"OM" este un cuvant si cuvantul o imagine, o viziune. Fiecarui cuvant i se asociaza o actiune, o miscare, un verb, este un verb substantivat; universalitatea verbului este evidenta si se constituie intr-o imagine-loc in care ne manifestam, in circumstanta existentiala in care reactionam judecand sau rationand, interpretand si modeland circumstanta.
Este o perceptie intelectuala implicita si ignorata ('un begraund") la care ne raportam comparativ, disponibili sau indisponibili la diferitele ei elemente structurale determinate de bagajul imens de consideratii gandite asociate cuvantului /verb universal, sau reflexia gandirii pe tema manifestarilor istorice ale lui. Cei care au constiinta inceputului cuvantului cunosc ca el este nascut de "sunetul respiratiei auzit launtric": sO-haM, sunetul inspiratiei si expiratiei corporale care s-a diversificat cultural in expresie exterioara a sunetului AUM Inceputul existentei corporale este evidentiat prin respiratie, la nastere inceputul respiratiei este confirmarea vietii corpului respectiv ,la moarte incetarea respiratiei este semnul incetarii existentei corporale. "Cel care ma respira" este constiinta vietii corporale ,'sunt viata si corpul ma respira INTRAND IN EXISTENTA SA" Astefel respiratia este principalul fenomen al carui ritm stabileste ritmul cardiac intr-un raport de 4. Ritmul respiratiei este influentat psihologic de stres si fiziologic de efortul fizic. Sentimentul izolarii sau este sursa stresului si depresivii resping viata, au tendite sinucigase. La efort fizic sustinut, ritmul respiratiei se adapteaza si se ajunge ca el sa fie relativ constant si armonios in conditii de efort in cazul sportivilor. Respiratia este esentiala in stabilizarea nivelului de energie corporala. Se spune ca fiecare fiinta pamanteasca are acelasi nr. de respiratii dealungul existentei sale , acest nr. fiind o constanta terestra ,iar lungimea temporala a existentei fiind determinata de vrecventa respiratiei pe durata unui ciclu solar terestru. Nu am verificat aceasta informatie, dar este stiintific cunoscut faptul ca intre durata de viata a unei fiinte omenesti si a unui sobolan este un rapot de 12. Desigur statistica unei medii care face ca soarecii, sobolanii sa fie cobaii experientelor care sa releve efectele lor aspura oamenilor , efecte care sunt relevate pe parcusul a 12 ani si care in cazul oamenilor se vor manifesta in jurul varstei de 60 de ani. Am experimentat libertatea mea fata de respiratie si nu am reusit decat sa incetinesc ritmul ei la cca 3/5 minute ceea ce imi dadea un fel de simtamant al unei respiratii profunde care suplinea incetinirea respiratiei fizice, respiratie pe as denumi-o reflectand simtamintele ca aspiratie /inspiratie profunda cu semnificatie spirituala. Respiratia ca fenomen al comuniunii de inceput al omului cu creatia nu poate fi oprit la nici un nivel si este bataia de inima universala care tine universul in existenta pe toate nivelurile dinamicii sale in care 'totul se inoieste in existenta". Aspiram lumina si emitem lumina amplificand astfel radiatia luminoasa corporala care la un anumit nivel al sau ne "face invizibili" marii majoritati si chiar si noua insine la un moment dat. Este dificil de recunoscut asta din moment ce in percetia nostra doar propriile dialoguri interioare sunt relevante si ne modeleaza circumstantele perceptive. Intelege fiecare ce doreste sau spre ce aspira sa inteleaga si intelegerea in sine este irelevanta in fata trairii si face trairea o "teorie", o abstarctie. "Trairea' nu poate fi descrisa simultan cu manifestarea sa curata ci doar "de apoi" si astfel punand greutatea existentei pe informatie/gandire reflexiva, noi ne pozitionam existential in "umbra trairii" in amintirea ei; ne hranim cu amintiri (informational si fizic- vrem sa mancam ce ne facea bunica, mama ca sa recuperam amintirea primei senzatii, a primului contact cu respectiva mancare, din pacate de nerepetat in ciuda eforturilor noastre datorita complexitatii trairii prezentei mamei, bunicii, a respiratiei lor spirituale si fizice, etc). Pentru noi traind in umbra trairii de la un moment dat in existenta si acest moment l-as asocia cu ceea ce vrea sa spuna 'caderea din rai" repetata clipa de clipa, este de neconceput faptul ca ceea ce cunoastem si asociem cuvantului/verb universal om, este doar o umbra a ceea ce faptul sau trairea/Om este in esenta sa; sau cum spun misticii adevarati, a ceea ce este omul si fiecare individ uman in constiinta lui Dumnezeu. Cum cuvintele noastre nu ne vor lasa sa descriem vreodata ceea ce Om este, ceea ce suntem fiecare, ne intoarcem la percetie si perceptie fara energie nu este, nu exista percetie fara Atentie. cand atentia este impartita in percetia noastra doar fragmente si izolare exista, lucruri separate si izolate unele de altele, percetia fragmentarii intregimii planetare care reflecta fragmentarea gandului sau fragmentarea reflecta prin gandire a propriilor constiinte. Intreb , poate fi constiinta fragmentata? evident ca nu si fragmentarea din percetie este o falsitate hipnotica autointretinuta prin gandirea ei. Ca urmare pentru a iesi din hipnoza cunoasterii psihologice pervertite, pervertite prin cinism si mercatilismul separarii iluzorii a unora de ceilalti, sa recunoastem ca Acestui cuvant Om cu care ne identificam fiecare teoretic in begraund i s-a asociat toate slabiciunile si calomniile cruzimii discriminarii lui. ore de ce este atat de respins acest verb universal om? Desigur ca asociindu-i toate rautatile si cruzimile calomniilor la adresa lui din exterior, toate faptele istorice ale cruzimii si degradarilor sau pacatelor nu ne mira respingerea lui. Insa asocierea acestor "calitati sau monstruozitati comportamentale" reflecta esenta sa? Ne consideram oameni si cel mai tare ne temem de oameni, ne luptam si aparam unii de altii violenta fiind cea mai buna aparare. In cultura vedica cuvantul Om era la inceputul fiecarei propozitii sau rostiri ca semn al ineceputului a tot ce este si ii era asociate semnificatia divinitatii sursa inepuizabila , perena. "OM MANI PADME HUM! rostit launtric este o recunoastere si mesaj telepatic a "Omule salut divitatea ta, divinitatea din tine"- salutand divinitatea ea raspunde divin- secretul modestiei nerostirii. Ca sa ne facem un reper a ceea ce omul este ca imagine putem incerca sa percepem ca maretia, plenitudinea si frumusetea pamantului este reflectarea formala a intregimii a ceea ce este omul, o imagine a maretiei si frumusetii plebitudinii constiintei si perceptiei sale nefragmentate de interpretari si judecati de valoare ierarhizante. Am sa firm ceva ce va puteti convirma prin traire ca daca intri in visul uneui om vei vedea o "gradina a raiului" dar nu poti cunoaste visatorul decat din exteriorul sau. in visul tau esti in gradina raiului dar visatorul traieste in iadul dezastrului interpretarilor emotionale descriptive a onsideratiilor exterioare. Visul sau intim reflecta frumusetea indescriptibila a ceea ce omul este si vedeti plenitudinea si frumusetea planetei asa cum este ea si recunoasteti visatorul in fiecare dintre fiii sai umani. Am folosit distinctia de "umani' pentru ca evidentele releva si existenta visatorilor de dezastre si apocalipse distructive ale frumusetii si plenitudinii omului si planetei sale. Nu pot descrie si nici nu vreau sa spun ce omul este ci doar ca este reflecatat in natura visului sau obiectivat in substantialitatea propriei energii ca planeta al carui corp existential este. Corpul uman si planeta se reflecta reciproc sunt de sine statatori. Nu stiu si nici nu vreau sa stiu ci sa traiesc aceste revelatii ale constiintei si adn-eului omenesc. Curaj ,indrazneste si traieste intensitatea comuniunii tale existentiale.
Este o perceptie intelectuala implicita si ignorata ('un begraund") la care ne raportam comparativ, disponibili sau indisponibili la diferitele ei elemente structurale determinate de bagajul imens de consideratii gandite asociate cuvantului /verb universal, sau reflexia gandirii pe tema manifestarilor istorice ale lui. Cei care au constiinta inceputului cuvantului cunosc ca el este nascut de "sunetul respiratiei auzit launtric": sO-haM, sunetul inspiratiei si expiratiei corporale care s-a diversificat cultural in expresie exterioara a sunetului AUM Inceputul existentei corporale este evidentiat prin respiratie, la nastere inceputul respiratiei este confirmarea vietii corpului respectiv ,la moarte incetarea respiratiei este semnul incetarii existentei corporale. "Cel care ma respira" este constiinta vietii corporale ,'sunt viata si corpul ma respira INTRAND IN EXISTENTA SA" Astefel respiratia este principalul fenomen al carui ritm stabileste ritmul cardiac intr-un raport de 4. Ritmul respiratiei este influentat psihologic de stres si fiziologic de efortul fizic. Sentimentul izolarii sau este sursa stresului si depresivii resping viata, au tendite sinucigase. La efort fizic sustinut, ritmul respiratiei se adapteaza si se ajunge ca el sa fie relativ constant si armonios in conditii de efort in cazul sportivilor. Respiratia este esentiala in stabilizarea nivelului de energie corporala. Se spune ca fiecare fiinta pamanteasca are acelasi nr. de respiratii dealungul existentei sale , acest nr. fiind o constanta terestra ,iar lungimea temporala a existentei fiind determinata de vrecventa respiratiei pe durata unui ciclu solar terestru. Nu am verificat aceasta informatie, dar este stiintific cunoscut faptul ca intre durata de viata a unei fiinte omenesti si a unui sobolan este un rapot de 12. Desigur statistica unei medii care face ca soarecii, sobolanii sa fie cobaii experientelor care sa releve efectele lor aspura oamenilor , efecte care sunt relevate pe parcusul a 12 ani si care in cazul oamenilor se vor manifesta in jurul varstei de 60 de ani. Am experimentat libertatea mea fata de respiratie si nu am reusit decat sa incetinesc ritmul ei la cca 3/5 minute ceea ce imi dadea un fel de simtamant al unei respiratii profunde care suplinea incetinirea respiratiei fizice, respiratie pe as denumi-o reflectand simtamintele ca aspiratie /inspiratie profunda cu semnificatie spirituala. Respiratia ca fenomen al comuniunii de inceput al omului cu creatia nu poate fi oprit la nici un nivel si este bataia de inima universala care tine universul in existenta pe toate nivelurile dinamicii sale in care 'totul se inoieste in existenta". Aspiram lumina si emitem lumina amplificand astfel radiatia luminoasa corporala care la un anumit nivel al sau ne "face invizibili" marii majoritati si chiar si noua insine la un moment dat. Este dificil de recunoscut asta din moment ce in percetia nostra doar propriile dialoguri interioare sunt relevante si ne modeleaza circumstantele perceptive. Intelege fiecare ce doreste sau spre ce aspira sa inteleaga si intelegerea in sine este irelevanta in fata trairii si face trairea o "teorie", o abstarctie. "Trairea' nu poate fi descrisa simultan cu manifestarea sa curata ci doar "de apoi" si astfel punand greutatea existentei pe informatie/gandire reflexiva, noi ne pozitionam existential in "umbra trairii" in amintirea ei; ne hranim cu amintiri (informational si fizic- vrem sa mancam ce ne facea bunica, mama ca sa recuperam amintirea primei senzatii, a primului contact cu respectiva mancare, din pacate de nerepetat in ciuda eforturilor noastre datorita complexitatii trairii prezentei mamei, bunicii, a respiratiei lor spirituale si fizice, etc). Pentru noi traind in umbra trairii de la un moment dat in existenta si acest moment l-as asocia cu ceea ce vrea sa spuna 'caderea din rai" repetata clipa de clipa, este de neconceput faptul ca ceea ce cunoastem si asociem cuvantului/verb universal om, este doar o umbra a ceea ce faptul sau trairea/Om este in esenta sa; sau cum spun misticii adevarati, a ceea ce este omul si fiecare individ uman in constiinta lui Dumnezeu. Cum cuvintele noastre nu ne vor lasa sa descriem vreodata ceea ce Om este, ceea ce suntem fiecare, ne intoarcem la percetie si perceptie fara energie nu este, nu exista percetie fara Atentie. cand atentia este impartita in percetia noastra doar fragmente si izolare exista, lucruri separate si izolate unele de altele, percetia fragmentarii intregimii planetare care reflecta fragmentarea gandului sau fragmentarea reflecta prin gandire a propriilor constiinte. Intreb , poate fi constiinta fragmentata? evident ca nu si fragmentarea din percetie este o falsitate hipnotica autointretinuta prin gandirea ei. Ca urmare pentru a iesi din hipnoza cunoasterii psihologice pervertite, pervertite prin cinism si mercatilismul separarii iluzorii a unora de ceilalti, sa recunoastem ca Acestui cuvant Om cu care ne identificam fiecare teoretic in begraund i s-a asociat toate slabiciunile si calomniile cruzimii discriminarii lui. ore de ce este atat de respins acest verb universal om? Desigur ca asociindu-i toate rautatile si cruzimile calomniilor la adresa lui din exterior, toate faptele istorice ale cruzimii si degradarilor sau pacatelor nu ne mira respingerea lui. Insa asocierea acestor "calitati sau monstruozitati comportamentale" reflecta esenta sa? Ne consideram oameni si cel mai tare ne temem de oameni, ne luptam si aparam unii de altii violenta fiind cea mai buna aparare. In cultura vedica cuvantul Om era la inceputul fiecarei propozitii sau rostiri ca semn al ineceputului a tot ce este si ii era asociate semnificatia divinitatii sursa inepuizabila , perena. "OM MANI PADME HUM! rostit launtric este o recunoastere si mesaj telepatic a "Omule salut divitatea ta, divinitatea din tine"- salutand divinitatea ea raspunde divin- secretul modestiei nerostirii. Ca sa ne facem un reper a ceea ce omul este ca imagine putem incerca sa percepem ca maretia, plenitudinea si frumusetea pamantului este reflectarea formala a intregimii a ceea ce este omul, o imagine a maretiei si frumusetii plebitudinii constiintei si perceptiei sale nefragmentate de interpretari si judecati de valoare ierarhizante. Am sa firm ceva ce va puteti convirma prin traire ca daca intri in visul uneui om vei vedea o "gradina a raiului" dar nu poti cunoaste visatorul decat din exteriorul sau. in visul tau esti in gradina raiului dar visatorul traieste in iadul dezastrului interpretarilor emotionale descriptive a onsideratiilor exterioare. Visul sau intim reflecta frumusetea indescriptibila a ceea ce omul este si vedeti plenitudinea si frumusetea planetei asa cum este ea si recunoasteti visatorul in fiecare dintre fiii sai umani. Am folosit distinctia de "umani' pentru ca evidentele releva si existenta visatorilor de dezastre si apocalipse distructive ale frumusetii si plenitudinii omului si planetei sale. Nu pot descrie si nici nu vreau sa spun ce omul este ci doar ca este reflecatat in natura visului sau obiectivat in substantialitatea propriei energii ca planeta al carui corp existential este. Corpul uman si planeta se reflecta reciproc sunt de sine statatori. Nu stiu si nici nu vreau sa stiu ci sa traiesc aceste revelatii ale constiintei si adn-eului omenesc. Curaj ,indrazneste si traieste intensitatea comuniunii tale existentiale.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu