Credem intr-un rau cunosut cu usurinta si nu credem intr-un bine necunoscut.
Cand cunoastem binele, acesta "devine" rau. Astfel ne invartim in cercul consideratiilor descriptive si senzoriale care nu pot reflecta nici o intregime si prin urmare o fragmentam abstractizand in bine si rau, placut -neplacut, pozitiv- negativ, intunecat-luminos, constient-inconstient.Constiinta de rasa a binelui si raului este constiinta conditionarii, conditionare formala de catre adn si informala de judecatile dorintei care produc mintea care compara. Dorinta nu poate decat sa separe ceea ce trebuie de ceea ce nu trebuie si o astfel de activitate nu produce polarizari formale ci depolarizarile formelor. Polarizarea formei apartine atentiei si despre atentie nu vorbeste nimeni. De ce nu se vorbeste despre atentie ci doar se invoca?(maretiile se invoca) Evident nu este in domeniul consideratiilor exterioare si al judecatilor de valoare si non valoare, in domeniul galagiei launtrice. Dar invocarea atentiei releva obligativitatea prezentei sale fara de care domeniul galagiei nu ar exista. Exista doua situatii cand inceteaza galagia launtrica, cand vorbiti si cand sunteti atenti; in aceste doua situatii diferite si asemenea; in prima sunteti emitenti si in a doua receptati. Ca sa poti exprima ceva referitor la miscarile exterioare ale circumstantelor mai intai receptivitatea sau a asculta este obligatorie; aceasta stare de ascultare sau receptivitate releva faptul sau miscarea fata de care suntem recptivi prin cunoastere directa ,empatica. Odata cunoscut faptul, se poate decide atitudinea care stabileste relatia si ordinea dintre noi si faptul respectiv, sau raspunsul. Cunoasterea unui fapt nu conduce la o atitudine de raportare existenta sau nonexistenta lui. Atitudinea exclusivista in relatie cu faptele tale sau ale celorlalti, cu propria fiinta si cu celelalte, este produsul ignorarii si premeditarii sau dorintei. Premeditarea blocheaza orice comunicare; adica si asculturarea sau receptivitatea care ne permite cunosterea circumstantelor si miscarii lor cat si exprimarea adica raspunsurile pe care le dam circumstantelor existentiale punctuale in insiruirea lor incomprehensibila dorintei, sursa a premeditatrilor.(nu putem dori ceva ce nu cunostem si cunoastem separarea si exclusivismul). Orice om cu o minima autoreflectie a propriei gandiri sau dialog launtric recunoaste ca identificarea cu "realitatea sigura" a unor proiectii negative din gandirea sa este aproape simultana cu aparitia pe ecranul sau mental si recunoaste ca orice proiectie a unei perspective pozitive nu are nici o minima sansa de a fi credibila sau credinta; este suspicionata de neputinta obiectivarea in existenta sa a unei atari proiectii. Dar cand 'vine vorba de a auzi" in minte sau cu urechile despre groaznicile pericole pentru sanatate sau pierderea posesiunilor , nici o urma de indoiala nu apare; credem cu taria instantaneitatii si sincronicitatii adevarului unor astfel de perspective. Asta este experienta traita de noi, experienta mediocritatii degradante, a slabiciunii si conditionarii constiintei de rasa a binelui si raului in care, raul este credinta si binele speranta.Tot speram la bine si tot cu raul ne intalnim! Oricat ne-am autosugestiona pozitiv prin gandire tot ne trezim (ca si cand nu am fi acolo) in circumstante rele sau neplacute care contrazic sperantele si proiectiile lor pozitive. Oare nu putem percepe detasandu-ne ca nu exista gandire pozitiva si gandire negativa, ca gandirea este in totalitatea ei, ori pozitiva, ori negativa si sa deciem odata natura ei?(ori una, ori alta). Nu este folositor sa asociem gandirii sau gandului uman consideratii nascute din interpretarea emotionala subiectiva a ignorantei ordiniilor si armoniilor propriei existente. Judecata de buna sau rea este irelevanta; asemenea in domeniul informatiei judecata de adevarata sau mincinoasa. Observati ca o "minciuna" actioneaza ca si un "adevar" si ca un fals este activ asemenea unei originalitati. Caracteristica informatiilor nu se determina comparativ sau interpetativ functie de ce ne convine sau nu sa fie. Ceea ce este relevant pentru informatie este consecinta actiunilor ei si durata manifestarii ei. Distinctia este facuta de timp, "minciuna are picioare scurte". Efortul nostru pentru a fi sau spravietui sau deveni este "din puterea" unei minciuni si are picoare scurte , in medie vreo 70 de ani. Natura terestra si dinamica ei de sine statatoare nu are nevoie de efort a fi si pentru a supravietui si nici nu devine altceva decat este.Oare nu suntem inclusi ca existente in Adn-ul planetar, in natura si esenta existentei planetare? Oare este o intaplare ca raportul informatiilor cunoscute despre adn (20%functionale-20%pseudoinformatii; 60% adn necunoscut sau tacut), este un fel de constanta a cunoasterii referitoare la orice fiinta planetara?Nu vedem ca raporturile le stabilim si nu sunt realitati obiective ci doar abstracte? Ca acest 'abstract" ne modeleaza constiinta si natura intr-un holospatiu al propriilor consideratii exterioare?Faptul ca nu cunostem ce fac informatiile din acele 60% adn tacut-necunoscut insemna ca ele nu fac ceva, ca sunt inactive, sau ca ignoranta noastra este mai mare decat constiinta desriptiva?Ignoram mai mult decat respectam? Modul in care ne consideram si actionam releva faptul ca avem mare credinta si respectam cu asiduitate pseudoinformatiile care se opun informatiilor adn-functionale; altfel cum ne-am explica disfunctionalitatile fiziologice si sociale reverberate temporal cu ata efort individual si social? Increderea launtrica este aservita disfunctionalului reflectat prin gandire si apoi ne justificam cu obiectivitatea lui stiintifica. Stiinta este fapt concret nu consideratie despre fapte si interpretare arbitrara a lor dupa criteriul placerii si neplacerii convenabilului si neconvenabilului, comoditatii si greutatii. Consideram controlul existentei convenabil? Nu vedem ce energii risipim inutil in directia asta? Sensul existentei este conservarea controlului efemer obtinut ? daca ar fi asa, efortul ar inceta, ceea ce am controlat am mai controla- fara efort Dar dupa cum evidentele releva cand controlul inceteaza , inceteaza si comoditatile obtinute sau asa numitele privilegii personale sau de grup.Doar obisnuinta este fara efort si recunoastem ca obisnuinta este conditionarea pseudocredintei sau falsitatilor din adn prinrezultatele manipularii ei- vulnerabilitatea.Controlul nu este un scop in viata ; daca ar fi asa cei care controleaza ar fi nemuritori ,invers de cum releva evidentele; "cine isi apara viata o pierde" Bigotismul si dualitatea fragmentarii gandirii genereaza imagini opuse a ce trebuie si ce nu care se sustin si justifica reciproc iar in cercul lor vicios ne consumam existentele. Nu afirm ca ar trebui sa ne complacem intr-o existenta vegetativa pentru ca asta facem desi credem altceva. Acum suntem indiferenti la propria existenta impofida efortului pe care-l facem pentru a o implini; efortul insusi este indiferenta din moment ce ii ignoram rezultatele.Nu afirm ca nu trebuie sa facem efort ci ca ne putem cnaliza energiile vointei in directii nexplorate ale exprimarii. A ne exprima fiinta asa cum este ea in originalul structurii sale spirituale inseamna maxim de intensitate si dinamica a trairii a existentei; mediocritatea rutinelor modelate de interese meschine, violente si brutalitatea dorintei arbitrare este un comportament vegetativ, de visare cu ochii deschisi si inconstient de caracterul sau degradant prin inchipuirea inchipuirii umane. Daca nu mai excludem impartind gandurile in bune si rele , vom percepe mesaul lor si vom delibera detasati calea pe care vom urma sa parcurgem. Gandul informatie nerespectata este o 'belea' care perturba gandirea dar daca asculti mesajul sau vei descoperii o conducere ireprosabila in existenta. Dar cum sa asculti cand te soperii de ganduri? Cum sa asculti cand interpretezi si respingi ce nu-ti convine? Cum sa asculti cand ce asculti nu este ce iti doresti sau cum ti-ai place sa fie? Dar daca nu iti place ce este sau se proiecteaza a fi in perspectiva ca circumstanta insemna ca nu exista???In loc sa actionam si sa luam decizii in realiatea punctuala a circumstantelor proprii asteptam si speram intr-o imagine "pozitiva a placutului" si maretiei personale? Sau doar ne amagim singuri asteptand ca o utopie mangaietoare si calduta, placuta si atragatoare sa ne fure din mizeria pe care o producem asteptand utopia, precum Cleana Cosanzeana pe Fat Frumos calare pe o limuzina alba ca sa o elibbereze din castelul zmeului? Se pare ca Zmeul in castelul lui a biruit pe Fat Frumos si Ileana asteapta aspeptarea; Zmeul este metafora autoizolarii de viata si existenta, teama de viata sau atasamentul de moartea vazuta ca ceva exterior si strain. Cel mai comod este sa fii mort, toata lumea te vorbeste numai de bine, nu mai mergi la munca si nu ti se cere ceva. Nu mai ma mir ca sunt atatia sinucigasi care fug in moarte de mizeriile existentei. Nu exclud mizeriile si nu am ceva impotriva lor, dar nu sunt inacord cu asocierea lor existentei. Numai marchetingul este specialist in asocierea motocicletelor cu fundurile si picioarele femeilor ca rasplata , in asocieri de lucruri si forme care nu au nimic comun in afara asocierii ca speranta si promisiune. Gandirea primitiva este gandirea care asociaza imaginea cu placerea si astfel infloreste pornografia ilustratiilor" pentru barbati' si epuizarea "barbatiei" care nu au existat in asociere dar sperau sa fie. Asocierea nepotrivita este si grija parintilor pentru copii lor dar ce folos cand copii doar ce este nepotrivit le produce iluzia propriei lor libertati cand deja au fost aserviti unor modele cu carese confunda si identifica. Cand un copil se revolta impotriva unei constrangeri este semn clar ca este constrans deja de ceva ce ii place, nu are constienta libertatii decat prin prisma revoltei cand este deja obiectul placerii si intereselor care-l transforma in marioneta. Asa ca nu poti vorbi de funie in casa spanzuratului, de libertate in inchisoare si de dragoste in casa placerilor; daca o faci nimeni nu te va auz; ba da cineva te va auzi, peretii daca nu te auzi pe tine insuti..
Cand cunoastem binele, acesta "devine" rau. Astfel ne invartim in cercul consideratiilor descriptive si senzoriale care nu pot reflecta nici o intregime si prin urmare o fragmentam abstractizand in bine si rau, placut -neplacut, pozitiv- negativ, intunecat-luminos, constient-inconstient.Constiinta de rasa a binelui si raului este constiinta conditionarii, conditionare formala de catre adn si informala de judecatile dorintei care produc mintea care compara. Dorinta nu poate decat sa separe ceea ce trebuie de ceea ce nu trebuie si o astfel de activitate nu produce polarizari formale ci depolarizarile formelor. Polarizarea formei apartine atentiei si despre atentie nu vorbeste nimeni. De ce nu se vorbeste despre atentie ci doar se invoca?(maretiile se invoca) Evident nu este in domeniul consideratiilor exterioare si al judecatilor de valoare si non valoare, in domeniul galagiei launtrice. Dar invocarea atentiei releva obligativitatea prezentei sale fara de care domeniul galagiei nu ar exista. Exista doua situatii cand inceteaza galagia launtrica, cand vorbiti si cand sunteti atenti; in aceste doua situatii diferite si asemenea; in prima sunteti emitenti si in a doua receptati. Ca sa poti exprima ceva referitor la miscarile exterioare ale circumstantelor mai intai receptivitatea sau a asculta este obligatorie; aceasta stare de ascultare sau receptivitate releva faptul sau miscarea fata de care suntem recptivi prin cunoastere directa ,empatica. Odata cunoscut faptul, se poate decide atitudinea care stabileste relatia si ordinea dintre noi si faptul respectiv, sau raspunsul. Cunoasterea unui fapt nu conduce la o atitudine de raportare existenta sau nonexistenta lui. Atitudinea exclusivista in relatie cu faptele tale sau ale celorlalti, cu propria fiinta si cu celelalte, este produsul ignorarii si premeditarii sau dorintei. Premeditarea blocheaza orice comunicare; adica si asculturarea sau receptivitatea care ne permite cunosterea circumstantelor si miscarii lor cat si exprimarea adica raspunsurile pe care le dam circumstantelor existentiale punctuale in insiruirea lor incomprehensibila dorintei, sursa a premeditatrilor.(nu putem dori ceva ce nu cunostem si cunoastem separarea si exclusivismul). Orice om cu o minima autoreflectie a propriei gandiri sau dialog launtric recunoaste ca identificarea cu "realitatea sigura" a unor proiectii negative din gandirea sa este aproape simultana cu aparitia pe ecranul sau mental si recunoaste ca orice proiectie a unei perspective pozitive nu are nici o minima sansa de a fi credibila sau credinta; este suspicionata de neputinta obiectivarea in existenta sa a unei atari proiectii. Dar cand 'vine vorba de a auzi" in minte sau cu urechile despre groaznicile pericole pentru sanatate sau pierderea posesiunilor , nici o urma de indoiala nu apare; credem cu taria instantaneitatii si sincronicitatii adevarului unor astfel de perspective. Asta este experienta traita de noi, experienta mediocritatii degradante, a slabiciunii si conditionarii constiintei de rasa a binelui si raului in care, raul este credinta si binele speranta.Tot speram la bine si tot cu raul ne intalnim! Oricat ne-am autosugestiona pozitiv prin gandire tot ne trezim (ca si cand nu am fi acolo) in circumstante rele sau neplacute care contrazic sperantele si proiectiile lor pozitive. Oare nu putem percepe detasandu-ne ca nu exista gandire pozitiva si gandire negativa, ca gandirea este in totalitatea ei, ori pozitiva, ori negativa si sa deciem odata natura ei?(ori una, ori alta). Nu este folositor sa asociem gandirii sau gandului uman consideratii nascute din interpretarea emotionala subiectiva a ignorantei ordiniilor si armoniilor propriei existente. Judecata de buna sau rea este irelevanta; asemenea in domeniul informatiei judecata de adevarata sau mincinoasa. Observati ca o "minciuna" actioneaza ca si un "adevar" si ca un fals este activ asemenea unei originalitati. Caracteristica informatiilor nu se determina comparativ sau interpetativ functie de ce ne convine sau nu sa fie. Ceea ce este relevant pentru informatie este consecinta actiunilor ei si durata manifestarii ei. Distinctia este facuta de timp, "minciuna are picioare scurte". Efortul nostru pentru a fi sau spravietui sau deveni este "din puterea" unei minciuni si are picoare scurte , in medie vreo 70 de ani. Natura terestra si dinamica ei de sine statatoare nu are nevoie de efort a fi si pentru a supravietui si nici nu devine altceva decat este.Oare nu suntem inclusi ca existente in Adn-ul planetar, in natura si esenta existentei planetare? Oare este o intaplare ca raportul informatiilor cunoscute despre adn (20%functionale-20%pseudoinformatii; 60% adn necunoscut sau tacut), este un fel de constanta a cunoasterii referitoare la orice fiinta planetara?Nu vedem ca raporturile le stabilim si nu sunt realitati obiective ci doar abstracte? Ca acest 'abstract" ne modeleaza constiinta si natura intr-un holospatiu al propriilor consideratii exterioare?Faptul ca nu cunostem ce fac informatiile din acele 60% adn tacut-necunoscut insemna ca ele nu fac ceva, ca sunt inactive, sau ca ignoranta noastra este mai mare decat constiinta desriptiva?Ignoram mai mult decat respectam? Modul in care ne consideram si actionam releva faptul ca avem mare credinta si respectam cu asiduitate pseudoinformatiile care se opun informatiilor adn-functionale; altfel cum ne-am explica disfunctionalitatile fiziologice si sociale reverberate temporal cu ata efort individual si social? Increderea launtrica este aservita disfunctionalului reflectat prin gandire si apoi ne justificam cu obiectivitatea lui stiintifica. Stiinta este fapt concret nu consideratie despre fapte si interpretare arbitrara a lor dupa criteriul placerii si neplacerii convenabilului si neconvenabilului, comoditatii si greutatii. Consideram controlul existentei convenabil? Nu vedem ce energii risipim inutil in directia asta? Sensul existentei este conservarea controlului efemer obtinut ? daca ar fi asa, efortul ar inceta, ceea ce am controlat am mai controla- fara efort Dar dupa cum evidentele releva cand controlul inceteaza , inceteaza si comoditatile obtinute sau asa numitele privilegii personale sau de grup.Doar obisnuinta este fara efort si recunoastem ca obisnuinta este conditionarea pseudocredintei sau falsitatilor din adn prinrezultatele manipularii ei- vulnerabilitatea.Controlul nu este un scop in viata ; daca ar fi asa cei care controleaza ar fi nemuritori ,invers de cum releva evidentele; "cine isi apara viata o pierde" Bigotismul si dualitatea fragmentarii gandirii genereaza imagini opuse a ce trebuie si ce nu care se sustin si justifica reciproc iar in cercul lor vicios ne consumam existentele. Nu afirm ca ar trebui sa ne complacem intr-o existenta vegetativa pentru ca asta facem desi credem altceva. Acum suntem indiferenti la propria existenta impofida efortului pe care-l facem pentru a o implini; efortul insusi este indiferenta din moment ce ii ignoram rezultatele.Nu afirm ca nu trebuie sa facem efort ci ca ne putem cnaliza energiile vointei in directii nexplorate ale exprimarii. A ne exprima fiinta asa cum este ea in originalul structurii sale spirituale inseamna maxim de intensitate si dinamica a trairii a existentei; mediocritatea rutinelor modelate de interese meschine, violente si brutalitatea dorintei arbitrare este un comportament vegetativ, de visare cu ochii deschisi si inconstient de caracterul sau degradant prin inchipuirea inchipuirii umane. Daca nu mai excludem impartind gandurile in bune si rele , vom percepe mesaul lor si vom delibera detasati calea pe care vom urma sa parcurgem. Gandul informatie nerespectata este o 'belea' care perturba gandirea dar daca asculti mesajul sau vei descoperii o conducere ireprosabila in existenta. Dar cum sa asculti cand te soperii de ganduri? Cum sa asculti cand interpretezi si respingi ce nu-ti convine? Cum sa asculti cand ce asculti nu este ce iti doresti sau cum ti-ai place sa fie? Dar daca nu iti place ce este sau se proiecteaza a fi in perspectiva ca circumstanta insemna ca nu exista???In loc sa actionam si sa luam decizii in realiatea punctuala a circumstantelor proprii asteptam si speram intr-o imagine "pozitiva a placutului" si maretiei personale? Sau doar ne amagim singuri asteptand ca o utopie mangaietoare si calduta, placuta si atragatoare sa ne fure din mizeria pe care o producem asteptand utopia, precum Cleana Cosanzeana pe Fat Frumos calare pe o limuzina alba ca sa o elibbereze din castelul zmeului? Se pare ca Zmeul in castelul lui a biruit pe Fat Frumos si Ileana asteapta aspeptarea; Zmeul este metafora autoizolarii de viata si existenta, teama de viata sau atasamentul de moartea vazuta ca ceva exterior si strain. Cel mai comod este sa fii mort, toata lumea te vorbeste numai de bine, nu mai mergi la munca si nu ti se cere ceva. Nu mai ma mir ca sunt atatia sinucigasi care fug in moarte de mizeriile existentei. Nu exclud mizeriile si nu am ceva impotriva lor, dar nu sunt inacord cu asocierea lor existentei. Numai marchetingul este specialist in asocierea motocicletelor cu fundurile si picioarele femeilor ca rasplata , in asocieri de lucruri si forme care nu au nimic comun in afara asocierii ca speranta si promisiune. Gandirea primitiva este gandirea care asociaza imaginea cu placerea si astfel infloreste pornografia ilustratiilor" pentru barbati' si epuizarea "barbatiei" care nu au existat in asociere dar sperau sa fie. Asocierea nepotrivita este si grija parintilor pentru copii lor dar ce folos cand copii doar ce este nepotrivit le produce iluzia propriei lor libertati cand deja au fost aserviti unor modele cu carese confunda si identifica. Cand un copil se revolta impotriva unei constrangeri este semn clar ca este constrans deja de ceva ce ii place, nu are constienta libertatii decat prin prisma revoltei cand este deja obiectul placerii si intereselor care-l transforma in marioneta. Asa ca nu poti vorbi de funie in casa spanzuratului, de libertate in inchisoare si de dragoste in casa placerilor; daca o faci nimeni nu te va auz; ba da cineva te va auzi, peretii daca nu te auzi pe tine insuti..
Postări
Eu te aud.,. chair daca nu sunt in totalitate de acord cu ceea ce spui... insa imi da de gandit :))
RăspundețiȘtergere