05 ianuarie 2015

modelarea perceptiei

Noi traim in perceptia proprie, perceptia evident o intregime de informatii senzoriale pe diferite nivele de profunzime si acuratete a senzorilor.
Perceptia este eternul si culmea este ca-l putem modela; cand nu percepem spunem ca dormim profund si fara vise, sau ca suntem inconstienti si aceasta constienta "din apoia nonperceptiei" este tot "o perceptie a lipsei perceptiei",  iar efectul de regenerare al acestei "lipse ' asupra corpului este benefic si nu ne sperie; daca nu am putea dormi profund (fara vise) am muri. Paradoxul "mintii  de dupa"  traire-perceptie sau nontraire-nonpercetie este ca ne speriem de conceptualizarea nonpercetiei si nu de trairea ei care are ca specific senzatia de nontimp (nu am sti cat am dormit profund daca nu-am avea ceas sau ne-am raporta la ciclurile planetare sau informatii externe ale semenilor care nu au dormit)  Acest paradox al faptului ca o traire a nonperceptiei nu ne produce "groaza"  ba dimpotriva o dorim ca sa ne refacem fortele, odata ce conceptualizam perceptia ca existenta si nonpercetia ca nonexistenta ne ingrozim de propria conceptualizare a nonexitentei pe care o traim zilnic ca "somn profund" care ne reface fortele risipite in timpul existentei sau percetiei prin raspunsurile noastre inadecvate la stimulii senzoriali si interpretarea lor care ne individualizeaza comportamental. In jurul acestui concept de nonexistenta se cladeste un edificu al "groazei dea nu fi" si ceea ce este deplorabil este ca o disimulam ,ascudem si motivam intelectual prin lupta pentru supravietuire Acest razboi este intreaga noastra preocupare in timpul perceptiei de care nu am fi nici macar constienti de existenta ei fara nonpercetie. Perceptia este prezenta noastra reala si concreta care ne individualizeaza formal si comportamental conform raspunsurilor noastre la stimulii senzoriali.Orice senzatie, indiferent de nivelul sau imagistic, psihologic, intelectual, este un complex circumstantial in care raspundem adecvat prin acord sau inadecvat prin reactii. Teama este raspunsul sau optiunea inadecvarii la circumstantele perceptiei, si genereaza o modelare inadecvata a perceptiei ca actiune a raspunsului. Modul in care interpretam prin gandire percetia si raspundem circumstantelor ei, ne individualizeaza propria existenta pe parcursul ei, genereaza o existenta personala desi perceptia este universala. noi traim in realitate dar o realitate modelata de propriile raspunsuri pe care le consideram cunoastrea proprie- face ce stim sa facem si ce stim putem sa facem. Astfel stiinta sau cunoastrea devine importanta si putere personalizata prin faptele individuale functie de nivelul si profunzimea ei. Ratiunea aici nu are importanta pentru ca la fel de puternica este si irationalitatea cunoasterii, fapt evidentiat de comportamentul colectiv in care oamenii de stiinta rationali si putini la numar genereaza mijloace iar ceilalti doar consuma mijloacele fara sa genereze altceva decat exaltare psihologica a consumului si dependenta de consum si mijloace, produc filme si scenarii de graza care sa justifice razboiul de supravietuire prin consum impofida consecintelor nefaste din propria lor existenta, ceea ce este evidenta irationalitatii lor ca puterea cunoasterii. Chiar producerea de mijloace ale supravietuirii folosete o ratiune mecanica si rezultale sunt mecanisme informatice sau materiale ceea ce se releva tot in domeniul irationalitatii mai degraba daca raportam la natura vie a "producattorilor" de artificialitate circumstantiala in existenta.(suntem vii dar producem lucruri diferite de propria natura) Chiar si prin stiinta genetica "tot lucruri", de data asta biologica se "produce". De ce producem 'lucruri' , evident pentru ca le putem controla, comanda dupa arbitrarul irationalitatii noastre de a controla propria existenta desi ea este dinaite a incercarea controlului ei care evident produce degradare in existenta. Aceata evidenta in filosofia budista este denumita "karma" in cea crestina "cruce"; fiecare are karma sau crucea sa de purtat ca " bucata" din suferinta colectiva generata de stiinta controlului propriei existente dupa criterii complet irationale sau antirationale in campul careia si ratiunea mecanica a rutinelor se dezvaluie ca o aparenta de ratiune prin raportare la consecintele activitatii ei in contextul ecologiei planetare, natura in dinamica ei de sine statatoare care este mediul perceptiei-existenta  colectiva care nu implica eforturi personale de supravetuire acestuia.Am creat un mediu social de lupta si confruntare pe diferite nivele in tmp ce natura ne ofera un mediu armonic in dinamica  existentiala care nu implica vreun efort individual sau vreo confruntare.intre indivizi.existenta individuala in mediul natural planetar este neconditionata.Conditionarea existentiala a individului este rezultatul modelarii mediului natural si social sau al percetiei colective dupa criterii si interese inadecvate propriei sale existente care justifica de poi circular cunoastrea sa ca rezultat al confruntarii irationale. Confruntarea nu da viata ci consuma viata; la extrema confruntarii razboiul releva aceasta evidenta, aduce moarte" in viata". Teama si la extrema ei groaza este rezultatul  faptelor noastre, optiunilor gresite in circumstantele perceptiei, iar daca vrem sa inceteze daca nu ne place, trebuie sa schimbam faptele sau atitudinea in percetie. Evidenta spune ca nu intelectul (gandirea) e capabil de aceste schimbari ci o "alta putere", care nu este aservita cunoasterii noastre psihologice. Aceasta 'putere' suntem chiar noi insine; evident suntem dinaintea oricarei cunosteri si nu suntem aserviti ei daca nu ne aservim singuri prin acordul nostru. Ne dam acordul cand credem ca este spre binele nostru si ca sa ne eliberam sau "gezlegam' de acordurile date si care prin trairea lor se dovedesc neplacute (suferinta si durere, conflict si razboi) ca reflectare corporala, nu poate altcineva sa o faca in locul nostru. Daca ne angajam (acord personal) prin promisiuni la ceva ,demn este ca atunci cand realizam ca nu putem onora promisiunea sa "anuntam asta" pentru ca cel care asteapta sa caute alte resorturi ale rezolvarii propriilor nevoi. Este lesne de observat cum atunci cand cineva isi aroga anumite capacitati vindecatoare, toti bolnavii isi pun speranta in el si il "napadesc' cu solicitarile lor pana il sufoca cu 'obligatii". Ce le fura un astfel de comportament autopromovant. Le fura bolnavilor constienta puterii lor de a se vindeca singuri si gratis pentru ca angajamentul lor gresit i-a imbolnavit nu vindecatorul.degeaba vindecatorul le indica diferite rutine cu altfel de consecinte in existenta bolnavilor, acestia vor sluji "doi stapani", propriul acord dinaintea imbolnavirii si efortul rutinei de dupa, care evident sunt in contredictie, in conflict. Putini vor hotara pe care sa slujeasca vointa lor, dar si in acest caz consecintele pozitive depind de rutina si astfel sunt efemere ,mai devreme sau mai tarziu dupa vindecare va relua naravurile dinainte care l-au condus la imbolnavire pentru ca intreg mediul sau percetiv modelat social le justifica si presiunea lor asupra individului este enorma. Dar daca te vindeci singur prin responsabilitate, justificarile si presiunile exterioare nu te pot convingede obiectivitatea si pozitivitatea lor si ajungi la echilibrarea presiunilor exterioare prin presiunea radiatiei tale luminoase si neaservire launtrica. Cand presiunea aspiratiilor si simtamintelor launtrice si cea a exigentelor exteriorului este echilibrata , in starea de non constrangere poti actiona din libertate si structura imanenta a constiintei umane creativ direct din energia neformata si infinita, asa cum totul este aici cu tine si toate dorintele si necesitatile implinite."Asamblezi " in perceptie acele vibratii ale necesitatii si ele sunt prin miscare in propria constiinta ca structura sau prin revenire la structura ei imanenta sau creata de Dumnezeu cuvantul. "Cuvantul este cu Dumnezeu si Dumnezeu este Cuvant", faptul este cuvantul, "a rosti" se releva ca "a face rost", rostul sau ratiunea cuvantului. "Nu mintiti , nu faceti ce va face "sila' suna porunca spiritului liber; evidentele arata ca ne place suferinta si durerea si exaltarea emotionala mistica sau senzoriala impofida consecintelor suportate sau traite corporal sau psihologic "de apoi". Suntem indiferenti fata de propria stare corporala; in timp ce ne straduim sa "eternizam" corpul tineretii si sanatii, il consumam in exaltarile placerii efemere. Singurul invatator este evidenta, lectiile ei ne pot conduce la responsabilitatea personala a propriilor fapte. placerea si suferinta sunt momadice , se sustin reciproc pana la epuizarea energiei , dar bucuria este o intregime de nefragmentat polar. Cand suntem in "bucurie" (sau asamblam bucuria in percetie prin atitudine), 'bunul simt al masurii este "rege", acest rege stabileste nivelul placerii prin contact si prin indisponibilitate in asa fel incat nivelul suferintei sa nu perturbe armonia ansablului. 'Proportia de aur", fractalul de echilibrium psihologc este "bunul simt"  emanat de perceptia inteligenta a circumstantelor,a  simultaneitatea lor desfasurata temporal in etape complementare placere-suferinta. Multi promoveaza diferite rutine si doctrine ale sanatatii  dar numai dinamica bunului simt care nu are dogme de intrupat stabileste punctual si informal disponibilitatea si indisponibilitatea actiunii individului. indisponbilitatea nu este o respingere a existentei respectivei rutine sau contact personal profund ci un refuz politicos al prisosintei individuale a acelui aspect al existentei tale."Prisosinta' ca evidenta este ceea ce  ne da posibilitatea de a darui fara sa ne perturbam propria existenta armonica in orice plan, iar cand refuzam politicos, refuzam  ceva ce putem noi insine darui si nu avem nevoie de a a cumula suplimentar din moment ce ne prisoseste si ingreuneaza astfel. In crestinism se spune ca daca vrei sa-ti usurezi crucea vei adauga la greutatea ei; (la fel in budism, karma se ingreuneaza cand o refuzi, negarea greselii comportamentale a obisnuintei de a reactiona),. Sa traducem pe romaneste aceste afirmatii cu semnificatii profunde; noi toti vrem sa "ne usuram" existenta, luptam pentru comoditatea ei prin asigurarea de mijloeace ale comoditatii si sfarsim prin a creste povara noastra financiara ca datorie personala. O prietena imi spunea ca a crezut ca daca isi face casa, etc, va trai "mai bine" si a constatat ca dipotriva, viata ei s-a ingreunat pana la a fi sufocata de necesitatile de intretinere a averii proprii care ar fi avut scopul sa-i faca comoda existenta. Acum nu afirm ca ar trebui sa nu mai facem ceva ci afirm ca modalitatile in care suntem constransi sa facem ceva sunt gresite, modalitatea conditionarii. Noi ne-am nascut intr-un mediu neconditional existential si am luat o cale gresita cand am stabilit conditionari existentiale; ne putem intoarce si desvarsi un mediu neconditional existential , suntem capabili de asta prin natura noastra apeland la ratiunea viului si transformad relationarea interumana.Prisosinta este tot ce avem si rutina cresterii prisosintei este cea a ingreunarii propriei existente individuale. Putem stabili un nivel al prisosintei pe care-l putem suporta fara sa ne dereglem psihologic si corporal si care sa poata fi denumit "civilizatie umana" a carei sinergie sa conduca la evolutia creativa si nu produciva-consumatorie. Nu sunt adeptul ascetismului gen 'pestera" si reprimarea dorintelor firesti instinctului nostru, ci al unei abordari echilibrate a dinamicii armonice a existentei fara a o perturba prin extreme comportamentale antirationale, idiferent de sensl si directia misarilor in constiinta. fortele ratiunii si antiratiunii echilibrate functioneaza ca presiunea degetelor nostre asupra unei cirese care face sa explodeze ca din pusca samburele ei, in cazul nostru explozia samburelui este eliberarea constiintei de conditionarile conceptuale relevante  prin autoanihilarea lor,  generand statica rigiditatii psihologice sau rutina obisnuintelor tiranice, antieu-l sau parazitul launtric , tiranul. Tiranul este proiectia personificata a propriilor fapte, este un efect devenit cauza si cand efectul este considerata cauza defectul este manifestarea acesteia. Ar fi distractiv daca nu ar fi tragic si fara unor se alege praful de tragedie , evidenta care ne releva forta umana in fata tragediei propriilor greseli conceptuale, hazul de necaz ca medicament real . Nu putem face haz de necaz decat cand suntem constienti ca suntem sursa necazului si ne consternam in fata propriei prostii, dezlegandu-ne de actiunile rutinei sale, desi rutina lor ramane in percetie nu mai suntem alimentul ei. Ne facem "crucea" mai grea incercand s-o usuram si apoi ne plangem de neputinta de a o purta, comic nu? Modelul golgotei   este actual si a o urca insemna a nu ne plange de mila, inseamna demnitatea celui nevinovat sacrificat in locul vinovatului chiar de catre acesta, si cand te scaifici in locul celui vinovat, sacrificiul se sparge si moartea este alungata. Nonexistenta este somn profund in care suntem dinaite de a fi constiinta a ceea ce suntem. cand suntem inainte de a fi  visam in "intuneric-inconstient", visele inconstiente se poticnesc in teama de expresie, de existenta si formeaza un haos fertil in care samnata iubirii se dezvolta si iese la suprafata constiintei la momentul oportun ca lumina in in care toate conditiile existentei arborelui  nascut in Tata-l, arborele vietii, sunt indeplinite pentru fiecare. si evident pentru comunitatea umana. Le la visele inconstiente la viziunile constiente si rationale prin acord universal al inimilor (nu creierelor) este pasul spre creatie colectiva, sau cocreatie prin iubire. cand iubire exista , exista delicatete, rabdare si impecabilitate, care nu are coordonate morale sau de alta factura ci este expresia incetarii risipirii comorii vietii. Desavarsirea creatiei inconstiente a omenirii in intunericul fricii de nonexistenta, se refera la desavarsirea mediului social sau relationarii interumane, pentru ca mediul natural desavarsit este si desavarsirea lui va fi recunoascuta si respectata apoi folosita pentru telepurtarea lui odata cu noi insine oriunde am merge ducand in univers plenitudinea si frumusetea indescriptibila a creatiei divine originale si imanente, de care universul este avid. Daca ducem in univers conflictul nostru irational vom primi raspunsul lui ca univers plin de pericole si ostil vietii. Cantecul de lebada al gandirii inconstiente si irationale, ca negativa si importiva vietii,  care a modelat perceptia noastra sociala,  isi anunta strigatul neputintei de a se opune vietii si creatiei celui viu, strigat pe care-l auziti cu totii de la tribunele leaderilor mondiali ai sistemului sau. Incercarea de a pune institutiile deasupra oamenilor este incercarea "de a pune carura inaintea boilor"; institutiile sunt moarte ca sisteme rigide si calitatea lor este cea a oamenilor din acele institutii sau viata lor. Institutii sau instrumente avem mai mutl decat ne trebueie sa armonizam comunitatea ,dar se pare ca oamenii din institutii lipsescsi asta le face ineficiente, inexistente ca functiuni in ansamblul functionarii sociaietatii. Tot se striga ca nu exista oameni mesianici dar toti oamenii sunt mesianici cand isi asuma responsabilitatea ratiunii existentei lor in institutiile resoective. Nimic nu face mai mult rau in societate decat prietenul care tradeaza, politistul care fura, preotul fara constiinta menirii sale, si profesorul care programeaza, medicul care imbolnaveste, politicianul care minte, functionarul care ia spaga, conducatorul care-si vinde comunitatea pentru interesul bunastarii sale. Toate aceste activitati sociale sunt dezvaluite si nu mai pacaleste pe nimeni promisiunile si imaginile publice prefabricate, au iesit gunoaiele la suprafata cand zagazurile s-au rupt , zagazurile conditionarilor constiintei umane. Ne ramane sa le adunam pe farasul istoriei consumate  si sa actionam fiecare responsabil acolo unde suntem ,responsabili in fata propriului spirit si constiinte neiertatoare, nemiloase.nu ne putem insela constiinta, daca nu stie nimeni cineva stie, noi insine. Dogmatica minciunii se ascunde si sub filosofia inexistentei adevarului absolut si a relativizarii si bagatelizarii a oricaror valori umane, dar adevarul a ceea ce este este atotprezent daca este adevarul mizeriei trebuie maturat , daca este adevarul vietii trebuie intarit, daca este adevarul tau, indoiestete de vecinicia lui, inalta-te pe El ca pe o trambulina pentru a deschide percetiei tale noi orizonturi ale limitarii ei spre explorare responsabila si inteligenta.Curaj insemna a pasi dincolo de orizont pentru a descoperi alte orizonturi, a pasi in necunoscutul propriei perceptii , in misterul creatiei umane, in imensitatea inconjuratoare a propriei libertati. Dar nu uitati , daca duceti cu voi ceva, nimic nou nu veti gasi; oriunde mergi te duci cu tine. Cine cara poveri in spate va da peste alte poveri mai mari ca proiectii amplificate ale lor. Evident ca  ma refer la depozitele conceptuale.Golim magazia memoriei ca noul care ne asteapta sa ni se releve si sa nu-l mai asteptam. Inocenta nu premediteaza ci exploreaza meditatia spiritului, cocreeaza impreuna cu el.Noile resurse ale fiintei umane aflate in imanenta adn-ului sau desavarsit si al desavarsirii imanentelor din structura constiintei sale se releva precum lunina ce strabate stanca grea a conceptului gresit. Ne intoarcem ca sa revenim mai puternici si mai vii in viata, asa cum in fiecare seara ne intoarcem in nonexistenta ca sa revenim mai puternici a doua zi; daca a doua zi nu vom mai risipi sau consuma "mai mult", in mod sigur vom razbate prin stanca cea grea a mormantului conceptual al supra-vietuirii sau controlului eistentei si semenilor. Toti avem aceeasi putere si ne confruntam pentru dominatie, dar evidenta spune ca este o confruntare fara invingatori doar cu pierzatori, viata invinge, dar am transformat existenta si constiinta in campuul confruntarii inutile justificate "filosofic" ca lupta a contrariilor. Daca cunoasteti un singur inventator care prin inventia sa a adus evolutie sa-i spuneti cu cine s-a razboit in clipa revelatiei noutatii sau inventiei? Luptaa inceput dupa , pentru implementarea ei in lumea ingrozita de schimbari si necunoscut si din pacate au primit O.K. numai cele care veneau in intampinarea nevoilor razboiului de mucava daca nu ar fi si asumat de victimile lui.Cunoasterea noului nu se poate manifesta sub tirania vechiului. Noul elibereaza , vechiul constrange si impovareaza, daca "votul" nostru a schimbat ceva in mod sigur ca ni se va interzice votul, sau fura. Votul nu este ceva ce se face din cand in cand dupa regulile profitorilor lui, asemenea cum libertatea nu este "cu pauza si din gand in gand", este un drum pe care zilnic il parcurgem intr-o directie sau alta, a ne lasa pe o ureche, indiferent cine ar fi aceea este o lasitate, manifestarea votului nostru trebuie si este zilnica asa ca civismul si implicarea zilnica in treburile cetatii este drumul comunitatii pe care nu-l putem lasa parcurs doar de massmedia din mainile gruparilor  aceluiasi interes personal in conflict cu alte grupari. Ne modelam zilnic perceptia si existenta pentru ca traim zilnic, nu putem lasa ziua pe mana altuora, la alegerea informatiilor ei dupa bunul plac, ci trebuie sa sustinem sau taxam zilic, activ pe cei pe care i-am pus sa ne reprezinte comunitatile si nu cum facem acum ca asteptam sa se acutizeze boala ca sa luam masuri; boala lunga moarte sigura, se spune si este valabil si in societate. Bistturiul votului trebuie manifestat zilnic si nu trebuie asteptat impuls din afara ;sunteti revoltati de ceva-faceti-va cunoscuta revolta prin orice mijloace nu asteptati sa formati o gloata sub care sa va ascundeti. Partea virtuala este virtuala nu efectiva, doar manifestarea fizica nonviolenta este luata in seama pentru ca inspaimanta cel mai tare si nu poate fi reprimata de legile neincalcate ale vietii. Imaginati-va ce s-ar intampla cand cateva mii de oameni complet tacuti si-ar exprima in scris o unica dorinta punctuala fara sa cedeze pana la imdeplinirea ei? S-ar schimba percepria noastra si mediul ei social? De ce trebuie doar din cand in cand sa facem revolutia bunului simt? Lozincile cu libertate, buna stare , etc sunt virtuale, ideatice si nu pot fi date de ceilalti iar existenta  este din mici evenimente si actiuni punctuale care conduc la sentimentul libertatii, etc Am vazut ca orice violente in revolutii sunt provocate de profitorii lor pentru a prelua puterea de la alti profitori; violenta manifestatiilor este sursa ineficientei lor, orice manifestare violenta este neproductiva, asa cum se vede nu schimba nimic si mai da si argumete pentru mentinerea acelorasi structuri camuflate in aparatoare ale ordinii si legii cand in fapt tocmai incalcarea lor a provocat violentele.Ne modelam percetia prin faptele noastre si dupa cum ele sunt, isi releva prin reflectare natura lor rationala si eficienta,  sau irationala in raport cu scopurile.

2 comentarii:

  1. "De la visele inconstiente la viziunile constiente si rationale prin acord universal al inimilor (nu creierelor) este pasul spre creatie colectiva, sau cocreatie prin iubire. cand iubire exista , exista delicatete, rabdare si impecabilitate, care nu are coordonate morale sau de alta factura ci este expresia incetarii risipirii comorii vietii." .. ce frumos ai spus: "expresia incetarii risipirii comorii vietii."

    RăspundețiȘtergere