26 septembrie 2014

detasarea concentreaza

Detasarea concentreza dar numai angajmentul individual dinamizeaza (armonica echilibriumului).
Ambele directii si atitudini sunt functionale in sincronicitatea lor. ; doar una separa, fragmenteaza ;  detasarea este functionala pentru concentrarea energiei dar odata concentrata ea nu poate fi tinuta asa, ci explodeza in impuls. impulsul este directionat ca actiune de propria viziune si credinta a cine esti in univers (indiferent de dimensiunea sa formala) si a rolului tau in comunitatea universala sau de dorinta subconstienta eliberata de nevoi personale sau inrobita lor. Angajamentul individual constient si responsabil implica un proiect cu care esti in acord spontan la auzul sau vederea lui, la percetia interioara refectata exterior formal in expresia sa descriptiva imagistic sau verbal. Evident ca orice viziune este un vis pentru ca nu este obiectivata existential ca circumstanta "reala" individualizata sau corporalizata.Corpul are inertia sa si acesta inertie nu poate fi anulata instantaneu decat in lipsa lui. Inertia corporala este functionala pentru ca ne ofera timpul meditatiei necesare pe viziunea interioara astfel,  angajamenttul nostru in obiectivarea viziunii respective  sa aiba constienta si responsabilitate; astfel actiunile sunt 'dupa meditatie" nu inaintea ei. Viziunea spontana este subconstienta iar meditatia ii ofera constiena necesara si respectul  uman a carui activitate individuala fara acordul sau constient il pune in pozitia de instrument  manipulat al viziunii sau visului inconstient.. Timpul oferit de inertia corporala este un dar minunat al respectului si transparentei implicitat de acordul sau, in urma meditatia pe tema respectiva care-i aduce claritatea interioara in raport cu tema si=i ofera libertatea deciziei propriului angajament responsabil . Timpul-inertie corporala in ratiunea sa ne 'pazeste" de 'a da vrabia din mana pe ciora de pe gard". Dar sincron cu ratiunea sa "timpul" poate fi inchis in bucla si se transforma in lipsa oricarui privilegiu existential al libertatii esentiale, structurat ca  antiratiunea existentei sale. Cu alte cuvinte , timpul este un minunat dar sau o mare belea. Modalitatea timpului care degradeaza forme si structuri este beleaua, si aceasta 'belea" este doar comportament uman rutinier sau in bucla, prin reverberarea sau manipularea la nesfarsit a aceeasi cunosteri de sine sau psihologice a reactiilor la reactii. Noi copiem modele exterioare existentiale, (asa am fost educati sa facem sau sa ne straduim), inconjurati de lucruile facute si tehnologia lor rutiniera, fara sa avem constienta evidentei ca orice lucru facut sau artificial incepe sa se degradeze din momentul terminarii lui, copiem rutina lor ca obiectiva sau "realitate" si justificam, stiintific propria degradare temporala. Cand toti facem asta , ne autoalinam cu fatalitatea colectiva, colectivizand-o. Daca am fi atenti la mediul natural am observa diferenta comportamentala a acesti mediu pe care-l denumim 'creat", am observa dinamica recreativa si autiregenratoare a sa sau am observa caracteristica sinelui sau de sine stator si l-am respecta reflectandu-l in comportamentul acestei atitudini fata de."Natura" nu ne obliga la efortul intretinerii ei; fara obligatie orice activitate in relatie cu ea este neconstragatoare si facem ceea ce ne bucura sa facem. Daca observam ce ne bucura sa facem nu vom descoperi activitati distructive ci de inbogatire a mediului ca ordine si armonie a expresiei sale intr-o dinamica care fara actiunea noastra ar fi doar autoregeneratoare si conservatoare a existentei sale. noi 'facand ce ne bucura sa facem" dam dinamica evolutiva inoitoare expresiva , sau desavarsim ceea ce este desavarsit in sinele naturii, sine care preia si regenereaza fara efortul nostru sau conserva 'darul ordini si armoniei pe noi nivele expresive" facut ei, prin activitatea noastra. Natura conserva si darurile otravite ale degradarii facute ei prin comportamentul nostru in relatie cu ea, pana la un moment dat cand, afecteaza insasi existenta ei si "se rascola".  "Rascoala" este o devirusare informationala si stergerea virusilor se reflecta in stergerea functionarii si instrumentelor lor. Devirusata natura isi reexprima sinele original si acesta putere a sinelui sau de sine statator, este demonstrata stiintific prin scenariile relevate 'a ceea ce s-ar intampla pe pamant daca oamenii l-ar parasi" (In aprox 20 de ani copacii ar creste pe autostrazi, etc). Planeta este vie si are sistemele ei imunitare; un informat cercetator rational spunea ca una din marile intrebari ale cunoscatorilor fenomenologiei planetare este 'unde dispar din cand in cand emisiile de carbon care ecraneaza relatia planetei cu universul sau si perutrba echilibrul sau ecologia sa.' In istoria geodinamicii planetei vulvanii in actvitate exaltata au emanat mult mai mult bixid de carbon decat intrega activitate umana si planeta are cunosterea purificarii atmosferei sale fara de care existenta noastra ar fi imposibila. Nu vad de ce nu ar apela la acesta cunostere ori de cate ori este nevoie. Dar asta nu insemna sa ne culcam pe ureche, in procesul de mai sus prima actiune a fost racirea sau incetarea activitatii vulcanilor sau surselor emanatiilor ecranatoare, iar in ceea ce ne priveste ca surse aceasta ar insemna racirea sau distrugerea focarelor adica a activitatii noastre asa cum este ea si acesta incetare va imaginati prin ce circumstante s-ar manifesta si ce consecinte ar avea asupra gresit denumitei "activitati a civilizatiei umane", pe care consecintele ei  constientizate ar redenumi-o dupa 'firea sa" anti-lume, antiratiune umana sau mai cunoscut ca "anticrist"-denumire ce ne sperie fara sa ne motiveze la schimbarea atitudinii proprii in existenta si in relatia cu sptiul viu al "locului nasterii noastre, locului natal". Suntem aici si asta nu este o intamplare ci localizare inteligenta chiar daca nu o intelegem inca si nici nu trebuie s-a intelegem inca ci la timpul sau in ratiunea existentei sale. Detasarea "spirituala si materiala" ,  concentreza energia ca sa-i dau impulsului spontan un sens rational si constient acord care insemna respectul transparentei. Altfel spus conduce la o trecere de la 'visele inconstiente si irationale" la viziunile- vise constiente si rationale prin bunul simt al masurii sau decenta, adica de la a fi manipulati la exprima angajamente libere si responsabile in fata transparentei viziunilor, temelor si proiectelor ca tinte si scopuri colective a comunitatii la orice nivel al sau prin acord . Acordul colectiv este expresia constientei uniunii existentiale si se constituie in unica tinta al carui proiect este. Nu exista nu se poate si tocmai criza si prabusirea sistemului manipularii si netransparentei mijloacelor si scopurilor sale , sau modalitatii temporale in bucla si involutie, care-si contine propria prabusire, este circumstanta perfecta a inoirii si partriciparii in acord la proiectul comun al uniunii care este drumul comunitatii evolutive ca expresie cocreativa. Inaintea rasaritului, intunericul si frigul se concentreza, dar anunta rasaritul. Complacerea in neputinta si mizeria mediocritatii, nedemnitatii, lasitatii tradarii propriei comunitati a lacomiei de mai multa putere si influenta individulala este opozitia la" rasarit" . inteleptul face sanie vara si caruta iarna si acum suntem in pozitia de a ne face "Arca" verii noastre.Asta implica angajament, fara angajament responsabil fata de proiectul comunitatii  ramanem datori noua insine si ne complacem in simtamantul demolator al oricaror initiative,  denumit  neputinta. Nu exista forte externe care sa ne scota din aceasta gropa a complacerii si onorarii circustantelor create de interese straine de comunitate si indivizii ei. Fara detasare nu se poate schimba ceva in existenta individuala si mergi pe impulsul trecut al ultimei detasari la modul baterie care se consuma.Fara angajament constient si responsabil, transparent in urma meditatiei, vom pastra aceeasi directie si sens a impulsului trecut nascut dintr-o eventuala detasare subconstienta care cred ca este ceea ce budistii numesc circul incarnarilor sucesive, sau vietilor trecute si viitoare dupa acelasi model expresiv al intentiei impuls modelat de aceeasi cunoastere si conceptie de sine reflexiva din apoia evenimentelor  ca un fel de "coada" a lor sau umbra. Traind in umbra evenimentelor nu vedem soarele; dar vestea buna este ca soarele exista.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu