Ce a fost denumit asa? Un lucru sau o miscare?
Evident ca denumim ordine si o miscare si starea rezultata in urma actiuni respective.exista si 'ordinea ordinii" cum este considerata matematica, care inglobeaza sau infasoara ca unda toate miscarile si succesiunile lor generatoare a intregii ordini universale a creatiei. Evident noi "nu putem face" ordine, din moment ce suntem expresia ei, este samanta a ceea ce suntem desfasurata ca existenta. Ne straduim "sa facem" ordine in timp, dar constatam ca ordinea facuta de noi este relativa, superficiala si efemera , intsabilitatea ordinii facute de noi in orice domeniu ne obliga la "a face ordine" mereu, sau a reface ordinea facuta la un moment dat. asta releva faptul ca ordinea facuta de noi nu este de sine statatoare ci doar exista conditionata de noi ca expresie a activitatilor noastre; "daca nu o facem , se desface", fie ca structura de gandire ,fie ca structuri materiale. Acest fapt il denumim "uzura"; toate ordinile facute de noi ca structuri ideatice sau materiale se uzeaza. aceatsa evidenta se reverbereaza in toate domeniile activitatii noastre pana la cele sociale, ca organizari organizate ale colectivitatilor de indivizi. Toate civilizatiile si imperiile s-au destramat si se destreama indiferent de criteriile ordinii stabilite ale functionarii lor, dar au o existenta relativa si desfasurata temporal atat timp cat fiintele cuprise si aservite acelei organizari o sustin; Este la fel de evident ca una din caracteristicile psihice ale fiintelor este "plictiseala" care releva incapacitatea lor de sustine orice fel de rutina organizatorica. Cand oamenii se pliuctisec nu mai sustin rutina respectiva; cauta alta noua, sau cauta mijloace si jocuri care sa-i distreze, sa-i bucure. Noutatea are capacitatea de a entuziasma, jocul de a satisface nevoia de intensitate si suspans in desfasurarea lui imprevizibila. noutatea entuziasmeaza si victoria in joc satisface. dar cum arata copii , orice joc ar juca la un moment dat se plictisesc si propun un alt joc care sa-i entuziasmeze prin promisiunile distractiilor oferite Noutatea contine entuziasm in sine iar jocul prin promisiuni care entuziasmeaza. In tot acest context psihologic existential efemer si superficial, ne intrebam daca in afara ordinilor ca jocuri si noutati "facute de noi" pentru ceilati exista o ordine nefacuta de maini omenesti si cand spun 'maini' ma refer si la idetii, la gandire, condensate ca memorie si reluate ca reflectari ale memoriei sau a ceea ce deja a fost gandit ca realitate (inclusiv ceea ce relev din memorie; termenul realitate este irelevant in afara sferei gandirii pentru ca insasi etimologia cuvantului realitate releva semnificatia lui de "gandit sau lucru", obiectivat prin gandire, ceea ce a fost gandit, amintire, 'tinut in minte', memorie) Evident ca acea eventuala ordine nefacuta sau imanenta ,naturala, segasete in memorie altfel nici nu am putea sa ne referim la ea. Miturile popoarelor, daca dam la o parte specificitatile lingviste si culturale, "folclorul local" , sunt in germene aceleasi; este ca si cum o informatie universala a unei ordini universale a fost imagazinata in constiinta tuturor poparelor ca povesti menuritoare a unei ordinii nemuritoare.Daca povestile istorice trebuiesc mereu invatate sau amintite, miturile transced istoria ca povestiri inca din coplarie, povestiri stiintifico-fantastice care au darul de a entuziasma copii prin simtamantul libertatii lor de actiune in existenta si prin reamintirea unor radacini miraculoase a propriei fiinte. Desi nu sunt un pasionat al cititului ci al jocului, singurele povesti pe care le citea cu entuzism si fara sa fiu obligat de scola sau parinti, erau miturile omenirii. Alocam timpul necesar sacrificand orice joc in favoarea cititului lor. Primul mit amintit, povestit de bunic in perioda unei fragede pruncii (doi ani) , A FOST MITUL TINERETII FARA BATRANETE SI VIETII FARA DE MOARTE. Evident ca dupa multi ani mi-am amintit acest mit in momentul in care am inceput sa-mi pun intrebari existentiale ale sensului, sau ratiunii exustentei. nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit ca acest mit a reprezentat reperul si inducatorul tuturor activitatilor mele de gandire si actiune din momentul auzirii lui fara sa am cea mai mica constienta a acestui fapt. Cand ma refer la " actiuni individuale in gandire si fapte' ma refer si la cele pentru si a celor impotriva povestii sau mitului respectiv.; astfel am generat actiuni pentru intruparea sau obiectivarea existentiala a mitului si impotriva obiectivarii lui. Daca imi amintesc ordinea acestor activitati insiruite existential, mai intai au fost cele pentru si cu trecerea timpului cele impotriva, apoi prin constientizarea lor am revenit la pentru si iar impotriva. "Cele penrtu" sunt putine si invizibile, stiute doar de mine; cele impotriva sunt multe , grandioase, greu de sustinut, impovaratoare, stiute de toti. Am absorbit cu nesat toate miturile popoarelor, toate povestile nemuritoare ca si cum de asta ar fi depins propria viata. La un moment dat am inteles ca absolut toate au o radacina comuna si sunt "initieri in mistere" si am realizat ca toate popoarele sunt initiate si ca" initierea" cu continutul ei ocultat de interese si importante , este un dat fundamental al intregii omeniri, iar ascunderea acestui dat al "iluminarii initiale" este ascuns de acapararea lui de indivizi meschini si conditionarea sa de anumite practici si aservirea unor falsi maestri si profeti. Initierea tuturor in miterele si lumina (ratiunea) existentei este continuta implicit in miturile nemuritoare ale popoarelor din care facem parte. Intelepciunea care ne intelepteste ghideaza omul sa se 'hraneasca cu hrana locului in care s-a nascut" si prin hrana se intelege si informatii si mancare care se constituie in radacinile in spiritul contient ale popoarelor.Initierea sau iluminarea este o cale nu un scop; transformarea ei ca activitate in scop o ascunde si degradeaza. ("cel care cauta este ceea ce cauta") As explora un mit universal , acelasi, indiferent de specificul cultural si lingvistic in care este exprimat. Este denumit :mitul creatiei sau facerii, aici sa evidentiem ca daca sunt doua denumiri diferite ca forma gand, sunt diferite si ca imagine si actiune ; creatia este imaginea misterului, evidentei de necontestat ca univers sau natura ca platforma universala a existentelor individuale, iar facerea, imaginea gandirii ca actiune (eu gandesc asta deci fac asta; actiune individula care poate fi contestata si este contestata de un gand, idee, sau gandire opusa ). Sunt arhicunoscute variantele locale ale acestui mit universal al creatiei si nu ma opresc la una; ceea ce intentionez sa relev este ordinea pe care fara putinta de contestare toate aceste mituri o releva. Ca sa o relevam ne trebuie un limbaj al semnificatiilor si semnificatiile locale sunt cele semnificative fara efortul traducerii si reluarii lor. De aceea am sa folosesc semnificatiile si bagajul de simboluri scrise si memorate in cultura si limba locului. Noi percepem ordinea ca o insiruire de neocolit sau suntat de actiuni si aceasta relevare de semnificatie este consfintita de practicarea ei in domeniul tehnologic al realizarilor, denumita ordine tehnologica sau "cum se face", si se poate vedea ca emisiune la "Discovery" desi nu are de a face cu "descoperirea' ci doar cu rememorarea a ceea ce este facut si cunoscut ca in constiinta colectiva sa nu piarda si aceasta sa sustina ceea ce a fost facut prin atentia acordata si inregistrare imagistica si ca insiruire de actiuni sau ordine tehnologica inconstienta in memoria colectivitatii. (gandirea se "gandeste si perpetueaza" pe sine). Mai inainte as vrea sa relev forta acestor mituri ale popoarelor si faptul ca ele au diferite nivele de profunzime unde putem descoperii ca la un moment dat cele originale au fost inlocuite cu altele si aceste inlocuiri au produs transformari comportamentale ale popoarelor , dar la un moment dat mitul original explodeaza la suprafata constiintei popoarelor si produc revolte si restructurari ale organizarii sociale a lor prin reinvierea lor. xemplu cel mai cunoscut este ex. poporului german care in momentul rabufnirii la suprafata constiintei sociale a mitului strabun si profund al nibelungilor radacinile sale au reinstaurat o alta ordine sociala. Nu acest fapt este de factura negativa ci reazbunarea pe miturile si organizarea cu care fusese inlocuita de-a lungul istoriei. Putem vedea ca exista o confruntare intre mituri , fiecare incercand sa se impuna asupra celorlalte daca le vedem ca organizari sociale ale popoarelor. Cucerirea unui popor nu se poate fara ca mai intai sa-i schimbi perfid sau impui un alt mit existential ca radacina a lor. Vedem ca astazi mitul crestin se lupta cu cel musulman, mitul democratiei cu cel al autocratiei, modelul profitului american cu toate celelate modele sociale existentiale. Globalizarea se prezinta evident ca generalizare planetara a unui singur mit sau model existential. Expansiunea lui "american way of life" prin promisiuni, marketing al produselor, propaganda holywood, sau razboi ,a transformat america din taramul fagauintei si libertatii de expresie si pe americani din cei mai invidiati cetateni, in dulaul planetei si cei mai urati soldati cei care nu stiu pentru ce lupta. Oricat de deranjate ar fi afirmatiile mele si oricata revolta starnesc ele, totusi cauati in consienta voastra si intrebati-va de ce va revoltati de ceea ce gasiti acolo si la care stati cu spatele sau ignorati. Acum sa revenim la ceea ce este radacina unica a miturilor, ordinea relevata de ele si sa lasam trecutului ceea ce este amintire moarta, ecou rverberandu-se fantomaticsi starnindu-ne zambetul. Aceata unica radacina a miturilor este denumita Dumnezeu; acestei radacini i s-a dat multe nume in folclorul popoarelor, Iahve, Al'Laah, , Quatelquatl, Spirit, Minte Universala, Viata, Unicul, Unica energie si substantialitate universala, Izvor, Tata-Mama, Theleme (putere unica sursa a tuturor puterilor), Tao, etc, si a fost personificata sub tot felul de forme ca manifestari. In mod firesc pe locul doi in creatie este Fiul sau creatia desavarsita ca expresie de sine a Primului unit cu el sau in comuniune existentiala. Si acestui Fiu ( prim si unic, inatiului nascut sau creat) i s-a dat diferite nume in diferitele folcloruri locale, Crist, Buda, Mahomed, Adam, Brahman, Abraham,etc., toate acestea avand semnificatia de "unit cu primul"; o imagine populara este aceea de a merge in existenta de mana cu Dumnezeu sau in deplin acord cu El.acest deplin acord ii conferea manifestarilor sale calitati si capacitati miraculoase din punctul nostru actual de vedre, greu de 'crezut fara dovezi" desi existenta sa era dovada unica. Fentru ca Fiul se multiplica se punea intrebarea care este cel adevarat si de aici criterii de adevar , exigentele adevarului si nevoia de demonstrare a lui. Multiplicare implica o renastere sau recreere , adica de sine statator , liber in existenta complet, neconditionat de circumstante, adica ordinea creatoare nu disparea nu se uza asemenea ordinilor facute de noi; dar a da nastre a ceva nou si neasemanator desavarsit in desavarsire asemenea Primului, a implicat exprimarea de catre Primul a Iubirii sale fata de propria creatie desavarsita, sau Fiul si ca aceasta forta incomesurabila sa fie de sine statatoare era necesar a se creea Eva, Mama, Substantialitatea, etc. Si acestei creatii i s-a dat diferite denumiri cu aceeasi semnificatie. Iubirea s-a putut concretiza, sau intra in creatie ca relatie creatoare a fiului si ficei si astfel Fiul a putu crea si el , sa de-a nastere prin comuniune, desavarsindu-se creatia . (' si a fost Om, a fost barbat, a fost femeie"). Evident in ordine a aparut Fiul omului, nacut in spirit si substanta. Fiul omului pastreaza intacta esenta sa creatoare si da nastere, se multiplica, este de sine statator , ordinea creata se pastreza fara uzura celei facute.ceea ce trebuie evidentiat este calitatea esentiala a coro expresie este ordinea nefacuta si anume aceea ce a da nastere, cu semnificatia de a crea in domeniul viului si logosul ei- biologicul si calea lui, calea sau ordinea vietii si a celui viu,domul, sau legea vietii. Fii omului nu aveau ca sarcina sa cucereasca pamantul nici viata din moment ce le apartinea; nu poti cuceri ce iti apartine, nici poseda. ( Acest tip de activitati implica in constiinta lipsa sau nevia , ceea ce este relevat ca fals-concept de catre evidente sau miracole. Reiau dintr-un poet maghiar, stramos al meu, parafrazand -ca lama rece a unui cutit strapunge carnea conceptul gresit). Fii omului traiau in armonie prin relatia lor cu Primul care-l "tinea de mana pe Dumenezeu" si astfel ordinea de sine statoare a creatiei se pastra nealterata si se manifesta ca firul nevazut care tinea totul (creatia) la un loc in armonie, "atingerea miraculoasa", sferosfera creatiei.Din acea etapa a existentei terestre , informatii revelatoare a comportamentului lor ne sunt ascunse in meandrele propriilor constiinte. Din amintirile neclare multi inaintasi au scos in lumina constiintei ordinea creatiei si informatii referitoare la comportamentul fiilor omului; de ex. este informatia ca fii omului constienti de atingerea continuua cu ordinea le da continuitate, au cazut de acord ca o unica regula sau legitate este firesc sa instituiasca in societatea lor, aceea ca cei mai puternici sa sustina pe cei slabi si cei mai intelepti pe inocenti caci doar astfel pot exprima propria desavare in spirit si desavarsi impreuna propria lor creatie asemenea lui Dumnezeu , adica urmau calea vietii deja concretizata si de sine statatoare in univers ca fapt in spirit si manifestare . Sa observam ca acesta ordine nu este rutiniera si nici constrangatoare, ci 'mereu inoitoare ' nu are final si nici un scop in sine altul decat cel pe care fiintele create il stabilesc pentru ele, adica libertatea esentiala a creatorului este atribut al creatiei si desavarsirea nu este un scop ci drumul in existenta; Perfectiunea nu poate fi facuta , este sau nu este; aceasta libertate face posibila desavarsirea creatiei ca drum -ratiune existentiala. afirmam la un moment dat ca gandirea nu contine ca limitare o ultima expresie; fiind asemenea unui proces curgator de infasurare -desfasurare pulsatorie, o oda inchinata iubirii si fericirii creative. Nu se poate spune ca a fost inchinata iubirii o oda ultima care exclude orice alta oda ulterioara. Ca atare sensul existential atat de cautat si rastalmacit prin interpretari, este exprimarea propriei desavarsiri prin desavarsirea propriilor creatii sau a mediului vital, a spatiului vital. Nu exista vreo activitate umana care sa impulsioneze si motiveze, sa inspire si bucure mai tare decat infrumusetarea propriului spatiu vital, fie ca este o casa, fie ca este o gradina, fie ca este orice altceva. Ce am uitat prin omisiune este ca spatiul vital incepe cu propriul fiu sau corp si ca el reflecta cinstit natura activitatilor noastre din orice domeniu particular sau social. Putem infrumuseta gradina sau curtea sau locuinta , sau societatea si o facem , dar reflectarea corporala a acestor activitati este imbatranirea de la un moment dat punctual. Acest moment punctual pe curba temporalitaii sau insiruirii faptelor noastre parca imi amintesc de un moment dat mitologic numit cadere din rai. Ceea ce este sau era in rai sau pana la cadere ca informatii si comportament este complet uitat, sters cu buretele si asta este denumit tot de noi ca "spalare pe creier". Care erau imaginile-gand si viziunile noastre , aspiratiile si motivatiile, potentialul biologic si calitatile perceptive, comportamentul , toate sunt incetosate si ascunse in meandrele propriilor constiinte. Cum nimic nu este decat un fals concept in locul lor este ceea ce cunoastem cu totii. Astfel putem spune ca ce a fost odata cunoscut astazi este necunoscut si ceea ce a fost necunoscut astazi este cunoscut. Dar la fel de evident este ca plangem si tanjim dupa ce a fost.Amintirea iubirii este durerea cea mai mare. Nimic din ce facem si sustinem astazi nu ne satisface decat ca efemera satisfactie care lasa mereu in urma ei dezamagirea si nemultumirea. Oricat ne-am autosugestiona, durata starii autoinduse este scurta, bucuria dispare ca si cum nu a existat vreodata, satisfactia succesului induce teama de a nu-l pierde, orice am face este trecator si fara alta sustinere decat efortul individual si colectiv. Cand constienti devenim de ce inutil efort facem si in slujba cui , a lipsei si nefericirii propii, auzim "spectacolul trebuie sa continue", ce altceva cunosti? ce poti face altceva? Da , nu mai cunoastem altceva , nu mai putem face altceva, orice rutina spirituala sau tehnologica am urma si le-am urmat pe toate cu totii (nu are nici un rost sa schimbi religia sau mitul) , simtamantul incompletitudinii si insuficientei propriei persoane nu putem abandona. Dar sa revenim, ne putem aminti si stabili punctual punctul in care am inceput sa imbatranim? acest moment exist in memoria noastra destul de apropiata, usor ne putem aminti sau rememora existenta istorica actuala, de la nasterea oficiala. Se spune ca nu ne amintim evenimentele traite in prima faza a copilariei perioda care corespunde neamintirilor din epoca de rai, apoi incepem sa ne amintim la un moment dat si putem insirui amintirile destul de ordonat ca succesiune. Se mai spune ca dupa ce murim ne vedem sau rememoram intrega existenta dar cum putem retrai ceea ce nu se afla in memoria noastra , etapa inocentei din copilarie si cea de rai ? Insemna ca nu ne revedem prin moarte decat o existenta partiala si incompleta, ca moartea nu ne conduce la intregimea constiintei de sine si nici a intregimii istorice a faptelor individuale si colective ca este o eliberare falsa si ne arunca in rutina a ceea ce stim deja si facem ce stim si acum. ca urmare dupa moarte nu facem ceva diferit de ce facem si acum; Aceasta constatare imi starneste intrebarea daca acum sunt inaite sa mor sau dupa ce am murit din moment ce nu pot face distinctie ca doua comportamente diferite ale celor doua stari. moartea mi se releva ca o gogorita in domenuil cunosterii si comportamentului ei, iar in domeniul perceptiei doar o realitate in perceptia constiintei inconjuratorului nu in propria constiinta. In propria constiinta moartea sau disparitia mea nu exista; teama de moarte este atasament de viata; de viata nu pot fi nici atasat nici detasat, este profunzime, primordialitate si in constiinta si in perceptie, esenta , mama tuturor. Din natura 'mamei unice"se nasc aceste imposibilitati de a nu fi sau efemeritati , superficialiatti ale lui a nu fi conceptual si conditional(daca nu voi mai fi?) am fost furat de atentie de preocupari si intrebari straine de intentia mea. Viata nu are nevoie de demonstratiile mele, le face inutile si copilaresti. Revenind la ordinea ordinii de sine statatoare sau cea a cretivitatii si creatiei a tatalui-mama si fiului-ficei lui, am ajuns la nepotii "Celui dintai", care au mers in existenta pe calea logusului vietii si pamantul probabil era o gradina cum universul nu a mai vazut pana atunci ca frumusete si armonie de sine statatoare- denumita astazi ecologie sau viata ecosistemului, ca manifestare a altei activitati armonice denumite egologie, sau viata ego-ului care se reflecatu si autocorectau in reciprocitate. Din teoria sitemelor din stiinta matematicii cunoastem ca un sistem fara autocorectie este un sistem disfunctional in destramare sau ruperea relatiilor dintre elementele lui adica in entropie. Nu putem sustine nicio activitate ecologica fara activitatea egologica individuala, curatirea propriului ego de toxicitate va determina curatirea prin reflectare a toxicitatii activitatilor sociale. Restul este gargara interesata si furacioasa de bani prin asa zisele scutiri de impozite sau deturnarea impozitului ca resursa colectiva in buzunare individuale de la activitatile in slujba colectivitatilor respective si instrument de santaj politic la nevoie. (imi povestea un prieten ce bine era platit sa umfle cheltuielile cu ecologia afirmata ca domeniu si sa sifoneze donatiile din profituri "scutite de impozite" in buzunarele politicienilor si bancherilor care 'le scuteau de impozitare). Vestea buna este ca informatiile dinaintea caderii din rai ale comportamentului fiilor omului si al miraculoaselor lor posibilitati mai transpare in povestiri de genul bagavagita despre faptele zeilor sau fiilor soarelui etc, sau povestile, nemuritoare ale lui Fat Frumos si Ileana Cosanzeana, Greuceanu, etc, sau alte povesti nemuritoare si mituri universale ale fiecarui popor pe intelesul tuturor. S-au daca nu le-ati citit, aveti la dispozitie reinvierea mitului originar al fiului omului reverberata pana astazi cu acuratete. Intotdeauna stim care este optiunea corecta in orice circumstante , dar, nu o alegem sau alege rutina in locul nostru, de ce? Este greu "sa" fii ceea ce esti! Aceasta grutate este a intregului bagaj psihologic sau de pseudoinformatii despre noi, modelarile obisnuintelor. Aceasta modelare psihologica a ego-ului l-a transformat transformandu-ne intr-un Tiran si fii lui sunt tiraneii, mijloacele existentiale ,INTREG ARSENALUL DE MANIPULRI PSIHOLOGICE PRIN CUVANT, STIINTA POLITICA SI MILITARA,... "DE COMUNICARE", tiranizarea , inspaimantarea , plicitseala, depresia tristetii, sacaiala curiozitatilor sterile, calomnia, debusolarea si inuderea simtamantului inutilitatii oricaror actiuni si activitati sociale 'altfel", etc. Nu exista multe tipuri de tiranoizi, nu au imaginatie, vreo patru tipuri in opt adaptari, cu opt fete. Pitagora spunea ca "patru" este toate numerele incluzand relatiile dintre ele si astfel patru cu doua fete sunt sapte miliarde Nu cred ca ati crezut o clipa ca voi reusi sa relev ordinea ordinii in cuvinte si explicatiile lor; doar "am batut seaua sa priceapa ... " , ordinea respectiva care ma aude facandu-i observatii si cu degetul la obraz, sufletul fiecaruia, universal recunoscut nemuritor adica altfel decat mort. Exista si afirmatia cu semnificatie costestatoare de " sufletul....!" , spusa cu pumnul strans si ridicat amenintator in semn de falus. Toate informatiile si intregul lor sir infasurat, intregul neam il puteti desfasura ca sa le vedeti in propria memorie, nu cautati in alta parte, eplorati necunoscutul odata cunoscut si integistrat si ignorat.Intoarceti-va cu fata la voi insiva si veti inainta mergand cu spatele sau stati cu spatele la voi insiva si dati inapoi inaintand cu fata. Povestile altora ne starnesc curiozitatea sau invidia dar care este povestea noastra si ce facem ne intereseaza? Evidentele spun ca nu, ne intereseaza doar placerea. si cum s-o obtinem desi vedem ca ne omoara cu rutina si efemetitatea ei. atingerea miraculoasa aduce bucurie , cea vulgara, grosiera, superficiala, doar placere. efortul de a atinge "grosolanul" este fantastic si nu-l putem sustine decat pentru putin timp, devine rutina tocmai prin imposibilitatea naturaletii sale.
Evident ca denumim ordine si o miscare si starea rezultata in urma actiuni respective.exista si 'ordinea ordinii" cum este considerata matematica, care inglobeaza sau infasoara ca unda toate miscarile si succesiunile lor generatoare a intregii ordini universale a creatiei. Evident noi "nu putem face" ordine, din moment ce suntem expresia ei, este samanta a ceea ce suntem desfasurata ca existenta. Ne straduim "sa facem" ordine in timp, dar constatam ca ordinea facuta de noi este relativa, superficiala si efemera , intsabilitatea ordinii facute de noi in orice domeniu ne obliga la "a face ordine" mereu, sau a reface ordinea facuta la un moment dat. asta releva faptul ca ordinea facuta de noi nu este de sine statatoare ci doar exista conditionata de noi ca expresie a activitatilor noastre; "daca nu o facem , se desface", fie ca structura de gandire ,fie ca structuri materiale. Acest fapt il denumim "uzura"; toate ordinile facute de noi ca structuri ideatice sau materiale se uzeaza. aceatsa evidenta se reverbereaza in toate domeniile activitatii noastre pana la cele sociale, ca organizari organizate ale colectivitatilor de indivizi. Toate civilizatiile si imperiile s-au destramat si se destreama indiferent de criteriile ordinii stabilite ale functionarii lor, dar au o existenta relativa si desfasurata temporal atat timp cat fiintele cuprise si aservite acelei organizari o sustin; Este la fel de evident ca una din caracteristicile psihice ale fiintelor este "plictiseala" care releva incapacitatea lor de sustine orice fel de rutina organizatorica. Cand oamenii se pliuctisec nu mai sustin rutina respectiva; cauta alta noua, sau cauta mijloace si jocuri care sa-i distreze, sa-i bucure. Noutatea are capacitatea de a entuziasma, jocul de a satisface nevoia de intensitate si suspans in desfasurarea lui imprevizibila. noutatea entuziasmeaza si victoria in joc satisface. dar cum arata copii , orice joc ar juca la un moment dat se plictisesc si propun un alt joc care sa-i entuziasmeze prin promisiunile distractiilor oferite Noutatea contine entuziasm in sine iar jocul prin promisiuni care entuziasmeaza. In tot acest context psihologic existential efemer si superficial, ne intrebam daca in afara ordinilor ca jocuri si noutati "facute de noi" pentru ceilati exista o ordine nefacuta de maini omenesti si cand spun 'maini' ma refer si la idetii, la gandire, condensate ca memorie si reluate ca reflectari ale memoriei sau a ceea ce deja a fost gandit ca realitate (inclusiv ceea ce relev din memorie; termenul realitate este irelevant in afara sferei gandirii pentru ca insasi etimologia cuvantului realitate releva semnificatia lui de "gandit sau lucru", obiectivat prin gandire, ceea ce a fost gandit, amintire, 'tinut in minte', memorie) Evident ca acea eventuala ordine nefacuta sau imanenta ,naturala, segasete in memorie altfel nici nu am putea sa ne referim la ea. Miturile popoarelor, daca dam la o parte specificitatile lingviste si culturale, "folclorul local" , sunt in germene aceleasi; este ca si cum o informatie universala a unei ordini universale a fost imagazinata in constiinta tuturor poparelor ca povesti menuritoare a unei ordinii nemuritoare.Daca povestile istorice trebuiesc mereu invatate sau amintite, miturile transced istoria ca povestiri inca din coplarie, povestiri stiintifico-fantastice care au darul de a entuziasma copii prin simtamantul libertatii lor de actiune in existenta si prin reamintirea unor radacini miraculoase a propriei fiinte. Desi nu sunt un pasionat al cititului ci al jocului, singurele povesti pe care le citea cu entuzism si fara sa fiu obligat de scola sau parinti, erau miturile omenirii. Alocam timpul necesar sacrificand orice joc in favoarea cititului lor. Primul mit amintit, povestit de bunic in perioda unei fragede pruncii (doi ani) , A FOST MITUL TINERETII FARA BATRANETE SI VIETII FARA DE MOARTE. Evident ca dupa multi ani mi-am amintit acest mit in momentul in care am inceput sa-mi pun intrebari existentiale ale sensului, sau ratiunii exustentei. nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit ca acest mit a reprezentat reperul si inducatorul tuturor activitatilor mele de gandire si actiune din momentul auzirii lui fara sa am cea mai mica constienta a acestui fapt. Cand ma refer la " actiuni individuale in gandire si fapte' ma refer si la cele pentru si a celor impotriva povestii sau mitului respectiv.; astfel am generat actiuni pentru intruparea sau obiectivarea existentiala a mitului si impotriva obiectivarii lui. Daca imi amintesc ordinea acestor activitati insiruite existential, mai intai au fost cele pentru si cu trecerea timpului cele impotriva, apoi prin constientizarea lor am revenit la pentru si iar impotriva. "Cele penrtu" sunt putine si invizibile, stiute doar de mine; cele impotriva sunt multe , grandioase, greu de sustinut, impovaratoare, stiute de toti. Am absorbit cu nesat toate miturile popoarelor, toate povestile nemuritoare ca si cum de asta ar fi depins propria viata. La un moment dat am inteles ca absolut toate au o radacina comuna si sunt "initieri in mistere" si am realizat ca toate popoarele sunt initiate si ca" initierea" cu continutul ei ocultat de interese si importante , este un dat fundamental al intregii omeniri, iar ascunderea acestui dat al "iluminarii initiale" este ascuns de acapararea lui de indivizi meschini si conditionarea sa de anumite practici si aservirea unor falsi maestri si profeti. Initierea tuturor in miterele si lumina (ratiunea) existentei este continuta implicit in miturile nemuritoare ale popoarelor din care facem parte. Intelepciunea care ne intelepteste ghideaza omul sa se 'hraneasca cu hrana locului in care s-a nascut" si prin hrana se intelege si informatii si mancare care se constituie in radacinile in spiritul contient ale popoarelor.Initierea sau iluminarea este o cale nu un scop; transformarea ei ca activitate in scop o ascunde si degradeaza. ("cel care cauta este ceea ce cauta") As explora un mit universal , acelasi, indiferent de specificul cultural si lingvistic in care este exprimat. Este denumit :mitul creatiei sau facerii, aici sa evidentiem ca daca sunt doua denumiri diferite ca forma gand, sunt diferite si ca imagine si actiune ; creatia este imaginea misterului, evidentei de necontestat ca univers sau natura ca platforma universala a existentelor individuale, iar facerea, imaginea gandirii ca actiune (eu gandesc asta deci fac asta; actiune individula care poate fi contestata si este contestata de un gand, idee, sau gandire opusa ). Sunt arhicunoscute variantele locale ale acestui mit universal al creatiei si nu ma opresc la una; ceea ce intentionez sa relev este ordinea pe care fara putinta de contestare toate aceste mituri o releva. Ca sa o relevam ne trebuie un limbaj al semnificatiilor si semnificatiile locale sunt cele semnificative fara efortul traducerii si reluarii lor. De aceea am sa folosesc semnificatiile si bagajul de simboluri scrise si memorate in cultura si limba locului. Noi percepem ordinea ca o insiruire de neocolit sau suntat de actiuni si aceasta relevare de semnificatie este consfintita de practicarea ei in domeniul tehnologic al realizarilor, denumita ordine tehnologica sau "cum se face", si se poate vedea ca emisiune la "Discovery" desi nu are de a face cu "descoperirea' ci doar cu rememorarea a ceea ce este facut si cunoscut ca in constiinta colectiva sa nu piarda si aceasta sa sustina ceea ce a fost facut prin atentia acordata si inregistrare imagistica si ca insiruire de actiuni sau ordine tehnologica inconstienta in memoria colectivitatii. (gandirea se "gandeste si perpetueaza" pe sine). Mai inainte as vrea sa relev forta acestor mituri ale popoarelor si faptul ca ele au diferite nivele de profunzime unde putem descoperii ca la un moment dat cele originale au fost inlocuite cu altele si aceste inlocuiri au produs transformari comportamentale ale popoarelor , dar la un moment dat mitul original explodeaza la suprafata constiintei popoarelor si produc revolte si restructurari ale organizarii sociale a lor prin reinvierea lor. xemplu cel mai cunoscut este ex. poporului german care in momentul rabufnirii la suprafata constiintei sociale a mitului strabun si profund al nibelungilor radacinile sale au reinstaurat o alta ordine sociala. Nu acest fapt este de factura negativa ci reazbunarea pe miturile si organizarea cu care fusese inlocuita de-a lungul istoriei. Putem vedea ca exista o confruntare intre mituri , fiecare incercand sa se impuna asupra celorlalte daca le vedem ca organizari sociale ale popoarelor. Cucerirea unui popor nu se poate fara ca mai intai sa-i schimbi perfid sau impui un alt mit existential ca radacina a lor. Vedem ca astazi mitul crestin se lupta cu cel musulman, mitul democratiei cu cel al autocratiei, modelul profitului american cu toate celelate modele sociale existentiale. Globalizarea se prezinta evident ca generalizare planetara a unui singur mit sau model existential. Expansiunea lui "american way of life" prin promisiuni, marketing al produselor, propaganda holywood, sau razboi ,a transformat america din taramul fagauintei si libertatii de expresie si pe americani din cei mai invidiati cetateni, in dulaul planetei si cei mai urati soldati cei care nu stiu pentru ce lupta. Oricat de deranjate ar fi afirmatiile mele si oricata revolta starnesc ele, totusi cauati in consienta voastra si intrebati-va de ce va revoltati de ceea ce gasiti acolo si la care stati cu spatele sau ignorati. Acum sa revenim la ceea ce este radacina unica a miturilor, ordinea relevata de ele si sa lasam trecutului ceea ce este amintire moarta, ecou rverberandu-se fantomaticsi starnindu-ne zambetul. Aceata unica radacina a miturilor este denumita Dumnezeu; acestei radacini i s-a dat multe nume in folclorul popoarelor, Iahve, Al'Laah, , Quatelquatl, Spirit, Minte Universala, Viata, Unicul, Unica energie si substantialitate universala, Izvor, Tata-Mama, Theleme (putere unica sursa a tuturor puterilor), Tao, etc, si a fost personificata sub tot felul de forme ca manifestari. In mod firesc pe locul doi in creatie este Fiul sau creatia desavarsita ca expresie de sine a Primului unit cu el sau in comuniune existentiala. Si acestui Fiu ( prim si unic, inatiului nascut sau creat) i s-a dat diferite nume in diferitele folcloruri locale, Crist, Buda, Mahomed, Adam, Brahman, Abraham,etc., toate acestea avand semnificatia de "unit cu primul"; o imagine populara este aceea de a merge in existenta de mana cu Dumnezeu sau in deplin acord cu El.acest deplin acord ii conferea manifestarilor sale calitati si capacitati miraculoase din punctul nostru actual de vedre, greu de 'crezut fara dovezi" desi existenta sa era dovada unica. Fentru ca Fiul se multiplica se punea intrebarea care este cel adevarat si de aici criterii de adevar , exigentele adevarului si nevoia de demonstrare a lui. Multiplicare implica o renastere sau recreere , adica de sine statator , liber in existenta complet, neconditionat de circumstante, adica ordinea creatoare nu disparea nu se uza asemenea ordinilor facute de noi; dar a da nastre a ceva nou si neasemanator desavarsit in desavarsire asemenea Primului, a implicat exprimarea de catre Primul a Iubirii sale fata de propria creatie desavarsita, sau Fiul si ca aceasta forta incomesurabila sa fie de sine statatoare era necesar a se creea Eva, Mama, Substantialitatea, etc. Si acestei creatii i s-a dat diferite denumiri cu aceeasi semnificatie. Iubirea s-a putut concretiza, sau intra in creatie ca relatie creatoare a fiului si ficei si astfel Fiul a putu crea si el , sa de-a nastere prin comuniune, desavarsindu-se creatia . (' si a fost Om, a fost barbat, a fost femeie"). Evident in ordine a aparut Fiul omului, nacut in spirit si substanta. Fiul omului pastreaza intacta esenta sa creatoare si da nastere, se multiplica, este de sine statator , ordinea creata se pastreza fara uzura celei facute.ceea ce trebuie evidentiat este calitatea esentiala a coro expresie este ordinea nefacuta si anume aceea ce a da nastere, cu semnificatia de a crea in domeniul viului si logosul ei- biologicul si calea lui, calea sau ordinea vietii si a celui viu,domul, sau legea vietii. Fii omului nu aveau ca sarcina sa cucereasca pamantul nici viata din moment ce le apartinea; nu poti cuceri ce iti apartine, nici poseda. ( Acest tip de activitati implica in constiinta lipsa sau nevia , ceea ce este relevat ca fals-concept de catre evidente sau miracole. Reiau dintr-un poet maghiar, stramos al meu, parafrazand -ca lama rece a unui cutit strapunge carnea conceptul gresit). Fii omului traiau in armonie prin relatia lor cu Primul care-l "tinea de mana pe Dumenezeu" si astfel ordinea de sine statoare a creatiei se pastra nealterata si se manifesta ca firul nevazut care tinea totul (creatia) la un loc in armonie, "atingerea miraculoasa", sferosfera creatiei.Din acea etapa a existentei terestre , informatii revelatoare a comportamentului lor ne sunt ascunse in meandrele propriilor constiinte. Din amintirile neclare multi inaintasi au scos in lumina constiintei ordinea creatiei si informatii referitoare la comportamentul fiilor omului; de ex. este informatia ca fii omului constienti de atingerea continuua cu ordinea le da continuitate, au cazut de acord ca o unica regula sau legitate este firesc sa instituiasca in societatea lor, aceea ca cei mai puternici sa sustina pe cei slabi si cei mai intelepti pe inocenti caci doar astfel pot exprima propria desavare in spirit si desavarsi impreuna propria lor creatie asemenea lui Dumnezeu , adica urmau calea vietii deja concretizata si de sine statatoare in univers ca fapt in spirit si manifestare . Sa observam ca acesta ordine nu este rutiniera si nici constrangatoare, ci 'mereu inoitoare ' nu are final si nici un scop in sine altul decat cel pe care fiintele create il stabilesc pentru ele, adica libertatea esentiala a creatorului este atribut al creatiei si desavarsirea nu este un scop ci drumul in existenta; Perfectiunea nu poate fi facuta , este sau nu este; aceasta libertate face posibila desavarsirea creatiei ca drum -ratiune existentiala. afirmam la un moment dat ca gandirea nu contine ca limitare o ultima expresie; fiind asemenea unui proces curgator de infasurare -desfasurare pulsatorie, o oda inchinata iubirii si fericirii creative. Nu se poate spune ca a fost inchinata iubirii o oda ultima care exclude orice alta oda ulterioara. Ca atare sensul existential atat de cautat si rastalmacit prin interpretari, este exprimarea propriei desavarsiri prin desavarsirea propriilor creatii sau a mediului vital, a spatiului vital. Nu exista vreo activitate umana care sa impulsioneze si motiveze, sa inspire si bucure mai tare decat infrumusetarea propriului spatiu vital, fie ca este o casa, fie ca este o gradina, fie ca este orice altceva. Ce am uitat prin omisiune este ca spatiul vital incepe cu propriul fiu sau corp si ca el reflecta cinstit natura activitatilor noastre din orice domeniu particular sau social. Putem infrumuseta gradina sau curtea sau locuinta , sau societatea si o facem , dar reflectarea corporala a acestor activitati este imbatranirea de la un moment dat punctual. Acest moment punctual pe curba temporalitaii sau insiruirii faptelor noastre parca imi amintesc de un moment dat mitologic numit cadere din rai. Ceea ce este sau era in rai sau pana la cadere ca informatii si comportament este complet uitat, sters cu buretele si asta este denumit tot de noi ca "spalare pe creier". Care erau imaginile-gand si viziunile noastre , aspiratiile si motivatiile, potentialul biologic si calitatile perceptive, comportamentul , toate sunt incetosate si ascunse in meandrele propriilor constiinte. Cum nimic nu este decat un fals concept in locul lor este ceea ce cunoastem cu totii. Astfel putem spune ca ce a fost odata cunoscut astazi este necunoscut si ceea ce a fost necunoscut astazi este cunoscut. Dar la fel de evident este ca plangem si tanjim dupa ce a fost.Amintirea iubirii este durerea cea mai mare. Nimic din ce facem si sustinem astazi nu ne satisface decat ca efemera satisfactie care lasa mereu in urma ei dezamagirea si nemultumirea. Oricat ne-am autosugestiona, durata starii autoinduse este scurta, bucuria dispare ca si cum nu a existat vreodata, satisfactia succesului induce teama de a nu-l pierde, orice am face este trecator si fara alta sustinere decat efortul individual si colectiv. Cand constienti devenim de ce inutil efort facem si in slujba cui , a lipsei si nefericirii propii, auzim "spectacolul trebuie sa continue", ce altceva cunosti? ce poti face altceva? Da , nu mai cunoastem altceva , nu mai putem face altceva, orice rutina spirituala sau tehnologica am urma si le-am urmat pe toate cu totii (nu are nici un rost sa schimbi religia sau mitul) , simtamantul incompletitudinii si insuficientei propriei persoane nu putem abandona. Dar sa revenim, ne putem aminti si stabili punctual punctul in care am inceput sa imbatranim? acest moment exist in memoria noastra destul de apropiata, usor ne putem aminti sau rememora existenta istorica actuala, de la nasterea oficiala. Se spune ca nu ne amintim evenimentele traite in prima faza a copilariei perioda care corespunde neamintirilor din epoca de rai, apoi incepem sa ne amintim la un moment dat si putem insirui amintirile destul de ordonat ca succesiune. Se mai spune ca dupa ce murim ne vedem sau rememoram intrega existenta dar cum putem retrai ceea ce nu se afla in memoria noastra , etapa inocentei din copilarie si cea de rai ? Insemna ca nu ne revedem prin moarte decat o existenta partiala si incompleta, ca moartea nu ne conduce la intregimea constiintei de sine si nici a intregimii istorice a faptelor individuale si colective ca este o eliberare falsa si ne arunca in rutina a ceea ce stim deja si facem ce stim si acum. ca urmare dupa moarte nu facem ceva diferit de ce facem si acum; Aceasta constatare imi starneste intrebarea daca acum sunt inaite sa mor sau dupa ce am murit din moment ce nu pot face distinctie ca doua comportamente diferite ale celor doua stari. moartea mi se releva ca o gogorita in domenuil cunosterii si comportamentului ei, iar in domeniul perceptiei doar o realitate in perceptia constiintei inconjuratorului nu in propria constiinta. In propria constiinta moartea sau disparitia mea nu exista; teama de moarte este atasament de viata; de viata nu pot fi nici atasat nici detasat, este profunzime, primordialitate si in constiinta si in perceptie, esenta , mama tuturor. Din natura 'mamei unice"se nasc aceste imposibilitati de a nu fi sau efemeritati , superficialiatti ale lui a nu fi conceptual si conditional(daca nu voi mai fi?) am fost furat de atentie de preocupari si intrebari straine de intentia mea. Viata nu are nevoie de demonstratiile mele, le face inutile si copilaresti. Revenind la ordinea ordinii de sine statatoare sau cea a cretivitatii si creatiei a tatalui-mama si fiului-ficei lui, am ajuns la nepotii "Celui dintai", care au mers in existenta pe calea logusului vietii si pamantul probabil era o gradina cum universul nu a mai vazut pana atunci ca frumusete si armonie de sine statatoare- denumita astazi ecologie sau viata ecosistemului, ca manifestare a altei activitati armonice denumite egologie, sau viata ego-ului care se reflecatu si autocorectau in reciprocitate. Din teoria sitemelor din stiinta matematicii cunoastem ca un sistem fara autocorectie este un sistem disfunctional in destramare sau ruperea relatiilor dintre elementele lui adica in entropie. Nu putem sustine nicio activitate ecologica fara activitatea egologica individuala, curatirea propriului ego de toxicitate va determina curatirea prin reflectare a toxicitatii activitatilor sociale. Restul este gargara interesata si furacioasa de bani prin asa zisele scutiri de impozite sau deturnarea impozitului ca resursa colectiva in buzunare individuale de la activitatile in slujba colectivitatilor respective si instrument de santaj politic la nevoie. (imi povestea un prieten ce bine era platit sa umfle cheltuielile cu ecologia afirmata ca domeniu si sa sifoneze donatiile din profituri "scutite de impozite" in buzunarele politicienilor si bancherilor care 'le scuteau de impozitare). Vestea buna este ca informatiile dinaintea caderii din rai ale comportamentului fiilor omului si al miraculoaselor lor posibilitati mai transpare in povestiri de genul bagavagita despre faptele zeilor sau fiilor soarelui etc, sau povestile, nemuritoare ale lui Fat Frumos si Ileana Cosanzeana, Greuceanu, etc, sau alte povesti nemuritoare si mituri universale ale fiecarui popor pe intelesul tuturor. S-au daca nu le-ati citit, aveti la dispozitie reinvierea mitului originar al fiului omului reverberata pana astazi cu acuratete. Intotdeauna stim care este optiunea corecta in orice circumstante , dar, nu o alegem sau alege rutina in locul nostru, de ce? Este greu "sa" fii ceea ce esti! Aceasta grutate este a intregului bagaj psihologic sau de pseudoinformatii despre noi, modelarile obisnuintelor. Aceasta modelare psihologica a ego-ului l-a transformat transformandu-ne intr-un Tiran si fii lui sunt tiraneii, mijloacele existentiale ,INTREG ARSENALUL DE MANIPULRI PSIHOLOGICE PRIN CUVANT, STIINTA POLITICA SI MILITARA,... "DE COMUNICARE", tiranizarea , inspaimantarea , plicitseala, depresia tristetii, sacaiala curiozitatilor sterile, calomnia, debusolarea si inuderea simtamantului inutilitatii oricaror actiuni si activitati sociale 'altfel", etc. Nu exista multe tipuri de tiranoizi, nu au imaginatie, vreo patru tipuri in opt adaptari, cu opt fete. Pitagora spunea ca "patru" este toate numerele incluzand relatiile dintre ele si astfel patru cu doua fete sunt sapte miliarde Nu cred ca ati crezut o clipa ca voi reusi sa relev ordinea ordinii in cuvinte si explicatiile lor; doar "am batut seaua sa priceapa ... " , ordinea respectiva care ma aude facandu-i observatii si cu degetul la obraz, sufletul fiecaruia, universal recunoscut nemuritor adica altfel decat mort. Exista si afirmatia cu semnificatie costestatoare de " sufletul....!" , spusa cu pumnul strans si ridicat amenintator in semn de falus. Toate informatiile si intregul lor sir infasurat, intregul neam il puteti desfasura ca sa le vedeti in propria memorie, nu cautati in alta parte, eplorati necunoscutul odata cunoscut si integistrat si ignorat.Intoarceti-va cu fata la voi insiva si veti inainta mergand cu spatele sau stati cu spatele la voi insiva si dati inapoi inaintand cu fata. Povestile altora ne starnesc curiozitatea sau invidia dar care este povestea noastra si ce facem ne intereseaza? Evidentele spun ca nu, ne intereseaza doar placerea. si cum s-o obtinem desi vedem ca ne omoara cu rutina si efemetitatea ei. atingerea miraculoasa aduce bucurie , cea vulgara, grosiera, superficiala, doar placere. efortul de a atinge "grosolanul" este fantastic si nu-l putem sustine decat pentru putin timp, devine rutina tocmai prin imposibilitatea naturaletii sale.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu