reflectarea

Reflectarea este un proces universal .

Se manifesta si in fizica si in psihologie si si este procesul interactiunilor din univers al calitatilor si formelor sale in exprimare  perceptibila a caror existente implica existenta unor senzori si a unui receptor, observator in care se reflecta existenta lor reala si concreta. toate radiatiile din univers si interactiunea lor se reflecta in oservator si acel punct de reflectare a intregii existente este constiinta observatorului. Constiinta este campul tuturor radiatiilor si  interactiunilor lor in dinamica indescriptibila si incomensurabila a echilibrului lor, fractalul de echilibrium al existentei lor ca sursa si oglinda in acelasi timp. Reflectarea in constiinta a creatiei universale implica ordine si dinamica incomensurabila, de necontrolat prin vreun mijloc, ceea ce confera existentei un sine liber de orice conditionare. C constiinta conditionata este o pseudoconstiinta. Fenomenul reflectarii implicite a existentei a ceea ce este face ca inclusiv pseudoconstiinta sa fie continuta in campul sau si se reflecta in constiinta a ceea ce este.Pseudoconstiinta este o constiinta facuta in sensul ca este o reflectare partiala , incompleta a constiintei universale aflata tot in campul constiintei. Conatiinta partiala sau nu, la radul sau se reflecta in manifestararile radiatiilor si interactiunilor lor. astfel constiinta universala se reflecta in totalitatea manifestarilor din univers , iar pseudoconstiinta in manifestari partiale adica rupte din contextul universal al plenitudinii si frumusetii armonice de necontestat din percetiea totalitatii. pseudoconstiinta este dependenta de calitatea senzorilor si orice limitare a senzorilor determina o limitare a perceptiei, implicit al reflectarii ei partiale ca pseudoconstiinta sau constiinta faptului vazut ca separat de contextul cuprinzator al existentei sale. Exemplul simplu este ca orizontul nu exista decat ca limita senzorilor percetiei.care face ca odata cu deplasarea lor sa se deplaseze si orizontul care se releva o abstractie a acestui fapt fara sa aiba o existenta reala si concreta; este o iluzie senzoriala reflectata abstract in constiinta sub denumirea de orizont ca limita a senzorilor vizuali."Orizontul" se deschide sau inchide senzorial ca sfera a percetiei nelimitatului. Perceptia nelimitatului este de asemenea o abstractie generata de abstractia orizontului ca limitare. Maretul Edificiu al Perceptiei este universul insusi. Dinamica incontestabila a percetiei este dinamia univesrsului. "Totul este miscare , totul este Spirit" spune prima lege a Kibalionului sau a energiei; energia nu poate fi creata sau distrusa , se transforma intr-o dinamica al carui rezultat in percetie este insusi universul perceput. universul perceput si reflectat in constiinta  ne releva ordinea si armonia tuturor miscarilor sale denumita "muzica sferelor". Aceasta calitate evidenta reflectata abstract in denumire ne releva inteligenta intregului , spiritul este inteligenta, miscarea si transformarea energiei este miscarea si tranformarea inteligentei unuiversale care creeaza toate formele si interactiunile lor si se reflecta in ea insasi ca sine universal al vietii univesului sau constiinta existentei sale. aceatsa constiinta este indescriptibila pentru ca descrierile folosesc instrumente partiale care nu pot instrumenta totalitatea si cautarea descrierii acestei evidente impercetibile dar manifeste este sortita esecului din start. Cunoasterea de sine sau descrierea sinelui propriu este o directie falsa care produce falsuri si in aceste evidente ne ramane a ne pozitiona  pe noi insine ca 'mistere intre mistere" , unde "misterul' este abstractia prin care reflectam o evidenta a manifestarii totalitatii stiintei  (implicite inteligentei ordonatoare a tuturor miscarilor si transformarilor energiei sau Spiritului universal). Inteleptul afirma ca "exista tot ce exista inainte si va exista mereu  si tot ce exista  dupa aparitia constiintei". Deslusind ordinea desfasurarii intelegerii lui putem evidentia implicitul faptului ca 'tot ce estista si va exista mereu" a nascut" constiinta de sine care la randul ei a nascut " tot ce exista dupa aparitia sa". Omul de stiinta ca expresie a nasterii constiintei stiintei universale, meditatnd asupra evidentelor manifestarilor acesteia afirma "Viata este esenta imanenta a  universului perceptibil (sau fizic, natura de sine statatoare in dinamioca sa universala),  iar existenta  este procesul de nastere, crestere si implinire a constiintei acestei esente a miscarii universale a transformarilor si interactiunilor lor.Astfel viata nu poate fi conditionata sau controlata de aspectele manifestarilor sale partiale ci reflectata in constiinta sa. Reflectarea este intelegere pura . O reflectare partiala se releva ca intelegere a unei expresii partiale, separate de contextul existentei ca plenitudine si o putem reprezenta prin 'ratiunea' acelei existente in ansablul plenitudinii existentei ca intreg. Dupa toate aceste abstractiuni sa veden cum se manifesta ele in existenta de zi cu zi. Intelegerea  unei manifestari fizice separate de ansablul fizicii o denumim cunoastere, stiinta ca suma de intelegeri partiale in diferite domenii ale existentei evidentei lor, iar intuitia intregii manifestari fizice o denumim credinta. Credinta este acord cu intreaga existenta, acord  sustinut de ratiune  chiar daca nu intelegem sau cunoastem plenitudinea ei, o intuim ca ordine a ordinii si ratiunea ei ca intregime. Evidenta ne releva ca cunoastrea pe bucati a existentei nu conduce la cunoasterea plenitudinii ei , motiv pentru care cunoastrea este doar o reflectare partiala si in continua schimbare, efemera, in constiinta a ratiunii functionale a manifestarilor luate ca separate de plenitudinea lor continatoare. care se exprima formal si functional prin ele inlauntrul sau.Astfel intregimea constiintei isi releva aspectul sau dual al cunoasterii si necunoasterii,  cognoscibilul si prin reflectare abstracta a incognoscibilului. Incognioscibilul este irelevant constiintei ca existenta de sine ca reflectare a cognoscibilului in care cunoscutul si necunoscutul, denumitul si nedenumitul, este campul sau armonic ca ratiune exitentiala a ceea ce este .Constiinta eliberata prin relevarea irelevantei incognoscibilului care o exclude din viata prin abstractiunea lui isi exprima ratiunea existentiala a dinamicii cunoscut -necunoscut, denumit-nedenumit.Astfel explorarea manifestarii este propria dinamica existentiala, dinamica in care potejntialul sau nedenumit este campul inoirii sale ca expresie a ratiunii sale exsitentiale. orice denumire este expresia unei intelegri sau ratiuni existentiale sau cunoastre care nu exclude imensitatea manifestarilor sale nedenumite, necunoscute spre care-si indreapta atentia cercetatoare, neselctiva.Cu cat constiinta se dechide reflectarii necunoscutul din campul exprimarilor sale cu atat este mai dinamica in existenta sa. Acest proces de dezvoltare-crestere si implinire-innoire este reflectat in intreaga existenta sub toate aspectele sale. Cunoascutul da stabilitate formala si necunoscutul dinamica interioara sau ratiunea functiunii respective in existenta. Sa observam evidenta confuziilor in care ne aflam cand ne agatam de un singur aspect respectiv cunoscutul individual: cunoscutul devine credinta si credinta superstitie.Afirmam ca ratiunea credintei este acordul cu existenta ratiunii necunoscutului-nedenumitului care ne inoieste si regenreaza-creste spre implinirea existentiala prin reflectarea potentialului propriu ca intregime. De sarbatorile de iarna se reflecta acesta confuzie prin afirmarea credintei si credinciosilor ca rutina a traditiilor(cunoastrea mostenita), traditii care prsupuneau tot felul de obiceiuri specifice momentului din an . Cei care nu onorau acele ritualice obiceiuri stramosesti erau necredinciosi. Cei care erau credinciosi daca erau intrebati de ce fac ce fac se justificau cu traditia, cu cunoastrea ei; semnificatia si ratiunea acestor ritualuri si obiceiuri lipsea cu desavarsire si era inlocuita cu interesul obiectiv al persoanei respective: "pun busuioc sub perna sa-mi visez alesul"Unde este ratiune in acesta exprimare? Eventual ratiunea sau stiinta faptului ar fi ca mirosul busuiocului are efect psihologic pe durata somnului asupra subconstientului care sa reflecte in constiinta persoanei rezonanta personala a dorintei in manifestare imagistica masculina; mirosul (foarte important in sex), s-ar transforma intr-un vehicol al constiintei respectivei domnisoare eliberata in somn de conditionarile fizice spre imaginea masculina a dorintei sale complexe prin rezonanta. Se spune ca nu poti fi impreuna cu cineva daca nu rezonezi, nu ai aceeasi vibratie intelectualla emotionala, ideatica, iar alegerea partenerului doar dupa aspect sau ce este" la moda" va conduce doar la dezamagiri in relatie prin lipsa rezonantei complexitatii structurale a respectivilor care impiedica comunicarea dintre ei si armonizarea aspiratiilor intr-un scop, proiect comun, coroborarea, echilibrul energiilor lor complementare; reusita relatiilor interpersonale este data de complementarietate si nu de asemanarea care conduce la conflict. " La fel" este intr-un plan dinamic launtric necunoscut celor doi pe care-l resimtim ca rezonanta; undele rezonatorii isi amplifica energia reciproc intr-o noua expresie a rezonantei lor. Evidenta releva ratiunea dinamicii pe cand superstitia este cunoastre formala, fara dinamica launtrica in constiinta; Cand se intampla ca scopul superstitiei sa dea rod spunem ca s-a intamplat sa avem nororc fara sa reflectam in constiinta ratiunea miscarii, dinamicii care a condus acolo si astfel traim in urma norocului- ghinionului si nu in ratiunea faptului care ne linisteste si implineste. Si daca viseaza domnisoara "soarta" (semnificatia sortii sau destinului pentru femei este barbatul - "dupa cum ti-a soarta" are semnificatia de dupa cum iti este barbatul, ca reverberatie a sclaviei si dominarii violente a femeii dupa casatorie). si "soarta" nu-i place ca nu este de 1m90cm, ca are nasul mic, etc. ce se intampla cand se intalneste cu el? Nimic , il va evita; fara ratiunea cunoasterii sau dinamica ei , cunoastrea este superstitie si confundata cu credinta. Cunoasterea se extinde cel mult la 50% din potential, restul potentialului tot necunoscut ramane si bunul simt implica armonia stiinta credinta sub acordul ratiunii de a fi,  functia si functionarea  celor "doua ' aspecte" . Daca cunosc un ritual ,functionarea sa este necunoscuta si numai armonia cunoscut necunoscut conduce la implinirea aspiratiei punctuale.Ceea ce lipsete in contiinta incremenita in dominatia cunoscutului din campul sau care o pozitioneaza ca pseudoconstiinta , este respectul plenitudinii sale si potentialului sau intreg in existenta. Cand intelegem ca ce cunoastem este cel mult 1/2 din ce putem, atentia noastra se repozitioneaza spre faptele noastre, faptele individuale in care  SE REFLECTA POTENTIALUL 100%, si partialitatea pseudoconstiintei cu care ne indetificam ca intelect personal. Astfel percepem concret ca gandirea este abstractiune, abstractiune prin care reflectam necunoscutul desi consideram gandirea ca si campul in care cunoastrea isi are existenta concreta. Cunoasterea sau stiinta este in campul faptelor, iar gandirea in reflectarea lor de dupa manifestare. Daca  inventariem ce ganduri avem vom ramane surprinsi de putinatatea si rutina acestei putinatati pe care o denumim cunoastere personala ,chiar daca aceasta cunoastere personala inglobeaza toate scrierile inregistrate in carti si memoria calculatoarelor; Daca privim inconjuratorul si imensitatea lui, aceasta putinatate a gandirii personale, istorice si prezente este si mai evidenta, evidenta putinatatii cunoasterii lumii, cunoasterea stiintifica si psihologica a pseudoconstiintei personale. Dar constiinta noastra reflecta aceasta imensitate si frumusetea ordinii sale exprimate si continute, ca urmare este oglinda ei; din oglida propriilor constiinte intreaga creatie fizica si energetica ni se releva, ne structureaza structurand-o , ne oglindeste oglindind-o. Ce cantitate de necunoscut mai avem de cunoscut din propriile reflectari naturale? care este proportia evidentiata de perceptie dintre cunoscutul nostru si pseudaconstiinta a lui si necunoscutul care intregeste constiinta umana ca ceea ce ea este nascuta de catre 'tot ceea ce a existat si va exista dinainte de aparitia constiintei"? Evidenta aceasta il facea pe Socrate sa spuna si sustina relevand ignoranta cunoscatorilor autoafirmati ca "tot ce stie este ca nu stie nimic" si acesta afirmatie sustinuta relevand inconsecventa cunoasterii compatriotilor la condus la "esafod'.(masa sacrificiului nevinovatului ca sa se salveze vinovatul). Acum ne consideram cunoascatorii si stapanii planetei si societatii? Sa privim oamenii si natura si sa ne smerim! Plenitudinea si frumusetea planetei reflectate corporal de om si viceversa este cantata de poeti si toate artele fara a o putea egala. Ce face unul sau altul in aceasta plenitudine si cu aceasta frumusete este alta poveste si treaba fiecaruia; ca numai treaba mare sau mica stim a face dupa cum pseudoconstiinta este o "treaba"  . Rapoartele sau masura este cheia echilibriumului in constiinta si in manifestarile sau reflecatarile ei partiale sau intregi. Sanatatea nu este o forma ci acesta dinamica armonica a echilibriumului launtric pe care-l denumim fiziologie. In genetica raportul relevat stiintei este de 20% pseudoadn, 20%adn functional , 60% adn tacut-necunoscut si se reflecta ca masura in  vietuitoarele de pe pamant, fie vaca,  fie catel. Aceasta masura are o reflectare si in constiinta ca 20% pseudoconstiinta sau conditionata si 20% constiinta functionala sau in miscare si 60% potential necunoscut al constiintei. Asemanator reflectand ce fac cele trei feluri de macare cu dea sila pentru ca o mostenim fara sa vrem a o primim, observam ca pseudoadn-ul este vinovat de toate disfunctiunile fiziologiei corporale si lui in corespunde eu-l pseudoconstiintei vinovat de toate belele si disfunctiunile din societate. Adn-ul functional este vinovat de fiziologia sanatatii si ne face functionali corporal fara limitari si ii corespunde eu-l sublim al bunului simt si bunului gust ( ne scapa de povara codurilor penale sau de eticheta pentru comportament  precum si de povara modei la zi. (Regina Maria afirma ca cine nu are bun simt are nevoie de eticheta si cine nu are bun gust are nevoie de moda).  Celui 60% potential adn si constiinta,  tacut si tacuta,  ii corespunde evident realitatea  ca edificiu a tot ce nu credem sau cunoastem noi ca este posibil si care se reflecta ca viitorul necunoscut al umanitatii si fiintei umane spre care daca ne deschidem se va deschide noua; daca nu , vom continua sa ne comportam meschini si mediocrii in psudoconstiintele noastre dragi desi ne chinuie prin gandirea ei ingusta a suferintei ca rasplata. Acestui aspect al evidentelor din perceptie al reflecatrii sincrone ii este dedicata o lege in kibalion , legea corespondentei in care se afirma ca "ce e sus e ca si  ceea ce e jos,....' de expresia careia am auzit un analist VIP batandu-si joc si etalandu-si ironia. Ironia este reflectarea propriei ignorante, a intunericului din constiinta proprie in raport cu adevarul unei manifestari si ratiunea ei; umorul este inaltimea greu de atins al propriei reflectari in propriile manifestari idioate. Umorul incalzeste,entuziasmeaza, ironia raceste, demotiveaza! umorul apropie oamenii, ironia ii ideparteaza! Fara umor se alege praful de tragedia ironiei; cum este ironia tragedie? Priviti atentatele de la Paris, au inceput cu ironia si au sfarsit cu tragedia, reflexia propriei atitudini ; intotdeauna se gaseste un "serios" care nu vede ironia ca incapacitatea ironicului de a avea umor si reactioneaza adecvat seriozitatii sale sacre. Mai este evident ca manipularea conflictelor prin perpetuarea lor implica si folosirea mascarii in spatele convingerilor religioase a unor altfel de interese serioase;  nimic mai simplu decat a dezbina si domina , a invrajbi pe criterii religioase culturi diferite ale acelorasi valori umane. Umanitatea nu poate fi controlata fara invrajbirea diferitelor sale culturi, iar cei dornici de control nu au nici o alta valoare  in afara controlului si stapanirii nu au nici o valoare umana legata de sacralitatea fiintei umane Sacrul formalizat cultural in repere diferite ale acelorasi valori  umane ofera ignorantilor un camp de conflict in care isi pierd libertatea fara macar sa-si dea seama luptandu-se intre ei si astfel renuntand la valorile umane. Unii afirma ca sunt doar doua mari categorii de pseudoconstiinte, cele serioase cu comportament adecvat nebuniei serioase si altele cu  comportament al nebuniei controlate prin umor! Umorul divin este atat de rafinat si subtil incat in prezenta lui seriosul izbucneste in plans."Cu lacrimi de iubire te spal d' orice pacate" spunea Macedonski