28 iunie 2014

terapia infirmitatilor prostiei

In claritate interioara se poate afirma "prostia ne omoara"
Desigur ca nu putem defini prostia dar putem s-o identificam prin manifestarile ei sau prin infirmitatile manifeste; atitudinea din gandire denumita 'prostie" se naste dintr-o gresita intelegere a ceea ce gandul este si face. Ca sa generam o terapie a infirmitatilor prostiei este evident necesar sa indentificam campul manifestarii lor, camp ce trebuie apoi curatat si regenerat prin despovararea lui de "lantul mizeriei" generat de respectivele infirmitati. Putem crede ca acest "camp' este secret sau ascuns, dar paradoxal este atat de aproape de noi ca nu-l vedem; este campul propriei constiinte. Din nou putem sa ne eschivam ascunzand, intreband ce este constiinta, dar daca renuntam vedem ca este mai usor sa-i identificam faptele 'la vedere" care se manifesta in gandire sau cum folosim gandul. Gandul este mai intai vazut ca mijloc, ca instrument al unui scop anume; este evident ca pentru a folosi un instrument trebuie sa cunoastem instrumentul sau cel putin cum functioneaza si la ce foloseste. In general despre gand nu se vorbeste, este subinteles ca stiinta tuturor si din acest motiv neimportant in lupta pentru autoevidentiere in fata celorlalti. Astfel este trecuta sub tacere natura si calitatea lui, iar cei ce au abordat doemniul gandul in explorarile lor au fost catalogati ganditori sau idelaisti, utopici sau stupizi. Cand ceva este ascuns prin "legea tacerii"  evidentiaza faptul ca are "o valoare", altfel de ce am ascunde;  apoi cel mai bine ascuns lucru pretios trebuie sa fie "la vederea" tuturor dar prin legea tacerii i se ascunde  valoarea, iar prin galagia ironiilor calomnioase ii  este denigrata orice valoare. Intrebare ; cati din cetatenii turmentati au constienta valorii si semnificatiei propriei gandiri sau "dau doi bani" pe gandurile lor sau ale altora? Gandirea este un bun comun si ca atare nu are nici o valoare asemenea prafului de pe drum; valoare are doar ceea ce ne evidentiaza si face v.i.p.-uri prin diferentiere de "comun" in comunitati , de exemplu marimea si calitatea lucrurilor posedate sau pozitiei in schemele ierarhice ale privilegiului. Daca 'dai cuiva "o idee nu se simte daruit ci dimpotriva , o contesta ca apoi s-o indeplineasca pe ascuns fata de tine ca si cum ar fura ideea. Hotii de idei cunosc valoarea ideilor , la fel si hotii de vise , valoarea viselor; dar este vident ca hotii de orice natura ignora ceva mult mai important, potentialul lor insisi, traiesc din firimiturile de la "masa zeilor" si nu sunt satui vreodata, trebuie mereu sa fure acele firimituri. Asa cum este evidentiat de neputinta contrilului si pazirii lor prin reglementari si pedepse aspre, ideile si visurile , activitatile gandului, nu pot fi nici pazite , nici controlate, nici reglementate, nici incarcerate; asta ne evidentiaza faptul ca au "putere ' mai mare decat puterea "incarcerarii lor' de orice fel; incercarea incarcerarii lor ca reactie este sub actiunea lor ca atare nu are reactie ca actiune precum legea actiunii si reactiunii statuteaza egalitatea lor ca forte. Controlul gandiri nu este reactie la actiunea gandirii  din moment ce nu o poate fixa intr-un echilibru dinamic sau stabil. Aceste consideratii mai mult sau mai putin comice sunt pentru a evidentia un fapt; acela ca gandul nu are opozitie, ca este o energie si forta ca manifestare fara opus, fara "geaman", este expresia  nascuta dintr-o unica energie a fractalului de echilibrium universal sau desavarsirii universului manifestat prin creatie.Toate expresiile universale sunt desavarsite; iata un fapt contestat vehement de ceea ce numim "prostie". Omul este cea mai inalta expresie a desavarsirii universale si dinamica in creatie prin imbogatirea expresiilor sale prin daruire.  Fara daruirea de sine a omului nimic nou nu poate apare in creatie, creatia creeaza prin om. Acum, creatie poate fi considerata si distrugerea formala a expresiilor desavarsite ale universului , dar viata regenereaza expresia initila, imanenta  a desavarsirii universului creat. exista afirmatia gand urmatoare: "daca intreg universul ar disparea, ar ramane un singur om si el are puterea de al regera"ca expresie a constiintei faptului ca omul nu are opus si este unica energie sau intreaga energie a creatoare. inteligenta vie universala.M-am prins iar in efortul de a spune ceea ce nu poate fi gandit si spus si ca atare cunoscut, sursa  intregii cunoasteri si creatii. intrebarea "cum?" este fara sens ; nu cunoaste nimeni si ramane doar faptul, posibilitatea, evidenta  denumita miracol.Ce ne impiedica sa vedem asta? infirmitatile prostiei sau ignoranta; cand nu ignori ingoranta nu mai esti ignorant.  A ignora necunoscutul care este dinamica inoitoare a universului este asemnea ignorarii imensitatii inconjuratoare ceea ce devalorizeaza orice exista, orice existenta desavarsita a universului si ordinii sale pe diferite niveluri de agregare ordonata si de sine statatoare. Diferitele niveluri de ordine asemenea prin ordinea esentiala tuturor sunt dinamice prin transformare sau evolutie a ordinii lor interioare ceea ce doar omul poate decide in sensul imbogatirii sau saracirii lor.Omul care in gandirea sa despre sine este 'dependent de conditii" este omul decazut' din constiinta ordinii existentei sale imanente, din constiinta faptul ca el este sursa tuturor conditiilor deci neconditionat sau liber. Omul manifesta totalitatea conditiilor prin formele gand emise . Cand formele gandului emis intareste hranind cu energia lui intermedierile existentei prin conditionarile ei, este orb si nu vede ca forma gandului sau este chiar conditia dorita si asigurata deja. In acest caz formele gandului sau lucreaza pentru intarirea intermedierilor inutile si asta il intristeaza si imbolnaveste. Cu aceeasi putere si energie omul isi genereaza conditiile fericirii sau nefericirii sale, puterea lui lui fiind unica  poate fi canalizata intr-o directie sau alta; nu poti face doua lucruri deodata, nu poti sluji doi stapani , etc.Omul se condamna singur la dependente existentiale sau isi asuma creerea lor. Aici este de consemnat ca obisnuinta ca tiran il subjuga pe om in a-si canaliza energia gandului impotriva impotrivirilor la existenta sa (boala , dezastre, etc) si asta le intareste, isi intareste propria opozitie generand intradevar echilibrul actie-reactie. Astfel gandul sau este impotrivirea sau actia si genereaza alt gand impotriva impotrivirii sau reatia. acest comportament genreaza o suma de forme gand potrivnice siesi pe care le denumeste 'fortele intunecate sau malefice"si o serie de forme gand asemenea si de sens opus ca activitate pe care le denumeste 'fortele luminoase sau benefice". cele doua tipuri de emenatii ale gandului sau nu pot avea alt tip de program de activitate decat cele stabilite de om adica distructive si opuse distrugerilor si lucreaza in tandem sustinandu-se si generandu-se reciproc si de sine statator conform programului lor stabilit de om. Acest fapt se petrece aparent obiectiv si independent de om care ignora puterea si fapta propriului gand. Cand omul se "trezeste" din visarea inutilitatii si neputintei sale sau fatalitatii existentiale- existenta conditionata de perceptia modelata de propria cunoastere pe care o denumeste " obiectiva" sau realitate-lucru, cand nu mai se ignora ca potential evident si nu mai cerseste de la dumnezeu sau autoritati exterioare indulgenta sau pomana, ca dumnezeu sa nu-i mai repete ' dar ti-am dat totul' sau "am si murit pentru tine ce imi mai ceri" (parodiind situatia), iar autoritatile exterioare lui sa-l insele prin promisiuni pe care nu le pot onora inhamandu-l in munci straine de interesul sau, atunci omul isi schimba atitudinea si se curata de infirmitatile prostiei, redevine , se intoarce la conditia sa primordiala aceea de  creator inviindul-l in sine pe dumnezeu si implicandu-l in propria creatie, adica cocreaza in armonie cu creatia divinului sau sursei sale existentiale si nu impotriva sa. In geneza se spune "cuvantul ESTE CU Dumnezeu si cuvantul este Dumnezeu" ( in traducerile suscesive ale scrierii originale s-a ajuns la 'cuvantul ERA cu Dumenezeu si cuvantul era Dumnezeu' adica pozitionare in trecut si inactivarea prezenta a faptului). Evident creatorul nu putea exrprima cuvinte impotriva sa sau a vietii de aceea toate expresiile sale erau 'bune", lumina, pamantul, luminariile, barbatul si femeia , omul , etc.; din acest motiv nu stim ce ar fi facut creatorul daca constata ca expresia sa sau exprimarea sa nu era buna, ca nu este CU El ci impotriva sa!!! Nu putem afla raspunsul decat daca ne punem in situatia sa adica in situatia lui EU SUNT.  In situatia respectiva intelegem ca atitudinea de a da forme gandului potrivnice impotrivirilor la sinele existential este gresita generand doar conflict in gandire, conflict intre formele gand deja formate si destabilizarea echilibrului actie -reactie sau dezagragarea formelor. Aici putem intelege ratiunea vindecatoare a 'iertarii', a nu mai sustine cu energia propriului gand greselile trecute sau opozitia la existenta sau expresia individula in existenta si fara opozitie, impotrivirea (boala, lipsurile, inutilitatea, etc) isi pierde ratiunea existentiala si ca atare se dizolva formal si structural, ne vindecam  este mai pragmatic si folositor omului ca energia gandului sau sa fie canalizata in directia a ceea cel sustine si intareste in existenta. Dupa cum vedem averea si proprietatile nu ne sustin existenta ci doar satisfactia efemera a unei victorii, a unei batalii castigate, dar intotdeuna pierdem razboiul cu viata.bolile Sunt dialogul fara cuvinte dintre om si dumenezeu, adica modul prin care omul poate intelege ca-si foloseste gresit puterea gandului sau si ca trebuie sa renunte la atitudine si comportament in existenta. Daca face asta, boala este inutila, se dizolva in energia sa nepervertita de ignoranta potentialului sau din care se exprima formele gand-boala care perturba in final fiziologia si functionarea anatomiei sale perfecte sau numitei tinereti imanente.Spunem ca este greu si imposibil atat timp cat nu o facem, apoi dupa ce o facem si reusim ne infalosam cu asta si astfel vrem sa manifestam aceasta putere in folos egocentric dupa acelaeasi modele sociale-forme gand care ne-au imbolnavit. Dam inapoi si amintirea puterii pierdute ne intristeaza si doare cel mai tare; amintirea iubirii pierdute provoaca cea mai mare suferinta. Dar oare putem pierde ce nu refuzam" Cum refuzam! Simplu dorind ceea ce nu este expresia ei, privilegii, suprematia superioritatii, satisfactii si placeri, intr-un cuvant distractie.r  Raul pe care il facem ne distreaza convinsi ca-l facem altora. Inteleptul spune ca sunt doua activitati ale ignorantului: una care incepe cu placerea si se termina cu durerea si alta care incepe cu neplcerea si se termina cu durerea. Avem si alte optiuni? Oare Bucuria este placere sau neplacere, este satisfactie? Bucuria este o stare fara motiv adica fara cauza exterioara, este emanatia spiritului constient de adevarul a ceea ce este .Bucuria nu impune si nu expune, priviti copii care privesc natura.Bucuria este starea comuniunii cu tot ce este viu si nepervertit de interpretari, scopuri mercantile, este bucuria perceptiei inteligente si creative. veti spune ca exista demoni care se opun dar va intreb , poate exista asa ceva fara incuviintarea voastra si pana la urma ce denumim demoni? faptele de calomniere, condamnare, crimele, ingradirile de tot felul, asocierile omului cu mizeriile intereselor, etc sunt faptele demonilor, demonii demonizeaza si asta pare a fi ocupatia de baza a politicienilor. Asta nu insemna sa ignori faptele lor ca si cum nu ar fi ci insemna a le demasca  si dirigui puterea gandului tau spre ceea ce ne uneste si sustine. Cea mai mare forta impotriva demonizarilor este rasul, imi da deosebita incredre cand ascult dimineata la radio bascalia spumoasa a tinerilor ce-si rad de seriozitatea si tampenia politicii la moda. Observati ca daca cineva va injura si voi abordati un zambet il debusolati si tirada sa inceteaza, nu poate face puterii zambetului tau. prin zambet ii transmiti fara cuvinte care ar putea aduce doar alte cuvinte ipocrizia rationamentelor sale si falsitatea comportamentului. Aceasta terapie a infirmitatilor prostiei nu o poate face nimeni in locul tau, mi-am facut doar datoria de a-ti spune ca este propria ta posibilitate latenta si activa in profunzime pe care o poti scoate la suprafata constienitei tale curatind-o. Am un exemplu te infirmitate a gandului in denumirea forma "ministerul sanatatii"; evident ca acest minister gestioneaza boli si medicamente ca reatie care intaresc bolile si se mentin in echilibru dinamic prin crestere cantitativa jefuind persoanele de rodul muncii lor chinuite. Nu mai bine i-am spune ministerul bolilor? se spune ca facem ce stim, deci medici cunosc bolile, este stiinta lor. ca atare confirmand spunerea ei fac bolile, fac ceea ce stiu . Asta este o ineptie cand afirma ca se lupta cu boala pentrusanatate dar aceasta ineptie este valabila doar daca ignoram cunosterea si facerile sale in sensul de puterede modelare a perceptiei sau a senzatiilor si simtamintelor. Ce este boala decat o senzatie localizata undeva si lupta cu aceasta senzatie de suprimare a ei; cand spunem ca suntem sanatosi nu avem nici o senzatie corporala sau psihologica; veti spune ca senzatia este produsa de boala dar eu spun ca este chiar boala ; boala si senzatia este efectul si cauza contactului cu ordini straine corpului uman, sau intruparii acestor ordini straine ordinii corporale , un amestec inutil in treburi care nu ne privesc cum este de exemplu barfa, calomia, minciuna etc. Cand vedem adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna suntem in inceputul intelepciunii. Faptul ca adevarul este inperceptibil , indescriptibil ( neconceput, liber) nu intareste minciuna si nici nu o justifica dar ne face responsabili si utili prin exrpimarea lui. Cand intoarcem spatele impotrivirii, exclusivismului, ne vom putea privi in ochi; oamenii se privesc in ochi doar cand se iubesc.
 Consecintele prostiei sunt clare: omenirea cu propriile maini si-a creat un iad siesi insasi si intregului Poamant pe calea tehnocratica a fabricantilor (si nu pentru prima data, este o repetare) ; in ea exista o prostie intunecoasa, nonsensul si rutina care distruge, strica mareata armonia a Pamantului; din materiale vii desavarsite isi fabrica tot felul de mecanisme neinsufletite si defineste aceste fapte drept progres tehnologic si stiintific cu semnificatia de dezvoltare rastionala; molipsita de anti-ratiune, umanitatea se confrunta cu ea insasi, se deda la nelegiurti si fapte prostesti denumindu-le "progres"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu