Constienta umana lucreaza intr-o poveste;
Povestea mai este denumita viziune sau profetie . Aparent este o distinctie intre poveste si viziunea/profetie ; Povestea ar avea semnificatia trecutului iar viziunea profetie a viitorului. Activam intr-o poveste personala, familiala, nationala,..., planetara, cosmica, universala. Povestea in care traim este viziunea strabunilor si profetia lor asa ca viziunile/ profetii ale contemporaneitatii sunt povestile care proiectam pentru existenta urmasilor. Povestea ne aserveste unui rol si functiuni in contextul ei prefabricat de amintiri si fixat conceptual , rol care ne da impresia unei utilitati personale in existenta colectiva. Asteptam a doua venire a lui Cristos dupa manifestarea unor dezastre inimaginabile ca urmare a profetirii strabunilor. Ce inseamna " a doua venire" ca sa putem recunoaste si manifesta ca sa evitam dezastrele facandu-le inutile , nu este profetit (nu este cunoscut de strabuni, nu au trait ) in schimb dezastrele sunt profetite in amanunt (sunt trairile, cunosterea lor).
Introduc o distinctie neasteptata si anume intre gandire si irational. Gandirea este esenta ratiunii, fara ratiune nu exista gandire , gandirea se reflecta in ratiune si ratiunea in gandire; fara ratiune nu exista stiinta, doar superstitie si nebunie. Irationalul nu este opusul ratiunii ci o atitudine comportamentala prin care umplem "golul' din lipsa gandirii. Noi avem impresia ca gandim (dialogul interior),dar daca exploram activitatea si modalitatile acestei activitati, dialogul interior inceteaza, ramane atentia care reeleveaza tacut faptul ca doar reverberam fantomele a ceea ce a fost gandit, amintiri; traim din amintiri cu care hranim intelectul si corporal le reactualizam; Irationalul ca atitudine si inchipuire/ imaginare a actiunii gandirii/ratiune genereaza profetii (ceea ce nu exista in perceptia noastra senzoriala) si incearca sa modeleze viitorul. Avem impresia (amprentare a constiintei de sine) ca exista doar eu si profetia ,dar daca mergem mai departe in profunzimile constiintei ramane doar "Crist"(esenta-universalului) si emanatiile gandirii sau ratiunii care-i reflecta inteligenta creativa si libertatea de miscare in perceptie si dincolo de acest edificiu al modelarilor corporale evidente. Nu stiu daca am reusit sa decsriu relevant distinctia introdusa, dar scenarizez existenta ei functionala.
Ce fel de profetii sau viziuni sunt active in omenire?
Evident ca viitorul este vazut ca o iminenta degradare si distrugere planetara . Irationalul profetiei consta in modelarea viitorului in circumstante complet inadecvate existentei umane, decimarea populatiei terestre, reducerea spatiilor vitale aferente existentei umane obisnuite cu modelul consumului , reducerea resurselor vitale prin poluare- apa, hrana si aer , etc. Exista ceva mai bine cunoscut decat pericolele care ne asteapta in viitorul profetit? Dar uitam ca ceea ce cunoastem, facem si facem ceea ce cunoastem. Dar recunoastem ca muncim zilnic la ceste faceri ale dezastrelor profetite? Nu prea, pentru ca nu ne maguleste orgoliile maretiilor inchipuite ale unui trecut uitat de mult, acela al creatiei si creativitatii. Aceste profetii ale dezastrelor sunt un fel de sine de cale ferata din minte pe care circulam cu trenul fricilor de existenta, denumit "teama de viata" sau "dragostea de moarte".
Care este raspunsul nostru la aceste profetii care nu ne incanta sau entuziasmeaza in existenta zilnica? Unii prea aserviti ingustimii perceptiei lor egocentrice irationale, meschine nici macar nu le cunosc, le ignora total, iar daca cineva le releva existenta asa cum este ea le considera aberatii si speculatii desi sunt evidente informationale; le neaga actiunea, le considera teorii irelevante. Cursul valutar, afacerile, datoriile care-i inglobeaza in mecanismul lor, rutina zilnica le ocupa tot timpul. Altii exalta spaima trezita de aceste profetii, promoveaza o irationala rezolvare prin rugaciuni si invocarea unor forte necunoscute lor in timp ce faptic manipulam fortele dezastrelor. Mai penibila invocare este speranta si ajutorul pe care extraterestri ni-l pot da. Extraterestrii nu sunt Dumnezeu si prin rezonanta cu cultura violentelor exclusivismului promovat ca civilizatie in societate cultura lor nu poate fi decat violenta, exclusiva, interesata, iar interesele lor nu sunt congruente cu ale omenirii ca fiinta colectiva, asa cum nici ale noastre ca indivizi nu sunt. Controlul este dependenta si nu putem fi dependenti de ajutorul nimanui, asa cum irationalul promoveaza, fara sa pierdem cea mai inalta valoare existentuiala, Libertatea. Fara libertatea/iubire numai mostruozitati sunt generate. Poate avea rugaciunea forta fara fapta ei? Facem una si vrem alta ; nu poate rezulta decat confuzie si efemerul sperantelor care conduc la dezamagiri. Ne rugam de libertate sau sanatate mentala si corporala in timp ce manipulam rutina dependentelor de tot felul. Alt gen de dependente conduc la alte consecinte si modele existentiale? Cum am trai fara iubirea/libertate? Cum ar fi copii nostrii nascuti fara iubire in laboratoare de insamantare artificiala controlata si traind in mediul conditionarilor artificiale tehnologice. Cum ar fi existenta lor intr-un mediu fara copaci si flori, fara diversitatea plenitudinii si frumusetii indecsriptibile a pamantului de dare noi avem parte si ne batem joc de ea,? Inghesuiti in constructii tehnologice? Probabil vor trai din amintirea lor , amintire care le va provoca durerea si frustarea pierderii de sine. Suntem noi avatarii planetei? fara planeta ce am mai fi? Asta nu insemna ca promovoz dependenta ci relev evidenta. Esenta creativa este teraformarea ca potential activ in om.
Cei in puterea de a avea o reactie la viitorul dezastrelor incearca astazi sa construiesca sau fabrice mijloace care sa-i salveze ca indivizi si natii. Brusc guvernele natiunilor puternice , rusa, americana, chineza, etc, reiau proiectele statiilor planetare, lunare, martiene, dezvolta tehnologii spatiale care consuma resurse inimaginabile, (pana si vaticanul isi instruieste astronauti) Proiectele initiale aveau doar o functie exploratoare, stiintifica, au devenit acum urgente existentiale. Altii ocupa inaltimile planetare ca sa supravietuioasca cresterii nivelului marilor si oceanelor profetit ca urmare a topirii calotelor glaciare, care va micsora drastic spatiile vitale terestre, Ocupa padurile ca sa fie protejati de radiatii si degradarea resurselor de aer, apa si hrana curata ( in Romania sunt munti si paduri cumparate deja de cei cu bani si influenta si uimitor nu le decimeaza pentru lemn industrial, chiar investesc in inpaduriri- tot in acest context vedeti opozitia care releva un interes nesatisfacut, un santaj, al guvernului olandez la orice cere a celui roman), etc. Altii construiesc adaposturi care sa le permita sa treaca prin perioada dezastrelor pe cat posibil. Cei in tema cu perspectiva dezastrelor isi instrumenteaza supravietuirea elitelor nationale in diferite modalitati dupa puterea si stiinta lor (prin folosirea resurselor tuturor pentru salvarea catorva). Am ascultat militari in cunostinta de cauza care releva aceste activitati tinute secrete marelui public cu justificarea puerila de protejare. Cum poti proteja pe cineva cand in fapt ii ascunzi ceea ce ii proiectezi, amandonul , sacrificiul ca pagube colaterale. Am auzit afirmatia unei organizatii foarte bine informate de activitatile guvernelor militarizate care spune ca 'al treilea razboi mondial" este un razboi total intre noi si ei". Noi cei sacrificati barbar si ei cei care sacrifica cu cruzime si indiferenta.
Cum putem defini aceste raspunsuri la profetiile dezastrelor iminente decat ca irationalul generat de irationalul profetiilor, mostruozitati. Nu exista alta solutie pentru evitarea dezastrelor? Bineinteles ca exista -incetarea activitatilor care le produc sau sa incetam manipularea informatiilor dezastrelor. Ce ar insemna asta? Recunoasterea faptelor , incetarea lor, reconfigurare culturala, economica si sociala a omenirii, responsabilitate! Bineinteles ca nu se poate dintr-o data, dar se pot genera modulele acestei redefiniri reconfigurari sociale si multiplica, Dar cea mai necesara este incetarea faptelor colective si individuale care genereaza dezastrul degradarii planetare sau moartea planetei. In primul rand in constiinta trebuieste redefinit statutul individual si colectiv . Consecinta va fi incetarea faptelor degradatoare. Vom crede ca daca inceteaza activitatea industriala vom ramane fara bani ,dar banii nu se manaca cand nu ai ce hrana , apa, etc cumpara cu ei. Sa punem in ordine ordinea existentiala, asigurarea individuala (nu a individului) a necesitatilor de hrana, apa, etc si asta nu se poate industrializa deci nici o paguba cu reducerea industrializarilor. Guvernele care teoretic sunt reprezentantele populatiilor intregi trebuiesc sa genereze proiecte existentiale care reduc pana la suportabilitate degradarile existentei colective prin consumul resurselor naturale pentru proiecte ale cruzimii exclusivismului, intereselor straine umanului, chiar extraterestre.
Exista informatiile si cunosterea necesara a acestor redefiniri/reconfigurari ale societatii in omenire, Nu sunt necesare cunoasterile extraterestre pe care sa le transformam in armele conflictului omului cu el insusi spre bucuria unui al treilea care castiga. O omenire in conflict interior este o omenire in demolare. Ne poate salva cineva de conflictul interior ? Necesitatea ordinii implica a ne salva de salvataori pentru ca in constiinta salvatorilor dezastrul este iminent , este cunoasterea lor, fapta constiintei lor. Guvernele ce promoveaza cu cerbicie conflictele internationale in locul negocierilor rezonabile in folos reciproc nu reprezinta populatia planetara, interesul planetar si atunci doar o concluzie se poate trage . Boicotul populatiei planetare , refuzul rolului de mercenar, de instrument al propriilor dezastre nu poate fi impus din afara ci doar din noua constiinta (cea dintai-Cristul universal al vietii pe care fiecare individ uman il poate intrupa asa cum a relevat el insusi), care se intrupeaza in omenire se poate. Este o responsabilitate si angajament personal al fiecaruia. Creati-va modulului individual , familial, microsocial, etc al noii configuratii a relatiilor interumane prin activarea vechilor valori, compasiune, dragoste, intelepciune, responsabilitate, transparenta, etc Spatiul existential individual din iubire si cu iubire cultivat in gradinile raiului primordial al nasterii umane si circumstantele biodiversitatii de sine statatoare este propriul sistem existential pe care-l puteti telepurta oriunde ati merge. Nu asteptati salvarea guvernelor, extraterestrilor , ale unui dumnezeu imaginar ; daca erau in starea si puterea de a o face o faceau de mult .A doua venire este in inima fiecaruia sau constiinta sa; renasteti in constiinta de sine iar claritatea perceptiei si intuitia adevarului va conduce cu eleganta , rabdare si inteligenta. Daca nu sunteti urmati de ceilalti incetati sa-i convingeti risipind timpul pretios al realizarii voastre.
Irational este raspunsul la irationala profetie a modelarii viitorului ca poveste a dezastrului. Putem trai in acea profetie ?Evident ca nu. Atunci de ce credem in ea! Credem in extinctia individuala si colectiva a fiintelor umane? Credinta crimei este crima. Crima nu are nici o justificare. In justitia responsabilitatilor, intentia crimei se pedepseste; Ce este o profetie daca nu edificul mental al unei intentii? Nu recunoastem asta doar pentru ca ne dezvaluie criminali sau faptele criminale? orice criminal mai intai isi profeteste intentia , se informeaza de slabiciunile victimei, urmareste rutina ei zilnica, isi releva punctele vulnerabile si actiunea sa; de apoi trece la fapta. Ati vazut cumva vreun ticalos prost?
Nu generalizaz o generalitate ci reflectez structuri informationale premeditate care se doresc circumstantele viitorului. Evident ca descrierile mele sunt modeste si incomplete in raport cu magnitudinea diversificarii modalitatilor faptice ale iminentei viziunii dezastrului.
Vestea buna este ca tocmai aceasta magnitudine o face vizibila constientelor individuale si cand ticalosia este relevata puterea ei de manipulare a constiintelor se disipeaza. Viitorul profetiei este sters deja, viitorul este acum doar pagina nescrisa inca de cristul fiecaruia. O scrieti acum , intotdeauna prin fapta umanului din inimi. Aceasta fapta este dintotdeauna dar a scazut ca pondere in rutina zilei, si-a ingustat orizontul, nu trebuie decat sa-i crestem ponderea in manifestarea punctuala a celor (3600 imultit cu 24) clipe ale memoriei noastre lucrative. Nu avem de ce sa ne iertam pentru ca nu sunt faptele noastre decat cele umane de care nu avem de ce sa ne rusinam sau sa ascundem. Doar faptele umane care incalzesc universul intreg , faptele luminii sau constiintei creatoare, ne definesc ca oameni. Si in scrierile sfinte se afirma ca "la inceput(Origine) este cuvantul si cuvantul(gandul) este cu Dumnezeu si cuvantul este Dumnezeu" Aceasta afirmatie nu este o amintire ci revelatia actiunii curente, punctuale. Evident ca nu se spune ce sunt gandurile/cuvintele care nu sunt cu fiinta, sunt impotriva ei; in orice caz nu sunt Dumnezeu- asta e clar. Pot spune prin experienta lor ca sunt necuvinte, emanatii ale irationalului, mostruozitati conceptuale ascunse, secrete , fantome, umbre , expresia maleficului invidios pe lumina cuvintelor vii Dumnezeu. Maleficul sau inconstientul (complet diferit de subconstient/ concretul) nu are viata si miscare proprie si consuma energia eliberata de moartea indivizilor si planetelor. Nu are putere asupra omului dar, omul cand risipeste , ceea ce risipeste unde se duce? Nimic nu se pierde sau castiga ci se transforma. Maleficul este un fel de matrita? In astrologie e considerat scolastic 'soarele negru", in stiinta "forta neagra", etc. dar nu poate exista fara lumina constiintei noastre; in fapt este o interpretare irationala a unor minti fara corp- energii amorfe, minti bolnave de putere prin teama si inspaimantare. Omul bolnav de putere foloseste circul si painea. Imi amintesc o distinctie relevata deja cristic:" ceea ce este al lui Dumnezeu, ceea ce este al cezarului (tiranului), ceea ce este al meu" Distinctiile diferentelor din claritatea percetiei inteligente se nasc si daca sunt evidente constiintei individuale, aceasta poate alege cu adevarat intre ce este propriu si ce este impropriu existentei sale. Confuzia "totului care-mi apartine" este doar o amagire a irationalului ca atitudine improprie unei fiinte umane- acesta atitudine irationala exclude alte existente, deci comuniunea existentiala evidenta pe diferite nivele de ordine si frumusete structurata. Ca urmare, proprietatea totului este o atitudine a exclusivismului specifica oricarui tiran, este emanatia lui. Sinarhia omenirii ca structura colectiva in care natura si diversitatea planetei este continuta, este sursa oricaror rezolvari sociale. Nu cred ca doar de frica sau nevoie ne trezim revenind la conditia originii noastre. Frica si nevoia se autointretin si nu pot fi mijloacele evolutiei constiintelor spre implinire in existenta.
Oricat scriu tot imi ramane simtamantul incompletitudinii dezvoltarii scolastice a temei propuse, dar asta este~ nu pot salva pe cineva asa cum cineva nu ma poate slava la propriu Minimul ajutor este constienta puterii individului , autoregenrarii sale in contextul natural al diversitatii ecosistemului planetar, casa noastra a tuturor. Constienta putereii vointei individuale neaservite; Egoistul adevarat nu-si face rau singur; pana si acuzatia de "egoist" este falsasitate in contextul in care fiecare se comporta ca cel mai nemilos tiran si cel mai aspru judecator al sau. Acest comportament evident prin consecintele lui poate fi altfel denumit decat monstruozitate comportamentala, irationalitate? Exista in memoria mea afirmatia conform careia "fiecare existenta are o moarte si moartea se releva ulterior ca sinucidere!" Amplificarea la nivel planetar al iminentei sau credintei in, certitudinii, in profetia dezastrului viitor pare sa fie o confirmare a afirmatiei respective! Insa nu iminenta dezastrului ma ingrozeste, ci lipsa de reactie retioanala ,inteligenta si responsabila in fata acestei iminente. Iar lipsa ratiuniii creeaza mostruozitati pe post de solutii . Justificarea lor nu este adevarul, doar justifcarea care acuza.
Putem transfoarma profetia daca nu o abordam ca destin obligatoriu sau iminenta ci, doar ca avertizare educationala prin care suntem motivati sa ne schimbam atitudinea in existenta, sa ne trasformam noi insine asumandu-ne umanitatea, responsabilitatea ca har individual. .Insa in perceptie nici ca informatie nu este promovata aceasta 'ratiune " ca functionalitate a profetiilor criminale. Teama nascuta de variantele profetiilor trecute a condus la obiectivarea lor. Multimea obisnuita cu raul si mai raul are credinta acestuia si daca ii spui ca este necredinta in dumnezeu te face anticrist ,te coboara la nivelul lui si te bate cu experienta raului pe care-l traieste fara sa fie obligat de Dumnezeu sa o faca. Acest comporatament ar putea justifica nepasarea si indiferenta, exclusivismul , dar iti justifici doar propria inexistenta. Suntem isi are ratiunea mai presus de justificarile abandonului.. De ce nu abandonam copii doar pentru ca sunt inocenti sau naivi, aserviti unor rutine nesanatoase lor sau incrancenati in dorintele lor care ne depasesc capacitatea de a le satisface?
Povestea mai este denumita viziune sau profetie . Aparent este o distinctie intre poveste si viziunea/profetie ; Povestea ar avea semnificatia trecutului iar viziunea profetie a viitorului. Activam intr-o poveste personala, familiala, nationala,..., planetara, cosmica, universala. Povestea in care traim este viziunea strabunilor si profetia lor asa ca viziunile/ profetii ale contemporaneitatii sunt povestile care proiectam pentru existenta urmasilor. Povestea ne aserveste unui rol si functiuni in contextul ei prefabricat de amintiri si fixat conceptual , rol care ne da impresia unei utilitati personale in existenta colectiva. Asteptam a doua venire a lui Cristos dupa manifestarea unor dezastre inimaginabile ca urmare a profetirii strabunilor. Ce inseamna " a doua venire" ca sa putem recunoaste si manifesta ca sa evitam dezastrele facandu-le inutile , nu este profetit (nu este cunoscut de strabuni, nu au trait ) in schimb dezastrele sunt profetite in amanunt (sunt trairile, cunosterea lor).
Introduc o distinctie neasteptata si anume intre gandire si irational. Gandirea este esenta ratiunii, fara ratiune nu exista gandire , gandirea se reflecta in ratiune si ratiunea in gandire; fara ratiune nu exista stiinta, doar superstitie si nebunie. Irationalul nu este opusul ratiunii ci o atitudine comportamentala prin care umplem "golul' din lipsa gandirii. Noi avem impresia ca gandim (dialogul interior),dar daca exploram activitatea si modalitatile acestei activitati, dialogul interior inceteaza, ramane atentia care reeleveaza tacut faptul ca doar reverberam fantomele a ceea ce a fost gandit, amintiri; traim din amintiri cu care hranim intelectul si corporal le reactualizam; Irationalul ca atitudine si inchipuire/ imaginare a actiunii gandirii/ratiune genereaza profetii (ceea ce nu exista in perceptia noastra senzoriala) si incearca sa modeleze viitorul. Avem impresia (amprentare a constiintei de sine) ca exista doar eu si profetia ,dar daca mergem mai departe in profunzimile constiintei ramane doar "Crist"(esenta-universalului) si emanatiile gandirii sau ratiunii care-i reflecta inteligenta creativa si libertatea de miscare in perceptie si dincolo de acest edificiu al modelarilor corporale evidente. Nu stiu daca am reusit sa decsriu relevant distinctia introdusa, dar scenarizez existenta ei functionala.
Ce fel de profetii sau viziuni sunt active in omenire?
Evident ca viitorul este vazut ca o iminenta degradare si distrugere planetara . Irationalul profetiei consta in modelarea viitorului in circumstante complet inadecvate existentei umane, decimarea populatiei terestre, reducerea spatiilor vitale aferente existentei umane obisnuite cu modelul consumului , reducerea resurselor vitale prin poluare- apa, hrana si aer , etc. Exista ceva mai bine cunoscut decat pericolele care ne asteapta in viitorul profetit? Dar uitam ca ceea ce cunoastem, facem si facem ceea ce cunoastem. Dar recunoastem ca muncim zilnic la ceste faceri ale dezastrelor profetite? Nu prea, pentru ca nu ne maguleste orgoliile maretiilor inchipuite ale unui trecut uitat de mult, acela al creatiei si creativitatii. Aceste profetii ale dezastrelor sunt un fel de sine de cale ferata din minte pe care circulam cu trenul fricilor de existenta, denumit "teama de viata" sau "dragostea de moarte".
Care este raspunsul nostru la aceste profetii care nu ne incanta sau entuziasmeaza in existenta zilnica? Unii prea aserviti ingustimii perceptiei lor egocentrice irationale, meschine nici macar nu le cunosc, le ignora total, iar daca cineva le releva existenta asa cum este ea le considera aberatii si speculatii desi sunt evidente informationale; le neaga actiunea, le considera teorii irelevante. Cursul valutar, afacerile, datoriile care-i inglobeaza in mecanismul lor, rutina zilnica le ocupa tot timpul. Altii exalta spaima trezita de aceste profetii, promoveaza o irationala rezolvare prin rugaciuni si invocarea unor forte necunoscute lor in timp ce faptic manipulam fortele dezastrelor. Mai penibila invocare este speranta si ajutorul pe care extraterestri ni-l pot da. Extraterestrii nu sunt Dumnezeu si prin rezonanta cu cultura violentelor exclusivismului promovat ca civilizatie in societate cultura lor nu poate fi decat violenta, exclusiva, interesata, iar interesele lor nu sunt congruente cu ale omenirii ca fiinta colectiva, asa cum nici ale noastre ca indivizi nu sunt. Controlul este dependenta si nu putem fi dependenti de ajutorul nimanui, asa cum irationalul promoveaza, fara sa pierdem cea mai inalta valoare existentuiala, Libertatea. Fara libertatea/iubire numai mostruozitati sunt generate. Poate avea rugaciunea forta fara fapta ei? Facem una si vrem alta ; nu poate rezulta decat confuzie si efemerul sperantelor care conduc la dezamagiri. Ne rugam de libertate sau sanatate mentala si corporala in timp ce manipulam rutina dependentelor de tot felul. Alt gen de dependente conduc la alte consecinte si modele existentiale? Cum am trai fara iubirea/libertate? Cum ar fi copii nostrii nascuti fara iubire in laboratoare de insamantare artificiala controlata si traind in mediul conditionarilor artificiale tehnologice. Cum ar fi existenta lor intr-un mediu fara copaci si flori, fara diversitatea plenitudinii si frumusetii indecsriptibile a pamantului de dare noi avem parte si ne batem joc de ea,? Inghesuiti in constructii tehnologice? Probabil vor trai din amintirea lor , amintire care le va provoca durerea si frustarea pierderii de sine. Suntem noi avatarii planetei? fara planeta ce am mai fi? Asta nu insemna ca promovoz dependenta ci relev evidenta. Esenta creativa este teraformarea ca potential activ in om.
Cei in puterea de a avea o reactie la viitorul dezastrelor incearca astazi sa construiesca sau fabrice mijloace care sa-i salveze ca indivizi si natii. Brusc guvernele natiunilor puternice , rusa, americana, chineza, etc, reiau proiectele statiilor planetare, lunare, martiene, dezvolta tehnologii spatiale care consuma resurse inimaginabile, (pana si vaticanul isi instruieste astronauti) Proiectele initiale aveau doar o functie exploratoare, stiintifica, au devenit acum urgente existentiale. Altii ocupa inaltimile planetare ca sa supravietuioasca cresterii nivelului marilor si oceanelor profetit ca urmare a topirii calotelor glaciare, care va micsora drastic spatiile vitale terestre, Ocupa padurile ca sa fie protejati de radiatii si degradarea resurselor de aer, apa si hrana curata ( in Romania sunt munti si paduri cumparate deja de cei cu bani si influenta si uimitor nu le decimeaza pentru lemn industrial, chiar investesc in inpaduriri- tot in acest context vedeti opozitia care releva un interes nesatisfacut, un santaj, al guvernului olandez la orice cere a celui roman), etc. Altii construiesc adaposturi care sa le permita sa treaca prin perioada dezastrelor pe cat posibil. Cei in tema cu perspectiva dezastrelor isi instrumenteaza supravietuirea elitelor nationale in diferite modalitati dupa puterea si stiinta lor (prin folosirea resurselor tuturor pentru salvarea catorva). Am ascultat militari in cunostinta de cauza care releva aceste activitati tinute secrete marelui public cu justificarea puerila de protejare. Cum poti proteja pe cineva cand in fapt ii ascunzi ceea ce ii proiectezi, amandonul , sacrificiul ca pagube colaterale. Am auzit afirmatia unei organizatii foarte bine informate de activitatile guvernelor militarizate care spune ca 'al treilea razboi mondial" este un razboi total intre noi si ei". Noi cei sacrificati barbar si ei cei care sacrifica cu cruzime si indiferenta.
Cum putem defini aceste raspunsuri la profetiile dezastrelor iminente decat ca irationalul generat de irationalul profetiilor, mostruozitati. Nu exista alta solutie pentru evitarea dezastrelor? Bineinteles ca exista -incetarea activitatilor care le produc sau sa incetam manipularea informatiilor dezastrelor. Ce ar insemna asta? Recunoasterea faptelor , incetarea lor, reconfigurare culturala, economica si sociala a omenirii, responsabilitate! Bineinteles ca nu se poate dintr-o data, dar se pot genera modulele acestei redefiniri reconfigurari sociale si multiplica, Dar cea mai necesara este incetarea faptelor colective si individuale care genereaza dezastrul degradarii planetare sau moartea planetei. In primul rand in constiinta trebuieste redefinit statutul individual si colectiv . Consecinta va fi incetarea faptelor degradatoare. Vom crede ca daca inceteaza activitatea industriala vom ramane fara bani ,dar banii nu se manaca cand nu ai ce hrana , apa, etc cumpara cu ei. Sa punem in ordine ordinea existentiala, asigurarea individuala (nu a individului) a necesitatilor de hrana, apa, etc si asta nu se poate industrializa deci nici o paguba cu reducerea industrializarilor. Guvernele care teoretic sunt reprezentantele populatiilor intregi trebuiesc sa genereze proiecte existentiale care reduc pana la suportabilitate degradarile existentei colective prin consumul resurselor naturale pentru proiecte ale cruzimii exclusivismului, intereselor straine umanului, chiar extraterestre.
Exista informatiile si cunosterea necesara a acestor redefiniri/reconfigurari ale societatii in omenire, Nu sunt necesare cunoasterile extraterestre pe care sa le transformam in armele conflictului omului cu el insusi spre bucuria unui al treilea care castiga. O omenire in conflict interior este o omenire in demolare. Ne poate salva cineva de conflictul interior ? Necesitatea ordinii implica a ne salva de salvataori pentru ca in constiinta salvatorilor dezastrul este iminent , este cunoasterea lor, fapta constiintei lor. Guvernele ce promoveaza cu cerbicie conflictele internationale in locul negocierilor rezonabile in folos reciproc nu reprezinta populatia planetara, interesul planetar si atunci doar o concluzie se poate trage . Boicotul populatiei planetare , refuzul rolului de mercenar, de instrument al propriilor dezastre nu poate fi impus din afara ci doar din noua constiinta (cea dintai-Cristul universal al vietii pe care fiecare individ uman il poate intrupa asa cum a relevat el insusi), care se intrupeaza in omenire se poate. Este o responsabilitate si angajament personal al fiecaruia. Creati-va modulului individual , familial, microsocial, etc al noii configuratii a relatiilor interumane prin activarea vechilor valori, compasiune, dragoste, intelepciune, responsabilitate, transparenta, etc Spatiul existential individual din iubire si cu iubire cultivat in gradinile raiului primordial al nasterii umane si circumstantele biodiversitatii de sine statatoare este propriul sistem existential pe care-l puteti telepurta oriunde ati merge. Nu asteptati salvarea guvernelor, extraterestrilor , ale unui dumnezeu imaginar ; daca erau in starea si puterea de a o face o faceau de mult .A doua venire este in inima fiecaruia sau constiinta sa; renasteti in constiinta de sine iar claritatea perceptiei si intuitia adevarului va conduce cu eleganta , rabdare si inteligenta. Daca nu sunteti urmati de ceilalti incetati sa-i convingeti risipind timpul pretios al realizarii voastre.
Irational este raspunsul la irationala profetie a modelarii viitorului ca poveste a dezastrului. Putem trai in acea profetie ?Evident ca nu. Atunci de ce credem in ea! Credem in extinctia individuala si colectiva a fiintelor umane? Credinta crimei este crima. Crima nu are nici o justificare. In justitia responsabilitatilor, intentia crimei se pedepseste; Ce este o profetie daca nu edificul mental al unei intentii? Nu recunoastem asta doar pentru ca ne dezvaluie criminali sau faptele criminale? orice criminal mai intai isi profeteste intentia , se informeaza de slabiciunile victimei, urmareste rutina ei zilnica, isi releva punctele vulnerabile si actiunea sa; de apoi trece la fapta. Ati vazut cumva vreun ticalos prost?
Nu generalizaz o generalitate ci reflectez structuri informationale premeditate care se doresc circumstantele viitorului. Evident ca descrierile mele sunt modeste si incomplete in raport cu magnitudinea diversificarii modalitatilor faptice ale iminentei viziunii dezastrului.
Vestea buna este ca tocmai aceasta magnitudine o face vizibila constientelor individuale si cand ticalosia este relevata puterea ei de manipulare a constiintelor se disipeaza. Viitorul profetiei este sters deja, viitorul este acum doar pagina nescrisa inca de cristul fiecaruia. O scrieti acum , intotdeauna prin fapta umanului din inimi. Aceasta fapta este dintotdeauna dar a scazut ca pondere in rutina zilei, si-a ingustat orizontul, nu trebuie decat sa-i crestem ponderea in manifestarea punctuala a celor (3600 imultit cu 24) clipe ale memoriei noastre lucrative. Nu avem de ce sa ne iertam pentru ca nu sunt faptele noastre decat cele umane de care nu avem de ce sa ne rusinam sau sa ascundem. Doar faptele umane care incalzesc universul intreg , faptele luminii sau constiintei creatoare, ne definesc ca oameni. Si in scrierile sfinte se afirma ca "la inceput(Origine) este cuvantul si cuvantul(gandul) este cu Dumnezeu si cuvantul este Dumnezeu" Aceasta afirmatie nu este o amintire ci revelatia actiunii curente, punctuale. Evident ca nu se spune ce sunt gandurile/cuvintele care nu sunt cu fiinta, sunt impotriva ei; in orice caz nu sunt Dumnezeu- asta e clar. Pot spune prin experienta lor ca sunt necuvinte, emanatii ale irationalului, mostruozitati conceptuale ascunse, secrete , fantome, umbre , expresia maleficului invidios pe lumina cuvintelor vii Dumnezeu. Maleficul sau inconstientul (complet diferit de subconstient/ concretul) nu are viata si miscare proprie si consuma energia eliberata de moartea indivizilor si planetelor. Nu are putere asupra omului dar, omul cand risipeste , ceea ce risipeste unde se duce? Nimic nu se pierde sau castiga ci se transforma. Maleficul este un fel de matrita? In astrologie e considerat scolastic 'soarele negru", in stiinta "forta neagra", etc. dar nu poate exista fara lumina constiintei noastre; in fapt este o interpretare irationala a unor minti fara corp- energii amorfe, minti bolnave de putere prin teama si inspaimantare. Omul bolnav de putere foloseste circul si painea. Imi amintesc o distinctie relevata deja cristic:" ceea ce este al lui Dumnezeu, ceea ce este al cezarului (tiranului), ceea ce este al meu" Distinctiile diferentelor din claritatea percetiei inteligente se nasc si daca sunt evidente constiintei individuale, aceasta poate alege cu adevarat intre ce este propriu si ce este impropriu existentei sale. Confuzia "totului care-mi apartine" este doar o amagire a irationalului ca atitudine improprie unei fiinte umane- acesta atitudine irationala exclude alte existente, deci comuniunea existentiala evidenta pe diferite nivele de ordine si frumusete structurata. Ca urmare, proprietatea totului este o atitudine a exclusivismului specifica oricarui tiran, este emanatia lui. Sinarhia omenirii ca structura colectiva in care natura si diversitatea planetei este continuta, este sursa oricaror rezolvari sociale. Nu cred ca doar de frica sau nevoie ne trezim revenind la conditia originii noastre. Frica si nevoia se autointretin si nu pot fi mijloacele evolutiei constiintelor spre implinire in existenta.
Oricat scriu tot imi ramane simtamantul incompletitudinii dezvoltarii scolastice a temei propuse, dar asta este~ nu pot salva pe cineva asa cum cineva nu ma poate slava la propriu Minimul ajutor este constienta puterii individului , autoregenrarii sale in contextul natural al diversitatii ecosistemului planetar, casa noastra a tuturor. Constienta putereii vointei individuale neaservite; Egoistul adevarat nu-si face rau singur; pana si acuzatia de "egoist" este falsasitate in contextul in care fiecare se comporta ca cel mai nemilos tiran si cel mai aspru judecator al sau. Acest comportament evident prin consecintele lui poate fi altfel denumit decat monstruozitate comportamentala, irationalitate? Exista in memoria mea afirmatia conform careia "fiecare existenta are o moarte si moartea se releva ulterior ca sinucidere!" Amplificarea la nivel planetar al iminentei sau credintei in, certitudinii, in profetia dezastrului viitor pare sa fie o confirmare a afirmatiei respective! Insa nu iminenta dezastrului ma ingrozeste, ci lipsa de reactie retioanala ,inteligenta si responsabila in fata acestei iminente. Iar lipsa ratiuniii creeaza mostruozitati pe post de solutii . Justificarea lor nu este adevarul, doar justifcarea care acuza.
Putem transfoarma profetia daca nu o abordam ca destin obligatoriu sau iminenta ci, doar ca avertizare educationala prin care suntem motivati sa ne schimbam atitudinea in existenta, sa ne trasformam noi insine asumandu-ne umanitatea, responsabilitatea ca har individual. .Insa in perceptie nici ca informatie nu este promovata aceasta 'ratiune " ca functionalitate a profetiilor criminale. Teama nascuta de variantele profetiilor trecute a condus la obiectivarea lor. Multimea obisnuita cu raul si mai raul are credinta acestuia si daca ii spui ca este necredinta in dumnezeu te face anticrist ,te coboara la nivelul lui si te bate cu experienta raului pe care-l traieste fara sa fie obligat de Dumnezeu sa o faca. Acest comporatament ar putea justifica nepasarea si indiferenta, exclusivismul , dar iti justifici doar propria inexistenta. Suntem isi are ratiunea mai presus de justificarile abandonului.. De ce nu abandonam copii doar pentru ca sunt inocenti sau naivi, aserviti unor rutine nesanatoase lor sau incrancenati in dorintele lor care ne depasesc capacitatea de a le satisface?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu