Originea este considerata in orice circumstanta locul unde se naste, un impuls, o fapta, etc, si devine centrul sferei acelui impuls, actiuni, etc. sau inima formelor si miscarilor generate.
In ceea ce priveste individul uman, el este intotdeauna centrul sferei perceptiei si reactiilor sale in sfera perceptiei. Nu putem pleca de unde vrem sa ajungem, ci intotdeauna din locul unde suntem; este o evidenta ignorata de strategiile de devenire active in societate in care se sustine ca trebuie sa te consideri deja presedinte ca sa devii si sa te comporti ca presedintele inainte de a fi. Astfel toti candidatii se autoconsidera presedinti deja, se straduiesc sa se comporte ca atare siguri de reusita lor in procesul devenirii. Pentru observator aceasta atitudine este generatoare de stupoare si neincredere in autosugestia candidatilor. Evidenta spune ca ei sunt unde sunt ca pozitie in societate si ca orice pozitie sociala obtinuta este consecinta unui sir temporal de pozitii succesive si astfel exista o pozitie dinaintea pozitiei dorite care se constituie ca ultim pas in devenirea respectiva. Fortele care lucreaza la obiectivarea succesiunilor de pozitii sociale care conduce la pozitia dorita sunt necunoscute candidatului in intregimea lor; sunt forte interne si externe in care dorinta individului este doar un element al lor. Practic rezultanta fortelor in actiune este necunoscuta si ea va genera succesul unui candidat care are intelepciunea perceptiei aleatorului in desfasurare care deschide si inchide porti in fata sa. Incapatanarea si convingerea ca planul strict si bine urmarit ii conduce la succes este nemotivata rational; toate programarile si actiunile candidatului, consilierilor si sustinatorilor sunt reactii la reactii fara sa inglobeze si actiunea rezultantei tuturor fortelor in actiune care este necunoscutul. Astfel apar surprize care deschid cai complet noi fiecarui candidat, cai pe care daca nu calca pentru ca nu sunt programate si nu stie unde duc se vor inchide pentru el si insuccesul este garantat. Am observat cum atunci cand un program este dat peste cap lucratorii lui intra in debusolare si dezamagire in loc sa urmaresca noutatea care se dechide in fata lor; astfel continua prezenta in joc (euritmia procesului) este necesara asemanator felului in care cand dansezi urmaresti muzica nu incerci ca muzoca sa-ti urmareasca pasii pe care stii sa-i faci, sau ritmul propriu. A fi mereu in necunoscut este o realitate a carei dinamica ignoram, dar ea nu ne ignora. In necunoscut dezacordul cu evolutia sa este autoblocare, stagnare si reintoarcere la tine insusti, reevaluare si actualizarea pozitiei individului respectiv.Intrebarea "unde ma aflu" se releva intotdeauna folositoare daca vrem sa plecam undeva; noi credem ca stim unde suntem mereu si asta poate fi o autolimitare prin neconcordanta credintei cu pozitia reala. Daca cunoastem pozitia reala in raport cu dorintele ca tinte, vom parcurge rational etapele lor; daca nu, vom apela la miracole si sperante, la autosugestie si superstitii, la incrancenare si dogmatica ei denumita incremenire in propiul proiect, sau vocatia cauzelor pierdute si inactivate. fireste ca fiecare este in acord cu dorinta sa dar devenita obsesie va fi dezamagit.Dorinta devine obsesie cand nu urmam drumul relevat de ea si vrem sa-i facem noi drumul. intotdeauna pornim de unde suntem dar, drumul necunoscutul il edifica si relatia cu el este functionala in sensul implinirii ei. Cand avem dorinte care implica multimile si acordul lor , angajamentul personal este doar un element necesar si sine qua non, dar el implica deschiderea mintii in fata aleatorului care corecteaza drumul dorintei si etapizeaza pozitiile succesive ale individului. Rabdarea este elementul necesar ca fiecare pozitie sa se obiectiveze si cand stii ce astepti; in fapt, rabdarea este a astepta dar sa stii ce astepti . Ori tocmai incremenirea in proiect intuneca percetia prin programarea ei. Dezamagirea nebifarii etapelor proiectate se citeste in ochii tuturor candidatilor si este consecinta neprezentei lor acolo "unde sunt" in curgerea sa , in unicul loc din care pot face pasul urmator in ceea ce neconunoscutul ofera ca etapa a succesiunilor implinirii dorintei. "Fericit cel ce ramane in inceput" spune inteleptul si asta releva fluiditatea inceputului in circumstante; Circumstantele 'ne misca" si nu noi circumstantele atunci cand dorinta implica multimile si acordul lor. Circumstantele releva locul unde te afli si pasul urmator pe calea dorintei tale, momentul oportun si felul actiunii al carui impuls esti. Daca suntem prezenti in circumstante ele ne vor scuti de eforturi inutile pentru insucces si vom vedea clar pasii ce avem de parcurs si timpul lor. "Toate la timpul lor", timpul este elementul hotarator caci el este consecinta obiectivarii tuturor elementelor implinirii unei dorinte. Dorinta este mereu prezenta dar timpul este cel care o obiectiveaza. Dau un ex. din experienta pe care cred ca il puteti da fiecare; doream sa sarut o fata dar sarutul propriu zis a venit in timpul in care ea m-a sarutat si nu mai inaite. Intre dorinta si implinire nu am facut efort sau excrocherii emotionale, nici propaganda imaginii de sine fermecatoare si amagutoare, nu am fost incremenit in proiectul dorintei si nu i-am acordat efortul implinirii ei. Cand lasi libera dorinta, inseamna ca o respecti; cand vrei s-o impui dorinta fuge de tine; dorinta nu are consecinte altele decat manifestarea ei la timpul potrivit; dupa manifestare nu obliga la repetare sau stagnare, este dinamica si curgatoare sau vie si noua de fiecare data si asta ne releva de ce cand vrem sa posedam dorinta prin casatorie, dogma, cutume, legiferare sau alte mijloace ea moare: ramanem cu ambalajul casatoriei , cutumei sau legii fara continut sau viata dorintei. Dorinta 'personifica", individualizeaza, iar aceasta consecinta sau efectal ei separa ceea ce deja este separat cand este directionata aiurea in raport cu domeniul sau campul unde creste,viata. Dorim lucruri in campul vietii, dorim pozitii sociale si privilegiile lor in campul vietii care nu privilegiaza "persona" , sau aparenta. Nu poti obtine ceva a carui calitate nu traieste in tine, nu este vie in tine. In cazul competiei electorale doar un 'catindat' poate avea calitatea necesara vie in el si isi va atinge tinta; evident ca infrantii in competitie nu vor recunoaste ca acea calitate vie lor le lipsea si vor contesta si acuza in fel si chip doar pentru a ascunde asta. Daca erau constienti de "locul unde sunt' in propria lor constienta relevat in perceptia lor, porneau mai intai sa activeze si invie acea calitate in ei insisi- ceea ce nu este de loc usor, implicand renuntare la falsitate ori la proiect- primul pas fiind facut puteau calatorii mai departe urmand sirul incomprehensibil al timpului. Fara acel prim pas , incrancenarea in proiect motivata formal prin multimea sustinatorilor declarati, care de fapt sustin doar interesele lor al carui mijloc este cel sustinut, strategiile imaginilor false promovate despre catindat, spectacolul grandios al puterii si sigurantei succesului garantat, nu poat conduce decat la dezamagirea risipei de resurse pentru esec. Nimic nou sub soare nu este in societatea astfel conceputa dar asta nu genereaza viitor sigur, doar rutina; succesul intotdeauna confirma calitatea necunoscuta si fara recunoasterea confirmarii prin succes, autoritatea necesara evolutiei sociale, culturale si economice nu -si poate manifesta calitatea sa. Se va ramane in circul vicios al vesnicei contestari a legitimitatii si autoritatii , iar societatea merge inapoi spre primitivismul conceptiilor sale pentru a le recunoste ; isi cauta si societatea "originea" sau 'locul unde se afla". Observati acest 'dat inapoi social" in aprecierile de "feudalism', capitalism salbatic in care "primul milion cum il faci nu se intreba"(implica coruptia), la regionalizari asemenea organizarilor "tribale" (" hoarde tribale"), etc. Nu putem parasi trecutul care ne urmareste ca o umbra si traind in umbra lui nu mai vedem si nu ne mai vedem ca oameni. Nici nu trebuie sa-l schimbam sau alungam din moment ce nu ne sta in putere de a o face, dar putem sa-l recunoastem asa cum este " primitivismul prezent, antirational" ca sa-i putem deschide o cale si o evolutie reala spre civilitate si responsabilitate umana individuala si sa reflectam astfel universul care-si formateaza expresiile intotdeauna in jurul unui centru, galactic, solar etc. Pentru societate centrul este primul om in stat si dupa cum "turcu' este si pistolul". Cand aud de suprematia legii intotdeauna bufnesc in ras; ar fi bine ca legea sa fie centrul dar nu poate fi din moment ce este modificata dupa bunul plac de oamenii alesi prin pacaleala alegatorilor. Deasupra oricarei legi este fiinta umana, iar legea trebuie sa fie acordul natiunii, acord care este alegerea libera a nucleului pe care doresc sa-l activeze in comportament social si individual. Ori, cand se pun taxe si impozite locale este cineva in acord cu ele? fara acord individual cu legea sau reglementarea este firesc ca toti cetatenii sa se simta nefericiti in postura de contribuabil sau vaci de muls pentru motive care-i sunt neclare dar 'vad' folosirea laptelui lor pentru ingrasarea porcilor si nu pentru hrana oamenilor care a convins-o sa se lase mulsa. Exista in cunoastrea si constiinta omenirii organizarea societatii asa cum este ea pe niveluri si functiuni care sa conduca la prosperitatea cetatenilor ei; aceasta cunoastre este transmisa metaforic si asta ii da potentialul adaptarii ei la orice nivel; Inteleptul sau primul om in stat; Maestrul sau al doilea om , etc, dar relatia dintre primul si al doilea om in stat este cea care hotareste sensul si directia evolutiei sau involutiei societatii respective. Inteleptul are functia viziunii, imaginii integratoare si cuprinzatoare a societatii ca intreg, maestrul are functia organizarii activitatii societatii in acea unica viziunea a intregimii sale. Inteleptul vede si stabileste viziunea si miscarea miscarea societatii in viziunea respectiva, urmarind apoi eventualele abateri pentru corectiile necesare; noi nu poatem face bine decat un lucru, o actiune odata sau cu intreaga noastra energie, ca urmare inteleptul nu se implica in organizarea viziunii ca proiect comun ; asta revine maestrului sau ministrului, celui a carui functiune este sa aplice organizand viziunea si mijloacele ei.In nici un caz ministrul(maetrul, specialistul , expertul in organizare si a face) nu poate face doua lucruri deodata si ca atare el executa viziunea si nu o comenteaza sau se amesteca in procesele elaborarii ei, asemenea cum inteleptul nu se amesteca in stiinta lui de a face si nu comenteaza mijloacele prin care stabileste facerea respectiva; inteleptul doar urmareste drumul ansamblului social si evoca abaterile care pot interveni iar maestru stabileste cum si ce mijloace corecteaza abaterile. Iata doua functiuni complet diferite si stringent necesare dar care nu se intrepatrud si nu se incurca reciproc . Aceasta intelegere a functiilor separate dar in coroborare neierarhica ci functionala a condus si la terminologia statului de drept conform careia puterile in stat sunt separate si doar echilibrul lor garanteaza functionarea statului respectiv denumit de dprept pentru ca legea este centrul sau soarele activitatii societatii; frumos teoretic dar practica 'ne omoara". Iata de ce o lege este moarta sau statica si o fiinta dinamica; Calitatea primului om in stat este decisiva in functionarea statului respectiv, dar cum sa stim cine este cand exista facatori de regi, presedinti, ministri , legi, etc.Fara ratiune nu poate functiona o comunitate iar intesele nu pot inlocui ratiunea.Plecam de unde suntem si in perceptia suntem in "locul irationalului" in care nimic nu functioneaza teoretic, transparent ci haotic in sensul debusolarii unei societati care sa fie busolata din afara de mulgatorii de vaci nebune. in cunoastre inteleptul de care vorbeam ca functiune si fiinta, nu face viziunea ci el este in viziune, viata ei; iar maestrul nu este in viziune ci proiectul ei; astfel individul este una cu actiunea sa si intregul sau potential este angajat, fapt pentru care sustinerea si recunoastrea autoritatii sale este firesca; cum sa nu-i acorzi stima si respectul ascultarii si conducerii unui om care-si pune viata in joc si si-o daruieste complet pentru succesul comunitatii respective- asa cum in Atena unde s-a nascut si a murit democratia, doar barbatii care puteau purta o sabie (isi puneau viata la dispozitia comunitatii la nevoie) aveau dreptul sa voteze. Astazi votantii isi pun viata la nevoie chezasa pentru alegerile lor? nu numai ca nu pun chezasii pentru votul lor si consecinta lui, ci vor plata ca sa voteze! In astfel de mentalitati cum asteptam vreo binefacere colectiva? Ar trebui suspendat dreptul de vot pentru cel care-si vinde votul! Cand votez in fata propriei constiinte imi asum responsabilitatea lui, cei care nu voteaza (cu exceptia celor comozi sau in imposibilitatea de a o face) probabil ca in fata constiintei lor nu se vor implicati in murdariile democratiei de fatada; Viata ne arata ca daca nu ne implicam nu insemna ca nu contribuim la ceea ce este implicat si chiar sustinem prin tacere si neimplicare. Fara rasponsabilitate individuala nu putem trai intr-o comunitate sociala vie, in dinamica evolutiva ca organizare si eficienta functionala nici la nivel de popoare nici la nivel global. Pornim de la zero- formalizat antirational si intotdeauna de la noi insine; nu avem de unde porni din alt loc. Din locul raului faci binele nu ai de unde altundeva sa-l faci. Re-evolutia este interioara.
In ceea ce priveste individul uman, el este intotdeauna centrul sferei perceptiei si reactiilor sale in sfera perceptiei. Nu putem pleca de unde vrem sa ajungem, ci intotdeauna din locul unde suntem; este o evidenta ignorata de strategiile de devenire active in societate in care se sustine ca trebuie sa te consideri deja presedinte ca sa devii si sa te comporti ca presedintele inainte de a fi. Astfel toti candidatii se autoconsidera presedinti deja, se straduiesc sa se comporte ca atare siguri de reusita lor in procesul devenirii. Pentru observator aceasta atitudine este generatoare de stupoare si neincredere in autosugestia candidatilor. Evidenta spune ca ei sunt unde sunt ca pozitie in societate si ca orice pozitie sociala obtinuta este consecinta unui sir temporal de pozitii succesive si astfel exista o pozitie dinaintea pozitiei dorite care se constituie ca ultim pas in devenirea respectiva. Fortele care lucreaza la obiectivarea succesiunilor de pozitii sociale care conduce la pozitia dorita sunt necunoscute candidatului in intregimea lor; sunt forte interne si externe in care dorinta individului este doar un element al lor. Practic rezultanta fortelor in actiune este necunoscuta si ea va genera succesul unui candidat care are intelepciunea perceptiei aleatorului in desfasurare care deschide si inchide porti in fata sa. Incapatanarea si convingerea ca planul strict si bine urmarit ii conduce la succes este nemotivata rational; toate programarile si actiunile candidatului, consilierilor si sustinatorilor sunt reactii la reactii fara sa inglobeze si actiunea rezultantei tuturor fortelor in actiune care este necunoscutul. Astfel apar surprize care deschid cai complet noi fiecarui candidat, cai pe care daca nu calca pentru ca nu sunt programate si nu stie unde duc se vor inchide pentru el si insuccesul este garantat. Am observat cum atunci cand un program este dat peste cap lucratorii lui intra in debusolare si dezamagire in loc sa urmaresca noutatea care se dechide in fata lor; astfel continua prezenta in joc (euritmia procesului) este necesara asemanator felului in care cand dansezi urmaresti muzica nu incerci ca muzoca sa-ti urmareasca pasii pe care stii sa-i faci, sau ritmul propriu. A fi mereu in necunoscut este o realitate a carei dinamica ignoram, dar ea nu ne ignora. In necunoscut dezacordul cu evolutia sa este autoblocare, stagnare si reintoarcere la tine insusti, reevaluare si actualizarea pozitiei individului respectiv.Intrebarea "unde ma aflu" se releva intotdeauna folositoare daca vrem sa plecam undeva; noi credem ca stim unde suntem mereu si asta poate fi o autolimitare prin neconcordanta credintei cu pozitia reala. Daca cunoastem pozitia reala in raport cu dorintele ca tinte, vom parcurge rational etapele lor; daca nu, vom apela la miracole si sperante, la autosugestie si superstitii, la incrancenare si dogmatica ei denumita incremenire in propiul proiect, sau vocatia cauzelor pierdute si inactivate. fireste ca fiecare este in acord cu dorinta sa dar devenita obsesie va fi dezamagit.Dorinta devine obsesie cand nu urmam drumul relevat de ea si vrem sa-i facem noi drumul. intotdeauna pornim de unde suntem dar, drumul necunoscutul il edifica si relatia cu el este functionala in sensul implinirii ei. Cand avem dorinte care implica multimile si acordul lor , angajamentul personal este doar un element necesar si sine qua non, dar el implica deschiderea mintii in fata aleatorului care corecteaza drumul dorintei si etapizeaza pozitiile succesive ale individului. Rabdarea este elementul necesar ca fiecare pozitie sa se obiectiveze si cand stii ce astepti; in fapt, rabdarea este a astepta dar sa stii ce astepti . Ori tocmai incremenirea in proiect intuneca percetia prin programarea ei. Dezamagirea nebifarii etapelor proiectate se citeste in ochii tuturor candidatilor si este consecinta neprezentei lor acolo "unde sunt" in curgerea sa , in unicul loc din care pot face pasul urmator in ceea ce neconunoscutul ofera ca etapa a succesiunilor implinirii dorintei. "Fericit cel ce ramane in inceput" spune inteleptul si asta releva fluiditatea inceputului in circumstante; Circumstantele 'ne misca" si nu noi circumstantele atunci cand dorinta implica multimile si acordul lor. Circumstantele releva locul unde te afli si pasul urmator pe calea dorintei tale, momentul oportun si felul actiunii al carui impuls esti. Daca suntem prezenti in circumstante ele ne vor scuti de eforturi inutile pentru insucces si vom vedea clar pasii ce avem de parcurs si timpul lor. "Toate la timpul lor", timpul este elementul hotarator caci el este consecinta obiectivarii tuturor elementelor implinirii unei dorinte. Dorinta este mereu prezenta dar timpul este cel care o obiectiveaza. Dau un ex. din experienta pe care cred ca il puteti da fiecare; doream sa sarut o fata dar sarutul propriu zis a venit in timpul in care ea m-a sarutat si nu mai inaite. Intre dorinta si implinire nu am facut efort sau excrocherii emotionale, nici propaganda imaginii de sine fermecatoare si amagutoare, nu am fost incremenit in proiectul dorintei si nu i-am acordat efortul implinirii ei. Cand lasi libera dorinta, inseamna ca o respecti; cand vrei s-o impui dorinta fuge de tine; dorinta nu are consecinte altele decat manifestarea ei la timpul potrivit; dupa manifestare nu obliga la repetare sau stagnare, este dinamica si curgatoare sau vie si noua de fiecare data si asta ne releva de ce cand vrem sa posedam dorinta prin casatorie, dogma, cutume, legiferare sau alte mijloace ea moare: ramanem cu ambalajul casatoriei , cutumei sau legii fara continut sau viata dorintei. Dorinta 'personifica", individualizeaza, iar aceasta consecinta sau efectal ei separa ceea ce deja este separat cand este directionata aiurea in raport cu domeniul sau campul unde creste,viata. Dorim lucruri in campul vietii, dorim pozitii sociale si privilegiile lor in campul vietii care nu privilegiaza "persona" , sau aparenta. Nu poti obtine ceva a carui calitate nu traieste in tine, nu este vie in tine. In cazul competiei electorale doar un 'catindat' poate avea calitatea necesara vie in el si isi va atinge tinta; evident ca infrantii in competitie nu vor recunoaste ca acea calitate vie lor le lipsea si vor contesta si acuza in fel si chip doar pentru a ascunde asta. Daca erau constienti de "locul unde sunt' in propria lor constienta relevat in perceptia lor, porneau mai intai sa activeze si invie acea calitate in ei insisi- ceea ce nu este de loc usor, implicand renuntare la falsitate ori la proiect- primul pas fiind facut puteau calatorii mai departe urmand sirul incomprehensibil al timpului. Fara acel prim pas , incrancenarea in proiect motivata formal prin multimea sustinatorilor declarati, care de fapt sustin doar interesele lor al carui mijloc este cel sustinut, strategiile imaginilor false promovate despre catindat, spectacolul grandios al puterii si sigurantei succesului garantat, nu poat conduce decat la dezamagirea risipei de resurse pentru esec. Nimic nou sub soare nu este in societatea astfel conceputa dar asta nu genereaza viitor sigur, doar rutina; succesul intotdeauna confirma calitatea necunoscuta si fara recunoasterea confirmarii prin succes, autoritatea necesara evolutiei sociale, culturale si economice nu -si poate manifesta calitatea sa. Se va ramane in circul vicios al vesnicei contestari a legitimitatii si autoritatii , iar societatea merge inapoi spre primitivismul conceptiilor sale pentru a le recunoste ; isi cauta si societatea "originea" sau 'locul unde se afla". Observati acest 'dat inapoi social" in aprecierile de "feudalism', capitalism salbatic in care "primul milion cum il faci nu se intreba"(implica coruptia), la regionalizari asemenea organizarilor "tribale" (" hoarde tribale"), etc. Nu putem parasi trecutul care ne urmareste ca o umbra si traind in umbra lui nu mai vedem si nu ne mai vedem ca oameni. Nici nu trebuie sa-l schimbam sau alungam din moment ce nu ne sta in putere de a o face, dar putem sa-l recunoastem asa cum este " primitivismul prezent, antirational" ca sa-i putem deschide o cale si o evolutie reala spre civilitate si responsabilitate umana individuala si sa reflectam astfel universul care-si formateaza expresiile intotdeauna in jurul unui centru, galactic, solar etc. Pentru societate centrul este primul om in stat si dupa cum "turcu' este si pistolul". Cand aud de suprematia legii intotdeauna bufnesc in ras; ar fi bine ca legea sa fie centrul dar nu poate fi din moment ce este modificata dupa bunul plac de oamenii alesi prin pacaleala alegatorilor. Deasupra oricarei legi este fiinta umana, iar legea trebuie sa fie acordul natiunii, acord care este alegerea libera a nucleului pe care doresc sa-l activeze in comportament social si individual. Ori, cand se pun taxe si impozite locale este cineva in acord cu ele? fara acord individual cu legea sau reglementarea este firesc ca toti cetatenii sa se simta nefericiti in postura de contribuabil sau vaci de muls pentru motive care-i sunt neclare dar 'vad' folosirea laptelui lor pentru ingrasarea porcilor si nu pentru hrana oamenilor care a convins-o sa se lase mulsa. Exista in cunoastrea si constiinta omenirii organizarea societatii asa cum este ea pe niveluri si functiuni care sa conduca la prosperitatea cetatenilor ei; aceasta cunoastre este transmisa metaforic si asta ii da potentialul adaptarii ei la orice nivel; Inteleptul sau primul om in stat; Maestrul sau al doilea om , etc, dar relatia dintre primul si al doilea om in stat este cea care hotareste sensul si directia evolutiei sau involutiei societatii respective. Inteleptul are functia viziunii, imaginii integratoare si cuprinzatoare a societatii ca intreg, maestrul are functia organizarii activitatii societatii in acea unica viziunea a intregimii sale. Inteleptul vede si stabileste viziunea si miscarea miscarea societatii in viziunea respectiva, urmarind apoi eventualele abateri pentru corectiile necesare; noi nu poatem face bine decat un lucru, o actiune odata sau cu intreaga noastra energie, ca urmare inteleptul nu se implica in organizarea viziunii ca proiect comun ; asta revine maestrului sau ministrului, celui a carui functiune este sa aplice organizand viziunea si mijloacele ei.In nici un caz ministrul(maetrul, specialistul , expertul in organizare si a face) nu poate face doua lucruri deodata si ca atare el executa viziunea si nu o comenteaza sau se amesteca in procesele elaborarii ei, asemenea cum inteleptul nu se amesteca in stiinta lui de a face si nu comenteaza mijloacele prin care stabileste facerea respectiva; inteleptul doar urmareste drumul ansamblului social si evoca abaterile care pot interveni iar maestru stabileste cum si ce mijloace corecteaza abaterile. Iata doua functiuni complet diferite si stringent necesare dar care nu se intrepatrud si nu se incurca reciproc . Aceasta intelegere a functiilor separate dar in coroborare neierarhica ci functionala a condus si la terminologia statului de drept conform careia puterile in stat sunt separate si doar echilibrul lor garanteaza functionarea statului respectiv denumit de dprept pentru ca legea este centrul sau soarele activitatii societatii; frumos teoretic dar practica 'ne omoara". Iata de ce o lege este moarta sau statica si o fiinta dinamica; Calitatea primului om in stat este decisiva in functionarea statului respectiv, dar cum sa stim cine este cand exista facatori de regi, presedinti, ministri , legi, etc.Fara ratiune nu poate functiona o comunitate iar intesele nu pot inlocui ratiunea.Plecam de unde suntem si in perceptia suntem in "locul irationalului" in care nimic nu functioneaza teoretic, transparent ci haotic in sensul debusolarii unei societati care sa fie busolata din afara de mulgatorii de vaci nebune. in cunoastre inteleptul de care vorbeam ca functiune si fiinta, nu face viziunea ci el este in viziune, viata ei; iar maestrul nu este in viziune ci proiectul ei; astfel individul este una cu actiunea sa si intregul sau potential este angajat, fapt pentru care sustinerea si recunoastrea autoritatii sale este firesca; cum sa nu-i acorzi stima si respectul ascultarii si conducerii unui om care-si pune viata in joc si si-o daruieste complet pentru succesul comunitatii respective- asa cum in Atena unde s-a nascut si a murit democratia, doar barbatii care puteau purta o sabie (isi puneau viata la dispozitia comunitatii la nevoie) aveau dreptul sa voteze. Astazi votantii isi pun viata la nevoie chezasa pentru alegerile lor? nu numai ca nu pun chezasii pentru votul lor si consecinta lui, ci vor plata ca sa voteze! In astfel de mentalitati cum asteptam vreo binefacere colectiva? Ar trebui suspendat dreptul de vot pentru cel care-si vinde votul! Cand votez in fata propriei constiinte imi asum responsabilitatea lui, cei care nu voteaza (cu exceptia celor comozi sau in imposibilitatea de a o face) probabil ca in fata constiintei lor nu se vor implicati in murdariile democratiei de fatada; Viata ne arata ca daca nu ne implicam nu insemna ca nu contribuim la ceea ce este implicat si chiar sustinem prin tacere si neimplicare. Fara rasponsabilitate individuala nu putem trai intr-o comunitate sociala vie, in dinamica evolutiva ca organizare si eficienta functionala nici la nivel de popoare nici la nivel global. Pornim de la zero- formalizat antirational si intotdeauna de la noi insine; nu avem de unde porni din alt loc. Din locul raului faci binele nu ai de unde altundeva sa-l faci. Re-evolutia este interioara.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu