Problematica sinelui uman nu are nici o legatura cu problematica societatii
Dar cum problematica societatii il absoarbe vicleana folosindu-i energia, actualizarea ei dubleaza actualitatea colectiva dandu-i constienta miscarilor sale. Cel putin asta mi-am propus abordand angajat si responsabil tema coruptiei.
Orice infractiune este efectul enei ingradiri legislative a activitatii in societate. Proprortional cu numarul ingradirilor creste numarul infractiunilor. De aceea batalia pe " legile justitiei" este atat de acerba. Unii vor sa discrimineze altii sa incrimineze. Subiectul coruptiei cu efectele ei dizgratioase este o tema falsa. Coruptia asa cum este vazuta este doar un efect, un efect al unei miscari launtrice din campul constiintei noastre. Care ar fi miscarea mintii sau atentiei care genereaza acest efect denumit "coruptie endemica?
Daca pornim din inceput sau de la noi insine, ni se releva acest comportament ca rutina, modalitate istorica impersonala, iar catalogarea de infractiune a intervenit doar cand reprezentantii unei structuri organizationale erau incurcati in interesele lor de acest comportament . Pozitia privilegiului de reprezentant este aceea de a stabili regulile comportamentului in comunitate, sau ingradirii liberei expresii sociale a comunitatii. Un exemplu de comportament care nu este considerat coruptie desi este acelasi comportament, este acela in care atunci cand mergi in vizita sau in domeniul vital al cuiva te simti dator sa mergi cu un cadou, o floare, etc, iar cel care te primeste se simte dator sa-ti ofere ceva la plecare, sa nu pleci cu mana goala cum se spune. Orice interactiune lucrativa sau distractiva dintre oameni implica darul, cu semnificatia recunoasterii si aprecierii reciproce a statusului si potentialului celor implicati precum si a potentialul interactiunii lor pentru un castig sau dezvoltare reciproca. Se statueaza cutumic ca a primi este precedat de a darui; daruiai si primeai, primeai si daruiai, iar reciprocitatea era tabu-ul interactiunilor, " schimburilor corecte' , avantajul reciproc ca amplificarea potentialelpr sociale ale celor care interactionau. Nici un sistem social reglementat ,fie comunist, fie capitalist sau altfel nu a reusit sa starpeasca aceasta cutuma. Ea se manifesta ca rutina subconstienta in mentalul colectiv ( ca sa folosesc un stereotip), ca obisnuinta. Aceasta obisnuinta devine infractiune cand este incalcata reciprocitatea, cand intervine tradarea acesteia sincrona cu conditionarea interactiunii firesti, cutumice. Indivizii umani in interactiune directa nu pot trada reciprocitatea pentru ca actiunile se desfasoara conform unei intelegeri ,unui pact unamim acceptat. Dupa cum te-ai inteles asa decurg consecintele interactiunii; nu mai poti acuza pe cineva pentru acordul dat.Daca te-ai pacalit suporti consecintele autoinselarii nu mai revendici vinovati si nu acuzi. Insa scoietatea de astazi si dintotdeauna ca strucutura si comportament in relatie cu indivizii ei ingradeste interactiunea directa promovand doar pe cea prin reprezentanti. Cu toata aceasta ingradire nu a reusit vreodata sa elimine interactiunea directa, umana. Oamenii se inteleg intre ei indiferent de statusul lor social si regulile sau retrictiile statusului respectiv sau fisa postului ca reprezentanti. Relatiile si relationarea interumana directa transced orice ingradire sau reglementare a lor. Asta este o evidenta ignorata si se insista pe o fatada institutionala reglementata a relatiilor. Relatiile instituitonale sunt o ipocrizie cultivata legislativ din evidentul motiv ca institutiile nu sunt fiinte si nu pot interactioana lucrativ, evolutiv ci doar rigid,robotic. Cand stai de vorba cu un intitutionalizat reprezentant ai impresia ca nu stai de vorba cu o fiinta umana ci cu un set de reguli cu care sub nici o forma nu poti stabili un acord lucrativ care sa deblocheze o situatie, doar ai varianta inconvenabila, inacceptabila a aservirii lor, situatie care exclude reciprocitatea. Desi se afirma ca arta negocierii conduce la dezvoltare reciproca, cu regulile, cu institutiile nu poti negocia. Atunci firesc faci apel la latura umana si daca reprezentantul nu este institutionalizat la propriu (are libertate de decizie), faci o intelegere din care sa castige fiecare si asta este denumita coruptie. Un italian afirma ca in Romania simte ca-si poate realiza proiectele tocmai pentru ca este corputie; in Italia era imposibil pentru ca toate variantele de afaceri erau ocupate si conservate ca domenii ale catorva care nu permiteau noi intrusi sau jucatori. Acolo coruptia era endemica pentru ca se rigidizase ca structura exclusivista Unde nu e coruptie , coruptia a castigat batalia cu colectivitatea si evident este ascunsa perceptiei colective asemenea cum o identificare se ascunde in faptele sale cu care te confunzi Cand te confunzi cu coruptia aceasta dispare din campul individului ca perceptie a miscarii sale, esti acea miscare. Miscarea este launtrica nu la vedere, este actiune nu reactie. Coruptia endemica exclude reciprocitatea si negocierea Este instrumentul sau modalitatea mentala a oricarei tiranii sau tiran. Tirania legii tot tiranie este. De ce ne miram ca si justitiarii sunt corupti sau coruptibili? Evidenta necesitate a legiferarii intr-o colectivitate pentru a o transforma in comunitate implica inteligenta . Cand sunt multe legi, societate nu functioneaza, comunitate nu exista si daca nu, conflictele abunda. Natura insasi este expresia unei legiferari, legea unica a vietii / existenrtei care este o evidenta functionala. Cele mai vii comunitati sunt expresia celor mai putine legiferari; In istorie este cunoscuta inflorirea societatilor care se structurau pe 8 legi , exprimari ale constiintei comunitatii ca samnta. Cele 8 legi erau atat de clare si pe intelesul tuturor ca aveau acordul implicit al intregii societati. Orice incalcare a legilor aveau drept consecinta nu pedepsirea ci excluderea din comunitate, daca nu afectau viata indivudului comunitar. Dar acest gen de comunitate infloritoare era tinta lacomiei si talhariei vecinatatilor ei. Apararea comunitatii a condus la cresterea nr. de legiferari si ingradiri asiguratoare ale sigurantei colective in fata perversitatii strategiilor dusmanoase ascunse de acaparare a rezultatelor efortului comunitatii, in fata exodului si invaziilor, a oricaror actiuni invazive si astfel s-a mers pe drumul pierderii simtamantului comunitar si odata cu el a intelegerii sensului si necesitatii legii care a devenit constrangere.
Societate din comunitate a ajuns o aglomerare de indivizi cu interese strict personale motivati de acaparea resurselor colective Instrumentarea organizationala acestui interes a devenit ceea ce numim statul. Este aparent logica ideea conform carei respectarea legii de catre toti este motorul societatii dar, in masura in care individul poate si sa o faca, este in puterea lui. Daca ar fi asa de ce am avea nevoie de avocati? Utopia asta este atat de evidenta incat nu o crede nimeni. Evident individul nu poate respecta legile fie datorita nr. lor, fie irationalitatii lor, fie ocultarii lor, dar in esenta nu le poate respecta pentru ca nu vede functionalitatea lor in sensul aspiratiilor sale lucrative, le percepe doar ca ingradiri care-l blocheaza social, care-i dau de lucru in scopuri straine intereselor lui, lucru care nu i-l plateste statul, munca in zadar. Daca observam cat munceste un om pentru situatii, evidente, raportari, plati de taxe, oferte, etc, timpul care costa bani dar nu-l plateste statul pentru stat la coada institutiilor lui, etc, de ce ne-am mai mira ca este constrans sa gaseasca solutionari rapide pe alte cai, cele ale inselarii statutlui si legilor lui care-l sufoca? Societatea a ajuns un camp de batalie dintre stat si membrii sai in care chiar reprezentantii statului sunt impotriva lui si consens cu ceilalti membri; Ipocrizia si minciuna, dezinformarea si manipularea sunt fundatia statutului de preprezentant al statului sau demnitarului. El insusi vede irationalitatea si superficialitatea fatadei , vede ca daca vrea sa faca ceva realmente functional ca si coordonare responsabila , fidela reglementarilor, va fi alungat, demonizat, indepartat si izolat din jocul ipocriziei maxime a privilegiului . "Omul de stat" nu poate exista pentru ca nici un om nu poate fi crud pana la capat pierzandu-si umanul. Daca apare unul, el este expresia a altceva decat a statului, este expresia simtamantului comunitatii, empatic cu ea, pune interesul comunitatii deasupra nevoilor de imagine si statut istoric, el va reforma statul si nu se va aservi ipocriziei structurale, va scoate adevarul la suprafata iar gunoiele se lasa la fund. Asa cum Cristos a facut, asemenea va fi crucificat de reprezentantii statului, simple marionete in slujba unor interese ignorate ca dusmanoase comunitatii..
Statul este captiv, dar cei care-l folosesc nu sunt reprezentantii lui, ei insisi captivi statului .
Sa exploram sursele , izvoarele coruptiei ca infractiune; Care este miscarea ale carei efecte sunt denumite infractiune, coruptie? Ca orice miscare lucrativa in colectivitati nu este "la vedere", este launtrica si lucreaza in fiecare membru al colectivitatii respective.
In perceptia mea este evidenta acea miscare psihologica si este denumita tradare; tradarea sinelui, tradarea afiului sau, tradarea prietenilor, tradarea oricarui fel de relatie, tradarea credintei sau valorilor umane, tradarea natiei, insemnelor ei, limbii, tarii si a statului ca instrument comunitar, tradarea comuniunii existentiale umane si planetare, universale. tradarea ca miscare in constiinta face posibila toate aceste structuri infractionale a ipocriziei in raport cu indreptatile aspiratii a fiintelor umane. Solutia pe care aceasta structura infractionala o reprezinta, in oglinda aspiratiilor fiintelor este solutia absurda, sugestie negativa , incongruenta cu aspiratiile , nu poate conduce la exprimarea lor obiectiva lucrativa in comunitatea umana sau la corporalizarea sociala a acestora. Cun sa relev ce inseamna tradarea , care este miscarea ei ignorata daca nu printr-un exemplu arhicunoscut dar poate neinteles inca; Exemplu tradarii lui sf,Petru. El afirma credinta lui Cristos , nivelul claritatii si inteligentei perceptiei sale si a iubirii, iar in clipa probarii acestei afirmatii, teama l-a constrans sa spuna ca nu este impreuna cu ucenicii ca nu-l cunoaste pe Isus. Pe Isus a tradat? Sau propriul sine si consecintele tradarii lui o suportam si astazi. Isus Cristos nu poate fi tradat, nu si-a tradat sinele si ipocrizia superstitiilor si afirmatiilor de dragoste, promisiunilor iresponsabile releva tradarea sinelui fiecarui credincios bigot. Orice autoafirmare, sau afirmatie este urmata de probarea ei asa cum insusi Isus a fost probat de propriul sine, cunoscutele ispitiri. Nu trebuieste sa punem in gura altuia ceea ce noi am afirmat ci sa ne asumam afirmatia altfel suntem tradatorii ei. Mai putem minti daca am fi constienti ca tradarea sinelui are consecinte ? (Se spune ca Dumnezeu nu da cu parul si gura bate curu- miscarea asta nu se vede dar tradare este ) Libertatea fara responsabilitate ca har este doar tradare si libertinaj iar asteptarile fericiii si gratiei divine sunt nemotivate. Cu ce umple faptic "golul launtric" ce duce fiecare cu el este propria resposabilitate: nu ne putem justifica cu ceilalti ca nu este a lor ;responsabilitatea este un har nu o idee, o dinamica punctuala nu o rutina , traire nu impresie ci amprenta .Fiecare sa-si releveze miscarea tradarii ca verb universal al negarii de sine. Tradarea sinelui este sursa coruptiei ca infrcatiune bazica. Daca nu tradezi sinele propriu , esti pedepsit de aglomerarea tradatorilor, esti dusmanul lor, le oglindesti ipocrizia si cruzimea pe care nu vor in nici un chip sa se recunoasca , sa-si recunoasca faptele. Din fericire astazi daca nu ranim orgoliile lor putem trai impacati cu noi insine. Miscarea tradarii din constiinta este dusmanul, prost/situarea in campul constiintei noastre, prostitutia evidenta. politica, economica,etc. Vestea buna pentru fiecare este ca nu exista nici o forta care sa se opuna schimbarii pozitiei in campul constiintei si pozitia originii este libera pentru fiecare. Din aceasta evidenta se naste simtamantul asteptarii, iubirii sau a altceva,, suntem asteptati si percepem asteptarea sinelui sa revenim in locul originial fiecaruia si sa-l corporalizam exprimandu-l individual si social, calea unicitatii fiintiale a trairii
Poate ca este folositor sa mai relevam 'institutionalizarea asteptarilor neonorate", SRL-urile manifestatiilor, revoltelor, rascoalelor, revolutiiilor, calomniatorilor profesionisti,.etc. Evident ca sunt manifestarile unei presiuni asupra oamenilor nu a institutiilor. Evident ca sistemul coruptiei lucreaza prin tradari/delatiuni, santaje si constrangeri de orice fel pentru ca nu este un sistem natural ( naturala este economia neagra a intelegerilor interpersonale). Ne intrebam cine sunt proprietarii acestor srl-uri de mai sus ale caror interese slujesc prin conflict? In nici un caz vreun inters comunitar sau national sau alte bla-blauri! Bla-blaurile sunt praful aruncat in ochii naivilor ca nu cumva sa vada si inteleaga miscarea tradarii. Mai dureros este ca printre anagajatii srl-urilor respective sunt si inocenti care lucreaza gratis si ca tocmai ei dau cea mai mare putere srl-urilor. Inocenta este creativa dar pusa jn slujba oricui fara discernamat , fara distinctie si decenta, seamana cu puterea vointei canalizata sa lucreze impotriva sinelui, tot tradare se chiama iar justificarea naivitatii nu foloseste sinele ci intareste tradarea propriului sine. Adevarata revolutie este launtrica, adica o evolutie noua in constienta si manifestarile vointei, un comportament inteligent care conduce la a trai impacat cu sinele tau inocent si sa vezi in inocenta o comoara mai mare decat toate comorile pamantului pe care esti responsabil sa protejezi si gestionezi cu intelepciune. In fapt falsa innocenta este o exaltare emotionala, ( onanie emotionala), o ideatie comparativa, o reactie fata de adevarul innocentei asa cum este ea, dragoste fara exigente. ( sunt fericit ca existi nu mai conteaza cum). Daca ati avut un vis candva si ati uitat de el si brusc va treziti fata in fata cu visul vostru implinit care ar fi reactia voastra emotionala?
Tradatorii sinelui se intalnesc cu visul lor indeplinit si se revolta impotriva lui nerecunoscandu-l si autointitulandu-se anticorupti. Coruptia anticoruptiei. O recunoastere este o cunoastere si intoarcere la sine de unde se poate activa sau nu manipularea altei cunoasteri care sa reflecte spiritul afirmat si anume al comuniunii existentiale si unitatii de actiune ale acordului. Valorile umanitatii indiferent cum sunt denumite, crestine, budiste , musulmane, ebraice, etc, sunt punctele de intalnire , de apropiere intre oameni si paradoxul existentei implica coroborarea si colaborarea lor. Nu cunosc ca tradarea si efectele ei , coruptia sau infractionalitatea economica sa fie considerate valori umane . Desi majoritatea unei populatii aspira la intruparea valorilpr umane si manifestarea lor sociala, reprezentantii lor sustin sistemul opus justificandu-l ca unica posibilitate. Aceasta justificare este o tradare la nivel profund. In numele valorilor se structureaza orice comunitate, au putere magnetica profunda Dar asa cum in numele lui Dumnezeu sau altor valori au fost arsi pe rug oameni sau izolati prin gulaguri, astazi in numele unor valori necorporalizate social sunt reprimate orice incercari de corporalizare individuala prin comportamentul lor. Exemplul individual este periculos , poate fi urmat. Nu cunosc pe scena publica astfel de exemple, insa in particular sau cunoastere directa cunosc milioane de exemple nepromovate in massmedia ocupata de stirile groazei de la ora 17 sau manipularii aceleiasi cunoasteri ale ruinei umanitatii , 'cantecul de lebeda" al inselaciunii.
Exceptiile nu intaresc regula ci deschide orizontul perceptiei inteligente care conduce elegant existenta individului si societatii sale .Individul uman nu poate fi "facut", (daca este facut nu mai este uman), insa societatea este facerea sa. "In limbajul" tradarii se utilizeaza frecvent stereotipe de genul "omul lui cutare", "te-am facut om", etc. si releva natura lor si inexistenta 'omului" ca valoare recunoscuta..
Aceste conwsideratii nu promoveaza un model comportamental ci responsabilitatea individuala a comportamentului ca raspuns inteligent al valorilor uamane exprimate punctual in circumstante. Se afirma ca suma calitatilor si defectelor este aceeasi depinde de fiecare ce alege sa exprime punctual. Nu putem personifica defectele sau calitatile dar alegerile punctuale in circumstante genereaza o modalitate remanenta comportamentala pe care fiecare individ poate gestiona inteligent.Asta nu exclude greselile ca sa idelizam inutil generand asteptari neonorate idolatrizand pe cineva , ci implica autocorectia lor. Cand un individ uman are indrazneala autocorectiei , evolueaza personal si social prin merit. Incrancenarea ambitiilor de orice fel demonstrativ sau justificativ releva inexistenta autocorectiei si falsitatea statusului social al personajului respectiv. Fara indrazneala, curaj, adevar nu exista in exprimare sociala.
Dar cum problematica societatii il absoarbe vicleana folosindu-i energia, actualizarea ei dubleaza actualitatea colectiva dandu-i constienta miscarilor sale. Cel putin asta mi-am propus abordand angajat si responsabil tema coruptiei.
Orice infractiune este efectul enei ingradiri legislative a activitatii in societate. Proprortional cu numarul ingradirilor creste numarul infractiunilor. De aceea batalia pe " legile justitiei" este atat de acerba. Unii vor sa discrimineze altii sa incrimineze. Subiectul coruptiei cu efectele ei dizgratioase este o tema falsa. Coruptia asa cum este vazuta este doar un efect, un efect al unei miscari launtrice din campul constiintei noastre. Care ar fi miscarea mintii sau atentiei care genereaza acest efect denumit "coruptie endemica?
Daca pornim din inceput sau de la noi insine, ni se releva acest comportament ca rutina, modalitate istorica impersonala, iar catalogarea de infractiune a intervenit doar cand reprezentantii unei structuri organizationale erau incurcati in interesele lor de acest comportament . Pozitia privilegiului de reprezentant este aceea de a stabili regulile comportamentului in comunitate, sau ingradirii liberei expresii sociale a comunitatii. Un exemplu de comportament care nu este considerat coruptie desi este acelasi comportament, este acela in care atunci cand mergi in vizita sau in domeniul vital al cuiva te simti dator sa mergi cu un cadou, o floare, etc, iar cel care te primeste se simte dator sa-ti ofere ceva la plecare, sa nu pleci cu mana goala cum se spune. Orice interactiune lucrativa sau distractiva dintre oameni implica darul, cu semnificatia recunoasterii si aprecierii reciproce a statusului si potentialului celor implicati precum si a potentialul interactiunii lor pentru un castig sau dezvoltare reciproca. Se statueaza cutumic ca a primi este precedat de a darui; daruiai si primeai, primeai si daruiai, iar reciprocitatea era tabu-ul interactiunilor, " schimburilor corecte' , avantajul reciproc ca amplificarea potentialelpr sociale ale celor care interactionau. Nici un sistem social reglementat ,fie comunist, fie capitalist sau altfel nu a reusit sa starpeasca aceasta cutuma. Ea se manifesta ca rutina subconstienta in mentalul colectiv ( ca sa folosesc un stereotip), ca obisnuinta. Aceasta obisnuinta devine infractiune cand este incalcata reciprocitatea, cand intervine tradarea acesteia sincrona cu conditionarea interactiunii firesti, cutumice. Indivizii umani in interactiune directa nu pot trada reciprocitatea pentru ca actiunile se desfasoara conform unei intelegeri ,unui pact unamim acceptat. Dupa cum te-ai inteles asa decurg consecintele interactiunii; nu mai poti acuza pe cineva pentru acordul dat.Daca te-ai pacalit suporti consecintele autoinselarii nu mai revendici vinovati si nu acuzi. Insa scoietatea de astazi si dintotdeauna ca strucutura si comportament in relatie cu indivizii ei ingradeste interactiunea directa promovand doar pe cea prin reprezentanti. Cu toata aceasta ingradire nu a reusit vreodata sa elimine interactiunea directa, umana. Oamenii se inteleg intre ei indiferent de statusul lor social si regulile sau retrictiile statusului respectiv sau fisa postului ca reprezentanti. Relatiile si relationarea interumana directa transced orice ingradire sau reglementare a lor. Asta este o evidenta ignorata si se insista pe o fatada institutionala reglementata a relatiilor. Relatiile instituitonale sunt o ipocrizie cultivata legislativ din evidentul motiv ca institutiile nu sunt fiinte si nu pot interactioana lucrativ, evolutiv ci doar rigid,robotic. Cand stai de vorba cu un intitutionalizat reprezentant ai impresia ca nu stai de vorba cu o fiinta umana ci cu un set de reguli cu care sub nici o forma nu poti stabili un acord lucrativ care sa deblocheze o situatie, doar ai varianta inconvenabila, inacceptabila a aservirii lor, situatie care exclude reciprocitatea. Desi se afirma ca arta negocierii conduce la dezvoltare reciproca, cu regulile, cu institutiile nu poti negocia. Atunci firesc faci apel la latura umana si daca reprezentantul nu este institutionalizat la propriu (are libertate de decizie), faci o intelegere din care sa castige fiecare si asta este denumita coruptie. Un italian afirma ca in Romania simte ca-si poate realiza proiectele tocmai pentru ca este corputie; in Italia era imposibil pentru ca toate variantele de afaceri erau ocupate si conservate ca domenii ale catorva care nu permiteau noi intrusi sau jucatori. Acolo coruptia era endemica pentru ca se rigidizase ca structura exclusivista Unde nu e coruptie , coruptia a castigat batalia cu colectivitatea si evident este ascunsa perceptiei colective asemenea cum o identificare se ascunde in faptele sale cu care te confunzi Cand te confunzi cu coruptia aceasta dispare din campul individului ca perceptie a miscarii sale, esti acea miscare. Miscarea este launtrica nu la vedere, este actiune nu reactie. Coruptia endemica exclude reciprocitatea si negocierea Este instrumentul sau modalitatea mentala a oricarei tiranii sau tiran. Tirania legii tot tiranie este. De ce ne miram ca si justitiarii sunt corupti sau coruptibili? Evidenta necesitate a legiferarii intr-o colectivitate pentru a o transforma in comunitate implica inteligenta . Cand sunt multe legi, societate nu functioneaza, comunitate nu exista si daca nu, conflictele abunda. Natura insasi este expresia unei legiferari, legea unica a vietii / existenrtei care este o evidenta functionala. Cele mai vii comunitati sunt expresia celor mai putine legiferari; In istorie este cunoscuta inflorirea societatilor care se structurau pe 8 legi , exprimari ale constiintei comunitatii ca samnta. Cele 8 legi erau atat de clare si pe intelesul tuturor ca aveau acordul implicit al intregii societati. Orice incalcare a legilor aveau drept consecinta nu pedepsirea ci excluderea din comunitate, daca nu afectau viata indivudului comunitar. Dar acest gen de comunitate infloritoare era tinta lacomiei si talhariei vecinatatilor ei. Apararea comunitatii a condus la cresterea nr. de legiferari si ingradiri asiguratoare ale sigurantei colective in fata perversitatii strategiilor dusmanoase ascunse de acaparare a rezultatelor efortului comunitatii, in fata exodului si invaziilor, a oricaror actiuni invazive si astfel s-a mers pe drumul pierderii simtamantului comunitar si odata cu el a intelegerii sensului si necesitatii legii care a devenit constrangere.
Societate din comunitate a ajuns o aglomerare de indivizi cu interese strict personale motivati de acaparea resurselor colective Instrumentarea organizationala acestui interes a devenit ceea ce numim statul. Este aparent logica ideea conform carei respectarea legii de catre toti este motorul societatii dar, in masura in care individul poate si sa o faca, este in puterea lui. Daca ar fi asa de ce am avea nevoie de avocati? Utopia asta este atat de evidenta incat nu o crede nimeni. Evident individul nu poate respecta legile fie datorita nr. lor, fie irationalitatii lor, fie ocultarii lor, dar in esenta nu le poate respecta pentru ca nu vede functionalitatea lor in sensul aspiratiilor sale lucrative, le percepe doar ca ingradiri care-l blocheaza social, care-i dau de lucru in scopuri straine intereselor lui, lucru care nu i-l plateste statul, munca in zadar. Daca observam cat munceste un om pentru situatii, evidente, raportari, plati de taxe, oferte, etc, timpul care costa bani dar nu-l plateste statul pentru stat la coada institutiilor lui, etc, de ce ne-am mai mira ca este constrans sa gaseasca solutionari rapide pe alte cai, cele ale inselarii statutlui si legilor lui care-l sufoca? Societatea a ajuns un camp de batalie dintre stat si membrii sai in care chiar reprezentantii statului sunt impotriva lui si consens cu ceilalti membri; Ipocrizia si minciuna, dezinformarea si manipularea sunt fundatia statutului de preprezentant al statului sau demnitarului. El insusi vede irationalitatea si superficialitatea fatadei , vede ca daca vrea sa faca ceva realmente functional ca si coordonare responsabila , fidela reglementarilor, va fi alungat, demonizat, indepartat si izolat din jocul ipocriziei maxime a privilegiului . "Omul de stat" nu poate exista pentru ca nici un om nu poate fi crud pana la capat pierzandu-si umanul. Daca apare unul, el este expresia a altceva decat a statului, este expresia simtamantului comunitatii, empatic cu ea, pune interesul comunitatii deasupra nevoilor de imagine si statut istoric, el va reforma statul si nu se va aservi ipocriziei structurale, va scoate adevarul la suprafata iar gunoiele se lasa la fund. Asa cum Cristos a facut, asemenea va fi crucificat de reprezentantii statului, simple marionete in slujba unor interese ignorate ca dusmanoase comunitatii..
Statul este captiv, dar cei care-l folosesc nu sunt reprezentantii lui, ei insisi captivi statului .
Sa exploram sursele , izvoarele coruptiei ca infractiune; Care este miscarea ale carei efecte sunt denumite infractiune, coruptie? Ca orice miscare lucrativa in colectivitati nu este "la vedere", este launtrica si lucreaza in fiecare membru al colectivitatii respective.
In perceptia mea este evidenta acea miscare psihologica si este denumita tradare; tradarea sinelui, tradarea afiului sau, tradarea prietenilor, tradarea oricarui fel de relatie, tradarea credintei sau valorilor umane, tradarea natiei, insemnelor ei, limbii, tarii si a statului ca instrument comunitar, tradarea comuniunii existentiale umane si planetare, universale. tradarea ca miscare in constiinta face posibila toate aceste structuri infractionale a ipocriziei in raport cu indreptatile aspiratii a fiintelor umane. Solutia pe care aceasta structura infractionala o reprezinta, in oglinda aspiratiilor fiintelor este solutia absurda, sugestie negativa , incongruenta cu aspiratiile , nu poate conduce la exprimarea lor obiectiva lucrativa in comunitatea umana sau la corporalizarea sociala a acestora. Cun sa relev ce inseamna tradarea , care este miscarea ei ignorata daca nu printr-un exemplu arhicunoscut dar poate neinteles inca; Exemplu tradarii lui sf,Petru. El afirma credinta lui Cristos , nivelul claritatii si inteligentei perceptiei sale si a iubirii, iar in clipa probarii acestei afirmatii, teama l-a constrans sa spuna ca nu este impreuna cu ucenicii ca nu-l cunoaste pe Isus. Pe Isus a tradat? Sau propriul sine si consecintele tradarii lui o suportam si astazi. Isus Cristos nu poate fi tradat, nu si-a tradat sinele si ipocrizia superstitiilor si afirmatiilor de dragoste, promisiunilor iresponsabile releva tradarea sinelui fiecarui credincios bigot. Orice autoafirmare, sau afirmatie este urmata de probarea ei asa cum insusi Isus a fost probat de propriul sine, cunoscutele ispitiri. Nu trebuieste sa punem in gura altuia ceea ce noi am afirmat ci sa ne asumam afirmatia altfel suntem tradatorii ei. Mai putem minti daca am fi constienti ca tradarea sinelui are consecinte ? (Se spune ca Dumnezeu nu da cu parul si gura bate curu- miscarea asta nu se vede dar tradare este ) Libertatea fara responsabilitate ca har este doar tradare si libertinaj iar asteptarile fericiii si gratiei divine sunt nemotivate. Cu ce umple faptic "golul launtric" ce duce fiecare cu el este propria resposabilitate: nu ne putem justifica cu ceilalti ca nu este a lor ;responsabilitatea este un har nu o idee, o dinamica punctuala nu o rutina , traire nu impresie ci amprenta .Fiecare sa-si releveze miscarea tradarii ca verb universal al negarii de sine. Tradarea sinelui este sursa coruptiei ca infrcatiune bazica. Daca nu tradezi sinele propriu , esti pedepsit de aglomerarea tradatorilor, esti dusmanul lor, le oglindesti ipocrizia si cruzimea pe care nu vor in nici un chip sa se recunoasca , sa-si recunoasca faptele. Din fericire astazi daca nu ranim orgoliile lor putem trai impacati cu noi insine. Miscarea tradarii din constiinta este dusmanul, prost/situarea in campul constiintei noastre, prostitutia evidenta. politica, economica,etc. Vestea buna pentru fiecare este ca nu exista nici o forta care sa se opuna schimbarii pozitiei in campul constiintei si pozitia originii este libera pentru fiecare. Din aceasta evidenta se naste simtamantul asteptarii, iubirii sau a altceva,, suntem asteptati si percepem asteptarea sinelui sa revenim in locul originial fiecaruia si sa-l corporalizam exprimandu-l individual si social, calea unicitatii fiintiale a trairii
Poate ca este folositor sa mai relevam 'institutionalizarea asteptarilor neonorate", SRL-urile manifestatiilor, revoltelor, rascoalelor, revolutiiilor, calomniatorilor profesionisti,.etc. Evident ca sunt manifestarile unei presiuni asupra oamenilor nu a institutiilor. Evident ca sistemul coruptiei lucreaza prin tradari/delatiuni, santaje si constrangeri de orice fel pentru ca nu este un sistem natural ( naturala este economia neagra a intelegerilor interpersonale). Ne intrebam cine sunt proprietarii acestor srl-uri de mai sus ale caror interese slujesc prin conflict? In nici un caz vreun inters comunitar sau national sau alte bla-blauri! Bla-blaurile sunt praful aruncat in ochii naivilor ca nu cumva sa vada si inteleaga miscarea tradarii. Mai dureros este ca printre anagajatii srl-urilor respective sunt si inocenti care lucreaza gratis si ca tocmai ei dau cea mai mare putere srl-urilor. Inocenta este creativa dar pusa jn slujba oricui fara discernamat , fara distinctie si decenta, seamana cu puterea vointei canalizata sa lucreze impotriva sinelui, tot tradare se chiama iar justificarea naivitatii nu foloseste sinele ci intareste tradarea propriului sine. Adevarata revolutie este launtrica, adica o evolutie noua in constienta si manifestarile vointei, un comportament inteligent care conduce la a trai impacat cu sinele tau inocent si sa vezi in inocenta o comoara mai mare decat toate comorile pamantului pe care esti responsabil sa protejezi si gestionezi cu intelepciune. In fapt falsa innocenta este o exaltare emotionala, ( onanie emotionala), o ideatie comparativa, o reactie fata de adevarul innocentei asa cum este ea, dragoste fara exigente. ( sunt fericit ca existi nu mai conteaza cum). Daca ati avut un vis candva si ati uitat de el si brusc va treziti fata in fata cu visul vostru implinit care ar fi reactia voastra emotionala?
Tradatorii sinelui se intalnesc cu visul lor indeplinit si se revolta impotriva lui nerecunoscandu-l si autointitulandu-se anticorupti. Coruptia anticoruptiei. O recunoastere este o cunoastere si intoarcere la sine de unde se poate activa sau nu manipularea altei cunoasteri care sa reflecte spiritul afirmat si anume al comuniunii existentiale si unitatii de actiune ale acordului. Valorile umanitatii indiferent cum sunt denumite, crestine, budiste , musulmane, ebraice, etc, sunt punctele de intalnire , de apropiere intre oameni si paradoxul existentei implica coroborarea si colaborarea lor. Nu cunosc ca tradarea si efectele ei , coruptia sau infractionalitatea economica sa fie considerate valori umane . Desi majoritatea unei populatii aspira la intruparea valorilpr umane si manifestarea lor sociala, reprezentantii lor sustin sistemul opus justificandu-l ca unica posibilitate. Aceasta justificare este o tradare la nivel profund. In numele valorilor se structureaza orice comunitate, au putere magnetica profunda Dar asa cum in numele lui Dumnezeu sau altor valori au fost arsi pe rug oameni sau izolati prin gulaguri, astazi in numele unor valori necorporalizate social sunt reprimate orice incercari de corporalizare individuala prin comportamentul lor. Exemplul individual este periculos , poate fi urmat. Nu cunosc pe scena publica astfel de exemple, insa in particular sau cunoastere directa cunosc milioane de exemple nepromovate in massmedia ocupata de stirile groazei de la ora 17 sau manipularii aceleiasi cunoasteri ale ruinei umanitatii , 'cantecul de lebeda" al inselaciunii.
Exceptiile nu intaresc regula ci deschide orizontul perceptiei inteligente care conduce elegant existenta individului si societatii sale .Individul uman nu poate fi "facut", (daca este facut nu mai este uman), insa societatea este facerea sa. "In limbajul" tradarii se utilizeaza frecvent stereotipe de genul "omul lui cutare", "te-am facut om", etc. si releva natura lor si inexistenta 'omului" ca valoare recunoscuta..
Aceste conwsideratii nu promoveaza un model comportamental ci responsabilitatea individuala a comportamentului ca raspuns inteligent al valorilor uamane exprimate punctual in circumstante. Se afirma ca suma calitatilor si defectelor este aceeasi depinde de fiecare ce alege sa exprime punctual. Nu putem personifica defectele sau calitatile dar alegerile punctuale in circumstante genereaza o modalitate remanenta comportamentala pe care fiecare individ poate gestiona inteligent.Asta nu exclude greselile ca sa idelizam inutil generand asteptari neonorate idolatrizand pe cineva , ci implica autocorectia lor. Cand un individ uman are indrazneala autocorectiei , evolueaza personal si social prin merit. Incrancenarea ambitiilor de orice fel demonstrativ sau justificativ releva inexistenta autocorectiei si falsitatea statusului social al personajului respectiv. Fara indrazneala, curaj, adevar nu exista in exprimare sociala.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu