoria asupra mortii prin moarte are semnificatii de o profunzime neimaginata pe care le traim cand incetam sa acceptam infrangerea fara sa ne opunem ei,  trecand la nivelul urmator al existentei. Nu luptati sa controlati jocul existentei ci invingeti flagelatorul ei, parazitul mintii, ideea despre sine, eliberandu-va existenta. Nu mai lasam credintele sa ne controleze punctual ci acordam intreaga atentie circumstantelor plenitudinii  perceptiei Atentia va releva detaliile necesare deciziei ca directiei de actiune a intentiei prin corpul vointei.   Intentia nu are 'intentii", iar vointa ii canalizeaza energia care se manifesta in edificiul perceptiei. Cuvintele sunt simple si relativ rationale dar daca meditati pe tema lor, semnificatiile .profunde si tacute ale potentialului vostru este ceea ce conteaza la propriu pentru fiecare.

Ca urmare a acestor reelevari, rezulta ca nu trebuieste sa faceti mai mult, sau mai putin, sau sa schimbati ceea ce faceti ci- doar sa faceti ceea ce faceti altfel, cu alta atitudine si CU  Intentie

 Cand considerati ca faceti ceea ce faceti impotriva vointei voastre argumentand justificativ constrangeri,  cum  veti reusi sa va recastigati vointa pozitionand-o "in afara si impotriva" voastra?. Sa nu vrei sa faci ceea ce faci este drumul sclaviei virtualizate. Sa vrei sa faci altceva este acelasi lucru.

Cum am putea sa ne recuperam vointa si sa-i directionam actiunile fara intentia de a o face, absorbind fluxul ei lucrativ? Acesta este procesul recunoasterii cunoasterii si faptelor ei.

Procesul de recuperare a vietii furate este unul dur, dificil si dureros care nu se sfarseste; dar mai ales unul solitar .
Orice asteptare, invocare sau speranta , interpretare, ne scote din proces insa nu-l putem evita. De buna voie sau nevoie cand il asumam solitar ne scote din hipnotica nevoii si conditionarile ei.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu