19 iulie 2014

veac

Am facut cateva consideratii referitoare la mediu, o circumstanta complexa , cuprinzatoare in care orice element , miscare vazuta-nevazuta , coexista intr-o plenitudine dinamica in armonia coeziva si omogenitatea sa.
Mediul este autoregenerator, de aceeasi dinamica si natura , nu se schimba ca dinamica si forme ca atare elementul transformator , inoitor , este implicitat ca necesitate de insasi natura sa. Astfel omul ca element continut al mediului trebuie sa-si asume responsabilitatea implicitata de natura mediului sau, dar poate alege sa se  complaca in dinamica rutinei  auregeneratoare a transformarilor succesive samanta-arbore-samanta, etc, a mediului fara un impact asupra sa, doar ca beneficiar reactiv si indiferent in fata circumstantelor. Nimic nu este mai usor decat sa fii om, nu implica autoefort,  reactionaezi indiferent in fata a tot ce  vine la tine. Indiferenta mascata este ipocrizia, in spatele ei continui acelasi tip de reactii la reactii. Evidenta releva ambele variante atitudinale in fata mediului, circumstanta modeleaza si este modelata formal sau esential. Nici o "samanta" nu poate fi exclusa din mediu dar samintele sunt receptive la atitudinea omului care prin interactiune poate imbogati calitatile ei sau inhiba exprimarea lor. fundtie de atitudinea sa in mediu, omul genereaza ceea ce numim veac , o modalitate temporala, o relatie-samanta din care se dezvolta o complexitate de forme de interactiune cu sine, cu semenii, mediul social sau psihologic si cu cel fizic sau natural. O relatie determina un veac si formele evolutive, diferite ale aceleiasi relatii, veacurile. Astfel omul traieste in veacul generat de relatia sa cu mediul, este vecinic.  Veacul este o imagine-viziune a sa despre sine si rolul sau in aceasta imagine, sau poveste in desfasurare. Veacul este un vis-aspiratie, sau o etapa in implinirea lui. Daca exploram natura veacurilor cunoscute istoric ca epoci istorice, putem observa o unitate a lor ,o punctualiate, o imagine fixa si relatie continua in care omul se vede incomplet si aspira la intregime si desavarsire ,la evolutie individuala si sociala, ca urmare trebuie sa acumuleze substanta si calitatile acestui vis, iar acumularea sa-i ofere folosirea arbitrara a acestor resurse in scopul propriului vis. Relatia este folosirea si dinamica ei acumularea, mai multul. Pentru implinirea propriului vis omul se folosete pe sine, semenii si mediul. Aceasta constanta comportamentala ne releva ca aceasta modalitate temporala sau veac sub formele epocilor diferite si asemenea ei, este doar o etapa a visului tinta, vis pe care l-am uitat incremeniti in etapa; evidenta arata ca omul acumuleaza o baza materiala la niveluri diferite dupa care nu mai stie ce sa faca si acumuleaza mai departe sau intretine "baza materiala" acumulata. Un vis nu se poate materializa sau deveni circumstanta obiectiva sau concreta fara sa acumuleze toate elementele concrete necesare. Din moment ce, de acumulat acumulam, dar tot ne ramane aspiratia visului, ori l-am uitat, ori ne-am oprit si abandonat, ne-am dat batuti pe drum.  Natura polara a manifestarii si creatiei, pod -antipod, pozitiv-negativ, bine-rau, corect-incorect, contingent-congruent, asemenator-diferit, ratiune-antiratiune,etc, ne releva ca si natura visului primordial, de inceput sau al inceputului este firesc sa contina o polaritate relationala , relatia vazuta clar ca samanta a oricarei interactiuni in circumstanta , adica a epocii ca modalitate temporala complexa (care exercita o presiune intensa asupra tuturor indivizilor, presiune care le determina comportamentul interactiunii si relationarii, le impune o personaliate , o imagine de sine, le impune un eu, eu-l samanta -relatie a epocii respective generate  conceptual ca etapa a  visului-aspiratie. Astfel putem percepe constientizand si scotand in lumina intelegerii coexistenta polaritatii existentiale a relatiei universale a creatorului cu creatia; acesta relatie unica este polarizata formal si o exprimam prin cele doua verbe sau actiuni, a fi si a avea. A fi sau fiul ca expresie formala sau forma primordiala a expresiei existentiale a creatorului din creativitatea sa imanenta, adica fiul este unit cu samanta sa si denumim fiu calitatea uniunii sau intregimii expresiei de sine a verbului , miscarea, cu corpul sau creatia sa , obiectivarea sa ca forma (unda-corpuscul simultane si sincrone in manifestare, "semnul tatalui: o miscare si repaos in acelasi timp"), Acum sa ne amintim care este tipul de relatie si interactiune a "a fi-uli" cu sine sau tatal , cu semenii ca mediu social si in mediul natural.Fiul ne-a vorbit si s-a aratat asa cum este, s-a dezvaluit pe sine si sursa sinelui sau- cei care l-au auzit ,indiferent de constrangerile folclorului lor local si-au auzit propriul sine reflectata cat se poate de vizibil si concret in manifestarea sau obiectivarea sa; l-au recunoscut, s-au recunoscut. ( nu este nici un conflict sau contradictie, numai in semeni ne recunostem, simetria ; in nesemeni doar prin antisimetrie ceea ce este dificil obisnuiti sa-i copiem fara sa reusim vreodata si asta ne face sa ne credem slabi si suntem risipind energia in directii ana-pod-a, adica spre antipozi, energizand opozitia la a fi) Noi suntem fii unici uniti cu unicul (in perceptia energei si inteligentei sale esentiale ca substantialitatea ei, nu avem senzatia doiului; in manifestarea ei percepem diversitatea formelor expresive care nu o pot contine ci sunt continute si au sursa comuna, unica, fie ca individualitate sau comuniune sociala sau naturala, adica 'realiatea corpurilor separate unele de altele si indpendente nu este realitatea prima). Daca suntem impotriva oricarui fiu, negare, conflict, confruntare suntem impotriva propriei expresii existentiale sau izvorului unic viata, negam o posibilitate si calitate individualizata expresiv, deci propria individualitate. Revenind la relatia fiului (a fi-ului) in expresie manifestata , conndensata, corporalizata, a miscarii sale existentiale a ratiunii sale existentiale, toti cunoastem si recunoastem iubirea ca relatie a uniunii sale cu tatal ("eu vin de la tatal si cu el una sunt"-eu-l comuniunii), ca relatie cu semenii ('iubesteti aproapele ca pe tine insuti"; vedeti-i pe toti ca pe Dumnezeu si imbracati-i pe toti in lumina Lui"), si cu mediul natural( tot ce aveti nevoie exista si este de ajuns sa cereti si tatal va da in mod deschis). Aici ne intalnim cu a avea. A avea nevoia si a avea conditia dorita. A avea nevoia , ne conduce inevitabil la a munci ca sa obtinem conditia ei, insa acest efort orice efect ar avea este un arbore si fruct al carei seminte tot nevoia este; cand avem o nevoie vom descoperii ca sa o implinim avem nevoie de foarte multe alte nevoi; trecem tehnologic la concretizarea lor (nevoilor conditionale a nevoii prime) si reusim sa ne ratacim in desisul lor mereu multiplicat prin fragmentare a nevoii prime in nevoi suplimentare si a acestora in alte nevoi suplimentare,etc) Procesul nevoii este un proces  de faramitare, nevoia se faramiteaza si noi incercam apoi sa adunam firimiturile ei ca sa o intregim corporal ca conditie de care sa beneficiem. dar conditia nevoii materializate este tot nevoie dar corporalizata si posedata sau liberi in a o folosi in mediu dar emenatia ei este alta nevoie; de natura ei.Ex; am o masina ca rezultat al muncii pentru obtinerea conditiei pe care o ofera, dar masina imi impune alte nevoi ca sa functioneze.la fel si in relatia cu alt gen de nevoi; am obtinut o nevasta prin munca mea de interactiune psihologica cu o femeie, dar nevasta obtinuta astfel ca nevoie corporalizata , "a mea", imi impune alte nevoi pentru a functiona ca nevasta; dac nu -ma paraseste sau alunga si spune la acesta actiune launtrica : ' a fost parasita de idiot" . Un idiot nu poate parasi o femeie conditionat de magnetismul ei corporal si promisiunea placerilor si intra in sfera alteia asemenea electronului liber care se plimba de la un atom la altul spre satisfacerea nevoii lui de completitudine energetica a stratului ultim de electroni care odata obtinuta  nu poate fi sustinuta si-l elibereaza, fapt care face ca tot ce este sa pulseze, pulsul universal al vietii. Acest puls se traduce ca imposibilitatea de a primi fara sa dai sau a avea fara sa daruiesti, iar acest puls natural si rational este uitat de incremenitii in mai mult care-si pierd bunul simt al masurii si redistribuirii in masura lui. "A avea"  are polaritatea lui, "a avea conditii" sau 'a avea nevoi". A avea toate conditiile sau toate dorintele manifestate, ne spune Afiul si ca rugaciunea Tatalui este unica conditie de indeplinit ,conditie care nu implica efort sau risipire din moment ce insasi libertatea dorintei este lipsa efortului- ne spune ca a dori este a avea indeplinit. Ce dorim este alta poveste dar si ea este indeplinita deja si circumstanta obiectivata denumita realitate. Inteleptul ne sopune ca "realitatea este tot ce nu credem noi ca este" si se releva ca ceea ce numi credinta realitatii este o credinta a antipozilor credintei prime a realitatii ( denumita gresit necredinta cand de fapt este anticredinta realitatii prime, a uniunii Fiului cu Tatal Afiul sau). Desi percepem polaritaea relatiei ca pod-antipod, pod intre fiu si tata si opositia manifestata formal ca antipod, negarea uniunii esentiale si primordialitate existentiala, se releva ca antipodul si toate expresiile informatice sau calomnizatoare (denigrarea imaginii originale a sinelui afiului, contestarea ei prin catalogari denigratoare- prostul te coboara la nivelul lui si te bate cu experienta sa pentru ca nu se poate ridica pe sine; sau 'cel mic nu poate fi mare si cel inalt nu poate fi micsorat), este versiune oficializata a veacului ca modalitate comportamentala a expresiilor lui denumite epoci. Evident ca polaritatea acestei odficializari coexsita  cu ea , oamenii iubesc, se indragostesc  nasc copii in timp ce 'iubirea este nebunie ca nu poate fi controlata", "dragostea e stupizenie, slabiciune,  provoaca pierderea profiturilor", etc; Cunoascand aceste teorii ale antipodului despre iubire si gragoste ar trebui sa ne ferim de cele doua expresii ale a fiului ca "dracul de tamaie" si totusi nu este om ale carui aspiratii launtrice profunde sa nu tanjeasca cu disperare dupa ele, se intampla sa nu fie ocoliti iar cand le pierde durerea pierderii ii inebuneste, unii mor de inima rea, raul patrus in inima lor si altii se razbuna crucificand pe ceilalti. De ce ne paraseste iubirea si dragostea? Din punctul meu de vedere noi le parasim dorind sa le posedam, sa le folosim arbitrar dupa pofte si placeri, sa ne evidentim prin ele sa ne impopotonam spre gelozia si invidia semenilor. Simtul intimitatii abandonat ne releva ca  lipsa lui nu este mediul iubirii si cand facem spectacol in public din iubire o pierdem; nu este o masca a fatarniciei se recunoaste nu se impune, cu dea sila sau cu emfaza este violul nu dragostea.Am vazut cata disperare si violenta starnesc doi tineri indragostiti care-si etaleaza dragostea in public in atitudinile batranelor care si-au luat gandul de la posibilitatea de a mai trai si ele farmecul ei si cati bani scot din buzunarul barbatilor ca cumpere si ei. Cei doi poli ai manifestarii vizibile pozii si antipozii sunt structuri informatice ale viului , informatia vie, integratoare -" cine are urechia sa auda si cine are ochi sa vada, cuvintele mele sunt sirit si viata" - si informatie entropica , generatoare de dezordine, disolutie. Universul este viu, cei doi poli asemenea modului in care daca vrem sa mancam o cireasa si presand-o ii scoatem samburele, cei doi poli prin presiune si intensitate sustin perceptia inteligenta si dinamica ei, dinamica vietii si existentei vecinice a expresiilor sale. Visul primordialitatii existentiale este in fiecare fiu al tatalui celui viu si Rod are semnificatia primului om condensat in creatie si aparut pe pamant si a intregului sir care l-au urmat in stransa unitate si comuniune a tatalui Dumnezeu . Dumnezeu este vibratia cu cea mai inalta frecventa a Universului, unica putere (ratiune in semnificatia prima a cuvantului) din care iau expresie celelalte forme ale puterii. Barbatul si Femeia sunt doua puteri egale uniti cu izvorul unic al existentei lor formale, corporale si orice confruntare dintre ei pentru dominatie reciproca este expresia ignorantei (intuneric-teama) lor sursa structurii informationale a antipodului. Intre doua puteri egale nu poate fi decat confruntare pentru dominatie sau respect , delicate, finete , apreciere reciproca , daruire, libertate de actiune a aspiratiilor lor indiferent de pozitionarea lor ca etapa, si in respectul libertatii (neconditionarii reciproce in nici un aspect) pot tari miracolul naturaletei iubirii ca fericire creativa, cocreativa; dumnezeu creeaza , fiul cocreaza asemenea  prin uniunea barbatului si a femeii in iubire. Cand barbatul si femeia se unesc din alte motive, hormonale, interese, aventura, la bautura, etc, adica din diferite nevoi, noului nascut ii lipsete ceva , comnpletitudinea, podul cu Dumnezeu. Le lipseste ignorandu-l nu l-a propriu; vestea buna este ca a doua nastere , in constiinta sinelui adevarului a ceea ce este, este posibilitatea tuturor copiilor, desavarsiti in potentialul lor nativ; rememorarea visului prim, informatiei vii si manifestarea ei, amintirea de sine,  trezirea, este calea dreapta sau ortodoxa. Vom recunoaste miscarea intentiei si atentiei  ca mijloc liber al inteligentei native care conduce, nu la orice posibilitate ci la posibilitatea ratiunii si responsabilitatii ca expresii ale bunului simt si dragostei de semenii asa cum sunt nediminuati de barfe si calomnii rauvoitoare istorice ale unei experiente de viata ratate  sau incomplete ca expresie a umbrelor starnite, revoltate, orbite, de lumina visului primordial.Cand intrati in pivnita intunecoasa a memoriei cu voi intra lumina si vedeti ceea ce nu se vedea fara voi, nu va speriati de cate monstruozitati gasiti inchipuite din ignoranta, in intuneric, este cumva firesc ca cu ochii inchisi sa va imaginati ca este posibil sa vina tot felul de monstri sa va manance- teama de a nu fi mancat- si fara sa fiti constienti de ce insemna imaginatia- imaginea (puterea miraculoasa a libertatii voastre) sa va lutati cu propriile umbre- stari neplacute- sunt modelari amorfe fara vointa proprie care se desfac se dizolva sub puterea atentiei voastre si ceti recunoaste ca energii amorfe ca ceata, o veti indeparta cu puterea cu-vantului vostru sau mai simplu, cu puterea zambetului vostru, daca nu reusiti, radeti cu putere pana radeti sincer de propria stupizenie modelatoare de monstruozitati imaginare de care sa va speriati de apoi; mportant este ca ele nu au devenit actiuni sau fapte ; nu a-ti mancat pe nimeni si nici nu a-ti omorat pe cineva chiar daca vi se pune mereu in carca; faptele soldatului sunt responsabilitatea generalului, tiranul antipod in structura sa amorfa al ignorarii de sine. Meditatia este multul, mai multul a orice, meditatia releva adevarul ca adevar , falsul ca fals, si prin distinctiile ei esti tu insuti distins si recunoscut fara alt efort. Veacul epocilor sclavagiste la nivele din ce in ce mai rafinate "si-a trait traiul si-a mancat malauil"; polarizarea conflictuala demulte ori fanatica pe o directie sau alta inceteaza; cu eleganta si maestria primordialitatii noastre unificate in noi insine, cu eleganta inteligentei ratiunii si responsabilitatii fara graba si spaime ne vom conduce si vom conduce astfel constiinta omenirii pe calea uitata a vietii si expresiei biologice a unicului fiu, Afiul ei. Va gandtiti cat dureaza ? rasounsul este in voi si intrebarea il va releva: cat dureaza sa inceteze un cosmar si unde va treziti din el? Antipodul proiecteaza scenarii de groaza sau iad pamantului, razboaie, cataclisme,  robotizare, distrugeri, cosmaruri; el se manifesta in cinematografele filmelor de groaza, stiintificofantastice ale dominatiei sau razboaoelor cu extraterestri mai puternici si evoluati tehnologic, etc, proiectiile "Dusmanului mai tare"care implicit induc ideea slabiciunii noastre si nevoilor tehnologice distrugatoare de mai mare putere; dar dupa cum se vede morala este ca oamenii inteleg mai bine si mai clar invincibilitatea unitatii lor si rad de sugestiile dezbinarilor perfide. Invincibilitatea unitatii omenirii ca targhet si actiune este o modesta reflectare a puterii fiecaruia in parte in comuniune si comunitate, unica realitate,  acerb contestata si ocultata pentru a fi exploata de antipod ca structura infoenergetica. Visati-va visul primordial, rememorati-L,Visul Tatalui, a carei implinire si desavarsire suntem fiecare in sirul experientelor si nemului; pamantul este cunoscut si ca "Lumea Tatilor uniti in Dumnezeu Cel Unic, Desavarsit, Sublim si Preainalt-Preaprofund ca sa fie atins de negurile veacutilor . Intelegeti ca tot ce exista in univers isi cauta tatal pe pamant? Fiecare are tatal sau la care sa se roage si de la care primesc. pamantul este de sine statator si poate atinge orice in univers dar universul nu-l poate atinge cu atat mai putin extraterestrii  rai sau buni fara tradarea noastra. Nici un copac nu poate fi doborat de topor (tehnologie) fara coada (biologie), nici copacul vietii nu se poate; suntem responsabili mai mult decat ne putem imagina vreodata. Cui deschidem poarta constiintei noastre si pe cea a pamantului? Amagirea e promisiune si demonstratie de putere nu va lasati amagiti manifestati puterea voastra. Razboinicul este instrumentul antipodului pe cand Luptatorul , sursa pacii si armoniei existentiale, garantia libertatii creative. Razboinicul e incruntat, crud  si vedem cum si femeile iau moaca aia de 'sexi si rea'la moda, luptatorul zambeste, rade, danseaza in fata razboinicului "ultimul sau dans" dansul visului fericirii creative, dansul libertatii si veciniciei sale. In fata ororilor zambiti, mincinosilor dati-le dreptate zambind, celor care va ameninta cu moartea sau izolarea zambiti-le, zambiti si veti avea revelatia puterii incomensirabile a zambetului vostru in fata a oricarei manifestari a antipodului sau lipsei podului uniunii cu Dumnezeu. Prima consideratie despre om este cea de "Fiul lui Dumnezeu" , doua cuvinte (semnificatii universale), o relatie, o ordine, o uniune si comuniune si asa este. Dati imagine acestei exprimari si veti avea revelatia amplificata cu infinitul a informatiilor continute in imaginea-vis prima care s-au intrupat si a devenit corp!!!.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu