pragmatismul

Cunoasterea psihologica nu este pragmatica prin caracterul interpretaiv si inductiv al unei incompletitudini informatice repetitive  si prin caracterul 'de matrita" a unei forme reflectate descriptiv din extriorul ei sub care este ascunsa fiziologia germinanta a formei, sau viata sa launtrica indescriptibila ca plenitudine sublima si miraculoasa.
In acest caz incetarea cautarii de sine relevata constiintei ca fara sens rational si pragmatic conduce neastamparul explorator al fiintei umane inspre explorarea modalitatilor de asamblare a perceptiei. Asamblarea perceptiei sau structurarea realitatii individuale si colective este cea mai mare realizare a fiintei umane caci se realizeaza in interiorul ei. Aceasta asamblare este fapta sa, este maretul edificu al perceptiei universale sau planului fizic in care tot ce este este vizibil si se poate recunoaste ca ceea ce este. Existenta informala (fara forma explicita) este doar in sine si fara constiinta, in sine se naste si insine moare , apare ca din nimic si dispare ca nimic, comportament pe care explorarea stiintifica oficiala a certificat-o experimental si cu care toti oamenii de stiinta sunt de acord. Ei au stabilit o rata de o suta de mii de aparitii si disparitii, nasteri si morti la care o aparitie este sine statatoare si nu mai dispare si acea particula de sine statatoare au denumit-o materie sau substantialitate universala prin caracterul ei cu sine statator comparativ cu aparitiile si disparitiile pe care le considera cu sine instabil sau oscilant si au fost denumite antimaterie. Eu vad toate aceste afirmatii fara argumente sustenabile individual in afara instrumentarului tehnologic care le evidentiaza comportamentul, prin rata minciunilor in raport cu adevarul emanat de  constiintele  omenesti. Ceea ce este "adevar" se sustine singur , are sine statator , iar ceea ce este mincinos (informatie irelevanta unei situatii punctuale sau incompleta) , se dizolva si nu se poate sustine ramanand intr-o dimensiune a posibilullui fara forma concreta si functionala.( minciuna are picioare scurte si dupa cum vedeti obsesia explorarii inceputului din prezent ma domina). Orice radiatie universala este asemanatoare emanatiei gandirii din mintile noastre si ma intreb care este acea unica emantie a gandirii care reflecta adevarul,  fiind de sau cu sine statator, in noianul de o auta de mii de emenatii efemere si care nu au cum sa se asocieze functional? Poate gasim raspuns  de o anumita relevanta si fidelitate cu faptul impreuna. Nu iau in considerare toate raspunsurile date pana acum de predecesori care sunt valabile in perceptia si constiinta lor si prin comparatie nu si in propria perceptie si constiinta. vreau sa spun ca atunci cand cineva intreba " daca ai proprietatea cuvintelor' evidentiaza un adevar al lipsei acestei proprietati ignorat de manipukatirul acelor cuvinte. Drept urmare nu am  proprietatea cuvintelor decat cand ele se nasc din propria perceptie directa a faptului sau comuniune cu faptul. Tot ce am afirmat pana acum este in acord cu perceptia mea directa si cu perceptia instrumentata stiintific si rational prin mijloace tehnologice. Eu am vazut la propriu acea emanatie unica de sine statatoare si am simtit acele aparitii-disparitii vibrationale, iar cand am citit in lucrari de stiinta despre ele m-am linistit ca nu am inebunit..Ceea ce oamenii de stiinta au elevat in constiinta ratiunii ca 'realitate initiala" a substantialitatii energiei universale, perceptia individuala mi-a relevat (sau viceversa, nu are importanta intaietatea ci faptul miscarii constiintei si reflectarii ei in perceptie). Asa cum reafirm laitmotivul blogului, in aceste randuri nu exitsa altceva decat provocari la a explora  in constiinta si perceptie miscarile si functiunile, iar culesul bogatiei indescriptibile a acestor miscari si functiuni este strict individual, nu poti culege ce nu percepi direct,  adica nu incercati sa memorati ceva, iar ca sa ne batem si furam reciproc este o atitudine lipsita de orice relevanta; ceea ce nu ne apartine nu putem retine si ceea ce apartine nu ne poate fi luat de altcineva. Ca dovada evidenta a afirmatiei aduc in discutie evidenta faptului ca existenta corporala conceputa "ca materiala" nu este a noastra, precum nici conceptia ei nu este si nu o putem retine.  Conceptia si reflectarea ei corporala nu ne apartine si asta ne evidentiaza relevanta explorariii a ceea ce ne apartine sau este al nostru de drept divin. Si conceptiile spiritualiste sunt de factura materiala ca opus al celor declarate materialiste. Gandirea este un proces in materie sau material iar in relatie cu cuvantul "spirit" inca nu percepem  faptul pe care-l reprezinta si acest tip de reprezentativitate a denumirii ne poate induce in eroare precum reprezentantii nostri politici din parlament. Referitor la pragmatism am explorat ce nu este el prin consecintele acelor comportamente potrivnice in existenta individului uman cu care din pacate le identificam ca identitate. Desigur ca acele emantii  cu sine statator ale energiei universului  se asociaza si structureaza functional intr-o unitate de ordine si complexitate functionala din ce in  ce mai complexa dupa un plan clar precum  celulele care vor structura forma si corpul uman in matricea vie a feminitatii reparcurgand drumul deja parcurs pana atunci si facand mereu un pas inainte explorand si inoindu-se permanent in flux. Pragmatismul este o actiune si dinamica extraordinara in care ceea ce simti,  gandesti si ce gandesti faci si ceea ce faci ai.  tot ce avem este efectul acestui proces din care nici unul dintre noi nu se poate extrage. Incercam sa ne extragem mintind, spunand ca vrem sa facem una si facem opusul ( spunem ca vrem sa renuntram la fumat si fumam in prima circumstanta emotionala de stres sau plictisela in  care am mai fumatca raspuns la circumstana respectiva dupa care ne simtim vinovati si nepunticiosi in  fata propriilor dorinte afirmate sau gandite)). Ca sa ne reintegram acestui proces dinamic al pragmatismului incepem de la coada lui si anume faptele (pestele se curata de la coada; daca fumez vreau sa fumez; daca vreau sa fumez de ce il consider daunator ca obicei; daca il consider daunator de ce il repet; ori renunt la consideratie caracteristicii sale de daunator, ori renunt la fumat ; etc; decizia iti apartine numai urmata de fapta ei; cand fapta nu este una cu decizia ta insemna ca forte straine de tine iti manipuleaza faptele si ele nu mai sunt sub comanda ta; acesta revelatie  te revolta impotriva situatiei in care te afli; revolta este un impuls elierator cand nu este indreptata impotriva exteriorului circumstantial ci spre tine insuti ca elevare in constiinta proprie a situatiei si revelate faptic sau deschis in perceptia ta; revolta introduce un moment de 'time aut" , de liniste launtrica sau incetarea conflictului din situatia revelata, o revolutie interioara sau miscare in intrior in locul libertatii in care poti schimba directia actiunilor vointei tale spre alt ceva care nu implica fumatul ca circumstanta, o alta circumstanta emotionala care nu contine raspunsul la frustari al fumatului "de linistire" pentru ca nu mai ai nevoie sa te linistesti fiind linistit cu actiunile tale asa cum sunt ele. Lupta cu fumatul nu face decat sa intareasca frustarea si ca urmare nevoia de linistire si vei schimba fumatul cu mancatul sau bautul, drogurile si alte surogate ale tendintelor cunoasterii noastre ca instrumente sau ritualuri de linistire emotionala; emotiile nu sunt liniste in suflet pe care -l confundam cu activitatea lor. Emotiile sunt energii in miscare si orice miscare emotionala este generata de noi prin reactii la circumstante si presiunea lor asupra noastra in scopul aservirii lor; Generand reactiv emotii, nu putem solutiona tensiunea lor prin surogate de orice fel din moment ce surogatele sunt in alt timp si domeniu , in urma emotiilor nu sursa a lor nu pot fi nici solutii de linistire a stresului launtric sau incetarea lui care este tocmai activitatea emotiilor. Emotiile pot fi linistite cand inceteaza sursa lor si anume reactia la circumstante sau respingerea lor, fie ca este respingerea partenerului sau pozitiei in circumstante sau relatia cu ele. etc. Din exp va confirm ca cele mai extraodrdinare trairi 'spirituale' nu aveau nici o relatie cu fumatul sau nefumatul si fumatul sau nefumatul nu ma impiedica si nici nu ma ajuta; dar constienta transformarilor in care ceea ce transforma ceva in binefacator sau raufacator este masura sau proportia  relatiei cu faptul; daca depasesc acea proportie din interactiunea faptica, ceva ce pana la un moment dat este placut se transforma prin depasirea proportiei in ceva neplacut. In acest centru al transfornarilor trebuie sa ne intoarcem ca sa schimbam obiceiurile sau placerile noastre, "centrufluid" nu personal sau formal in care exista sau este domeniul in care deciziile luate devin fapte. Cand am inceput sa fumam am fost in acest centru si numai acolo putem sa schimbam decizia inlocuind-o cu alta sau cu decizia proprotiei in care fumatul ca actitvitate sa nu depasesca linia transformarii sale in ceva rau. Altfel spus nu fumatul face bine sau rau (chiar vedem cum nefumatorii sunt mai tensionati si discriminatori  fata de fumatori decat fumatorii fata de nefumatori pe care-i respecta. Intrebarea mea este ce este mai pragmatica discriminarea sau respectul; teama de fum si nocivitate o atrage pana ce intelegem ca nu ne poate face rau ceva ce nu noi decidem sau hotaram ca ne face rau. aceatsta constioenta a libertatii si faptelor propriilor decizii ne scoate din lupta cu himerele intereselor in care interzicerea este instrumentul profitului prin incalcarea ei specifica copiilor; crestem pretul si taxele pe tigari, incasam amenzi,etc si asta releva scopul interzicerilor si taxarilor respective -cresterea profiturilor de pe urma ambelor comportamente fumat si nefumat. nefumatorii scapa de taxe si amenzi si se aleg cu stres si exclusivism care este plata lipsei de libertate a propriilor decizii.orice opozitie la ceva este copacyul nascut din acel ceva si are fructele acelei seminte. exclusivismul este eminamente violent si violenta este stress si lupta cu stresul prin fumat sau refuzarea lui tot la exclusivism conduce- cercul vicios al diferitului asemenea. Libertatea deciziilor nu este o himera cand parasim acest cerc vicios  si asta este pragmatism. mai bine s-ar face educatia faptului decat interzicerea lui care nu este decat o educatie prin demonizare care intareste precum interzicerea alcolului in SUA consumul si profiturile de pe urma lui  prin atractia nonconformismului, care a creat o structura mafiota violenta de productie distributie si consum al carei mijloc a fost crima ca pedeapsa a incalcarii omertei , legea  ascunderii a adevarului a ceea ce este si facem care ne face importanti si profitori in societate. Secretul informatiei (neelevarea constiintei colective a propriilor planuri si actiuni ) este puterea ei si fara "omerta" nu poate exista acea putere; astazi se transforma puterea, de la puterea secretului care da intaietate celor care-l detin ,la puterea comunicarii, celor ce dezvaluie secretele eliberand constiintele de dominatia lor ascunsa. Fara o dominatie prefabricata, informational ascunsa, constiinta este dinamica in ratiunea pragmatismului universal al desavarsirii de sine si a mediului sau existential din libertate si nu prin inrobire misionara si sacrificii inutile ale micilor bucurii din existenta, fara fanatism. Fara fanatism ca exacerbare a exclusivismului in existenta,  ce ramane? Compasiunea mult invocata care nu este opusul fanatismului , sau al exclusivismului; este o alta atidudine, o alta atentie si exprimare prin alte mijloace complet diferite in domeniul mijloacelor din existenta, mijloace care au alta sursa si samanta a dinamicii lor, claritatea sau stralucirea constiintei.Lumina pusa de pictori in jurul capetelor sfintilor reprezenta aceasta lumina si cand ea este fapt nu numai dorinta si reprezentare este la vedere ; cand nu o vedeti insemna ca o ascundeti; a nu o vedea nu este " vina" celor la care nu o vedeti ci refuzul fiecaruia care nu vede de a o ascunde, de a o nu radia asa cum profetii dezastrelor ascund ceva sub mantia tacerii si astfel au uitat si ei ce au ascuns; viitorul minunat al omenirii trezite din somnul greu al irationalitatii generator de cosmruri si astfel nu se mai pot bucura nici ei de ceea ce au ascuns. A minti insemna a ascunde,  apoi uitam ca era minciuna, o luam la propriu, uitam ce am ascuns ca sa avem doar noi sa nu impartasim cu ceilalti precum conturile personale in banci straine. De ce am ascunde daca in spatelelor nu ar exista ceva putred? Ascundem crezand ca se va uita putreziciunea mijloacelor prin care le-am ingrasat, dar va iesi la suprafata asa cum astazi nici conturile din bancile elvetiene nu mai sunt secrete si in urma desecretizarii lor apar procese si condamnari.a ascunde insemna a-ti fi teama si de ce te temi nu sscapi se spune din experienta de secole ale oamenilor. De ce nu tinem cont de aceste revelatii? Pentru ca ne amagim ca suntem asa de smecheri ca le vom pacali; autoamagirea este pacaleala individuala care se disipeaza si dezvaluie amagirea prin dezamagiri dureroase si umilitoate a orgoliilor care se sinucid cand nu suporta infrangerea lor desi aceasta infrangere este sursa existentei lor- din infrangere intr-o noua infrangere. Demnitatea nu este orgoliu, orgoliul este o demnitate inchipuita fara sa fie fapt existential la propriu, este orb si surd, indiferent, inchis in manifestarea sa, care este spatiul sau de recluziune si corectie. In inchisoare munca devine extrem de importanta pentru ca-ti concentreza atentia pe orice altceva decat faptul limitarii ca consecinta a atitudinii si faptelor nascute din orgoliu si indiferenta care este glaciatiunea si ghetarul societatii psihologice. Pentru un om care traieste glaciatiunea in ghetarul indiferentei, primavara si caldura dragostei il sperie, se infunda singur in adancimea indiferentei sale in fata propriei existente individuale si sociale indiferent daca traieste in cele mai spectaculoase palate si minunate gradini. Palatele nu-l scapa de atitudinea si comportamentul sau atat timp cat credinta intr-un mai bine si mai mult care insemna depasirea liniei de transformare a binelui si multului in rau si putin transformare care-l ingrozeste si asta este groza din ghetarul indiferentei.