In perceptie nu exista dualitati, tot ce percepem este asa cum percepem modelarea realitatii colective si individuale
Nu percepem aspecte duale nici cand percepem, lumina , nici cand percepem o floare sau un sistem solar., iar cantitatile se releva ca multiplicari ale asemanatorului si fiecare element al cantitatii este diferit si unic . Am in fata un buchet mare de lalele si totusi nu percep doua lalele la fel, dualitate; nici nu le pot compara. Perceptia implica senzori ei si este senzoriala. In perceptia senzoriala nu distingem dualitati, este empatica, senzorul si perceptia sa sunt in comuniune empatica , rezonanta si sincronicitate
Unde s-a nascut 'dualitatea"? Evident in gandirea reflexiva a cunoasterii a carei expresie este perceputa singular. De ex in studiul luminii s-a relevat aspectul dual unda-corpuscul ca simultaneitate functionala a perceptiei luminii. Ne gandim corp si minte ca doua aspecte separate ale constiintei noastre si totusi nu percepem decat o singularitate corp cand privim un semen.
Sa scenarizam separarea :
-Corpul este separat de minte. In acest caz, constiinta corpului mai are vreun dubiu referitor la cine si ce este? Cine si ce este corpul percepe senzorial fiecare- orice dubiu este irelevant; este ceea ce este, tot ce este se percepe asa cum este.
-Mintea este separata de corp. Aici apar toate dubiile posibile ;cine sunt eu ca minte, ce sunt si ce fac, etc. Am putea spune ca mintea e suma tuturor intrebarilor asemenea buchetului de lalele. Constiinta mintii ce repere ale existentei si potentialului sau are? Mintea separata de corp spune gandesc deci exist, cauta argumente ale existentei sale. Tot mintea isi exploreaza potentialul cautand mereu repere ale existentei si certitudini existentiale. Cel care cauta este constiinta mintea separate de corp. Corpul nu are problemele astea, manaca, doarme, se joaca , face ce face, nu are incertitudini existentiale. Nu se judeca si compara in evidenta unicitatii salem nu se cauta pe sine. Corpul separatde minte este rational si actioneaza rational. Mintea separata de corp este tematoare si actioneaza irational. Ratiunea este instrumentul stiintei si irationalul instrumentul ignorarii stiintei, imaginarii ei, inchipuirea sau personificarea. Constiinta mintii se separa de corp considerandu-l inferior si irelevant ca sine, se inchipui si nici o inchipuire nu o satisface, cauta mereu alta reprezentare a sinelui. Corpul nu-si poate pune problema libertatii sau conditionarii pentru care are toate conditiile existentiale aprioric, dedinaintea existentei sale asigurate, roblema libertatii are constiiinta mintii separate de corp datorita fluiditatii sale evidente la care reactioneaza prin atasare de structuri pe care de apoi le considera inchisori, conditionari existentiale si se separa din nou, iar fuiditatea o sprerie si se reataseaza altor structuri ale gandirii sale cu care se identifica
Am scenarizat separarea si comportamentele ei posibile, virtuale, pentru ca in fapt cele doua aspecte nu pot fi separate, ele se intalnesc in constiinta evidentelor faptelor noastre, paradoxul dualitatii. Nu exista o constiinta a mintii si una a corpului, separarea este iluzorie sau indusa sugestiv. Sugestia de orice fel este adresata contiintei fie ca identitate ,fie ca actiune. Evidenta unitatii functionale a mintii si corpului este relevata ca structuri comportamentale pe diferite nivele de ordine si energie sau vitalitate individuala. Nivelul de ordine a mintii este reflectat in nivelul vitalitatii corporale si evidenta ereleva ca pornim in existenta de la ordinea mintii si vitalitatea corpului, atingem un max armonic dupa care pierdem fatal si ordinea mintii si vitalitatea corpului . Responsabilitatea mintii este reflectata de corp si fuga de responsabilitate este fuga din corp. Cand vorbim de valori ideatice vorbim de minte pentru ca in corp sunt doar valori functionale, pragmatice. Ce perturba pragmatismul corporalitatii altceva decat conceptualizarea si idelizarea ? Credintele sunt corporalizari ale conceptiilor si intreb daca are cineva credinta propriului corp asa cum este el. Bineinteles ca nu, avem doar atasamente sau sau refuzuri, atasamente de ce ne place si consideram frumusete personala si refuzuri a tot ce nu ne place la coprul nostru. Dar acest comportament este al mintii care compara si evalueaza si releva din nou paradoxul dualitatii automodelarii .
Corpul nu are nevoie de educatie ci de miscare si ratiune comportamentala ,insa daca mintea nu este rationala, comportamentul lui este irational in raport cu miscarea sa, se produc accidente sau disfunctionalitati corporale.
Nu este nimic complicat daca nu complicam inutil. "Mens sana in corpore sano" -adica armonia celor doua functiuni ale exietentei umane creative si cocreative .Nu exista nici minte nici corp separat unul de celalata; separarea este o interpretare gresita ,o ignoranta. Adevarul mintii este reflectat in corp si astfel mintea este energie neformata care este modelata, corporalizata, Continatorul ultim si prim al tot ce este , containerul. O constienta separata vede corpul drept container insa evidenta ordiniilor releva ca energia este primul container al oricarei existente. Omul este energie inteligenta creativa, iar creativitatea sa este relevata sau inaltata in existenta drept corp uman. Noi nu avem ca majoritati existentiale sau comunitati sociale experienta functiunii mintii in uniune responsabila cu corpul ca sa cunoastem si oficializam cunoasterea acestui potential ,Traim social diferite grade ale separarii dintre cele doua forte, dovada continua degradare a ecosistemului prin disproportionalitatile separarii sau lipsei masurii sau bunului simt al armoniei functionale sau sanatatii. Tinerii sau corpurile implinite si desavrsite sunt inclinati spre virtual sau minte separata de relitatea obiectiva si aceasta disproportionalizare atitudinala se reflecta in deformarile corporale ale 'calculatoristilor" Intotdeauna proportia de aur este cea a echilibrului dinamic din existenta paradoxului dualitatii care nu permite nici un atasament, blocaj emotional sau dependenta psihologica. Desigur ca societatea ca intregime vazuta este o reflectare a gandirii vazuta ca suma de posibilitati intr-un continator mai mare decat mintea/corpul individual si are un magnetism al fascinatiei dinamicii sale Insa o suma nu este o caliate, calitatea este individuala. Calitatea gandirii este calitatea gandului rational. Nu stiu si sunt curios sa vad cum se vor descurca mintile destepte cand vor fi nevoite de inprejurari sa se recunoasca si continator emotii, simtaminte sentimente? Cum se vor descurca cu ele considerate pana acum factorii perturnatori ai ratiunilor sale. Vedem cu totii cum mintile "destepte" (o consideratie a "calitatii" separarii mintii de corp), au intotdeauna probleme cu simtamintele si exprimarea lor ca sa nu mai vorbim de perversitatea sexualitatii intrumentate in logica lor mecanica ca sport popular in care se transforma inefabilul in transpiratie , (sport care nu de mult era conditionat sau interzis, reglementat absurd) , sport liberalizat in care se cauta performante si evaluari de performante. Teama de simtaminte a desteptilor e evidenta, le ocolesc cat mai mult pentru ca implica angajament si responsabilitati concrete, practice nu virtuale sau teoretice unde sunt 'tari", implica "iubirea irationala" din punctul lor de vedere ; implica daruire de sine pe care o vad opusa scopului lor de afirmare a superioritatii gandirii , superioritate impusa prin mijloacele tehnologice ca arme. Insa vedem si tineri care folosec calculatoarele fara sa fie dependenti de ele mai mutl decat de ciorapii din picioare si fac sport suficient cat sa-si exprime intregimea constiintei de sine. Nici spotul ca munca istovitoare nu este mai sanatos decat sportul in virtualitatile efemerului imaginatiei tehnologice ale cuiva, abrutizeaza la fel de tare .
Paradoxul dualitatii se manifesta in orice relatii intre elemente considerate virtual separate- distructiv In schimb acelasi paradox se manifesta creativ si rational in stiinta sau percetia inteligenta a adevarului a ceea ce este asa cum este . Existenta este comunicare, relatie, fara comunicare nu exista minte unificata sau "uniunea cerului cu pamantul" ci doar separari virtuale si hologtafice care determina un spatiu holografic de experimentare, scenarizare si rodaj. Dusmanul comunicarii este interpretarea, secretul, minciuna, barfa, procesele de intentie , banuiala, promisiunea iresponsabila, calomnia si demonizarea , asa numitele " creiere spalate" -adica spalate de ratiune si bun simt nu de mizeriile ignorantei si exclusivismul unei superioritati imaginare. Nu trebuiesc ignorate aceste comportamente ale mintilor din intunericul separarii lor de propriile fapte.
Cobaiul este cel pe care se experimenteaza teorii, si omenirea a devenit ea insasi un cobai al gandirii sale globalizate in opozitie cu fortele gandirii primordiale ale globului terestru ca fapta ecosistemica a unuinii de inceput a mintii sau energiei si corpului. "Eu vin de la tatal si cu el una sunt'- adevar universal al fiintei umane. Nu va blocati in paradoxul conflictului superioritatii sau importantei prioritatii oului sau gainii, cand unuficata este constiinta voastra.
Ceea ce intentionez sa relev nu pot povesti, cuvintele nu ma lasa interpretabile fiind si am increderea ca intuitia firesca a implicitului va va releva. Insa paradoxul ma ajuta . Suntem impreuna cand suntem singuri si suntem singuri cand suntem impreuna. Impreuna este camp energetic al ordinii constiintei umane unificate, sau cristice, sau budice, musulmane, universale, etc, pe care doar individual sau singur poti intrupa percepand "focul launtric"- locul unde lumina se naste din ea insasi. Urmati orice cale va alegeti; din convigerea mea, cea mai buna cale ca si mancarea este a locului geografic si cultural al nasterii fiecaruia si nu este folositoare schimbarea cailor ci parcurgerea lor pana la capatul care se va releva inceputul existentei voastre de sine statatoare, incepeti sa fiti ceea ce sunteti fara a putea denumi vreodata altfel de cum este denumit deja nenumitul, paradoxul misterului de a fi. Nu calea conteaza ci parcursul ei, "cum?" este intrebarea iar raspunsul este acelasi "fiti sinceri cu voi insiva", aveti curajul sinceritatii; curajul nu este opusul fricii ci expresia sinceritatii care releva textul problemei si solutia ei, responsabilitatea discernamantului. Ceea ce sunt nu pot sa fac.Cautarea de sine inceteaza. Efortul devenirii inceteaza. Vointa se elibereaza de rutinele cunoasterii psihologice si manipularii ei. Recuperam energia mintii si vitalitatea corporla, stiinta se releva ca miscarea acordurilor care reflecta asentimentul universal al existentei in dinamica inoirilor, renasterilor.
Nu percepem aspecte duale nici cand percepem, lumina , nici cand percepem o floare sau un sistem solar., iar cantitatile se releva ca multiplicari ale asemanatorului si fiecare element al cantitatii este diferit si unic . Am in fata un buchet mare de lalele si totusi nu percep doua lalele la fel, dualitate; nici nu le pot compara. Perceptia implica senzori ei si este senzoriala. In perceptia senzoriala nu distingem dualitati, este empatica, senzorul si perceptia sa sunt in comuniune empatica , rezonanta si sincronicitate
Unde s-a nascut 'dualitatea"? Evident in gandirea reflexiva a cunoasterii a carei expresie este perceputa singular. De ex in studiul luminii s-a relevat aspectul dual unda-corpuscul ca simultaneitate functionala a perceptiei luminii. Ne gandim corp si minte ca doua aspecte separate ale constiintei noastre si totusi nu percepem decat o singularitate corp cand privim un semen.
Sa scenarizam separarea :
-Corpul este separat de minte. In acest caz, constiinta corpului mai are vreun dubiu referitor la cine si ce este? Cine si ce este corpul percepe senzorial fiecare- orice dubiu este irelevant; este ceea ce este, tot ce este se percepe asa cum este.
-Mintea este separata de corp. Aici apar toate dubiile posibile ;cine sunt eu ca minte, ce sunt si ce fac, etc. Am putea spune ca mintea e suma tuturor intrebarilor asemenea buchetului de lalele. Constiinta mintii ce repere ale existentei si potentialului sau are? Mintea separata de corp spune gandesc deci exist, cauta argumente ale existentei sale. Tot mintea isi exploreaza potentialul cautand mereu repere ale existentei si certitudini existentiale. Cel care cauta este constiinta mintea separate de corp. Corpul nu are problemele astea, manaca, doarme, se joaca , face ce face, nu are incertitudini existentiale. Nu se judeca si compara in evidenta unicitatii salem nu se cauta pe sine. Corpul separatde minte este rational si actioneaza rational. Mintea separata de corp este tematoare si actioneaza irational. Ratiunea este instrumentul stiintei si irationalul instrumentul ignorarii stiintei, imaginarii ei, inchipuirea sau personificarea. Constiinta mintii se separa de corp considerandu-l inferior si irelevant ca sine, se inchipui si nici o inchipuire nu o satisface, cauta mereu alta reprezentare a sinelui. Corpul nu-si poate pune problema libertatii sau conditionarii pentru care are toate conditiile existentiale aprioric, dedinaintea existentei sale asigurate, roblema libertatii are constiiinta mintii separate de corp datorita fluiditatii sale evidente la care reactioneaza prin atasare de structuri pe care de apoi le considera inchisori, conditionari existentiale si se separa din nou, iar fuiditatea o sprerie si se reataseaza altor structuri ale gandirii sale cu care se identifica
Am scenarizat separarea si comportamentele ei posibile, virtuale, pentru ca in fapt cele doua aspecte nu pot fi separate, ele se intalnesc in constiinta evidentelor faptelor noastre, paradoxul dualitatii. Nu exista o constiinta a mintii si una a corpului, separarea este iluzorie sau indusa sugestiv. Sugestia de orice fel este adresata contiintei fie ca identitate ,fie ca actiune. Evidenta unitatii functionale a mintii si corpului este relevata ca structuri comportamentale pe diferite nivele de ordine si energie sau vitalitate individuala. Nivelul de ordine a mintii este reflectat in nivelul vitalitatii corporale si evidenta ereleva ca pornim in existenta de la ordinea mintii si vitalitatea corpului, atingem un max armonic dupa care pierdem fatal si ordinea mintii si vitalitatea corpului . Responsabilitatea mintii este reflectata de corp si fuga de responsabilitate este fuga din corp. Cand vorbim de valori ideatice vorbim de minte pentru ca in corp sunt doar valori functionale, pragmatice. Ce perturba pragmatismul corporalitatii altceva decat conceptualizarea si idelizarea ? Credintele sunt corporalizari ale conceptiilor si intreb daca are cineva credinta propriului corp asa cum este el. Bineinteles ca nu, avem doar atasamente sau sau refuzuri, atasamente de ce ne place si consideram frumusete personala si refuzuri a tot ce nu ne place la coprul nostru. Dar acest comportament este al mintii care compara si evalueaza si releva din nou paradoxul dualitatii automodelarii .
Corpul nu are nevoie de educatie ci de miscare si ratiune comportamentala ,insa daca mintea nu este rationala, comportamentul lui este irational in raport cu miscarea sa, se produc accidente sau disfunctionalitati corporale.
Nu este nimic complicat daca nu complicam inutil. "Mens sana in corpore sano" -adica armonia celor doua functiuni ale exietentei umane creative si cocreative .Nu exista nici minte nici corp separat unul de celalata; separarea este o interpretare gresita ,o ignoranta. Adevarul mintii este reflectat in corp si astfel mintea este energie neformata care este modelata, corporalizata, Continatorul ultim si prim al tot ce este , containerul. O constienta separata vede corpul drept container insa evidenta ordiniilor releva ca energia este primul container al oricarei existente. Omul este energie inteligenta creativa, iar creativitatea sa este relevata sau inaltata in existenta drept corp uman. Noi nu avem ca majoritati existentiale sau comunitati sociale experienta functiunii mintii in uniune responsabila cu corpul ca sa cunoastem si oficializam cunoasterea acestui potential ,Traim social diferite grade ale separarii dintre cele doua forte, dovada continua degradare a ecosistemului prin disproportionalitatile separarii sau lipsei masurii sau bunului simt al armoniei functionale sau sanatatii. Tinerii sau corpurile implinite si desavrsite sunt inclinati spre virtual sau minte separata de relitatea obiectiva si aceasta disproportionalizare atitudinala se reflecta in deformarile corporale ale 'calculatoristilor" Intotdeauna proportia de aur este cea a echilibrului dinamic din existenta paradoxului dualitatii care nu permite nici un atasament, blocaj emotional sau dependenta psihologica. Desigur ca societatea ca intregime vazuta este o reflectare a gandirii vazuta ca suma de posibilitati intr-un continator mai mare decat mintea/corpul individual si are un magnetism al fascinatiei dinamicii sale Insa o suma nu este o caliate, calitatea este individuala. Calitatea gandirii este calitatea gandului rational. Nu stiu si sunt curios sa vad cum se vor descurca mintile destepte cand vor fi nevoite de inprejurari sa se recunoasca si continator emotii, simtaminte sentimente? Cum se vor descurca cu ele considerate pana acum factorii perturnatori ai ratiunilor sale. Vedem cu totii cum mintile "destepte" (o consideratie a "calitatii" separarii mintii de corp), au intotdeauna probleme cu simtamintele si exprimarea lor ca sa nu mai vorbim de perversitatea sexualitatii intrumentate in logica lor mecanica ca sport popular in care se transforma inefabilul in transpiratie , (sport care nu de mult era conditionat sau interzis, reglementat absurd) , sport liberalizat in care se cauta performante si evaluari de performante. Teama de simtaminte a desteptilor e evidenta, le ocolesc cat mai mult pentru ca implica angajament si responsabilitati concrete, practice nu virtuale sau teoretice unde sunt 'tari", implica "iubirea irationala" din punctul lor de vedere ; implica daruire de sine pe care o vad opusa scopului lor de afirmare a superioritatii gandirii , superioritate impusa prin mijloacele tehnologice ca arme. Insa vedem si tineri care folosec calculatoarele fara sa fie dependenti de ele mai mutl decat de ciorapii din picioare si fac sport suficient cat sa-si exprime intregimea constiintei de sine. Nici spotul ca munca istovitoare nu este mai sanatos decat sportul in virtualitatile efemerului imaginatiei tehnologice ale cuiva, abrutizeaza la fel de tare .
Paradoxul dualitatii se manifesta in orice relatii intre elemente considerate virtual separate- distructiv In schimb acelasi paradox se manifesta creativ si rational in stiinta sau percetia inteligenta a adevarului a ceea ce este asa cum este . Existenta este comunicare, relatie, fara comunicare nu exista minte unificata sau "uniunea cerului cu pamantul" ci doar separari virtuale si hologtafice care determina un spatiu holografic de experimentare, scenarizare si rodaj. Dusmanul comunicarii este interpretarea, secretul, minciuna, barfa, procesele de intentie , banuiala, promisiunea iresponsabila, calomnia si demonizarea , asa numitele " creiere spalate" -adica spalate de ratiune si bun simt nu de mizeriile ignorantei si exclusivismul unei superioritati imaginare. Nu trebuiesc ignorate aceste comportamente ale mintilor din intunericul separarii lor de propriile fapte.
Cobaiul este cel pe care se experimenteaza teorii, si omenirea a devenit ea insasi un cobai al gandirii sale globalizate in opozitie cu fortele gandirii primordiale ale globului terestru ca fapta ecosistemica a unuinii de inceput a mintii sau energiei si corpului. "Eu vin de la tatal si cu el una sunt'- adevar universal al fiintei umane. Nu va blocati in paradoxul conflictului superioritatii sau importantei prioritatii oului sau gainii, cand unuficata este constiinta voastra.
Ceea ce intentionez sa relev nu pot povesti, cuvintele nu ma lasa interpretabile fiind si am increderea ca intuitia firesca a implicitului va va releva. Insa paradoxul ma ajuta . Suntem impreuna cand suntem singuri si suntem singuri cand suntem impreuna. Impreuna este camp energetic al ordinii constiintei umane unificate, sau cristice, sau budice, musulmane, universale, etc, pe care doar individual sau singur poti intrupa percepand "focul launtric"- locul unde lumina se naste din ea insasi. Urmati orice cale va alegeti; din convigerea mea, cea mai buna cale ca si mancarea este a locului geografic si cultural al nasterii fiecaruia si nu este folositoare schimbarea cailor ci parcurgerea lor pana la capatul care se va releva inceputul existentei voastre de sine statatoare, incepeti sa fiti ceea ce sunteti fara a putea denumi vreodata altfel de cum este denumit deja nenumitul, paradoxul misterului de a fi. Nu calea conteaza ci parcursul ei, "cum?" este intrebarea iar raspunsul este acelasi "fiti sinceri cu voi insiva", aveti curajul sinceritatii; curajul nu este opusul fricii ci expresia sinceritatii care releva textul problemei si solutia ei, responsabilitatea discernamantului. Ceea ce sunt nu pot sa fac.Cautarea de sine inceteaza. Efortul devenirii inceteaza. Vointa se elibereaza de rutinele cunoasterii psihologice si manipularii ei. Recuperam energia mintii si vitalitatea corporla, stiinta se releva ca miscarea acordurilor care reflecta asentimentul universal al existentei in dinamica inoirilor, renasterilor.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu