18 februarie 2018

conditia si conditionarea

Cele doua miscari sunt asemanatoare dar complet diferit
Ceea ce denumim conditie tine de domeniul lui a fi; avem toate conditiile pentru a exista. Aceste conditii ale verbului universal a fi sunt corporalizate in ca ceea ce denumim natura. Ecosistemul natural planetar este conditia existentiala. In domeniul conditiilor existentiale se releva calitatea de lor sine statatoare , perenitatea lor in dinamica armonica, coeziva si sincronia diversitatii. Este  ceea ce avem si ne sustine.

Ceea ce denumim conditionare  este in alt domeniu de fluxuri infoenergetice denumite miscarea devenirii. Evident dorinta  devenirii implica axioma inexistentei; nu esti si doresti sa devii, sa fii. Sau chiar daca esti, negi pozitia in existenta pentru  a obtine alta . Devenirea este o miscare launtrica cat si exterioara, subtila si luctativa a dorintei  Aceasta miscare din gandire pentru a obtine conditii existentiale altele decat cele naturale este miscarea conditionarii. Orice doresti sa devii implica exigentele sau conditionarile. Doresti sa devii sfant sau milionar, liber sau intelept , etc, este aceeasi miscare in gandire, miscarea conditionarilor, efortul. Evidenta releva ca orice conditie obtii in urma efortului devenirii este efemera, trebuie intretinuta permanent, este dependenta de efortul tau, te conditioneaza, este povara pe care o porti cu tine.

Evidenta  conditiilor existentiale de sine statatoare naturale si a conditiilor obtinute prin efortul devenirii , conditionate permanent de efortul intretinerii lor care ne aserveste, sunt prin rezonanta doua infasurari fluxuri infoenergetice , sau bucle in meandrele constiintei. Cand suntem intr-una din aceste bucle, numai aceea este in perceptie, exemplu copiilor din orase care cred "ca fructele cresc in magazine", "sau laptele provine din sticle"; atat percep si asta reflecta  constiinta lor. Am mai povestit mirarea unui prieten pe la 30 de ani cand a descoperit ca ceapa creste in pamant si nu in copaci. Cand consdtiinta noastra se afla in  bucla existentiala naturala, numai aceea exista . Nu vi s-a intamplat "sa visati" in culori o circumstanta naturala , sa aveti un vis clar al naturii ? Mai era cineva acolo in afara voastra si elementele naturii? Desigur ca cele doua fluxuri si miscari pot fi si amestecate in perceptie sau visul vostru dar daca suntem atenti nu sunt simultane ci rezultatul unei oscilatii cu frecvente inalte intre cele doua care se manifesta in perceptie prin remanenta amenstecate, suprapuse.

Evidentierea fluxurilor rezonante dupa natura miscarii lor este determinata de atentie si calitatea ei. Cand concentram atentia asupra unui flux infoenergeti formativ, lucrativ in perceptie , numai acel flux este in perceptie. Atentia evident este energie, puterea fiintelor prin care-si sustin conditiile existentei lor determinand calitatea si profunzimea perceptiei  instrumentata senzorial sau corporal. Animalele percep diferit natura inconjuratoare, fie ca nivele de frevente audio, fie spectrul diferit al culorilor , fie prin sensibilitati diferite ale subspatialului sau invizibilului. Puterea lor de anticipatie a miscarilor din mediu releva sensibilitatea lor,  mult mai intensa a fluxurilor energetice subtile; pot anticipa cutremure, sau percepe vibratiile fluxurilor urmelor , sau simti dusmania  oamenilor, etc.  Se releva astfel calitatea concentrarii atentiei animalelelor greu de perturbat din simplul motiv ca animalele nu gandesc Asta nu inseamna ca nu percep gandurile ci ca nu le judeca sau interpreteaza; ci le percep ca actiuni.  Deasemenea putem observa un copil care se uita la televizor cat este de absorbit sau concentrat pe ceea ce urmareste si cum reactoneaza emotial sau prin gesturi la acele imagini moarte. In copilarie am spart un geam ferindu-ma de atacul unui sarpe din filmul  urmarit , sau topaiam pe scaun crezandu-ma in seaua calului din cavalcada urmaritorilor spre amuzamentul parintilor.

 Nu exista secrete existentiale si nici conditionari ci doar conditii, conditiile naturale de sine statatoare si cele artificiale dependente de efortul individului, ale devenirii. Fiecare suntem responsabili de ce alegem si slujim cu propria energie sau atentie. Ca intotdeauna responsabilitatea inseamna simtul masurii si discernamatului . Un om prins si aservit devenirii pare a fi incapabil de intelepciune si iubire. "Lumea" e perceptia fiecaruia si subiectivul bate colectivismul obiectivat al interpretarilor despre ; propria interpretare a perceptiei conteza.

 Fara distinctia sau claritatea launtrica a ceea  este asemanator de ceea ce este diferit suntem in confuzia redundantelor gandite, nu putem alege; alte forte ne conduc si dispun in existenta noastra, Evidenta lor este conditionarea existentiala si sociala iar reactia noastra genereaza conflictul nemultumirii.

Cand ratiunea  va conduce omenirea ca multime toate resursele planetei si fiintelor vor sustine existenta in diversitatea ei, iar simtamintele si aspiratiile umane vor inflori in exprimarea om. Aceasta este responsabilitatea stiintei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu