O triada dinamica educationala este jocul, jucaria si joaca;
evident doua elemente sunt fixate dar al treilea este fluid; Copii prin forta inocentei si taria dorintei creeaza lumea noastra, lor supunandu-se si parintii si comertul, dar in modalitati diferite. Parintii sunt dispusi sa faca orice pentru fericirea si multumirea copiilor lor, iar comertul sa le programeze de mici nevoile ca sa-si asigure pe durata existei lor sociale afacerea.Am gasit o povestire edificatoare a ceea ce comertul este: un intermediar. Din punct de vedre social , comertul este activitatea care inermediaza relatiile dontre producatori si consumatori. Intr-o faza producatorii conduceau societatea generand necesitatile consumatorilor indiferent de natura lor . Apoi intermediarul a preluat conducerea manipuland necesitatea si hotarand productia. Acum , redau povestioara in care un cuplu indragostit consumandu-si dragostea sub un mar , iubita a vazut si dorit un fruct frumos care impodobea pomul; barbatul desigur, se intatinse sa-i ofere marul dar nu reusi sa ajunga la el; atunci un sarpe care se afla in pom , lua marul si agat de coada i-l oferi . Amandoi indragostitii multumira sarpelui , uitand sa multumesca pomului care lipsit de afectiunea lor se usca iar fructele cazura coapte si necoapte pe pamant. Intermediarul lua rasplata aprecierii ce pomul merita. Foarte putin mai pastreaza vie calitatea recunostintei meritului pomului vietii. Fara recunostinta recunoasterilor noastre de ce ne miram ca sentimentele de inutilitate si lipsa de sens bantuie existenta ? Intermediarul exploateaza si producartorul ale carui merite sunt neglijate si consumatorul ale carui false nevoi sunt conditionate prin manipularile lui. La producator se intoarce o mica parte din valoarea nou creata conditionandu-l de bunavointa intermediarului , iar consumatorul plateste lacomia lui adaugata in pret. Astfel intermediarul a ajuns sa conduca societatea pervertindu-i valorile si calitatea produselor ce trebuiesc sa fie degradabile pentru a marii cantitatea si rutina folosirii lor. Un exemplu al triadei de inceput este masina de spalat, detergentul si spalatul; spalatul este joaca, masina este jucaria si detergentul joacul intermediarului care-ti dau si gratis masina sau jucaria ca sa cumperi jocul cat mai des si joaca sa te coste cat mai mult prin rutina ei Pretul jocului este determinat de rutina lui dar cel care se joaca crede ca de jucarie; jucaria este fara valoare pentru intermediar , joaca de asemenea, doar jocul sau este important prin rutina sa al carei jucator este.. Dar ca sa speli este necesar sa murdaresti si intermediarul promoveaza murdarirea ca garant al folosirii jocului sau si numeste asta marketing. Daca il convigi pe individ ca este murdar si exista murdarie se va spala continuu. Toti te conving cu cate murdarii intri zilnic in contact si ce periculoase sunt pentru sanatatea is bunastarea ta civilizata si asta este circumstanta virtuala din joc. Pentru intermediar murdaria este convingerea si fatalitatea cu care trebuie sa ne luptam consumand jucariile si jocul , jucandu-ne conform viziunii sale proiectate si acceptate inconstient de copii draept urmarea succesului 100% a marketingului sau. Ratiunea ar spune ca este eficient sa nu te murdaresti sau sa eviti murdariile si contactul personal cu ele ceea ce implica atentie si vigilenta propriilor contacte, adica sa nu risipesti energia pe nimicuri stralucitoare si la moda, adica pe ambalajele jocurilor intemediarilor de tot felul. Am vazut cum copii invata jucandu-se si ceea ce invata vor face apoi pe intreaga durata a existentei lor sociale si spirituale.. Iata de ce jocurile sunt afaceri explozive; prin ele se exploateaza placerea jocului si se conditioneaza felul jocului si jucariile la dispozitie; clientul fidel este clientul cel mai cautat si confirma fidelizarea lui si succesul marketingului sau. Vad cum copii se joaca dar jocul este premeditat a se dezvolta printr-o inoire formala spre a nu fi abandonat prin plictiseala. Se ofera variante grosolane desi exista si cele rafinate iar intre aceste extreme se portioneaza fragmente intermediare care sunt servite gradat si la preturi din ce in ce mai mari pentru maximizarea si continuitatea profitului. Ceea ce "nu se vede" este evolutia copilului in constienta sa; la inceput stie ca este un joc , o iluzie , face distinctia intre personajele jocului si activitatea lor considerata virtuala si nu reala. Adica copilul incepe cu distinctia virtual-real. Dar la un moment dat prin atentia si timpul acordat virtualului, aceasta distinctie dispare, copilul se comporta in ceea ce numeste realitatea sa la fel precum se comporta in acea initial, virtualitate ilozorie. In virtualitatea iluzorie personajele si faptele lor nu conteaza, nu au valoare si pot fi distruse, omorate si inviate dupa bunul plac, tot ce se intampla in acea virtualitate isi pierde orice valoare doar cantitatea si performantele personale in lupte si distrugeri sau proiectii conteaza; cand distinctia real-virtual inceteaza copilul va trata toate personajele propriei existente reale exact la fel cum le trateaza pe cele virtuale si virtualitatea devine realitatea sa in care poate sa omoare si distruga , sa proiecteze orice vea; dar surpriza.... : daca sa distruga poate - sa -si implinesca proiectiile , visele , "BA". Descopera o "opozitie" care in lumea virtuala nu exista, s-a intors la radacina jocului jucat in care este doar o jucarie, un terminal, un utilizator de consum, un detergent care se cumpara si vinde des, anti-omul. Noi credem in "nimic" si drept urmare daca nu este ratiune credem ca este "nimic" sau vidul ratiunii; dar daca nu exista acest "nimic' sau vid conceptual , cand nu exista ratiune sau ordine, ce exista? cu regret va aduc la cunostinta ca in acest caz exista anti-ratiune sau opozitia reactie la ratiune. Constiintele aservite conceptelor de nimic sunt antirationale si comportamentul lor este anti-uman , forma lor anti-om (soldat a carui meserie este moartea), o matrita fara continut, sau al carei continut este conceptul de nimic sau vid, golul in care ar putea sa fie om, inteligenta , forta unica substantiala din care este nascut totul. Lumea virtuala a jucariilor si jocurilor "de putere" va constrange sa va jucati jocul ei- dar... jocul vietii.... il cunoasteti???!!! Jucatorul este unul cu jucaria , proiectia sa, dar putem fi chiar jocuil? evident , ca jucarie nu se poate. Jucaria este mecanica rutinei pe cand jocul este mereu nou, nu se repeta si astfel fara intensitatea atentiei si inteligenta perceptiei , mutarile noastre sunt inadecvate jocului vietii. Jocul conditionarilor nu este jocul libertatii, nici al iubirii, nu va amagiti fara rost in virtualitatea imaginata si instrumentata a fi luata drept realitate. Calea vietii nu este calea tehnologica, tehnologia este o carja care ne premediteaza handicapati si incompleti si acesta premeditare este ura., sursa uratului sub orice manifestare. Lucrurile se degradeaza si copiind prin reflectare acesta realitate virtuala ne degradam precum instrumentele si ajungem jucariile nevoilor induse premeditat de intermediari.Reflectarea conceptiilor degradarii , autodegradarea, este realitatea conceptiilor nu a fiintei. Conceptiile nu se autoregenereaza dar reflecatandu-le le regeneram regenerand degradarea. Sunt fortele intunecate sau reactiilor la lumina, umbra luminii, constiinta lor nu este intuneric ci responsabilitate. Fortele luminoase si intunecate in armoniea creatiei sunt cele ce ne mai salveaza inca de nevoi, dar nu ne pot salva de noi insine. Schimband atitudinea putem armoniza si pacifica aceste forte si in loc sa se diferentieze si confrunte fara alt sens decat confruntarea, pot pune umarul la edificarea respectului si aprecierii pomului vietii si intelepciunii cocretiei universale desvarsite in samanta si forma. A impartasi nu inseamna a da de pomana nici a primi de la altcineva binecuvantari si indulgente ci a darui timpul si prezenta ta , atentia si cunoasterea, "celui viu".
evident doua elemente sunt fixate dar al treilea este fluid; Copii prin forta inocentei si taria dorintei creeaza lumea noastra, lor supunandu-se si parintii si comertul, dar in modalitati diferite. Parintii sunt dispusi sa faca orice pentru fericirea si multumirea copiilor lor, iar comertul sa le programeze de mici nevoile ca sa-si asigure pe durata existei lor sociale afacerea.Am gasit o povestire edificatoare a ceea ce comertul este: un intermediar. Din punct de vedre social , comertul este activitatea care inermediaza relatiile dontre producatori si consumatori. Intr-o faza producatorii conduceau societatea generand necesitatile consumatorilor indiferent de natura lor . Apoi intermediarul a preluat conducerea manipuland necesitatea si hotarand productia. Acum , redau povestioara in care un cuplu indragostit consumandu-si dragostea sub un mar , iubita a vazut si dorit un fruct frumos care impodobea pomul; barbatul desigur, se intatinse sa-i ofere marul dar nu reusi sa ajunga la el; atunci un sarpe care se afla in pom , lua marul si agat de coada i-l oferi . Amandoi indragostitii multumira sarpelui , uitand sa multumesca pomului care lipsit de afectiunea lor se usca iar fructele cazura coapte si necoapte pe pamant. Intermediarul lua rasplata aprecierii ce pomul merita. Foarte putin mai pastreaza vie calitatea recunostintei meritului pomului vietii. Fara recunostinta recunoasterilor noastre de ce ne miram ca sentimentele de inutilitate si lipsa de sens bantuie existenta ? Intermediarul exploateaza si producartorul ale carui merite sunt neglijate si consumatorul ale carui false nevoi sunt conditionate prin manipularile lui. La producator se intoarce o mica parte din valoarea nou creata conditionandu-l de bunavointa intermediarului , iar consumatorul plateste lacomia lui adaugata in pret. Astfel intermediarul a ajuns sa conduca societatea pervertindu-i valorile si calitatea produselor ce trebuiesc sa fie degradabile pentru a marii cantitatea si rutina folosirii lor. Un exemplu al triadei de inceput este masina de spalat, detergentul si spalatul; spalatul este joaca, masina este jucaria si detergentul joacul intermediarului care-ti dau si gratis masina sau jucaria ca sa cumperi jocul cat mai des si joaca sa te coste cat mai mult prin rutina ei Pretul jocului este determinat de rutina lui dar cel care se joaca crede ca de jucarie; jucaria este fara valoare pentru intermediar , joaca de asemenea, doar jocul sau este important prin rutina sa al carei jucator este.. Dar ca sa speli este necesar sa murdaresti si intermediarul promoveaza murdarirea ca garant al folosirii jocului sau si numeste asta marketing. Daca il convigi pe individ ca este murdar si exista murdarie se va spala continuu. Toti te conving cu cate murdarii intri zilnic in contact si ce periculoase sunt pentru sanatatea is bunastarea ta civilizata si asta este circumstanta virtuala din joc. Pentru intermediar murdaria este convingerea si fatalitatea cu care trebuie sa ne luptam consumand jucariile si jocul , jucandu-ne conform viziunii sale proiectate si acceptate inconstient de copii draept urmarea succesului 100% a marketingului sau. Ratiunea ar spune ca este eficient sa nu te murdaresti sau sa eviti murdariile si contactul personal cu ele ceea ce implica atentie si vigilenta propriilor contacte, adica sa nu risipesti energia pe nimicuri stralucitoare si la moda, adica pe ambalajele jocurilor intemediarilor de tot felul. Am vazut cum copii invata jucandu-se si ceea ce invata vor face apoi pe intreaga durata a existentei lor sociale si spirituale.. Iata de ce jocurile sunt afaceri explozive; prin ele se exploateaza placerea jocului si se conditioneaza felul jocului si jucariile la dispozitie; clientul fidel este clientul cel mai cautat si confirma fidelizarea lui si succesul marketingului sau. Vad cum copii se joaca dar jocul este premeditat a se dezvolta printr-o inoire formala spre a nu fi abandonat prin plictiseala. Se ofera variante grosolane desi exista si cele rafinate iar intre aceste extreme se portioneaza fragmente intermediare care sunt servite gradat si la preturi din ce in ce mai mari pentru maximizarea si continuitatea profitului. Ceea ce "nu se vede" este evolutia copilului in constienta sa; la inceput stie ca este un joc , o iluzie , face distinctia intre personajele jocului si activitatea lor considerata virtuala si nu reala. Adica copilul incepe cu distinctia virtual-real. Dar la un moment dat prin atentia si timpul acordat virtualului, aceasta distinctie dispare, copilul se comporta in ceea ce numeste realitatea sa la fel precum se comporta in acea initial, virtualitate ilozorie. In virtualitatea iluzorie personajele si faptele lor nu conteaza, nu au valoare si pot fi distruse, omorate si inviate dupa bunul plac, tot ce se intampla in acea virtualitate isi pierde orice valoare doar cantitatea si performantele personale in lupte si distrugeri sau proiectii conteaza; cand distinctia real-virtual inceteaza copilul va trata toate personajele propriei existente reale exact la fel cum le trateaza pe cele virtuale si virtualitatea devine realitatea sa in care poate sa omoare si distruga , sa proiecteze orice vea; dar surpriza.... : daca sa distruga poate - sa -si implinesca proiectiile , visele , "BA". Descopera o "opozitie" care in lumea virtuala nu exista, s-a intors la radacina jocului jucat in care este doar o jucarie, un terminal, un utilizator de consum, un detergent care se cumpara si vinde des, anti-omul. Noi credem in "nimic" si drept urmare daca nu este ratiune credem ca este "nimic" sau vidul ratiunii; dar daca nu exista acest "nimic' sau vid conceptual , cand nu exista ratiune sau ordine, ce exista? cu regret va aduc la cunostinta ca in acest caz exista anti-ratiune sau opozitia reactie la ratiune. Constiintele aservite conceptelor de nimic sunt antirationale si comportamentul lor este anti-uman , forma lor anti-om (soldat a carui meserie este moartea), o matrita fara continut, sau al carei continut este conceptul de nimic sau vid, golul in care ar putea sa fie om, inteligenta , forta unica substantiala din care este nascut totul. Lumea virtuala a jucariilor si jocurilor "de putere" va constrange sa va jucati jocul ei- dar... jocul vietii.... il cunoasteti???!!! Jucatorul este unul cu jucaria , proiectia sa, dar putem fi chiar jocuil? evident , ca jucarie nu se poate. Jucaria este mecanica rutinei pe cand jocul este mereu nou, nu se repeta si astfel fara intensitatea atentiei si inteligenta perceptiei , mutarile noastre sunt inadecvate jocului vietii. Jocul conditionarilor nu este jocul libertatii, nici al iubirii, nu va amagiti fara rost in virtualitatea imaginata si instrumentata a fi luata drept realitate. Calea vietii nu este calea tehnologica, tehnologia este o carja care ne premediteaza handicapati si incompleti si acesta premeditare este ura., sursa uratului sub orice manifestare. Lucrurile se degradeaza si copiind prin reflectare acesta realitate virtuala ne degradam precum instrumentele si ajungem jucariile nevoilor induse premeditat de intermediari.Reflectarea conceptiilor degradarii , autodegradarea, este realitatea conceptiilor nu a fiintei. Conceptiile nu se autoregenereaza dar reflecatandu-le le regeneram regenerand degradarea. Sunt fortele intunecate sau reactiilor la lumina, umbra luminii, constiinta lor nu este intuneric ci responsabilitate. Fortele luminoase si intunecate in armoniea creatiei sunt cele ce ne mai salveaza inca de nevoi, dar nu ne pot salva de noi insine. Schimband atitudinea putem armoniza si pacifica aceste forte si in loc sa se diferentieze si confrunte fara alt sens decat confruntarea, pot pune umarul la edificarea respectului si aprecierii pomului vietii si intelepciunii cocretiei universale desvarsite in samanta si forma. A impartasi nu inseamna a da de pomana nici a primi de la altcineva binecuvantari si indulgente ci a darui timpul si prezenta ta , atentia si cunoasterea, "celui viu".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu