0 imagine urata genereaza o sema de consideratii urate, o imagine frumoasa genereaza o seama de consideratii sau informatii frumoase.
Din acest punct al perceptiei ar fi firesc ca tinerii , tineretea este frumusete, sa exprime doar informatii si consideratii frumoase ca forma gand si comportament. Nimeni nu poate spune ce inseamna 'frumoase" , fiecare stie instinctiv si instantaneu asta, de aceea orice exprimare 'frumoasa" INCALZESTE INSTANTANEU SUFLETUL SI PRODUCE ENTUZIASM , INCREDRE SI ZAMBETUL. Destinderea corporala in fata frumosului este indiciul recunoasterrii adevarului imanent al creatiei, pacificare launtrica sau echilibrarea tuturor fortelor launtrice, pacea mintii si iubirea inimilor. In acest Context intrebarea care releva nefirescul este de ce tinerii ca expresie a frumusetii se exprima si comporta urat? Asta releva o perturbare, o canalizare gresita a energiei lor in exprimare a ceea ce nu sunt, uratul. Uratul, substantivarea verbului a ura, releva activitatea launtrica din forma . Paradoxal 'batranii' de cele mai multe ori au exprimari 'frumoase' prin blandete, delicatete, compasiune si detasare sau linistea launtrica in fata inutilitatilor deja recunoscute . Aceste paradoxuri au exceptiile de la regula care o intaresc. Daca nu privim cantitativ si statistic , am putea afirma ca batranetea este consecinta exprimarii "urate' a tinerilor care este reflectata in corp ca forma adevar al comportamentului respectiv; mai putem observa ca unii recunosc consecinta faptelor lor si schimba atitudinea comportaentala chiar daca forma este degradata. Acestea sunt aspecte de succesiuni temporale dar ce nu apartine timpului? Atitudinea! "Atitudinea creeaza viitorul " spune claritatea; ce este atitudinea altceva decat expresia unei perceptii launtrice sau imagini mentale complete , o imagine sau viziune in care se percepe pe sine si in care se exprima eu-l. Aceasta imagine este sincrona si simultana cu nivelul de constiinta al eu-lui, fiind completa in sine, este reflectarea lui , el insusi in forme diferite formad o imagine "fara sine" sau obiectiva pe care o considera separata si independenta de sine. Miscarea sinelui in constiinta sa genereaza alte imagini complete , alte perceptii functie de nivelul nou de intelegere si recunoastere. Daca nu este o miscare in constiinta de sine, care este 'o miscare fara miscare" in sensul ca se misca intregimea constiintei si nu este un observator exterior care sa constate miscarea- acest tip de miscare completa a intregii energii este considerata si denumita "miracol" si se manifesta in ceea ce numim 'visat" ,atunci fixitatea imaginii despre sine este reflectata intr-o fixitate a viziunii interioare a eu-lui respectiv sau intelectului si comportamentul sau in acesta imagine este acelasi indiferent de circumstantele fluiditatii ei formale; o fixitate interioara naste o fluiditate exterioara al carui inteles este incomprehensibil si incercam sa-l controlam informational sau prin cunoastere. Observam ca orice este facut prin cunoastere - informatie , chiar din clipa nasterii respectivei facaturi , incepe sa se Degradeze cu fiecare clipa constant; lupta cu acesta evidenta o numim 'ratiune existentiala", supravietuire? Asta facem de cand ne nastem ,ne luptam sa mentinem si intretinem propriile facaturi informationale ; sa le imbunatatim durata de viata sau calitatea andurantei, apoi sa le micsorama acesta andurata caci este neprofitabila atata timp cat folosirea facaturilor este pe bani. Mediul tehnologic , informational, cunosterea, nu se autoregenereaza, este un lucru care mereu se degradeaza neavand viata sau contact cu viata; asta ne face sa consumam energie mai mare pentru intretinerea facturilor cunoasterii decat pentru a le fabrica; evolutia facaturilor tehnologice nu va conduce niciodata la a ne scapa de munca si efortul intretinerii lor. Daca vom creea roboti care sa genereze alti roboti atunci vom devenii inutili pentru roboti dar situatia nu va conduce la miscare ci stangnare si rutina , la disparitia pana si a ideii de libertate, totul fiind conditionat si controlat informational, se va genera un univers 'mort", far "dumnezeu si fiul sau" Aceasta situatie este antiratiune si genereaza antioameni. Experienta asta produce catasfrofe , fara sentimente, aspiratii si viata, natura vie a universului produce catastrofe "naturale" ale agregarii sale ca apoi sa regenreze pomul vietii. Pentru univers varianta tehnologica a rutinei este rebut , esecul sau, si isi reia misiunea desavarsirii vietii si creatiei sale vii. Desavarsirea originala a intregii creatii si tuturor creaturilor vii se recunoaste, nu "se face". EU SUNT nu face eu sunt si nici nu devine eu sunt, este sau nu este! Shakespeare:" a fi sau a nu fi"; iata alegerea la dispozitia constiintelor; daca toate nivelurile alege a fi , de ce comportamentul este al lui a nu fi, cel al devenirii de a fi?
cateva consideratii ale antiratiunii:
- copierea celorlalti, renuntarea la propriul model formal si de actiune al tineretii pentru 'modele de forme si actiuni"
-cand nu reusim insistam in acelasi mod desi experienta modului sau modelului ne releva faptul ca este irelevant scopului, ne duce in alta parte decat dorim; de ex. munca degradeaza dar continuam sa ne conditionam existenta sociala de acesta rutina neplacuta- efortul . Efort este tot ce facem fara dragoste.
-dorim inoire si noul, dar valorizam vechiul si certificarea lui . credem ca in cunoastrea psihologica sau istorica suntem in siguranta datorita fixitatii ei asa cum ne sintim in fata unui lucru care nu se misca singur, desi evidenta ne releva falsitatea acestei sigurante a cunoscutului neschimbator.
In cazul cand dorim sa copiem pe cineva sau sa urmam calea altuia in existenta, este mai bine sa o intelegem mai intai de a renunta la ea, pe a noastra- poate ne pare mai rea, insa parerea noastra nu a fost ,nu este si nu va fi una cu adevarul nostru. Fiecare este propria cale, pentru ca se naste in locuri diferite (coordonate spatio-temporale si constiinta) si doar in locul nasterii sale poate renaste. (ceea ce este cu adevarat dureros este cand nu suntem in locul natal in cer (constiinta), nici pe pamant (corp); ("fiul omului nu are o vizuina sau cuib asa cum pasarile si animalele au"). Nu putem trai in locul altuia si nici acela in locul nostru, este inutil efortul si de aceea propunerea mea in initierea blogului era ca sa ne concepem si realizam un loc colectiv prin cocreatie si astfel sa nu urmam pe altcineva urmandu-ne pe noi insine. Desigur am vazut multe variante si adaptari ale unui model neinteles si de nerealizat de constiinte aflate in nefericirea nemultumirii si izolarea egocentrismului exclusivist. Noi facem intotdeauna ceea ce putem face ,niciodata nu am facut ceea ce nu am putut si asta ar trebui sa ne linisteasca si sa ne faca sa alegem simplitatea posibilului prezent fara acceptarea promisiunilor sau utopiilor noastre . Am vazut cum egocentrismul nevoias de control si putere a sezizat 'mai binele" altei viziuni sau viziunii umane, dar cand trece la infaptuire ce realizeaza este o alta forma de egoism, de control sau dominatie sau afacere imobiliara. Propunerea mea este pentru cei ce si-au recunoscut libertatea si si-o asuma pentru a incepe de la zero. Fara aceasta recunoastere si responsabilitate individuala doar conflicte noi vom genera in comunitate; O comunutate exista doar prin responsabilitate individuala (paradoxul diferitului asemenea), comunitatea nu are responsabilitate ,doar individul poate sa se harazeazsca cu aceasta calitate si atitudine care ii da privilegiul de a avea un cuvant de spus in lumea aceasta de antioameni sau preumani, in razboi cu ei insisi. Cand recunosti comportamentul de antiom in judecarea si condamnarea a tot ce este in percetia sociala si indiferenta fata de tot ce este viu natural, acesta 'lumina intelegere" a propriului comportament este sursa transformarii lui, sursa unei miscari in constiinta care releva noi potentialitati expresive, alta viziune despre sine si rolul lui in acesta viziune; miscarea in contiinta nu se percepe decat in reflectarea comportamentala de alt tip si calitate. Omiscare a constiintei genereaza fie profunzime in perceptie, perceptie inteligenta , sau genereaza superficialiate, confuzie in perceptie. Zilnic vad aceste miscari intr-un sens sau altul si vad ca daca sensul se fixeaza si nu mai oscileaza se produc transformari in frumusete sau uratenia comportamentala a mediocritatii.
Din acest punct al perceptiei ar fi firesc ca tinerii , tineretea este frumusete, sa exprime doar informatii si consideratii frumoase ca forma gand si comportament. Nimeni nu poate spune ce inseamna 'frumoase" , fiecare stie instinctiv si instantaneu asta, de aceea orice exprimare 'frumoasa" INCALZESTE INSTANTANEU SUFLETUL SI PRODUCE ENTUZIASM , INCREDRE SI ZAMBETUL. Destinderea corporala in fata frumosului este indiciul recunoasterrii adevarului imanent al creatiei, pacificare launtrica sau echilibrarea tuturor fortelor launtrice, pacea mintii si iubirea inimilor. In acest Context intrebarea care releva nefirescul este de ce tinerii ca expresie a frumusetii se exprima si comporta urat? Asta releva o perturbare, o canalizare gresita a energiei lor in exprimare a ceea ce nu sunt, uratul. Uratul, substantivarea verbului a ura, releva activitatea launtrica din forma . Paradoxal 'batranii' de cele mai multe ori au exprimari 'frumoase' prin blandete, delicatete, compasiune si detasare sau linistea launtrica in fata inutilitatilor deja recunoscute . Aceste paradoxuri au exceptiile de la regula care o intaresc. Daca nu privim cantitativ si statistic , am putea afirma ca batranetea este consecinta exprimarii "urate' a tinerilor care este reflectata in corp ca forma adevar al comportamentului respectiv; mai putem observa ca unii recunosc consecinta faptelor lor si schimba atitudinea comportaentala chiar daca forma este degradata. Acestea sunt aspecte de succesiuni temporale dar ce nu apartine timpului? Atitudinea! "Atitudinea creeaza viitorul " spune claritatea; ce este atitudinea altceva decat expresia unei perceptii launtrice sau imagini mentale complete , o imagine sau viziune in care se percepe pe sine si in care se exprima eu-l. Aceasta imagine este sincrona si simultana cu nivelul de constiinta al eu-lui, fiind completa in sine, este reflectarea lui , el insusi in forme diferite formad o imagine "fara sine" sau obiectiva pe care o considera separata si independenta de sine. Miscarea sinelui in constiinta sa genereaza alte imagini complete , alte perceptii functie de nivelul nou de intelegere si recunoastere. Daca nu este o miscare in constiinta de sine, care este 'o miscare fara miscare" in sensul ca se misca intregimea constiintei si nu este un observator exterior care sa constate miscarea- acest tip de miscare completa a intregii energii este considerata si denumita "miracol" si se manifesta in ceea ce numim 'visat" ,atunci fixitatea imaginii despre sine este reflectata intr-o fixitate a viziunii interioare a eu-lui respectiv sau intelectului si comportamentul sau in acesta imagine este acelasi indiferent de circumstantele fluiditatii ei formale; o fixitate interioara naste o fluiditate exterioara al carui inteles este incomprehensibil si incercam sa-l controlam informational sau prin cunoastere. Observam ca orice este facut prin cunoastere - informatie , chiar din clipa nasterii respectivei facaturi , incepe sa se Degradeze cu fiecare clipa constant; lupta cu acesta evidenta o numim 'ratiune existentiala", supravietuire? Asta facem de cand ne nastem ,ne luptam sa mentinem si intretinem propriile facaturi informationale ; sa le imbunatatim durata de viata sau calitatea andurantei, apoi sa le micsorama acesta andurata caci este neprofitabila atata timp cat folosirea facaturilor este pe bani. Mediul tehnologic , informational, cunosterea, nu se autoregenereaza, este un lucru care mereu se degradeaza neavand viata sau contact cu viata; asta ne face sa consumam energie mai mare pentru intretinerea facturilor cunoasterii decat pentru a le fabrica; evolutia facaturilor tehnologice nu va conduce niciodata la a ne scapa de munca si efortul intretinerii lor. Daca vom creea roboti care sa genereze alti roboti atunci vom devenii inutili pentru roboti dar situatia nu va conduce la miscare ci stangnare si rutina , la disparitia pana si a ideii de libertate, totul fiind conditionat si controlat informational, se va genera un univers 'mort", far "dumnezeu si fiul sau" Aceasta situatie este antiratiune si genereaza antioameni. Experienta asta produce catasfrofe , fara sentimente, aspiratii si viata, natura vie a universului produce catastrofe "naturale" ale agregarii sale ca apoi sa regenreze pomul vietii. Pentru univers varianta tehnologica a rutinei este rebut , esecul sau, si isi reia misiunea desavarsirii vietii si creatiei sale vii. Desavarsirea originala a intregii creatii si tuturor creaturilor vii se recunoaste, nu "se face". EU SUNT nu face eu sunt si nici nu devine eu sunt, este sau nu este! Shakespeare:" a fi sau a nu fi"; iata alegerea la dispozitia constiintelor; daca toate nivelurile alege a fi , de ce comportamentul este al lui a nu fi, cel al devenirii de a fi?
cateva consideratii ale antiratiunii:
- copierea celorlalti, renuntarea la propriul model formal si de actiune al tineretii pentru 'modele de forme si actiuni"
-cand nu reusim insistam in acelasi mod desi experienta modului sau modelului ne releva faptul ca este irelevant scopului, ne duce in alta parte decat dorim; de ex. munca degradeaza dar continuam sa ne conditionam existenta sociala de acesta rutina neplacuta- efortul . Efort este tot ce facem fara dragoste.
-dorim inoire si noul, dar valorizam vechiul si certificarea lui . credem ca in cunoastrea psihologica sau istorica suntem in siguranta datorita fixitatii ei asa cum ne sintim in fata unui lucru care nu se misca singur, desi evidenta ne releva falsitatea acestei sigurante a cunoscutului neschimbator.
In cazul cand dorim sa copiem pe cineva sau sa urmam calea altuia in existenta, este mai bine sa o intelegem mai intai de a renunta la ea, pe a noastra- poate ne pare mai rea, insa parerea noastra nu a fost ,nu este si nu va fi una cu adevarul nostru. Fiecare este propria cale, pentru ca se naste in locuri diferite (coordonate spatio-temporale si constiinta) si doar in locul nasterii sale poate renaste. (ceea ce este cu adevarat dureros este cand nu suntem in locul natal in cer (constiinta), nici pe pamant (corp); ("fiul omului nu are o vizuina sau cuib asa cum pasarile si animalele au"). Nu putem trai in locul altuia si nici acela in locul nostru, este inutil efortul si de aceea propunerea mea in initierea blogului era ca sa ne concepem si realizam un loc colectiv prin cocreatie si astfel sa nu urmam pe altcineva urmandu-ne pe noi insine. Desigur am vazut multe variante si adaptari ale unui model neinteles si de nerealizat de constiinte aflate in nefericirea nemultumirii si izolarea egocentrismului exclusivist. Noi facem intotdeauna ceea ce putem face ,niciodata nu am facut ceea ce nu am putut si asta ar trebui sa ne linisteasca si sa ne faca sa alegem simplitatea posibilului prezent fara acceptarea promisiunilor sau utopiilor noastre . Am vazut cum egocentrismul nevoias de control si putere a sezizat 'mai binele" altei viziuni sau viziunii umane, dar cand trece la infaptuire ce realizeaza este o alta forma de egoism, de control sau dominatie sau afacere imobiliara. Propunerea mea este pentru cei ce si-au recunoscut libertatea si si-o asuma pentru a incepe de la zero. Fara aceasta recunoastere si responsabilitate individuala doar conflicte noi vom genera in comunitate; O comunutate exista doar prin responsabilitate individuala (paradoxul diferitului asemenea), comunitatea nu are responsabilitate ,doar individul poate sa se harazeazsca cu aceasta calitate si atitudine care ii da privilegiul de a avea un cuvant de spus in lumea aceasta de antioameni sau preumani, in razboi cu ei insisi. Cand recunosti comportamentul de antiom in judecarea si condamnarea a tot ce este in percetia sociala si indiferenta fata de tot ce este viu natural, acesta 'lumina intelegere" a propriului comportament este sursa transformarii lui, sursa unei miscari in constiinta care releva noi potentialitati expresive, alta viziune despre sine si rolul lui in acesta viziune; miscarea in contiinta nu se percepe decat in reflectarea comportamentala de alt tip si calitate. Omiscare a constiintei genereaza fie profunzime in perceptie, perceptie inteligenta , sau genereaza superficialiate, confuzie in perceptie. Zilnic vad aceste miscari intr-un sens sau altul si vad ca daca sensul se fixeaza si nu mai oscileaza se produc transformari in frumusete sau uratenia comportamentala a mediocritatii.
Postări
Samanta nu este zero. Samanta este miracol.
RăspundețiȘtergereNu se poate incepe din/de la zero pentru ca zero nu exista. Dar din samanta se poate incepe.
Originea, locul de inceput nu este zero. Incepand de la zero nu se ajunge la unu, in cel mai bun caz se ajunge la virgula. Incepand din unu (samanta) se ajunge la unu (pomul).
De aceea rescriu: propunerea mea este pentru cei ce si-au recunoscut libertatea si si-o asuma pentru a incepe de la samanta (din inceput).
De acord?
Gil
:-)
Ucenicii l-au intrebat pe Isus: Spune-ne cum va fi sfarsitul nostru? Isus a spus: Ati patruns oare inceputul ca sa va preocupatii de sfarsit? Caci unde este inceput acolo va fi si sfarsit. Ferice de cel care se mentine intru inceput: acela va pricepe sfarsitul si nu va gusta moartea.
intotdeuna nu poti incepe decat de la tine insuti!
RăspundețiȘtergere