Sotia unui mare matematician francez intrebata ce parere are despre matematica a raspuns ca matematica sperie copii si usuca inima barbatilor.
Stiinta ca expresie a ratiunii nu entuziasmeaza copii. Copii doar de jucariile create de stiinta ratiunii sunt entuziasmati. Jocul copiilor este jocul vietii, jocul inocentei. Inocenta este adesea confundata cu naivitatea sau cu prostia. Asa sa fie? Inocenta implica necunoscutul, mintea libera de povara cunoscutului, calitatea copilariei noastre, iar naivitatea implica ignorarea a ceea ce este cunoscut. Naivi sunt oamenii maturi pentru ca ignora sistematic cunoasterea lor. Argument? Nu cunoastem efectele negative asupra corpului nostru a poluarii, a toxicitatii exceselor alimentare, lacomiei de orice fel, etc? Nu producem poluarea mediului prin activitatile curente ale fiecaruia , deseuri in exces, etc? Nu inseamna asta ca la nivel individual ignoram cunoasterea? Nu suntem naivi cand consideram ca ne este inca bine individual? Aceasta naivitate nu conduce la 'hotelul lui Dumnezeu' cum nunesc francezii spitalul? Naivul ignora si cunoscutul si necunoscutul preocupat de propria imagine. Imaginea in sine este o incompletitudine ,un lucru neterminat inca, in numele careia distrugem orice completitudini existentiale naturale , inclusiv pe noi insine. De ce oare aceasta rutina a imaginii care ne straduim a deveni prin fapte ne acapareaza eforturile? Oare credem ca devenind mai putin decat suntem, ne rafinam expresia de sine? Nu stiu cum isi justifica fiecare aceasta rutina mentala a cunoasterii psihologice de sine care domina gandirea; insa este evident ca ceea ce numim "credinta" este factorul pricipal.
Ce este credinta? Cand intrebi pe cineva ce credinta are iti spune denumirea unei religii sau confesiuni religioase asemanator felului in care la intrebarea cine esti iti raspunde cu denumirea unei profesii. Deci profesia este credinta lui de sine si religia credinta spiritului grup al speciei lucrative. Nu trebuie sa ne afundam in justificarea semnificatiilor pentru ca 'la inceput este cuvantul nu semnificatia". Semnificatia poate fi justificarea cuvantului sau relevarea miscarii si efectelor reverberarii sale in energia omului si a planetei. Justificarea este o credinta care inlocuieste stiinta miscarii si efectelor cuvantului sau perceptia inteligenta a cuvantului. Evidenta releva ca ceea ce denumim "credinta" este atitudinea noastra prin care actionam in fata necunoascutului de care ne temem. Ca sa nu ne temem, il asocien cunoasterii imaginate sau credintei.Ne temem de necunoscut insa daca-l denumim Dumnezeu atunci speram ca ne este binevoitor si protector, sau razbunator. Aceasta credinta este planetara si speanta existentei lui ne alina stresul zilnic. De ce afirm ca Dumnezeu este o speranta? Evidenta releva ca fiecare crede , nu-l cunoaste si ca urmare vrea sa devina. Insa ratiunea releva ca fiecare face ce cunoaste si ca ce face devine, transcendenta faptelor. Ca urmare stiinta este cunoastere, ratiune, iar credinta o aplicam in domeniul necunoscutului. Cnd nu cunostem afirmam o credinta ca posibilitate ,insa daca credinta nu este sustinuta de ratiune si asentiment este superstitie si nebunie. As releva ca in fapt credinta si stiinta sunt aceeasi actiune a gandirii, fiecare crede ca este ceva, ca il cheama asa cum il cheama, ca face ceea ce face, ca stie ceea ce stie; credinta si faptele una sunt ; iar fapte sunt cunoasterea de a face, nu de a fi. Dihotomia stiintei cu credinta a condus la razboaie, la arderea pe rug a unor oameni de stiinta si minimalizarea faptelor individuale. Credinta sincrona cu stiinta si faptele fiecaruia releva motivul pentru care fugim in dihotomia abstractizariii credintelor si stiintelor- este fuga de responsabilitatea individuala si colectiva pentru care am gasit astfel un tap ispasitor "dracu" Daca aceasta dihotomie sau fractura in gandire inceteaza sau este boicotata prin atitudinea rationala, atunci in fata noastra perceptia releva stiinta /credinta si credinta/ necunoscutul. Cele doua domenii ale cunoasterii stiinta si necunoscutul pot fi explorate lucid, traim cu piciorele pe pamant. Desigur ca in domeniul cunosterii fara stiinta esti handicapat , o gandire irationala si comportamentul irationalitatii. Stiinta se exprima in evidente, in concret, independent de modul cum interpreteaza fiecare exprimarea respectiva si astfel am teoretizat legitati in domeniile fizicii, chimiei, biologiei ,etc, dar si criterii de validitate a teoriilor respective. Aceasta teoretizare a permis instrumentarea tehnologica a energiilor si substantialitatii planetei, care a contribuit la dezvoltarea unor activitatii lucrative si la comoditatea lacomiei de bunastare. Credinta separata de fapte a condus in schimb la imbacsirea memorie cu ceea ce denumim obscurantismul gandirii, modelarea comportamentala irationala. Nu puteti afirma ca este rational sa cred in Dumnezeu si sa dau in cap, sa-l demonizez, sa-l calomiez pe altul pentru ca-l denumeste altfel? Ceea ce este interesant este evidenta faptului ca desi cunoasterea asociata lui Dumnezeu este aceeasi in toate religiile, respect, iubirea aproapelui, comuniune, fratietate, intelepciune, compasiune, vindecare, practica acestor invataminte este specifica zonelor geografice culturale si complet opusa invatamintelor. De unde si reflecsia ratiunii "teoria ca teoria, practica ne omoara" Practica in opozitie cu teoriile religioase reflecta dihotomia credinta -fapte.
Cum necunoscutul este asa cum este el, orice inchipuire a lui este o abstractie sau utopie, iluzie. Insa evident ca daca stim sa ne miscam in cunoscut dupa modelele stiintei/ credinta cunoscute, este necesar sa invatam sa ne miscam si in necunoscut pentru a-i explora existenta evidenta in acord cu noi insine- in fata necunoscutului scoatem din noi tot ce este mai frumos. In schimb in fata cunoscutului credintelor, negam in cel mai bun caz. Negarea credintelor este evident si o negare a faptelor , iar conflictul deschis, razboiul prospera. Acest comportament este al obscurantismului inchipurilor necunoscutului Ex. priviti cum diferiti "clarvazatori" ne povestesc despre pericole si vraji pe care nu le percepem, evident in domeniul necunoscutului majoritatii pe care-l umplu cu interpretarile lor ale unei perceptii lipsite de inteligenta. Nu contest existenta perceptiei lor ca posibilitate, ci relev lipsa inteligentei acelor perceptii evidentiata de detasarea lor superioara ca si cum nu ar avea nici o legatura cu ei insisi, ca si cum ar percepe si reflecta undeva in afara creierului lor. Este acelasi joc al imaginii de sine , autoevidentierii sub pretextul perceptiei superioare Insa prefer jocul de imagine al tinerilor frumosi si entuziasti pentru ca este o fapta frumusetea tineretii lor. O perceptie este o perceptie si nimic mai mult ;nu poti ierarhiza in domeniul perceptiei daca inteligenta perceptiei este activa. "Domnul' a mantuit lumea luandu-i pacatele asupra sa ,parca!- dar lumea nu a vrut sa i le dea, l-a crucificat si idolatrizat; "Domnul" nu s-a vazut separat de lume, de percetiile sale ci este activ in ele. Imaginea separarii povestitorilor de povestile lor initiatice este rflectata de aroganta implicita a superioritatii lor in fata celor percepute si auditoriului lor, aroganta care seamana cu cea a politicienilor si intelectualilor.
Dar ceea ce mi-am propus sa reelevez este fascinatia necunoscutului; cu ce lejeritate sunt crezute si acceptate toate aceste facaturi ale obscurantismului din gandire generat de irationalitate si separare, fragmentare a gandirii de fapte. Mai puternica decat ratiunea povestile nevazutului colectiv sunt crezute fara sa percepem ca de fapt modeleaza dusmanos viitorul fiecaruia care este si necunoscutul fiecaruia modelat insa de propria gandire interpretativa a perceptiei. Profetii dezastrelor, epidemiilor, pericolelor, le produc sau le cultiva in gandirea lor. Insa sunt si inocenti care percep in domeniul energiilor modelate de gandire, aud gandurile/vorbele altora, sau vad proiectiile imginatiei colective (telepatia) si firesc percep acele proiectii imagistice ce tind sa se obiectiveze sau capete trup si miscare in campul perceptiei obiective si denunesc asta premonitie.
(Desigur ca exista influente si manipulari telepatice asemanatoare celor din massmedia dar daca nu "pui botul" cum se spune, adica nu le repeti vorbind tu insuti de ele nu te pot afecta sau influenta. Fricosilor de fantome, vraji, superstitiosilor le spun ca nu pot avea influenta asupra lor daca nu accepta sa fie sub astfel de influente )
Dar aceste imagini si ganduri percepute telepatic sunt emise deja si s-au aglomerat rezonant dupa vibratia lor, Razboiul sau catastrofele sunt pregatite dinaintea izbucnirii lor. Se spune si confirm prin experienta faptului ca traim de doua ori acelasi evenimente desi manifetsraea lor calitativa este diferita; prima data in corpul "din vis sau nu", matricea energetica si a doua oara in corpul biologic sau matricea existentiala. Anticipatia nu are decat ratiunea prevenirii ca acele evenimente catastrofice, razboaie, epidemii sa capete trup corporalizandu-se in obiectivul colectiv, moment in care este inutila orice incercare de rezolvare si ne ramane complacerea sau lupta in circumstantele lor. Din ignoranta privim anticipatia ca profetie de neinlaturat, , de la Dumnezeu data!? Da, daca Dumnezeu este cuvant asa este; insa Dumnezeu este cuvantul care era Cu El nu impotriva lui (parafrazand o amintire: "si cuvantul era Cu Dumnezeu si Dumnezeu era cuvant ...si cuvantul Dumnezeu s-a intrupat)
Imi amintesc cum fiecare comunitate avea o calauza spirituala, de regula femeie (vestalele) care prin sensibilitatea receptivitatii ei are perceptii profunde. Cand calauza percepea acumulari de forme gand si emotii dusmanoase in comunitate , acumulari ce urmau sa se obiectiveze negativ ca circumstante ale comunitatii, organiza ritualuri la care sa participe intreaga comunitate si emitea vibratii sonore si cuvinte, cantece, care sa emuleze si exalte constiintele spre tot ce este mai frumos si bine pentru ele invocand divitatea lor necunoascuta sau ignorata. Un gand bun , adevar, are vibratie de vrecvente, energii foarte inalte care pur si simplu indeparteaza sau alunga de comunitatea respectiva vibratiile dusmaniilor care nu se mai obiectivau catastrofic. Constiinta adevarului este mult mai stralucitoare decat a minciunilor si dusmaniilor care stau la baza oricaror neintelegeri intre oameni. Astfel o calauza nu profera dezastre ci le prevenea folosind puterea ignorata care le produsese de fapt, schimbandu-i polaritatea; "numai cine face poate sa desfaca" si reciproca e valabila..Un argument evident tuturor: amintiti-va ce emulatie inaltatoare si ce bunavointa se emitea in '89 inaintea asasinatului politic, de Craciunul din acel an, cand primavara parea sa vina odata cu el. Asa simtaminte eliberate de teama si ingradiri , asa clima, asa comuniune, circumstantele celor mai inalte aspiratii inmugurau. Ce radiatie avea atunci constiinta oamenilor, ce energie si vigoare renascuta se manifesta . Desigur cand apare undeva energie se strag in jurul ei consumatorii, unde apare in intuneric o lumina se strang in jurul ei moliile si fluturii noptii, irationalului..
Fascinatia necunoscutului nu este irationala , insa abordarea necunoscutului prin premeditarile lacomiei aventuririlor iresponsabili genereaza dezastrele lor. Necunoscutul se releva celui politicos, care calca cu delicatete, priveste cu respect si asteapata ca necunoscutul sa i se releve singur. Va intelege secretul miscarii in necunoscutul in care tot ce stim nu mai functioneaza-daca stim ceva nu suntem in necunoscut ,nu suntem germeni in viata. noi in fapt traim permanent in necunoscut ignorandu-l In necunoscut nu gasim decat ce ducem cu noi acolo si evident ca fara golirea deseurilor atavismului din gandirea fragmentata , fara despartirea de trecut necunoscutul nu se releva in perceptie constiintei ca radiatie.Evident necunoscutul nu este o modalitate temporala premeditata, nu exista timp si spatiu in necunoscut , in schimb exista existenta. Fiecare sa caute ceea ce este important lui, nu modelarilor temporale. Cand va gasi acel mister necesar existentei sale va intelege ca este nenascut inca cu toate implicatiile faptului. "Eu sunt dinainte de a fi" este constiinta faptului; "cand sti cine esti nu mai esti'- este dinamica faptului inoirilor continui, sau continuului inceput, pulsatia universala. Visul lui Dumnezeu lucreaza in lume caci universul la primit de la inceput, iar lumea il respinge..
Necunoscutul fascineaza constiintele, dar fac mereu greseala de a incerca sa-l manipuleze prin mijloace care nu functioneaza si muncesc in zadar spre ai primi beneficiile. Sunt oameni care confirma, fara sa programeze sau promita cumva, prin insasi existenta lor. Nu facem nici o miscare daca nu stim dinainte beneficiile efortului. Este comportamentul meschinariei in existenta cu modelarile ei temporale si efectele corporale ale degradrilor sau poluarii mentale si fiziologice; Suntem trasi de promisiunile placerilor, satisfactiilor, castigurilor, pomenilor, precum marionetele de sfori. Necunoscutul ne taie sforile si elibereaza simtamintele si aspiratiile miracolului de a fi. Alegem viata sau moartea in fiecare clipa dar cine isi apara viata o pierde. Necunoscutul ne mai salveaza inca. Evidenta imensitatii incojuratoare poate releva miracolul , ne poate determina sa apreciem oricare existenta fara sa o mai schimbam degradand-o. Evidenta necunoscutului ne poate determina sa apreciem adevarul a aceea ce este asa cum este. Ganditorii au exacerbat fie importanta obiectivului ,fie importanta subiectivului, numai bunul simt percepe monada lucrativa si sustinerea reciproca a celor doua expresii fiintiale. Fara armonia celor doua fundatii, energia si substantialitatea, nu poate exista buna stare. Material-ismul si spiritual-ismul exalta unul din cele doua aspecte si se confrunta inutil- sa nu uitam ca " ismul " este o perceptie olfactiva de factura neplacuta. Comuniunea nu este o filosofie sau o religie, nici o structura a gandirii sau modalitate temporala; excede timpul si spatiul; este o evidenta a calitatilor.
Stiinta ca expresie a ratiunii nu entuziasmeaza copii. Copii doar de jucariile create de stiinta ratiunii sunt entuziasmati. Jocul copiilor este jocul vietii, jocul inocentei. Inocenta este adesea confundata cu naivitatea sau cu prostia. Asa sa fie? Inocenta implica necunoscutul, mintea libera de povara cunoscutului, calitatea copilariei noastre, iar naivitatea implica ignorarea a ceea ce este cunoscut. Naivi sunt oamenii maturi pentru ca ignora sistematic cunoasterea lor. Argument? Nu cunoastem efectele negative asupra corpului nostru a poluarii, a toxicitatii exceselor alimentare, lacomiei de orice fel, etc? Nu producem poluarea mediului prin activitatile curente ale fiecaruia , deseuri in exces, etc? Nu inseamna asta ca la nivel individual ignoram cunoasterea? Nu suntem naivi cand consideram ca ne este inca bine individual? Aceasta naivitate nu conduce la 'hotelul lui Dumnezeu' cum nunesc francezii spitalul? Naivul ignora si cunoscutul si necunoscutul preocupat de propria imagine. Imaginea in sine este o incompletitudine ,un lucru neterminat inca, in numele careia distrugem orice completitudini existentiale naturale , inclusiv pe noi insine. De ce oare aceasta rutina a imaginii care ne straduim a deveni prin fapte ne acapareaza eforturile? Oare credem ca devenind mai putin decat suntem, ne rafinam expresia de sine? Nu stiu cum isi justifica fiecare aceasta rutina mentala a cunoasterii psihologice de sine care domina gandirea; insa este evident ca ceea ce numim "credinta" este factorul pricipal.
Ce este credinta? Cand intrebi pe cineva ce credinta are iti spune denumirea unei religii sau confesiuni religioase asemanator felului in care la intrebarea cine esti iti raspunde cu denumirea unei profesii. Deci profesia este credinta lui de sine si religia credinta spiritului grup al speciei lucrative. Nu trebuie sa ne afundam in justificarea semnificatiilor pentru ca 'la inceput este cuvantul nu semnificatia". Semnificatia poate fi justificarea cuvantului sau relevarea miscarii si efectelor reverberarii sale in energia omului si a planetei. Justificarea este o credinta care inlocuieste stiinta miscarii si efectelor cuvantului sau perceptia inteligenta a cuvantului. Evidenta releva ca ceea ce denumim "credinta" este atitudinea noastra prin care actionam in fata necunoascutului de care ne temem. Ca sa nu ne temem, il asocien cunoasterii imaginate sau credintei.Ne temem de necunoscut insa daca-l denumim Dumnezeu atunci speram ca ne este binevoitor si protector, sau razbunator. Aceasta credinta este planetara si speanta existentei lui ne alina stresul zilnic. De ce afirm ca Dumnezeu este o speranta? Evidenta releva ca fiecare crede , nu-l cunoaste si ca urmare vrea sa devina. Insa ratiunea releva ca fiecare face ce cunoaste si ca ce face devine, transcendenta faptelor. Ca urmare stiinta este cunoastere, ratiune, iar credinta o aplicam in domeniul necunoscutului. Cnd nu cunostem afirmam o credinta ca posibilitate ,insa daca credinta nu este sustinuta de ratiune si asentiment este superstitie si nebunie. As releva ca in fapt credinta si stiinta sunt aceeasi actiune a gandirii, fiecare crede ca este ceva, ca il cheama asa cum il cheama, ca face ceea ce face, ca stie ceea ce stie; credinta si faptele una sunt ; iar fapte sunt cunoasterea de a face, nu de a fi. Dihotomia stiintei cu credinta a condus la razboaie, la arderea pe rug a unor oameni de stiinta si minimalizarea faptelor individuale. Credinta sincrona cu stiinta si faptele fiecaruia releva motivul pentru care fugim in dihotomia abstractizariii credintelor si stiintelor- este fuga de responsabilitatea individuala si colectiva pentru care am gasit astfel un tap ispasitor "dracu" Daca aceasta dihotomie sau fractura in gandire inceteaza sau este boicotata prin atitudinea rationala, atunci in fata noastra perceptia releva stiinta /credinta si credinta/ necunoscutul. Cele doua domenii ale cunoasterii stiinta si necunoscutul pot fi explorate lucid, traim cu piciorele pe pamant. Desigur ca in domeniul cunosterii fara stiinta esti handicapat , o gandire irationala si comportamentul irationalitatii. Stiinta se exprima in evidente, in concret, independent de modul cum interpreteaza fiecare exprimarea respectiva si astfel am teoretizat legitati in domeniile fizicii, chimiei, biologiei ,etc, dar si criterii de validitate a teoriilor respective. Aceasta teoretizare a permis instrumentarea tehnologica a energiilor si substantialitatii planetei, care a contribuit la dezvoltarea unor activitatii lucrative si la comoditatea lacomiei de bunastare. Credinta separata de fapte a condus in schimb la imbacsirea memorie cu ceea ce denumim obscurantismul gandirii, modelarea comportamentala irationala. Nu puteti afirma ca este rational sa cred in Dumnezeu si sa dau in cap, sa-l demonizez, sa-l calomiez pe altul pentru ca-l denumeste altfel? Ceea ce este interesant este evidenta faptului ca desi cunoasterea asociata lui Dumnezeu este aceeasi in toate religiile, respect, iubirea aproapelui, comuniune, fratietate, intelepciune, compasiune, vindecare, practica acestor invataminte este specifica zonelor geografice culturale si complet opusa invatamintelor. De unde si reflecsia ratiunii "teoria ca teoria, practica ne omoara" Practica in opozitie cu teoriile religioase reflecta dihotomia credinta -fapte.
Cum necunoscutul este asa cum este el, orice inchipuire a lui este o abstractie sau utopie, iluzie. Insa evident ca daca stim sa ne miscam in cunoscut dupa modelele stiintei/ credinta cunoscute, este necesar sa invatam sa ne miscam si in necunoscut pentru a-i explora existenta evidenta in acord cu noi insine- in fata necunoscutului scoatem din noi tot ce este mai frumos. In schimb in fata cunoscutului credintelor, negam in cel mai bun caz. Negarea credintelor este evident si o negare a faptelor , iar conflictul deschis, razboiul prospera. Acest comportament este al obscurantismului inchipurilor necunoscutului Ex. priviti cum diferiti "clarvazatori" ne povestesc despre pericole si vraji pe care nu le percepem, evident in domeniul necunoscutului majoritatii pe care-l umplu cu interpretarile lor ale unei perceptii lipsite de inteligenta. Nu contest existenta perceptiei lor ca posibilitate, ci relev lipsa inteligentei acelor perceptii evidentiata de detasarea lor superioara ca si cum nu ar avea nici o legatura cu ei insisi, ca si cum ar percepe si reflecta undeva in afara creierului lor. Este acelasi joc al imaginii de sine , autoevidentierii sub pretextul perceptiei superioare Insa prefer jocul de imagine al tinerilor frumosi si entuziasti pentru ca este o fapta frumusetea tineretii lor. O perceptie este o perceptie si nimic mai mult ;nu poti ierarhiza in domeniul perceptiei daca inteligenta perceptiei este activa. "Domnul' a mantuit lumea luandu-i pacatele asupra sa ,parca!- dar lumea nu a vrut sa i le dea, l-a crucificat si idolatrizat; "Domnul" nu s-a vazut separat de lume, de percetiile sale ci este activ in ele. Imaginea separarii povestitorilor de povestile lor initiatice este rflectata de aroganta implicita a superioritatii lor in fata celor percepute si auditoriului lor, aroganta care seamana cu cea a politicienilor si intelectualilor.
Dar ceea ce mi-am propus sa reelevez este fascinatia necunoscutului; cu ce lejeritate sunt crezute si acceptate toate aceste facaturi ale obscurantismului din gandire generat de irationalitate si separare, fragmentare a gandirii de fapte. Mai puternica decat ratiunea povestile nevazutului colectiv sunt crezute fara sa percepem ca de fapt modeleaza dusmanos viitorul fiecaruia care este si necunoscutul fiecaruia modelat insa de propria gandire interpretativa a perceptiei. Profetii dezastrelor, epidemiilor, pericolelor, le produc sau le cultiva in gandirea lor. Insa sunt si inocenti care percep in domeniul energiilor modelate de gandire, aud gandurile/vorbele altora, sau vad proiectiile imginatiei colective (telepatia) si firesc percep acele proiectii imagistice ce tind sa se obiectiveze sau capete trup si miscare in campul perceptiei obiective si denunesc asta premonitie.
(Desigur ca exista influente si manipulari telepatice asemanatoare celor din massmedia dar daca nu "pui botul" cum se spune, adica nu le repeti vorbind tu insuti de ele nu te pot afecta sau influenta. Fricosilor de fantome, vraji, superstitiosilor le spun ca nu pot avea influenta asupra lor daca nu accepta sa fie sub astfel de influente )
Dar aceste imagini si ganduri percepute telepatic sunt emise deja si s-au aglomerat rezonant dupa vibratia lor, Razboiul sau catastrofele sunt pregatite dinaintea izbucnirii lor. Se spune si confirm prin experienta faptului ca traim de doua ori acelasi evenimente desi manifetsraea lor calitativa este diferita; prima data in corpul "din vis sau nu", matricea energetica si a doua oara in corpul biologic sau matricea existentiala. Anticipatia nu are decat ratiunea prevenirii ca acele evenimente catastrofice, razboaie, epidemii sa capete trup corporalizandu-se in obiectivul colectiv, moment in care este inutila orice incercare de rezolvare si ne ramane complacerea sau lupta in circumstantele lor. Din ignoranta privim anticipatia ca profetie de neinlaturat, , de la Dumnezeu data!? Da, daca Dumnezeu este cuvant asa este; insa Dumnezeu este cuvantul care era Cu El nu impotriva lui (parafrazand o amintire: "si cuvantul era Cu Dumnezeu si Dumnezeu era cuvant ...si cuvantul Dumnezeu s-a intrupat)
Imi amintesc cum fiecare comunitate avea o calauza spirituala, de regula femeie (vestalele) care prin sensibilitatea receptivitatii ei are perceptii profunde. Cand calauza percepea acumulari de forme gand si emotii dusmanoase in comunitate , acumulari ce urmau sa se obiectiveze negativ ca circumstante ale comunitatii, organiza ritualuri la care sa participe intreaga comunitate si emitea vibratii sonore si cuvinte, cantece, care sa emuleze si exalte constiintele spre tot ce este mai frumos si bine pentru ele invocand divitatea lor necunoascuta sau ignorata. Un gand bun , adevar, are vibratie de vrecvente, energii foarte inalte care pur si simplu indeparteaza sau alunga de comunitatea respectiva vibratiile dusmaniilor care nu se mai obiectivau catastrofic. Constiinta adevarului este mult mai stralucitoare decat a minciunilor si dusmaniilor care stau la baza oricaror neintelegeri intre oameni. Astfel o calauza nu profera dezastre ci le prevenea folosind puterea ignorata care le produsese de fapt, schimbandu-i polaritatea; "numai cine face poate sa desfaca" si reciproca e valabila..Un argument evident tuturor: amintiti-va ce emulatie inaltatoare si ce bunavointa se emitea in '89 inaintea asasinatului politic, de Craciunul din acel an, cand primavara parea sa vina odata cu el. Asa simtaminte eliberate de teama si ingradiri , asa clima, asa comuniune, circumstantele celor mai inalte aspiratii inmugurau. Ce radiatie avea atunci constiinta oamenilor, ce energie si vigoare renascuta se manifesta . Desigur cand apare undeva energie se strag in jurul ei consumatorii, unde apare in intuneric o lumina se strang in jurul ei moliile si fluturii noptii, irationalului..
Fascinatia necunoscutului nu este irationala , insa abordarea necunoscutului prin premeditarile lacomiei aventuririlor iresponsabili genereaza dezastrele lor. Necunoscutul se releva celui politicos, care calca cu delicatete, priveste cu respect si asteapata ca necunoscutul sa i se releve singur. Va intelege secretul miscarii in necunoscutul in care tot ce stim nu mai functioneaza-daca stim ceva nu suntem in necunoscut ,nu suntem germeni in viata. noi in fapt traim permanent in necunoscut ignorandu-l In necunoscut nu gasim decat ce ducem cu noi acolo si evident ca fara golirea deseurilor atavismului din gandirea fragmentata , fara despartirea de trecut necunoscutul nu se releva in perceptie constiintei ca radiatie.Evident necunoscutul nu este o modalitate temporala premeditata, nu exista timp si spatiu in necunoscut , in schimb exista existenta. Fiecare sa caute ceea ce este important lui, nu modelarilor temporale. Cand va gasi acel mister necesar existentei sale va intelege ca este nenascut inca cu toate implicatiile faptului. "Eu sunt dinainte de a fi" este constiinta faptului; "cand sti cine esti nu mai esti'- este dinamica faptului inoirilor continui, sau continuului inceput, pulsatia universala. Visul lui Dumnezeu lucreaza in lume caci universul la primit de la inceput, iar lumea il respinge..
Necunoscutul fascineaza constiintele, dar fac mereu greseala de a incerca sa-l manipuleze prin mijloace care nu functioneaza si muncesc in zadar spre ai primi beneficiile. Sunt oameni care confirma, fara sa programeze sau promita cumva, prin insasi existenta lor. Nu facem nici o miscare daca nu stim dinainte beneficiile efortului. Este comportamentul meschinariei in existenta cu modelarile ei temporale si efectele corporale ale degradrilor sau poluarii mentale si fiziologice; Suntem trasi de promisiunile placerilor, satisfactiilor, castigurilor, pomenilor, precum marionetele de sfori. Necunoscutul ne taie sforile si elibereaza simtamintele si aspiratiile miracolului de a fi. Alegem viata sau moartea in fiecare clipa dar cine isi apara viata o pierde. Necunoscutul ne mai salveaza inca. Evidenta imensitatii incojuratoare poate releva miracolul , ne poate determina sa apreciem oricare existenta fara sa o mai schimbam degradand-o. Evidenta necunoscutului ne poate determina sa apreciem adevarul a aceea ce este asa cum este. Ganditorii au exacerbat fie importanta obiectivului ,fie importanta subiectivului, numai bunul simt percepe monada lucrativa si sustinerea reciproca a celor doua expresii fiintiale. Fara armonia celor doua fundatii, energia si substantialitatea, nu poate exista buna stare. Material-ismul si spiritual-ismul exalta unul din cele doua aspecte si se confrunta inutil- sa nu uitam ca " ismul " este o perceptie olfactiva de factura neplacuta. Comuniunea nu este o filosofie sau o religie, nici o structura a gandirii sau modalitate temporala; excede timpul si spatiul; este o evidenta a calitatilor.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu