Multi sunt chemati, putini se aleg pe ei insisi.
Aceste simboluri sunt irelevante cand nu avem perceptia verbului sau actiunii Cine ne cheama, cine ne alege si ce inseamna sa te alegi pe tine insuti? Aceatsa abordare personala este irelevanta. Informatia descriptiva sau gandirea care este in campul cunoasterii, nu poate releva ceea ce este in campul necunoscutului, dar se constituie in repere pentru constiinta care-si exploreaza circumstantele si isi releva relatia sincrona cu acestea. Explorarea formei universului si miscarilor interioare lui releva ca la scara universului, forma sa este in continua transformare si partea vizibila ca totalitate se releva ca o retea de fibre in care orice punct luminos sau emitent este o galaxie. Aceatsa imagine procesata digital se aseamana cu acea imagine digitatala care vrea sa releve procesele creierului uman in reteaua sa neuronala ca un neintrerupt sir de impulsuri luminoase functionale. M-a frapat aceasta asemanare dintre imaginile digitalizate ale universului ca intregime dinamica si a creierului uman, imagini in care formele sunt generate de miscarea energiilor luminoase, de radiatii in dinamica lor incomprehensibila interioara cand 'privim' din exteriorul lor modelarea digitala a acestor dinamici. Aceatsa procesara infomatica a cunostintelor noastre despre, se releva ca o imagine in oglinda a faptului real. Dar care este oglinda? Oglindirea reciproca simultana a unui fapt in sine in imaginea sa exteriorizata siesi releva un proces in care relatia dintre cele doua aspecte, faptul si imaginea dinamicii sale formale, este automodelatoare a faptului si formei sale expresive. Se afirma ca ego-ul este o 'oglinda' pe care nu o percepem, percepem doar imaginea relfectata in oglida. Imaginea reflectata in oglinda ego cu care ego-ul se identifica este rezultatul procesarii informationale precum imaginea universului ca intregime pentru ca senzorii sunt depasiti de imensitatea universului pentru a-l putea percepe direct din afara sa ca pe o intregime. Astfel insumarea si procesarea digitala a informatiilor despre fenomenologia universului ne da posibilitatea de a "crea o imagine" care sa reflecte in propriile constiinte universul ca atare. asemanator este si in privinta imaginii digitalizate a activitatilor din creierul uman. Ceea ce este de punctat este diferenta de actiune folosind cele doua imagini: daca imaginea digitalizata a universului o putem folosi ca harta si actiona rational si functional in ea, imaginea digitalizata a creierului uman ca activitate si structura energetica este nefunctionala din simplul motiv ca nu este in exteriorul nostru si nu ne aflam in ea ca percetie obiectiva, nu putem actiona constient in acesta "harta". Noi putem actiona constient doar in exteriorul nostru si pentru noi devine fundamental ce facem si nu cine sau ce suntem. Este evident ca abordarea corpului uman din exterior este posibila si s-a ajuns pana la tentativa de transplant de "capete" si acesta atitudine ne releva ceva simplu si fundamentala, anume ca tratam corpul uman ca pe un instrument sau obiect biologic asupra caruia putem actiona diar in domeniul formelor si structurilor sale dar nu putem interveni in domeniul dinamicii sale energetice sau functiei care genereaza acele organe, structuri biologice etc. Aceasta relatie ne releva faptul ca ca suntem separati de propriul corp prin atitudine si abordare si asta se numeste cinism, indiferenta. Inteleptii afirma ca mintea si corpul sunt o intregime ,un unic fapt sub doua aspecte functionale, energiesi expresia sa corporala acarei substantialitate este inteligenta creativa. orice exista este o expresie inteligenta care reflecta inteligenta sursa, substantialitate si substanta. Acesti clarvazatori mai afirma ca suntem fiii luminii si stiinta de astazi confirma ca tot ce stim si suntem "datoram" luminii sau radiatiei electromagnetice unice din univers. Unii "cer lumina" cand ei insisi sunt lumina si creatia ei. Odata si odata va inceta aceasta ignorare a sinelui uman ,al misterului existent si de nefacut sau original a carui imagine oglindita informational este pervertita de ignoranta, iar identificarea cu imaginea informationala respectiva se dovedeste extrem de periculoasa pentru om prin ingradirea libertatii sale de miscare. va propun sa ne acceptam sinele ca "Lumina' si sa ne intrebam daca libertatea de miscare a luminii poate fi ingradita? Poate fi canalizata energia ei in diferite directii functionale spre trebuintele noastre dar nu i se poate ingradi libertatea miscarii sale. A ingradi libertatea de miscare a radiatiei electromagnetice este un non sens, o fractura logica. Si noi suntem canalizati pe diferite directii de actiune instrumentate psihilogic spre folosul celor care au instrumentat, dar nici noua nu ni se poate ingradi libertatea de miscare. Noi am fost hipnotizati sa punem accent pe gandire sau imaginea digitalizata ca harta despre noi insine; tot noi recunostem ca actionand in oglindirea unui fapt sau in imaginea sa din oglinda nu putem modifica faptul si tocmai acest efort inutil se reflecta ca simtamant de neputinta si inutilitate, nedemnitate. Sub impulsul acestor simtaminte ne abandonam rutinei psihologic instrumentate asa numita traditie; dar in ea nu mai gasim ceva care sa ne entuziasmeze de la un moment dat incolo si plictisiti abandonam existenta corporala sau creatia. Dar veste buna va aduc cand afirm ca in creier nu este nici un secret este doar imaginea din oglinda si oricat ati gandi despre voi insiva nu puteti schimba ceva din rutina sau consecintele ei degradatoare relevate de uzura temporala a propriilor corpuri pe care le-am dori sanatoase si frumoase ,dorinta pentru care am inventat o suma de medicamente si farduri, creme cu care nu vom reusi decat sa "acoperim" uzura asemenea pisicii sub covor. Oricati bani investiti in aceste farduri surogate, medicamente sau creme si parfumuri, investiti in "acoperirea uzurii si nu in eradicarea ei.eradicarea uzurii presupune "actiune" in fapt si nu in imaginea lui din oglinda deformata de instrumentarile psihologice interesate si cinice. Desigur ca inteligenta canalizata in directii potrivnice existentei colective a fiintelor planetei si a resurselor ei de orice natura, functioneaza ireprosabil, dar acesta functionare nu poate fi sustinuta decat prin ignorarea faptelor. Ignoram propriile fapte considerandu-le neimportante sau inutile in a "vindeca pamantul si a face o zi mai buna", ignoram consecintele rutinei zilnice asupra propriului corp( cineva imi afirma ferm convins ca el a facut doar ce i-a placut in viata si nu intelege de ce acum se confrunta cu degradarea si nepuntinta de a continua s-o faca), ignoram toxicitatea alimentara si a bauturilor energizante, a drogurilor, etc si continuam sa speram in tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Dar care este viata unui individ uman daca nu propriul sau corpuman ? Desigur ca amagiri avem cu duiumul, corpuri astrale, corpuri mentale , si o infinitate de corpuri putem avea chiar pana cand corpul umdei electromagnetice avem, dar nu sunt aceste multitudini de corpuri doar diferite grade de rafinare a aceluiasi unic corp care in expresie pamanteasca sau biologica are percetia completa a plenitudinii si frumusetii, a imensitatii si continutului , a energiei si creatiei inteligentei vii si a fortelor amorfe asa zis moarte, fara constiinta? Nu in corpul fizic tot ce este se vede asa cum este si asta permite claritate si ratiune in actiune, ratiune care sterge fantomele astrale ale superstitiilor si inchipurilor nascute din teama -vina , imagini virtuale fara reflecsie in inteligenta , umbre ale luminii intelegere si compasiune care elibereaza constiinta din starea hipnotica - nu adevarul a ceea ce este adevar si a ceea ce este fals ne elibereaza de conditionari si revenim la starea de libertate/iubire ca relatie functionala si creativa intre noi si semeni si pentru fiecare individ ca armonia minte -corp asemenea electro-magnetismului simultan in manifestare libera??? Nu ne releva propriilor constiinte aceasta 'dualitate functionala' monadica propria libertate de actiune? ("semnul tatalui este o miscare si un repaos simultan") Fara corp suntem doar imagini, fantome, omul este o imagine atat timp cat nu este reflectat obiectiv in forma fizica- si care poate fi relitatea acestei obiectivari biofizice decat monada barbat-femeie, ca expresie corporalizata a dualitatii functionale monadice. Omul ca inteligenta are doua corpuri in manifestare planetara, corpuri care se reflecta reciproc prin neasemanarea lor functionala si asemenarea lor structurala. Imi asum responsabilitatea de a raspunde la intrebarea cine suntem: suntem barbati sau femei umane daca ne recunoastem esenta de OM sau inteligenta manifesta in expresie biologica a universului ca plenitudine care ne contine si asupra caruia actionam modelandu-l prin gandire si simtamintele noastre reflectandu-l, dandu-i connstiinta a ceea ce este, amplificand viata in interirul sau. Abstract, suntem amplificatoare de viata si iubire/ libertate in corpul universului care ne asculta. Si apa ne asculta si emanatiile noastre gandite produc transformari in structura ei ; cum ne-am putea inchipui ca imensitatea inconjuratoare (care se descopera "a fi plina" de ceva necunoscut), linistita si tacuta, nu ne asculta si ca ceea ce aude despre ea insasi de la noi nu are impact asupra structurii si comportamentului sau. Aceasta evidenta ne releva imensitatea responsabilitatii pe care daca ne-o asumam individual caci individual suntem liberi sau avem unicitatea in expresia noastram, vom incepe sa ne exprimam ratiunea sau functiunea menita initial noua ca existente umane. A inalta in constiinta barbatul si femeia se reduce la recunoasterea lor ca ceea ce sunt, temple ale spiritului inteligentei creative in univers. Nu exista fiinte mai puternice in univers asa cum nu exista putere mai mare decat Dumnezeu. Numai Dumnezeu exista!!! Astfel a te alege pe tine insuti este un act de responsabilitate, un dar si un har pe care ti-l dai tie insuti si ai un cuvant de spus in lumea aceasta a reflectarilor deformate si fidele" in amestec brownian". Golim memoria de fantomele trecutului si primim claritate si inteligenta perceptiei din care se nasc actiunile acordului fiintial al fratietatii umane. CURAJ/INDRAZNEALA/UMOR!!! Nu este semn de inteligena sa ne intoarcem mereu in cunoscutul psihologic sau cunoasterea de sine in care ne credem in siguranta fara a fi. "EU SUNT CALEA!" Cine indraznesti a fi? In finalul acestei reflectari subiective va spun o poveste foarte draga mie:
Era odata, ca daca....... povesti, un spirit in Dumnezeu. Era fericit si zbenguia de colo colo fascinat de creatia dumnezeiasca si canta -"eu sunt iubire". (n.n. nu este iubire fara libertate ,nu este libertate fara iubire). Dumnezeul il auzea si la un moment dat il intreba:"esti sigur ca esti iubire?". " Sigur, asta sunt' raspunse spiritul. "Bine, atunci esti asteptat de pamanteni, esti tot ce ei au nevoie, te trimit acolo". Spiritul din povestea noastra se nascu ca fiinta umana si crescu alaptat la san, educat la scoli inalte, facu armata, merse la razboi, se casatori, merse la munca si castiga bani, facu copii si le lasa mosteniri importante, iar in tot acest timp astepta iubirea convins ca este unicul lucru care-i lipsete. "Dadu ortul popii" si se intoarse in Dumnezeu. "Cine esti tu fiule?" il intreba Dumnezeu. "Eu sunt iubire" raspunse. "Da... !?! hai sa-ti arat ce ai facut pe pamant!" Cand spiritul nostru revazu faptele sale fu profund impresionat si nu putea nicum hotara ca ce facuse acolo era manifestarea iubirii. "Am uitat ce sunt si ce am cautat acolo, lasa-ma sa mai merg odata!' "Bine" Scenariul se repeta din nou si din nou si din nou. La a n+1 a oara Dumnezeu duios ii spuse sa tina minte ca El este mereu langa el chiar si pe pamant. Spiritul nostru isi repeta ca mai inainte de orice pe pamant trebuie sa-si aminteasca de prezenta lui Dumnezeu. Se relua scenariul arhicunoscut dar in mintea spiritului nostru era o presiune legata de ceva ce trebuie sa-si aminteasca."trebuie sa-mi amintesc ceva , oare ce?" Intr-un tarziu isi aminti si bucuros nevoie mare incepu stradaniile manifestarii a ceea ce el considera a fi. ramase fara nici o sustinere materiala, familiala, sociala, fu internat la nebuni, apoi eliberat fu alungat in pustietate si de fiecare data se razbuna intr-un fel sau altul pe tortionarii lui iubindu-i. Se pare ca acesta iubire a tortionarilor ii irita cel mai tare, au un fel de fobie la iubire, se maniaza si devin extrem de violenti doar cand aud despre posibilitatea asta. Constient de data acesta de ratarea misiunii sale dumnezeiesti dadu ortul popii mancat de pamantenii avizi de iubire si se intoarse in Dumnezeu. "Cine esti?" intreba acesta. Spiritul nostru strangand din toate resursele sale raspunse: " Eu sunt , Eu sunt, Eu sunt." Nu mai avea curajul sa se afirme altcumva dupa experientele lui terestre; s-a ales pe sine.Tacerea dumnezeiasca ii dadu dreptate.Cine poate spune ce insemna a fi?
Aceste simboluri sunt irelevante cand nu avem perceptia verbului sau actiunii Cine ne cheama, cine ne alege si ce inseamna sa te alegi pe tine insuti? Aceatsa abordare personala este irelevanta. Informatia descriptiva sau gandirea care este in campul cunoasterii, nu poate releva ceea ce este in campul necunoscutului, dar se constituie in repere pentru constiinta care-si exploreaza circumstantele si isi releva relatia sincrona cu acestea. Explorarea formei universului si miscarilor interioare lui releva ca la scara universului, forma sa este in continua transformare si partea vizibila ca totalitate se releva ca o retea de fibre in care orice punct luminos sau emitent este o galaxie. Aceatsa imagine procesata digital se aseamana cu acea imagine digitatala care vrea sa releve procesele creierului uman in reteaua sa neuronala ca un neintrerupt sir de impulsuri luminoase functionale. M-a frapat aceasta asemanare dintre imaginile digitalizate ale universului ca intregime dinamica si a creierului uman, imagini in care formele sunt generate de miscarea energiilor luminoase, de radiatii in dinamica lor incomprehensibila interioara cand 'privim' din exteriorul lor modelarea digitala a acestor dinamici. Aceatsa procesara infomatica a cunostintelor noastre despre, se releva ca o imagine in oglinda a faptului real. Dar care este oglinda? Oglindirea reciproca simultana a unui fapt in sine in imaginea sa exteriorizata siesi releva un proces in care relatia dintre cele doua aspecte, faptul si imaginea dinamicii sale formale, este automodelatoare a faptului si formei sale expresive. Se afirma ca ego-ul este o 'oglinda' pe care nu o percepem, percepem doar imaginea relfectata in oglida. Imaginea reflectata in oglinda ego cu care ego-ul se identifica este rezultatul procesarii informationale precum imaginea universului ca intregime pentru ca senzorii sunt depasiti de imensitatea universului pentru a-l putea percepe direct din afara sa ca pe o intregime. Astfel insumarea si procesarea digitala a informatiilor despre fenomenologia universului ne da posibilitatea de a "crea o imagine" care sa reflecte in propriile constiinte universul ca atare. asemanator este si in privinta imaginii digitalizate a activitatilor din creierul uman. Ceea ce este de punctat este diferenta de actiune folosind cele doua imagini: daca imaginea digitalizata a universului o putem folosi ca harta si actiona rational si functional in ea, imaginea digitalizata a creierului uman ca activitate si structura energetica este nefunctionala din simplul motiv ca nu este in exteriorul nostru si nu ne aflam in ea ca percetie obiectiva, nu putem actiona constient in acesta "harta". Noi putem actiona constient doar in exteriorul nostru si pentru noi devine fundamental ce facem si nu cine sau ce suntem. Este evident ca abordarea corpului uman din exterior este posibila si s-a ajuns pana la tentativa de transplant de "capete" si acesta atitudine ne releva ceva simplu si fundamentala, anume ca tratam corpul uman ca pe un instrument sau obiect biologic asupra caruia putem actiona diar in domeniul formelor si structurilor sale dar nu putem interveni in domeniul dinamicii sale energetice sau functiei care genereaza acele organe, structuri biologice etc. Aceasta relatie ne releva faptul ca ca suntem separati de propriul corp prin atitudine si abordare si asta se numeste cinism, indiferenta. Inteleptii afirma ca mintea si corpul sunt o intregime ,un unic fapt sub doua aspecte functionale, energiesi expresia sa corporala acarei substantialitate este inteligenta creativa. orice exista este o expresie inteligenta care reflecta inteligenta sursa, substantialitate si substanta. Acesti clarvazatori mai afirma ca suntem fiii luminii si stiinta de astazi confirma ca tot ce stim si suntem "datoram" luminii sau radiatiei electromagnetice unice din univers. Unii "cer lumina" cand ei insisi sunt lumina si creatia ei. Odata si odata va inceta aceasta ignorare a sinelui uman ,al misterului existent si de nefacut sau original a carui imagine oglindita informational este pervertita de ignoranta, iar identificarea cu imaginea informationala respectiva se dovedeste extrem de periculoasa pentru om prin ingradirea libertatii sale de miscare. va propun sa ne acceptam sinele ca "Lumina' si sa ne intrebam daca libertatea de miscare a luminii poate fi ingradita? Poate fi canalizata energia ei in diferite directii functionale spre trebuintele noastre dar nu i se poate ingradi libertatea miscarii sale. A ingradi libertatea de miscare a radiatiei electromagnetice este un non sens, o fractura logica. Si noi suntem canalizati pe diferite directii de actiune instrumentate psihilogic spre folosul celor care au instrumentat, dar nici noua nu ni se poate ingradi libertatea de miscare. Noi am fost hipnotizati sa punem accent pe gandire sau imaginea digitalizata ca harta despre noi insine; tot noi recunostem ca actionand in oglindirea unui fapt sau in imaginea sa din oglinda nu putem modifica faptul si tocmai acest efort inutil se reflecta ca simtamant de neputinta si inutilitate, nedemnitate. Sub impulsul acestor simtaminte ne abandonam rutinei psihologic instrumentate asa numita traditie; dar in ea nu mai gasim ceva care sa ne entuziasmeze de la un moment dat incolo si plictisiti abandonam existenta corporala sau creatia. Dar veste buna va aduc cand afirm ca in creier nu este nici un secret este doar imaginea din oglinda si oricat ati gandi despre voi insiva nu puteti schimba ceva din rutina sau consecintele ei degradatoare relevate de uzura temporala a propriilor corpuri pe care le-am dori sanatoase si frumoase ,dorinta pentru care am inventat o suma de medicamente si farduri, creme cu care nu vom reusi decat sa "acoperim" uzura asemenea pisicii sub covor. Oricati bani investiti in aceste farduri surogate, medicamente sau creme si parfumuri, investiti in "acoperirea uzurii si nu in eradicarea ei.eradicarea uzurii presupune "actiune" in fapt si nu in imaginea lui din oglinda deformata de instrumentarile psihologice interesate si cinice. Desigur ca inteligenta canalizata in directii potrivnice existentei colective a fiintelor planetei si a resurselor ei de orice natura, functioneaza ireprosabil, dar acesta functionare nu poate fi sustinuta decat prin ignorarea faptelor. Ignoram propriile fapte considerandu-le neimportante sau inutile in a "vindeca pamantul si a face o zi mai buna", ignoram consecintele rutinei zilnice asupra propriului corp( cineva imi afirma ferm convins ca el a facut doar ce i-a placut in viata si nu intelege de ce acum se confrunta cu degradarea si nepuntinta de a continua s-o faca), ignoram toxicitatea alimentara si a bauturilor energizante, a drogurilor, etc si continuam sa speram in tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Dar care este viata unui individ uman daca nu propriul sau corpuman ? Desigur ca amagiri avem cu duiumul, corpuri astrale, corpuri mentale , si o infinitate de corpuri putem avea chiar pana cand corpul umdei electromagnetice avem, dar nu sunt aceste multitudini de corpuri doar diferite grade de rafinare a aceluiasi unic corp care in expresie pamanteasca sau biologica are percetia completa a plenitudinii si frumusetii, a imensitatii si continutului , a energiei si creatiei inteligentei vii si a fortelor amorfe asa zis moarte, fara constiinta? Nu in corpul fizic tot ce este se vede asa cum este si asta permite claritate si ratiune in actiune, ratiune care sterge fantomele astrale ale superstitiilor si inchipurilor nascute din teama -vina , imagini virtuale fara reflecsie in inteligenta , umbre ale luminii intelegere si compasiune care elibereaza constiinta din starea hipnotica - nu adevarul a ceea ce este adevar si a ceea ce este fals ne elibereaza de conditionari si revenim la starea de libertate/iubire ca relatie functionala si creativa intre noi si semeni si pentru fiecare individ ca armonia minte -corp asemenea electro-magnetismului simultan in manifestare libera??? Nu ne releva propriilor constiinte aceasta 'dualitate functionala' monadica propria libertate de actiune? ("semnul tatalui este o miscare si un repaos simultan") Fara corp suntem doar imagini, fantome, omul este o imagine atat timp cat nu este reflectat obiectiv in forma fizica- si care poate fi relitatea acestei obiectivari biofizice decat monada barbat-femeie, ca expresie corporalizata a dualitatii functionale monadice. Omul ca inteligenta are doua corpuri in manifestare planetara, corpuri care se reflecta reciproc prin neasemanarea lor functionala si asemenarea lor structurala. Imi asum responsabilitatea de a raspunde la intrebarea cine suntem: suntem barbati sau femei umane daca ne recunoastem esenta de OM sau inteligenta manifesta in expresie biologica a universului ca plenitudine care ne contine si asupra caruia actionam modelandu-l prin gandire si simtamintele noastre reflectandu-l, dandu-i connstiinta a ceea ce este, amplificand viata in interirul sau. Abstract, suntem amplificatoare de viata si iubire/ libertate in corpul universului care ne asculta. Si apa ne asculta si emanatiile noastre gandite produc transformari in structura ei ; cum ne-am putea inchipui ca imensitatea inconjuratoare (care se descopera "a fi plina" de ceva necunoscut), linistita si tacuta, nu ne asculta si ca ceea ce aude despre ea insasi de la noi nu are impact asupra structurii si comportamentului sau. Aceasta evidenta ne releva imensitatea responsabilitatii pe care daca ne-o asumam individual caci individual suntem liberi sau avem unicitatea in expresia noastram, vom incepe sa ne exprimam ratiunea sau functiunea menita initial noua ca existente umane. A inalta in constiinta barbatul si femeia se reduce la recunoasterea lor ca ceea ce sunt, temple ale spiritului inteligentei creative in univers. Nu exista fiinte mai puternice in univers asa cum nu exista putere mai mare decat Dumnezeu. Numai Dumnezeu exista!!! Astfel a te alege pe tine insuti este un act de responsabilitate, un dar si un har pe care ti-l dai tie insuti si ai un cuvant de spus in lumea aceasta a reflectarilor deformate si fidele" in amestec brownian". Golim memoria de fantomele trecutului si primim claritate si inteligenta perceptiei din care se nasc actiunile acordului fiintial al fratietatii umane. CURAJ/INDRAZNEALA/UMOR!!! Nu este semn de inteligena sa ne intoarcem mereu in cunoscutul psihologic sau cunoasterea de sine in care ne credem in siguranta fara a fi. "EU SUNT CALEA!" Cine indraznesti a fi? In finalul acestei reflectari subiective va spun o poveste foarte draga mie:
Era odata, ca daca....... povesti, un spirit in Dumnezeu. Era fericit si zbenguia de colo colo fascinat de creatia dumnezeiasca si canta -"eu sunt iubire". (n.n. nu este iubire fara libertate ,nu este libertate fara iubire). Dumnezeul il auzea si la un moment dat il intreba:"esti sigur ca esti iubire?". " Sigur, asta sunt' raspunse spiritul. "Bine, atunci esti asteptat de pamanteni, esti tot ce ei au nevoie, te trimit acolo". Spiritul din povestea noastra se nascu ca fiinta umana si crescu alaptat la san, educat la scoli inalte, facu armata, merse la razboi, se casatori, merse la munca si castiga bani, facu copii si le lasa mosteniri importante, iar in tot acest timp astepta iubirea convins ca este unicul lucru care-i lipsete. "Dadu ortul popii" si se intoarse in Dumnezeu. "Cine esti tu fiule?" il intreba Dumnezeu. "Eu sunt iubire" raspunse. "Da... !?! hai sa-ti arat ce ai facut pe pamant!" Cand spiritul nostru revazu faptele sale fu profund impresionat si nu putea nicum hotara ca ce facuse acolo era manifestarea iubirii. "Am uitat ce sunt si ce am cautat acolo, lasa-ma sa mai merg odata!' "Bine" Scenariul se repeta din nou si din nou si din nou. La a n+1 a oara Dumnezeu duios ii spuse sa tina minte ca El este mereu langa el chiar si pe pamant. Spiritul nostru isi repeta ca mai inainte de orice pe pamant trebuie sa-si aminteasca de prezenta lui Dumnezeu. Se relua scenariul arhicunoscut dar in mintea spiritului nostru era o presiune legata de ceva ce trebuie sa-si aminteasca."trebuie sa-mi amintesc ceva , oare ce?" Intr-un tarziu isi aminti si bucuros nevoie mare incepu stradaniile manifestarii a ceea ce el considera a fi. ramase fara nici o sustinere materiala, familiala, sociala, fu internat la nebuni, apoi eliberat fu alungat in pustietate si de fiecare data se razbuna intr-un fel sau altul pe tortionarii lui iubindu-i. Se pare ca acesta iubire a tortionarilor ii irita cel mai tare, au un fel de fobie la iubire, se maniaza si devin extrem de violenti doar cand aud despre posibilitatea asta. Constient de data acesta de ratarea misiunii sale dumnezeiesti dadu ortul popii mancat de pamantenii avizi de iubire si se intoarse in Dumnezeu. "Cine esti?" intreba acesta. Spiritul nostru strangand din toate resursele sale raspunse: " Eu sunt , Eu sunt, Eu sunt." Nu mai avea curajul sa se afirme altcumva dupa experientele lui terestre; s-a ales pe sine.Tacerea dumnezeiasca ii dadu dreptate.Cine poate spune ce insemna a fi?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu