De cate ori ne trezim confruntati cu situatii neplacute sau periculoase, cautam solutii in circumstantele lor.
Nu le vom gasi niciodata acolo, in situatie exista conditiile existentei ei si nu ale inexistentei ei, asa cum percepem noi solutionarea ca efect, prin lipsa neplacerii sau pericolului. Existenta ne releva evidenta ca "ceva" , forma sau miscare, exista cand toate conditiile existentei respective sunt indeplinite; astfel ideea conditionarii existentei este un fals din moment ce toate conditiile oricarei existente sunt deja indeplinite si continute in existenta respectiva la orice nivel al sau. Reflectarea in gandire a acestei evidente o afirmam prin "libertatea gandirii ", gandire care contine orice element conditie a procesului respectiv sau care ar putea=o conditiona teoretic. In nivelul evidentei puterii spunem ca 'facem intotdeauna ce putem sa facem" ; ca urmare toate conditiile necesare ale acelei puteri sunt indeplinite; cand nu sunt indeplinite spunem ca nu putem sa facem ceva, dar ca este posibil sa putem cand conditiile existentei acelei posibilitati sunt indeplinite si ca nu exista imposibil. Posibilul este o etapa a imposibilului si un stimulent in indeplinirea sau relevarea conditiilor lui. Astfel dinamica fara sfarsit a existentei este generata de revelarea elementelor ce conditioneaxa o existenta punctuala sau de miscare care sunt indeplinite in constiinta lor si se manifesta in existenta ca noua posibilitate si organizare. In constiinta, elevarea conditiilor unei posibilitati este simultana cu perceptia ei, sau revelevate in perceptie; se constituie in posibilitate a constiintei respective deja existente si active. Ce trebuie sa punctam aici este faptul ca acea posibilitate neconditionata ale carei conditii existentiale sunt deja indeplinite ( si devinite putere sau posibilitate de actiune a respectivei constiinte sau stiinta), se manifesta individual relevand unicitatea constiintei; exista o constiinta nu mai multe; ceea ce pare a fi "mai multe" nu sunt decat exprimari diferentiate ale posibilitatilor ei de actiune reflectate in perceptia de sine unita cu circumstantele ei. Cand constiintei i se releva o existenta , i se releva in existenta respectiva si toate conditiile care o fac posibila si astfel , constiinta respectiva manifesta in perceptia sa respectiva putere ca libertate de acitune, repetand-o de cate ori doreste fara sa mai parcurga etapele concretizarii posibilitatii actiunii respective, implicite ei, adica fara etapizari sau intemediri ale actiunii. Asta ne conduce la intelegerea "vitezei" intr-un contex de nedescris al etapelor parcurse , viteza care face ca inceputul sa fie unul cu sfarsitul, impulsul cu efectul sau dorinta cu forma sa concreta si obiectiva in percetie.,viteza gandului uman. Noi invatam sa mergem si asta insemna ca noi mai intai vedem posibilitatea in perceptia noastra , apoi dorim sa o manifestam, apoi conditiile mersului sunt indeplinite si cand se intampla asta, mergem pur si simplu fara sa mai parcurgem etapele innvatarii respective, deplasarea in patru labe, mersul cu trepiedul , mersul de mana ,etc. Odata aparuta in constiinta o posibilitate revelevata de perceptie, incepe procesul corporalizarii sau individualizarii puterii respective ca stiinta si actiune; cand o posibilitate si-a adunat conditiile manifestarii ei, devine simultana cu dorinta manifestarii ei. Nici macar nu mai gandim ca vrem sa mergem, ci impulsul si mersul este sincron si simultan cu dorinta deplasarii dintr-un motiv gandit, sau altul. Miscarea dupa dorinta este evidenta oricaror miscari ca posibilitate si stiinta libera si neconditionata in manifestarea ei.Odata ce am individualizat o posibilitate revelata in perceptie si elevata in constiinta , o manifestam neconditionat sau cum spunem "pur si simplu" Copilul in faza sinceritatii cand este intrebat de ce a facut "aia", raspunde "de aia", cu alte cuvinte pur si simplu, fara explicatii, "aia este de aia" din moment ce este posibilitatea si puterea dorintei lui neconditionate de a face. Asta ne conduce la intelegerea faptului ca, orice un om in percetia noastra realizeaza, ca putere a dorintei sale una cu puterea faptei respective, putem realiza fiecare fara sa mai parcurgem etapele care l-au condus pe acel om la stiinta puterii sale de a faptui. Marele invatator releva constiintelor individuale in dezvoltare spre implinire: "ceea ce eu pot face , puteti si voi, chiar mai bine decat mine" . Nu introducea nici o conditionare a puterii respective. Aparitia in perceptie a unei posibilitatii si a puterii libertatii ei de manifestare neconditionata a unui individ uman prin dorinta lui de a o face, este semnul generalizarii acelei puteri in intreaga omenire si ca urmare posibilitatea si libertatea de a face sau repeta posibilitatea, a fiecarui individ uman in parte. "Maestrii constiintei' afirma ca din moment ce posibilitatea exista in perceptia umanitatii exprimata de un om , toti ceilalti oameni o pot manifesta simultan cu dorinta de a o face, fara sa mai fie necesara parcurgerea etapelor intermediare ale aparitiei ei in perceptie. Ex: vindecarea prin atingere cu mana a "bolnavului sau necredinciosului'; maestrii atingeau semeneul aflat in disfunctiune a functionarii sale naturale, iar disfunctiunea disparea simultan cu atingerea lor ca si cand nu ar fi fost vreodata; apoi indemnau spectatorii sa faca la fel , sa repete ceea ce vazusera si sa constate ca efectele sunt aceleasi; Numai un copil a indraznit sa repete si efectele erau aceleasi! Cei maturi si seriosi nu reuseau , atingerea era stingherita de teama de a nu reusi si a se face de ras astfel; ca nu puteau face ceea ce si un copil reusea. Daca odata ai reusit exprimarea dorintei tale, una cu stiinta si puterea ei, poti repeta acea manifestare a libertatii tale prin cresterea increderii in puterea dorintei si libertatea sau neconditionarea ei.Vindecarea prin atingere este posibilitate revelevata si elevata in constiinta umanitatii si este posibilitatea neconditionata de vindecare la dorinta activata. Ce impiedica acesta libertate a dorintei in actiune? Evident ca un om aflat in disfunctionalitatea functionarii sale naturale neconditionate numite sanatate nu o poate face pentru ca are credinta nevoii de a i se face si nu de a a face el insusi. Astfel credinta este un blocaj sau instrument al miracolului ca stiinta, cea mai inalta a constiintei libere de conditionarile existentei sale (indeplinite din moment ce exista) si a libertatii sale de actiune dupa dorinta ca forma de expresie a libertatii sale evidente. Campul oricaror confruntari este campul propriilor constiinte , confruntarile dintre diferitele conditionari conceptualizate ale necredintei propriei libertati existentiale si de actiune, conceptualizari care incearca sa-si subordoneze constiinta in scopul eternizarii existentei lor prin repetare la nesfarsit. Cine cauta eternitatea sau eternizarea , evident ca are credinta lipsei acestei posibilitati si a efemeritatii sau minciunii conceptualizarii respective a existentei ca posibilitate libera. Aceasta o sa ma straduiesc sa o relev prin exemplificarea faptului ca atunci cand mintim ne straduim apoi, sau luptam sa demonstram, adevarul minciunilor noastre argumentandu-le pana uitam si noi ca argumentam o minciuna si argumentatia este mincinoasa prin consecinta; Dupa ce uitam , devenim fanaticii aparatori ai "adevarului minciunii noastre " ferm convinsi ca este ' realitate" de necontestat pe care ceilalti sunt orbi ca nu o vad. Astfel minciunile noastre devin pentru noi adevar si relitate proprie ceea ce releva daca mai era nevoie, unicitatea constiintei si a continutului ei conceptualizat prin reflectarea mincinoasa, fara fidelitate sau incompleta a perceptiei. Astfel in constiinta se infasoara tot felul de imagini in ceea ce maestri denumesc "meandrele constiintei" si oamenii de stiinta "bucle" temporale in care nimic nou nu se intampla in repetitia acelorasi evenimente.
Aici fac o paranteza mai larga;
Cunoastem istoria unirii principatelor romanesti care nu erau 'romanesti" decat dupa unirea lor, si dupa aparitia regatului denumit Romania , ca eveniment de max importanta istorica. Cunoastem ca evenimentele eliberarii de sub jugul comunist ca eveniment de max importanta istorica Cunoastem ca dupa unire a intervenit o perioda in care domnul principatelor unite era foarte iubit si popular pana cand boierii (prin mana lui dreapta-primul ministru) l-au debarcat ca nu le convenea stilul sau si in locul lui au adus un rege germansa-i carmuiasca pentru ca nu se puteau carmui singuri, primul rege care a adus sub carmuirea sa ordine si prosperitate societaii prin calitatea si autoritatea pe care nu o mai puteau pune sub semnul intrebarii si suspiciunii; buna-rea , erau obligati sa o respecte. Cunoastem ca perioda postcomunista a comunistilor in capitalism; perioada dupa care aparitia unui popular si sustinut initial tovars a generat instaurarea "statului de drept" si rasturnat afacerile comunistilor in capitalism producandu-le mari neplaceri si care au incercat de multe ori inlaturarea lui pentru stil neadecvat propriilor lor interese Mai cunoastem ca perspectiva la acest individ neplacut si perturbator se arata a fi tot un german. Istoria se repeta sub alte forme dar asemenea; circumstantele sunt diferite formal dar elementele lor aceleasi. Istoria nu s-ar repeta daca naravurile nu ar fi aceleasi. Ceea ce este cu adevarat infricosator este epata in care "boierii" demonizeaza orice autoritate ca impusa si straina patriotismului pe care nu-l au, ca in acest vid de autoritate a oricarei persoane, bunul lor plac fara autoritatea legii sa functioneze si troneze in societate. Fara lege sau obiectiv-targhet comun nu exista nici o societate; confruntarea dintre persoane dezvaluie lipsa oricarui obiectiv social, national. si a activitatii legii in societate sau refuzul actiunii ei , lipsa demnitatii propriior fapte. 'Facerea legilor" nu trebuie lasata pe mana boierilor ca ci nu vom avea vreo lege in afara legiferarii bunului plac boieresc, nu vom avea o valoare -lege care sa ne entuziasmeze in activitatea infaptuirii conditiilor existentei libere a legii care astfel sa fie activa socialmente fara pedepse si recluziuni. "Legea iubirii" sau "legea Vietii' cred ca indeplineste aceasta caracteristica dar cand este reglementata de boieri, ramane forma fara continut in bucla temporala a facaturilor lor legislative care sunt toate incalcarile posibile ca comportamet in societate ale legii vietii si drepturilor omului transformate in praf in ochi.
Putem afirma ca noi INTERPRETAM propria perceptie si acest fapt ne modeleaza o relitate proprie, individuala, ne creem propria realitate in realitatea naturala universala asa cum este ea si ne-o ascunde; ne creem 'o relitate artificiala", conceptualizata ca urmare a interpretarilor pe care le dam, fie manifestarilor universului in natura sa neconditionata existential, fie individualitatii si comunitatii umane. "Exista ceea ce exista" isi spune constiinta careia i 's-a aplecat" sau s-a scarbit de propriile interpretari, judecati si condamnari ale existentei sale in rutina ca manifestare.(Budistii denumesc acest comportament ca "sirul reincarnarilor" din care se straduiesc sa se elibereze; eu ii spun sirul mizeriilor sau lantul lor, manipularea la nesfarsit al aceleiasi cunoasteri, cea psihologica reactiva; Condiderati ca fara miscarea reactiva psihologica sau emotionala denumita suflet, "durerea sufletului meu' sau 'lasa-ma dom'le in durerea mea!" ,fara nici o legatura cu 'Sufletul", nu mai existati?). Paradoxul "stradaniei " in orice directie este inutilitatea lui; Din moment ce tinta stradaniei exista in perceptie si este posibilitate neconditionata a fiecaruia in exprimare in existenta individuala, stradania insasi este inutila, inutilitate determinata de miscarea libera dupa dorinta ("intrati in camp si granele sunt coapte"). O informatie din moment ce exista face irelevanta judecarea noastra sau analiza adevarului sau fasitatii sale; din moment ce exista in constiinta noastra se manifesta in perceptia noastra; Acest fapt face irelevanta chiar consideratia pe care o atribuim denumirii "relitate'. Aceasta irelevanta ne pune intotdeauna intr-un conflict fara sfarsit cand abordam subiectul relitate; fiecare are propria consideratie referitoare la subiect. Asta ne evidentiaza faptul ignorat la nesfarsit; spiritul este subiectiv dar nu si idiot. "Idiotul" este cel care are o idee si aia fixa ca urmare aservit unei idei sau obsedat de idee. Aceasta idee (imagine) fixa-statica, il face sa o manipuleze la nesfarsit, iar manifestarile sale in aceasta imagine fixa ca acivitate individuala se constituie in "relitate perceptiva" repetitiva a individului , sau in bucla lui temporala, sau in meandra din constiinta sa in care si-a blocat sau inchis propria constiinta, meandra care este expresia efortului sau de a se eterniza sau ritualul eternizarii sale. Astfel orice ritual promite eternitatea existentiala individuala si devine inchisoarea constiintei aservite acelui ritual perceput ca si imagine in miscare sau o imagine vie. Simtamantul blocajului sau nelibertatii este reflecatre corporala a comportamentului si pozitionarii constiintei individuale care si-a creat propria inchisoare ideatica si conceptuala despre sine si menirea sau misiunea sa in existenta. Astfel misionarismul (reclamele) bantuie omenirea ca o fantoma si releva blocajul constiintei umane sau fundatura in care se afla. Manifestarile acestei fantome in politica , economie, finante, cultura si religie pot fi alungate de stiinta care genereaza prin ratiune si explorare rationala, nu intotdeauna si responsabila (aventurierul nu este om de stiinta, "seamana dar nu rasare"), " falii" temporale in "buclele" timpului ; Aceste "falii" nu sunt si "fizice" sau in planul naturii universului, ci miscari ale constiintei in libertate din care ceva nou si inedit apare si dinamizeaza posibilitatea libertatii constiintei in exprimare ca putere. In buclele timpului elementele lor sunt in continua confrunatre si sunt oficializate prin conceptualizarea conflictului dintre opusurile asemenea ca... " sursa a evolutiei" Numai omul de stiinta sau exploratorul rational si responsabil, "stie' fara putinta de tagada, ca tocmai incetarea conflictului din propria constiinta a facut posibila descorperirea noutatii inedite pe care o releva constiintei intregii umanitati care-l obliga la demonstratia ei sau repetare ca sa-l ia in serios. Ca sa o repete, omul de stiinta instrumentalizeaza posibilitate existentiala noua descoperita in perceptia sa eliberata de conflicte, pentru ca instrumentul este stabil si astfel mineralizeaza noutatea descoperita, conditionand-o de existenta instrumentului demonstratiei existentei sale."Maestri constiintei" 'stiu' ca posibilitatea noua relevata in existenta ca posibilitate de actiune si folosire de catre umanitate, nu este conditionata de instrument, ci, de elevarea constiintei si revelevare in percetie la nivel individual, pentru ca, in nivelul umanitatii ca plenitudine, noutatea a fost elevata si revelevata si este puterea umanitatii in asamblul ei si fiecarui individ uman in parte. O constiinta care inceteaza razboiul launtric cunoascut ca dialog interior, se intreaba ce isi poate spune siesi fara sa cunoasca deja, elevand si reveland inutilitatea dialogului interior sau monologului. Aceatsa elevare a inutilitatii dialogului interior se reveleaza in perceptia launtrica intr-un mod complet surprinzator, intr-o noua stare a constiintei, starea libertatii miscarii sale dupa propria dorinta neconditionata in implinirea ei si simultana cu ea insasi. Acesta stare este deja revelata in percetie si denumita constiinta elevata (nu expandata sau explodata sau cuceritoare sau stapanitoare, etc), elevata ... in constienta libertatii sale. Cum concepem noi, pe noi insine -fiecare pe fiecare?; de ce ne facem ca nu stim cum suntem ca si cum nu am sti cum ne concepem-fiecare pe fiecare;sau nu am sti ce acceptam de la ceilati ca concetii ale propriului sine? "Lama nichelata patrunde prin carne precum dezastrul unui concept gresit" releva poetul; nu am descris dezastrul ci, am descris repere prin care fiecare sa si-l descrie singur recunoscandu-si faptele ca sursa lor. Conceptul evolutiei prin confruntare a contrariilor este fals in afara buclelor temporale; confruntarea dintre cauze si efectele lor nu este cauzala si nu produce formele expresiei sau corpul constiintei si astfel constiinta ramane conditionata de formele modelate sau deformate din istoricul manifestarilor din memorie si perceptie. Constiinta istorica nu este constiinta omului ci a istoriei. Constiinta de ' vierme" este a viermelui nu a omului. Adn-ul istoric nu este Adn-ul omului ci istoria Adn-ului in etapele constituirii tuturor conditiilor existentei sale, care face posibila existenta sa neconditionata . Daca am inteles, realizam ca adn-ul uman este inca necunoscut si nexprimat in existenta libertatii sale functionale neconditionate, dar in acelasi timp intelegem ca libertatea sa existentiala este elevata si revelata de "miracolele " la care suntem martori in prezenta maestrilor constiintei si in semnificatia celei de a doua nasteri si a invierii constiintei. ("Lumina s-a inaltat pe sine si a luat chip"). Ca percetie mentala putem cu viteza gandului (simultaneitatii sale) sa exploram toate marginile universul sau infinitatii sale, dar nu este aceasta posibilitate din ratiunea fugii de "greutati", ci are sensul intregirii informationale care se constitue in consfintirea faptica a conditiilor care indeplinite fac posibila libertatea existentiala a adn-ului uman, revelarea faptului in perceptie prin manifestarea regenerarii accelerate sau corectiilor imediate ale oricaror disfunctii dupa dorinta omului, fara vreo intermediere conditionala tehnologica sau personala. Scoatem lama conceptului gresit din carne si carnea se releva in perfectiunea existentei sale libere de conditii. este o viziune in care corpul planetar bilogic al fiintei umane in evolutia lui atinge etapa in care "de forma unui copil" si cu "puterea intregului univers in acord cu el" se va ridica de pe pamant fara alt mijloc in afara lui si va explora universul fizic ca minunat edificiu al sau, caruia, ii daruie constienta viatii complete si de sine statatoare asa cum planeta sa natala are si astfel universul sa nu o mai invidieze sau cloneze . Originea vietii da viata originala, desavarsita, fara incompletitudinile induse de copiere sau clonare. Fantasticul este posibilul din imposibil. Cand viziunea exista, posibilitatea ei este si-si atrage conditiile manifestarii ei libere individuale. Tot ce vedem (nu stiu cum si cu ce, nici nu are importanta asta) ne apartine si respectam ce vedem ca pe noi insine, ca sa nu suparam si sa fim suparati. Asta nu insemna aservire neconditionata viziunilor fantomatice sau nu, ci responsabilitatea alegerilor a ceea ce sa dam viata si devine trup social si deformeaza trupul individual pana la dezagregare. ( ..., :) , "Iarta-i doamne ca nu stiu ce-si fac"). Integritatea plenitudinii nu poate fi inselata
Nu le vom gasi niciodata acolo, in situatie exista conditiile existentei ei si nu ale inexistentei ei, asa cum percepem noi solutionarea ca efect, prin lipsa neplacerii sau pericolului. Existenta ne releva evidenta ca "ceva" , forma sau miscare, exista cand toate conditiile existentei respective sunt indeplinite; astfel ideea conditionarii existentei este un fals din moment ce toate conditiile oricarei existente sunt deja indeplinite si continute in existenta respectiva la orice nivel al sau. Reflectarea in gandire a acestei evidente o afirmam prin "libertatea gandirii ", gandire care contine orice element conditie a procesului respectiv sau care ar putea=o conditiona teoretic. In nivelul evidentei puterii spunem ca 'facem intotdeauna ce putem sa facem" ; ca urmare toate conditiile necesare ale acelei puteri sunt indeplinite; cand nu sunt indeplinite spunem ca nu putem sa facem ceva, dar ca este posibil sa putem cand conditiile existentei acelei posibilitati sunt indeplinite si ca nu exista imposibil. Posibilul este o etapa a imposibilului si un stimulent in indeplinirea sau relevarea conditiilor lui. Astfel dinamica fara sfarsit a existentei este generata de revelarea elementelor ce conditioneaxa o existenta punctuala sau de miscare care sunt indeplinite in constiinta lor si se manifesta in existenta ca noua posibilitate si organizare. In constiinta, elevarea conditiilor unei posibilitati este simultana cu perceptia ei, sau revelevate in perceptie; se constituie in posibilitate a constiintei respective deja existente si active. Ce trebuie sa punctam aici este faptul ca acea posibilitate neconditionata ale carei conditii existentiale sunt deja indeplinite ( si devinite putere sau posibilitate de actiune a respectivei constiinte sau stiinta), se manifesta individual relevand unicitatea constiintei; exista o constiinta nu mai multe; ceea ce pare a fi "mai multe" nu sunt decat exprimari diferentiate ale posibilitatilor ei de actiune reflectate in perceptia de sine unita cu circumstantele ei. Cand constiintei i se releva o existenta , i se releva in existenta respectiva si toate conditiile care o fac posibila si astfel , constiinta respectiva manifesta in perceptia sa respectiva putere ca libertate de acitune, repetand-o de cate ori doreste fara sa mai parcurga etapele concretizarii posibilitatii actiunii respective, implicite ei, adica fara etapizari sau intemediri ale actiunii. Asta ne conduce la intelegerea "vitezei" intr-un contex de nedescris al etapelor parcurse , viteza care face ca inceputul sa fie unul cu sfarsitul, impulsul cu efectul sau dorinta cu forma sa concreta si obiectiva in percetie.,viteza gandului uman. Noi invatam sa mergem si asta insemna ca noi mai intai vedem posibilitatea in perceptia noastra , apoi dorim sa o manifestam, apoi conditiile mersului sunt indeplinite si cand se intampla asta, mergem pur si simplu fara sa mai parcurgem etapele innvatarii respective, deplasarea in patru labe, mersul cu trepiedul , mersul de mana ,etc. Odata aparuta in constiinta o posibilitate revelevata de perceptie, incepe procesul corporalizarii sau individualizarii puterii respective ca stiinta si actiune; cand o posibilitate si-a adunat conditiile manifestarii ei, devine simultana cu dorinta manifestarii ei. Nici macar nu mai gandim ca vrem sa mergem, ci impulsul si mersul este sincron si simultan cu dorinta deplasarii dintr-un motiv gandit, sau altul. Miscarea dupa dorinta este evidenta oricaror miscari ca posibilitate si stiinta libera si neconditionata in manifestarea ei.Odata ce am individualizat o posibilitate revelata in perceptie si elevata in constiinta , o manifestam neconditionat sau cum spunem "pur si simplu" Copilul in faza sinceritatii cand este intrebat de ce a facut "aia", raspunde "de aia", cu alte cuvinte pur si simplu, fara explicatii, "aia este de aia" din moment ce este posibilitatea si puterea dorintei lui neconditionate de a face. Asta ne conduce la intelegerea faptului ca, orice un om in percetia noastra realizeaza, ca putere a dorintei sale una cu puterea faptei respective, putem realiza fiecare fara sa mai parcurgem etapele care l-au condus pe acel om la stiinta puterii sale de a faptui. Marele invatator releva constiintelor individuale in dezvoltare spre implinire: "ceea ce eu pot face , puteti si voi, chiar mai bine decat mine" . Nu introducea nici o conditionare a puterii respective. Aparitia in perceptie a unei posibilitatii si a puterii libertatii ei de manifestare neconditionata a unui individ uman prin dorinta lui de a o face, este semnul generalizarii acelei puteri in intreaga omenire si ca urmare posibilitatea si libertatea de a face sau repeta posibilitatea, a fiecarui individ uman in parte. "Maestrii constiintei' afirma ca din moment ce posibilitatea exista in perceptia umanitatii exprimata de un om , toti ceilalti oameni o pot manifesta simultan cu dorinta de a o face, fara sa mai fie necesara parcurgerea etapelor intermediare ale aparitiei ei in perceptie. Ex: vindecarea prin atingere cu mana a "bolnavului sau necredinciosului'; maestrii atingeau semeneul aflat in disfunctiune a functionarii sale naturale, iar disfunctiunea disparea simultan cu atingerea lor ca si cand nu ar fi fost vreodata; apoi indemnau spectatorii sa faca la fel , sa repete ceea ce vazusera si sa constate ca efectele sunt aceleasi; Numai un copil a indraznit sa repete si efectele erau aceleasi! Cei maturi si seriosi nu reuseau , atingerea era stingherita de teama de a nu reusi si a se face de ras astfel; ca nu puteau face ceea ce si un copil reusea. Daca odata ai reusit exprimarea dorintei tale, una cu stiinta si puterea ei, poti repeta acea manifestare a libertatii tale prin cresterea increderii in puterea dorintei si libertatea sau neconditionarea ei.Vindecarea prin atingere este posibilitate revelevata si elevata in constiinta umanitatii si este posibilitatea neconditionata de vindecare la dorinta activata. Ce impiedica acesta libertate a dorintei in actiune? Evident ca un om aflat in disfunctionalitatea functionarii sale naturale neconditionate numite sanatate nu o poate face pentru ca are credinta nevoii de a i se face si nu de a a face el insusi. Astfel credinta este un blocaj sau instrument al miracolului ca stiinta, cea mai inalta a constiintei libere de conditionarile existentei sale (indeplinite din moment ce exista) si a libertatii sale de actiune dupa dorinta ca forma de expresie a libertatii sale evidente. Campul oricaror confruntari este campul propriilor constiinte , confruntarile dintre diferitele conditionari conceptualizate ale necredintei propriei libertati existentiale si de actiune, conceptualizari care incearca sa-si subordoneze constiinta in scopul eternizarii existentei lor prin repetare la nesfarsit. Cine cauta eternitatea sau eternizarea , evident ca are credinta lipsei acestei posibilitati si a efemeritatii sau minciunii conceptualizarii respective a existentei ca posibilitate libera. Aceasta o sa ma straduiesc sa o relev prin exemplificarea faptului ca atunci cand mintim ne straduim apoi, sau luptam sa demonstram, adevarul minciunilor noastre argumentandu-le pana uitam si noi ca argumentam o minciuna si argumentatia este mincinoasa prin consecinta; Dupa ce uitam , devenim fanaticii aparatori ai "adevarului minciunii noastre " ferm convinsi ca este ' realitate" de necontestat pe care ceilalti sunt orbi ca nu o vad. Astfel minciunile noastre devin pentru noi adevar si relitate proprie ceea ce releva daca mai era nevoie, unicitatea constiintei si a continutului ei conceptualizat prin reflectarea mincinoasa, fara fidelitate sau incompleta a perceptiei. Astfel in constiinta se infasoara tot felul de imagini in ceea ce maestri denumesc "meandrele constiintei" si oamenii de stiinta "bucle" temporale in care nimic nou nu se intampla in repetitia acelorasi evenimente.
Aici fac o paranteza mai larga;
Cunoastem istoria unirii principatelor romanesti care nu erau 'romanesti" decat dupa unirea lor, si dupa aparitia regatului denumit Romania , ca eveniment de max importanta istorica. Cunoastem ca evenimentele eliberarii de sub jugul comunist ca eveniment de max importanta istorica Cunoastem ca dupa unire a intervenit o perioda in care domnul principatelor unite era foarte iubit si popular pana cand boierii (prin mana lui dreapta-primul ministru) l-au debarcat ca nu le convenea stilul sau si in locul lui au adus un rege germansa-i carmuiasca pentru ca nu se puteau carmui singuri, primul rege care a adus sub carmuirea sa ordine si prosperitate societaii prin calitatea si autoritatea pe care nu o mai puteau pune sub semnul intrebarii si suspiciunii; buna-rea , erau obligati sa o respecte. Cunoastem ca perioda postcomunista a comunistilor in capitalism; perioada dupa care aparitia unui popular si sustinut initial tovars a generat instaurarea "statului de drept" si rasturnat afacerile comunistilor in capitalism producandu-le mari neplaceri si care au incercat de multe ori inlaturarea lui pentru stil neadecvat propriilor lor interese Mai cunoastem ca perspectiva la acest individ neplacut si perturbator se arata a fi tot un german. Istoria se repeta sub alte forme dar asemenea; circumstantele sunt diferite formal dar elementele lor aceleasi. Istoria nu s-ar repeta daca naravurile nu ar fi aceleasi. Ceea ce este cu adevarat infricosator este epata in care "boierii" demonizeaza orice autoritate ca impusa si straina patriotismului pe care nu-l au, ca in acest vid de autoritate a oricarei persoane, bunul lor plac fara autoritatea legii sa functioneze si troneze in societate. Fara lege sau obiectiv-targhet comun nu exista nici o societate; confruntarea dintre persoane dezvaluie lipsa oricarui obiectiv social, national. si a activitatii legii in societate sau refuzul actiunii ei , lipsa demnitatii propriior fapte. 'Facerea legilor" nu trebuie lasata pe mana boierilor ca ci nu vom avea vreo lege in afara legiferarii bunului plac boieresc, nu vom avea o valoare -lege care sa ne entuziasmeze in activitatea infaptuirii conditiilor existentei libere a legii care astfel sa fie activa socialmente fara pedepse si recluziuni. "Legea iubirii" sau "legea Vietii' cred ca indeplineste aceasta caracteristica dar cand este reglementata de boieri, ramane forma fara continut in bucla temporala a facaturilor lor legislative care sunt toate incalcarile posibile ca comportamet in societate ale legii vietii si drepturilor omului transformate in praf in ochi.
Putem afirma ca noi INTERPRETAM propria perceptie si acest fapt ne modeleaza o relitate proprie, individuala, ne creem propria realitate in realitatea naturala universala asa cum este ea si ne-o ascunde; ne creem 'o relitate artificiala", conceptualizata ca urmare a interpretarilor pe care le dam, fie manifestarilor universului in natura sa neconditionata existential, fie individualitatii si comunitatii umane. "Exista ceea ce exista" isi spune constiinta careia i 's-a aplecat" sau s-a scarbit de propriile interpretari, judecati si condamnari ale existentei sale in rutina ca manifestare.(Budistii denumesc acest comportament ca "sirul reincarnarilor" din care se straduiesc sa se elibereze; eu ii spun sirul mizeriilor sau lantul lor, manipularea la nesfarsit al aceleiasi cunoasteri, cea psihologica reactiva; Condiderati ca fara miscarea reactiva psihologica sau emotionala denumita suflet, "durerea sufletului meu' sau 'lasa-ma dom'le in durerea mea!" ,fara nici o legatura cu 'Sufletul", nu mai existati?). Paradoxul "stradaniei " in orice directie este inutilitatea lui; Din moment ce tinta stradaniei exista in perceptie si este posibilitate neconditionata a fiecaruia in exprimare in existenta individuala, stradania insasi este inutila, inutilitate determinata de miscarea libera dupa dorinta ("intrati in camp si granele sunt coapte"). O informatie din moment ce exista face irelevanta judecarea noastra sau analiza adevarului sau fasitatii sale; din moment ce exista in constiinta noastra se manifesta in perceptia noastra; Acest fapt face irelevanta chiar consideratia pe care o atribuim denumirii "relitate'. Aceasta irelevanta ne pune intotdeauna intr-un conflict fara sfarsit cand abordam subiectul relitate; fiecare are propria consideratie referitoare la subiect. Asta ne evidentiaza faptul ignorat la nesfarsit; spiritul este subiectiv dar nu si idiot. "Idiotul" este cel care are o idee si aia fixa ca urmare aservit unei idei sau obsedat de idee. Aceasta idee (imagine) fixa-statica, il face sa o manipuleze la nesfarsit, iar manifestarile sale in aceasta imagine fixa ca acivitate individuala se constituie in "relitate perceptiva" repetitiva a individului , sau in bucla lui temporala, sau in meandra din constiinta sa in care si-a blocat sau inchis propria constiinta, meandra care este expresia efortului sau de a se eterniza sau ritualul eternizarii sale. Astfel orice ritual promite eternitatea existentiala individuala si devine inchisoarea constiintei aservite acelui ritual perceput ca si imagine in miscare sau o imagine vie. Simtamantul blocajului sau nelibertatii este reflecatre corporala a comportamentului si pozitionarii constiintei individuale care si-a creat propria inchisoare ideatica si conceptuala despre sine si menirea sau misiunea sa in existenta. Astfel misionarismul (reclamele) bantuie omenirea ca o fantoma si releva blocajul constiintei umane sau fundatura in care se afla. Manifestarile acestei fantome in politica , economie, finante, cultura si religie pot fi alungate de stiinta care genereaza prin ratiune si explorare rationala, nu intotdeauna si responsabila (aventurierul nu este om de stiinta, "seamana dar nu rasare"), " falii" temporale in "buclele" timpului ; Aceste "falii" nu sunt si "fizice" sau in planul naturii universului, ci miscari ale constiintei in libertate din care ceva nou si inedit apare si dinamizeaza posibilitatea libertatii constiintei in exprimare ca putere. In buclele timpului elementele lor sunt in continua confrunatre si sunt oficializate prin conceptualizarea conflictului dintre opusurile asemenea ca... " sursa a evolutiei" Numai omul de stiinta sau exploratorul rational si responsabil, "stie' fara putinta de tagada, ca tocmai incetarea conflictului din propria constiinta a facut posibila descorperirea noutatii inedite pe care o releva constiintei intregii umanitati care-l obliga la demonstratia ei sau repetare ca sa-l ia in serios. Ca sa o repete, omul de stiinta instrumentalizeaza posibilitate existentiala noua descoperita in perceptia sa eliberata de conflicte, pentru ca instrumentul este stabil si astfel mineralizeaza noutatea descoperita, conditionand-o de existenta instrumentului demonstratiei existentei sale."Maestri constiintei" 'stiu' ca posibilitatea noua relevata in existenta ca posibilitate de actiune si folosire de catre umanitate, nu este conditionata de instrument, ci, de elevarea constiintei si revelevare in percetie la nivel individual, pentru ca, in nivelul umanitatii ca plenitudine, noutatea a fost elevata si revelevata si este puterea umanitatii in asamblul ei si fiecarui individ uman in parte. O constiinta care inceteaza razboiul launtric cunoascut ca dialog interior, se intreaba ce isi poate spune siesi fara sa cunoasca deja, elevand si reveland inutilitatea dialogului interior sau monologului. Aceatsa elevare a inutilitatii dialogului interior se reveleaza in perceptia launtrica intr-un mod complet surprinzator, intr-o noua stare a constiintei, starea libertatii miscarii sale dupa propria dorinta neconditionata in implinirea ei si simultana cu ea insasi. Acesta stare este deja revelata in percetie si denumita constiinta elevata (nu expandata sau explodata sau cuceritoare sau stapanitoare, etc), elevata ... in constienta libertatii sale. Cum concepem noi, pe noi insine -fiecare pe fiecare?; de ce ne facem ca nu stim cum suntem ca si cum nu am sti cum ne concepem-fiecare pe fiecare;sau nu am sti ce acceptam de la ceilati ca concetii ale propriului sine? "Lama nichelata patrunde prin carne precum dezastrul unui concept gresit" releva poetul; nu am descris dezastrul ci, am descris repere prin care fiecare sa si-l descrie singur recunoscandu-si faptele ca sursa lor. Conceptul evolutiei prin confruntare a contrariilor este fals in afara buclelor temporale; confruntarea dintre cauze si efectele lor nu este cauzala si nu produce formele expresiei sau corpul constiintei si astfel constiinta ramane conditionata de formele modelate sau deformate din istoricul manifestarilor din memorie si perceptie. Constiinta istorica nu este constiinta omului ci a istoriei. Constiinta de ' vierme" este a viermelui nu a omului. Adn-ul istoric nu este Adn-ul omului ci istoria Adn-ului in etapele constituirii tuturor conditiilor existentei sale, care face posibila existenta sa neconditionata . Daca am inteles, realizam ca adn-ul uman este inca necunoscut si nexprimat in existenta libertatii sale functionale neconditionate, dar in acelasi timp intelegem ca libertatea sa existentiala este elevata si revelata de "miracolele " la care suntem martori in prezenta maestrilor constiintei si in semnificatia celei de a doua nasteri si a invierii constiintei. ("Lumina s-a inaltat pe sine si a luat chip"). Ca percetie mentala putem cu viteza gandului (simultaneitatii sale) sa exploram toate marginile universul sau infinitatii sale, dar nu este aceasta posibilitate din ratiunea fugii de "greutati", ci are sensul intregirii informationale care se constitue in consfintirea faptica a conditiilor care indeplinite fac posibila libertatea existentiala a adn-ului uman, revelarea faptului in perceptie prin manifestarea regenerarii accelerate sau corectiilor imediate ale oricaror disfunctii dupa dorinta omului, fara vreo intermediere conditionala tehnologica sau personala. Scoatem lama conceptului gresit din carne si carnea se releva in perfectiunea existentei sale libere de conditii. este o viziune in care corpul planetar bilogic al fiintei umane in evolutia lui atinge etapa in care "de forma unui copil" si cu "puterea intregului univers in acord cu el" se va ridica de pe pamant fara alt mijloc in afara lui si va explora universul fizic ca minunat edificiu al sau, caruia, ii daruie constienta viatii complete si de sine statatoare asa cum planeta sa natala are si astfel universul sa nu o mai invidieze sau cloneze . Originea vietii da viata originala, desavarsita, fara incompletitudinile induse de copiere sau clonare. Fantasticul este posibilul din imposibil. Cand viziunea exista, posibilitatea ei este si-si atrage conditiile manifestarii ei libere individuale. Tot ce vedem (nu stiu cum si cu ce, nici nu are importanta asta) ne apartine si respectam ce vedem ca pe noi insine, ca sa nu suparam si sa fim suparati. Asta nu insemna aservire neconditionata viziunilor fantomatice sau nu, ci responsabilitatea alegerilor a ceea ce sa dam viata si devine trup social si deformeaza trupul individual pana la dezagregare. ( ..., :) , "Iarta-i doamne ca nu stiu ce-si fac"). Integritatea plenitudinii nu poate fi inselata
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu