23 februarie 2018

amintiri false

Mai mult sau mai putin ignorate amintirile au un impact major asupra starii si comportamentului psihologic.
Ce sunt amintirile altceva decat imagini carora le sunt atasate o emotie? Imaginile unor  circumstante in care noi suntem prezenti doar ca reactie emotionala ? Este suficient sa "vedem" o circumstanta din urma noastra  si implicit amintirea respectiva trezeste o emotie ca reflectare corporala. Insa si inchipuirea sau proiectia unei dorinte trezeste emotie. Intre amintiri si imaginatii este greu sa faci distinctie, o imaginatie trecuta poate fi luata dprept amintire la un moment dat cand uitam ce ne-am imaginat in copilarie etc. Impactul puternic al amintirii si imaginatiei este relevat corporal , si dau exemplu argumentativ din domeniul de max sensibilitate, cel sexual folosit in pornografie. Imaginile  genereaza emotii si emotiile se desfasoara faptic. Este evident ca in domeniul amintirilor imaginile sunt importante, imaginile circumstantelor traite sunt mult mai puternice decat imaginile inchipuirilor noastre ale dorintelor, primele genereaza actiuni sociale , celelalte  inhibitii in comportamentul social.
Se pare ca amintirile si inchipuirile ca imagini sunt un fel de materie mentala folosite  ca sabloane sau filtre ale activitatii psihologice. Pentru cine traieste din amintiri, sau se hraneste infoenergetic cu ecouri sau urme, imaginea capata o importanta exagerata, este o dominanta psihologica. Imaginea este un invelis al carui continut este ignorat. Denumim "poza", "postura", o imagine fixata , statica. Insa doar miscarea da senzatia viului dintr-o imagine sau dintr-un corp. A ne hrani intelectul cu poze  si corpul cu posturi este similar cu a ne hrani cu nemiscare sau moarte. In evidentele obiectivate ale universului inconjurator nu exista nemiscare ca urmare nici moarte, Exista doar structuri substatiale inteligent organizate pe diferite nivele de ordine si energie purtatoare de constiinta de  sine sau nu.  Mintea care traieste din amintiri este "minte  moarta", rutina ei este dialogul interior. Omul invata sa opreasca dialogul interior dupa dorinta  prin intentie si atentie. Nu e o judecta de bine sau rau ci evidentiez proprortia de aur existenta ca factor de echilibrium al mintii umane intre comportamentul sau ca materie (rutina dialogului interior, rutina reactie la amintiri) si comportamentul ei ca energie potentiala nelimitata, pura , nemodelata. Acest aspect dual energie/materie a ceea ce denumim minte doar constiinta distinge firesc pentru ca este lucratorul sau, spiritul unicului.

 Triada Dumnezeu ca Dumnezeu, Dumnezeu ca Minte si Dumnezeu ca Trup, releva fluxul creator universal Intr-o triada functionala , naturala, ceea ce intermediaza cauza cu efectul sau creatia sa, samanta  cu fructul sau, este mintea=miscarea creativa-stiinta constiintei. Educatia mintii este o dublare a stiintei sale originale in cel mai bun caz ,insa in cel mai rau caz este o blocare a miscarii sale generative regenerative si conduce la mineralizarea energiei, incatusarea miscarii in forma materie. Impregnarea cu constiinta a materiei este evident o etapa obligatorie si necesara existentei universale fara de care universul ar arata ca un conglomerat de bolovani  de diferite dimensiuni invartindu-se in jurul unor stele fara lumina sau gauri negre, 'o lume a intunericului" Inteligenta creatoare unica in sine sau minte foloseste substanta universala in creatia armoniei evidente a intregimilor potentialitati de exprimare a unicitatii sale promordiale. Va puteti intreba ce argument am de insist asa cu 'unic", "unicitate' etc; simplu, pentru mine daca nu ar fi unicul sau calitatea continatorului creatiei sau mintii, nimic nu ar mai avea sens , nimic nu as mai intelege din manifestarea evidentelor, ar fi o solutie absurda si in ultima instanta este decizia mea de a privi astfel universul ca unica plenitudine, ca imensitate reflexiva a  sincronicitatii mintii de sine statatoare. ( iar am deviat de la tema- se pare ca este o nebunie aspiratie a intelegerii misterului in loc de al trai)

Revenind la subiect sa remarcam ca amintirile nu au neaparat un caracter personal , sunt amintirile unor grupuri interactionale directe sau indirecte, amintiri colectivizate. Sunt amintirile parintilor care influenteaza cel mai puternic emotional copilul ,iar emotia este energie in miscare, genereaza faptele copilului , reactii care nu neaparat sunt si dorintele sale. Dar faptele copilului astfel generate devin amintirile lui ca fapte proprii! Amintirile cele mai active sunt cele ale unor probleme psihologice nerezolvate cunoscute sub denumirea generica de frustrari. Amintirile psihologic sunt acumulate ca frustrari; Comportamentul frustrarilor sau comportamentul psihologic este evident tuturor; dar este mascat abil prin teatrul de control al imaginii de sine foarte importanta pentru cei manipulati de amintitiri-

Evident ca amintirea este o imagine fixata ca o fotografie in memoria individuala; insa putem spune ca aceste stocari implantate in memorie suntem noi insine ca tot ce suntem? Identitatea sau eu-l fiecaruia este efectul acestor implantari de imagini statice condesate emotional in memorie? Daca da, atunci INTR-UN CORP UMAN SE POT IMPLANTA  ORICE AMINTIRI FALSE PESTE CELE FIRESTI SI NATURAL ACUMULATE.  Nu vom stii niciodata cine suntem cu adevarat. Exista termenul de homuncul care reprezenta un om artificial , facut.  Nimeni nu poate face o selectie in amintirile sale; care sunt ale propriilor fapte, sau ale faptelor parintilor, sau faptelor  colectivizate! Este evidenta o incrancenare de a pastra amintiri cat mai multe, a inregistra tehnologic imagini si filme, etc. La fel de evident este ca cu cat mai multe amitiri avem cu atat mai in spatele nostru este viata, percepem o deplasare a vietii sau existentei individuale din :"inainte" in copilarie la 'inapoi" la batranete.. Asta inseamna ca noi nu traim din amintiri ci ca amintirile ne traiesc pe noi consumandu-ne si asta numesc -starea hipnotica a mintii aservite cunoasterii psihologice prin care disimulam teama de viata

.Amintirea ne da impresia unei apartenente sub care ne ostoim teama de  singuratate, de viata unica. Singuratate nu exista la propriu, este responsabilitatea . Ceea ce produce durerea de care fugim in autoamagiri este izolarea, consideratia ca suntem singuri - falsitatea egoismului. Fara comunicare suntem izolati; ce comunicam in mod obisnuit ca rutina altceva decat disimularile starii de fapt sau revolta violenta a revendicarilor canalizate intr-o directie necunoscuta ascunsa sub masca   personificarii propriei neputinte sau vinovatii. Disimularea este exaltarea emotionala a amintirilor placerii, sau exaltarea utopiilor inchipuirii, jubilatia reusitelor trecatoare, etc. Menirea ei este edificarea unei imagini a  unui sine implinit, invingator si controlor , stapan pe tot ce misca.

Disimularea produce anestezia senzorilor corporali, traim in impresii si inchipuiri. Revendicarile iresponsabilitatii, irationalitatii comportamentale produc crime oficializate ca razboiaie sau asasinate impotriva legilor firii oficializate- asasinatul colectiv menit sa genereze o revolta colectiva canalizata impotriva propriilor dusmani imaginari. Toate aceste miscari din minte  sunt un fel de " nor infoenergetic" sub influenta caruia copii imbatranesc pe masura ce orizontul manifestarilor norului se reflecta in constiinta lor . A trece prin acest nor este echivalent cu ati elibera constiinta, a urca propria golgota. `Aceste comportamente nu apartin corpului uman a carui fiziologie sau sanatate este sincronicitatea cu natura ca mediu existential al primordialitatii sale, ci sunt comportamentele instrumentate psihologic ca identitate a mintii sau spiritului, descrieri tendentioase ale necunoscutului sau ale lui Dumnezeu formad o bula sau bucla comportamentala, un eu fals, un invelis al constiintei sau persona. Eu-l se reflecta in circumstante si daca circumstantele sunt modificate, reflectarea se modifica si ea producand degradari corporale si fiziologice. "Mielul nevinovat " sacrificat spre a fi mancat este templul corpului uman .

 Constiinta este punctul reflectarii intregii stiinte sau cunoasterii universale iar imesitatea stiintei reflectata in univers si corpul uman ne releva imposibilitatea plictisirii in viata=abandonul de sine in existenta , Imensitatea  ne situeaza mereu in fata unui orizont neexplorat inca care entuziasmeaza copilul din noi sau trupul. Lumina de aur a entuziasmului este darul necunoscutului inca. Copilul si inteleptul "cunoaste ca nu cunoaste', atentia sau energia sa este mereu exploratoare, entuziasmata de noile descoperiri nerelevate siesi Miscarea universala a inoirilor existentiale este sustinuta de entuziasm. Atitudinea este o miscare a atentiei ;cand daruim atentie naturii de sine statatoare a planetei suntem in acord cu existenta plenitudinii si frumusetii diversitatii ei. Cand intalnim un om ne bucuram ca exista si nu pierdem vremea cu judecarea lui sau a statutului sau social, ne manifestam responsabilitatea propriului comportament fara sa-l comparam sau ierarhizam inutil si mincinos.

Cand alegem imaginea sau inchipuirea ca eu, alegem un invelis in care sa ne ascundem teama de viata netraita inca. Reactia la circumstante nu este o decizie sau alegere sau actiune personala in circumstanta respectiva. Circumstantele conflictelor invoca, noua nu altora, solutionarea. Cand fugim de responsabilitatea propriei perceptii vom invoca noi altora solutiile conflictelor launtrice, suntem circumstantele , in nici un caz cine ne inchipuim a fi, suntem un camp de manevra sau masa biologica de exploatat ca resurse, carne de tun..

 Orgoliul sau importanta inchipuita ca imagine sinelui este doar o consideratie exterioara in fata neintelegerii a ceea ce demnitatea de a fi este. Eu-l inchipuit sau amintit este o imagine ,un ambalaj in care corpul sau templul spiritului uman nu se poate reflecta pe sine si se simte neputincios, vrea sa evadeze., iar  mintea vrea sa se elibereze de sub constrangerile conceptualizarilor inutile. Insa nu exista minte si corp ci o intregime functionala energie/substanta in sincronicitate creativa  asemenea cum unda electromagnetica este sustinuta de dualitatea sa flux/corpuscul. Cand sincronicitatea minte /corp este refacuta, atunci mintea este un canal curat prin care energia vietii inunda corpul regenerandu-l. Aceasta evidenta este relevata de cele doua comportamente complementare, starea de veghe si de somn . In starea de veghe gandirea sau reflectarea proceselor din materie , miscarile din minte  sau circumstante se manifesta ,iar in starea de somn profund miscarile din corp neperturbate de miscarile circumstantelor se manifesta regenerandu-l. Cand intre somn si veghe se intercaleaza visele, visele reverberand miscarile psihologice (barfe, judecati, condamnari) din starea de veghe, blocheaza regenerarea. Visatul si visele sunt asemanatoare dar complet diferite- visatorul nu are vise ci perceptii inteligente in care se misca liber , nereactiv. Visatul este alchimistul transformarilor , un centru fluid, nu este inchipuirea care se manifesta in visele obisnuite ca reverberatii ale problemelor psihologice nerezolvate.

 Uniunea mintii cu corpul este o altfel de manifestare sau modalitate temporala, o altfel de miscare in atentie si altfel de miscari in corp. Cand nu mai traim din amintiri , intesitatea trairii capata calitati inimaginabile ale posibilitatilor sale de miscare. Asta releva ca noi nu suntem doar adn sau memorie memorata , inseamna ca memoria originala este nefolosita in starea hipnotica a separarii mintii de corp, a inteligentei de manifestarea ei, a creatorului de creatia sa. Nu afirma Domnul Iubirii ca "vine de la tatal si cu el unul este"? Nu pentru aceasta comunicare a fost crucificat de preotii vremurilor lui aceeasi cu cei de astazi oare? Noi nu dorim sa ajungem Dumnezeu,  dar eu-l  doreste, eu-l sau mintea moarta, pozele fixate ale unui sine inchipuit nemuritor ca reactie la propria efemeritate  a substantialitatii/ corporalitatii  pierdute a amintirilor. Amintirile false sunt greu de depistat intr-o memorie imbacsita cu informatii irelevante existentei corporalizate in creatie, minciunilor/informatii care ingreuneaza procesele si viteza cuvantului viu . Din propria experienta/ traire, am o singura amintire/ simtamant/ aspiratie  imposibil de exprimat in cuvinte sau imagini. Circumstantele existentiale sunt provocari ale demnitatii de a fi om iar complexitatea demnitatii a fost redusa la conmplicatiiile si complicitatile negarilor ei, tradarea de sine sau coruptia spiritului sau mintii .

Amintiri false- un fals eu. Adevarul a ceea ce este lumineaza eliberand gandirea.

Un comentariu:

  1. Beti-autohipnoza/...iertare-iubire-iertare,liniste!LIBERTATE-sfirsit indeplinit!BUnul intelegetotaltotul,nu costa nimic -gratie si recunostinta,Iubirea-de fapt unica ...UN sigur A...1!Multumesc!Multumesc!Multumesc!

    RăspundețiȘtergere