caut

Caut sa inteleg de ce "intelepciunea' nu este modalitate temporala sau epoca culturala.

 Nu este dificil sa percepem ca cei considerati "intelepti" sau care au o intelegere profunda a comportamentului oamenilor si irationalitatii lui evidenta, fie s-au retras din"lume" fie au fost ostracizati de "lume". Priveam interviul luat unui om de o modestie si bun simt impecabil ale carui afirmatii erau coplesitor de sincere si rationale; prin el razbatea marea suferinta a celor ce nu au gasit in existenta lor in lume, desi era considerata "model de referinta in realizare in domeniul sau de activitate", "o existenta de invidiat si apreciat", nici o valoare reala  sau reper fundamental ideatic sau emotional care sa-l imbogateasca si sa-i dea sentimentul propriei impliniri si completitudini. Era 'purtatorul' tuturor ranilor emotionale posibile din interactiunile lui cu societatea. Eforturi si munca pentru a se exprima si imbogati cultural societatea sterse sau anihilate brutal; acceptarea sinelui sau doar prin prisma intereselor straine lui ca instrument al lor; consumul sinelui si abandonul sau de societate dupa aceea, ca si cum nu ar fi existat vreodata,etc. Reprezenta "o cariera de referinta " doar in mintea celor care niciodata nu au indraznit sa se exprime pe ei insisi multumindu-se sa comenteze de pe margine exprimarea celor putini care o fac, fara implicare reala. Cel implicat in exprimarea sinelui sau curat avea o bogata recolta de suferinte si deziluzii pe care nu le reprosa nimanui si era stanjenit de situatia in care era constrans sa vorbesca despre ele dand raspunsuri neutre si nerevendicative. Dezamagirea in fata schimbarilor asteptate in societate care-si aratau fata opusa asteptarilor ("nu am crezut niciodata ca oamenii pot fi atat de rai"), era bomboana de pe coliva timpului sau. Nu-si plangea de mila si nici nu reprosa societatii ceva si intrega sa radiatie era cea a unei detasari specifica celui care intelege domeniul in care "nu se gaseste ceea ce cauti".  Ce cauta de fapt? Nu cautase recunoastere, nici apreciere, cautase doar o comunitate in comuniune, un impreuna firesc si nedpendent de circumstante pe care-l pierduse din copilarie. Lipsa comuniunii dintre oameni in societate era sursa deziluzionarii lui. Cunosc si istoria unor oameni asemenea celui din povestea de mai sus dar care se" retrasesera din lume" fara sa se izoleze de ea si care explorand profunzimile cauzelor si efectelor individual sau intr-o comuniune restransa ajungeau la aceeasi intelegere dar fara sa mai poarte cu ei povara ranilor simtamintelor si sentimentelor umane.  Cu alte cuvinte "lumea' asa cum este ea, nu este campul ezistentei si exprimarii umane si nu trebuie dovedita afirmatia din moment ce toti o parasesc ;  si stupizii si inteleptii. ("unii mor si altii pleaca") Pot fi interpretat ca potrivnic lumii, dar pentru mine este evident ca reflectarile mele sunt ale unei anti-lumi iar in timpul reflectarilor ei pot fi considerat anti-lume pentru ca reflectarile sunt fidele cu ceea ce reflectez in oglinda eu-lui meu. Ca sa pleci undeva trebuie sa cunosti unde! Unde pleaca inteleptii? Exista o lume umana?  Lumea umana primordiala, originala a carei decadere este ceea ce astazi cunoastem ca "lume" (al carui nume mai potrivit consider afi acela de antilumea).?  Eu cred ca "intoarcerea" sau plecarea nu are ca obiectiv o amintire moarta, ci revenirea la conditia originala a individului uman acum, transparenta originalului fiintei umane in manifestarea ei planetara prin incetarea sau sfarsitul modalitatii temporale a maimultului de astazi care a condus la decaderea omului ca fiinta sociala. Mergem inainte promovand valorile prime, originale, inaintam cu spatele privind plenitudinea si frumusetea indescriptibila in care existam cu totii ca expresie originara."Originalul" ca expresie a originilor nu poate fi copiat si implica creativitatea, inspiratia si aspiratiile in expresie forma individuala si sociala. "Originalul", forma si expresie este "cel viu", este fiecare nemodelat circumstantial de dogme si folclorul local al barfelor si detractiunilor "oficializate' de impostori. Impostura , cabotinismul si societatea lor nu reflecta ceea ce omul este, este chiar impotriva existentei umane prin presiunile irationalului ca informatie oficiala care deformeaza si degradeaza comportamentul si atitudinea in existenta umana.. In circumstantele sociale esti obligat la impostura ca sa supravietuiesti social, insa eu propun sa vietuim uman si sa creem module de societati umane pe planeta. Cel mai greu este sa coroborezi eforturile unor fiinte subiective si creative pentru ca implica respectul in fata libertatii lor , ori o fiinta umana nu poate trai dominat psihologic de trebuintele si nevoile false ale mai multului ca reper existential. Exista mai mult decat ne putem imagina, abundenta deplina a vietii si existentei; sensul este de a imbogati existenta nu individul, saracind-o astfel. Sunt surse si paraziti ai surselor, parazitii mentali si emotionali,  dogmele neputintei si conditionarii,  fricile esecurilor viitoare; trebuiesc eradicati iar forta eradicarii lor este omul in conditia sa prima ca fiinta sau in constiinta  sinelui originilor si originalul sau,  indescriptibil, nedenumit. Tot ce este nedenumit are existenta sa libera de ingradirile denumirilor si asocierilor dintre nepotrivite. Sunt trist si tristetea este anticamera mortii sau a plecarii. M-am intors in istoria sociala si am gasit doar tristete si exaltarea disimularii ei cabotine in lupta pentru imaginea unui succes inexistent. Denumirea este o amintire, buna sau rea este moarta deja. Iubirea nu are nevoie de denumiri, cuvantul viu este comunicarea sa.