poanta

In orice situatie avem nevoie de o poanta sau un pont spre a profita de ea. Cine cunoaste pontul are solutia  circumstantei respective.

Poanta se prezinta ca secretul miscarilor in situatie cu care controlam situatia in folos propriu, un fel de profetie a dinamicii viitoare si a finalitatii situatiei; daca stim pontul, ne vom misca in asa fel incat finalitatea situatiei sa fie in avantajul noastru. Ne vom pozitiona in situatie ca sa beneficiem de dinamica sa si ceea ce ea obiectiveaza ca final; o imagine punctuala in care suntem imbogatiti de situatie. Poanta mai este si minciuna ascunsa in ambalajul frumos al adevarului aparent. "Cne stie castiga" este o aparenta corecta in fata cunoasterii, dar numai cine cunoaste minciuna din spatele acestei aparente, sau pontul circumstantelor ei, va castiga. Poanta conduce circumstanta, nu aparentele ei de cunoastere corecta pe care daca o luam in serios asa cum ni se prezinta formal ca model de succes, vom pierde in permanenta fara sa intelegem de ce facand tot ce trebuie facut conform cerintelor, ne iese pe dos de cum am crezut ca va iesi.  De regula cunoscatorii poantei mint; se releva ca mincinosi la finalul circumstantei pentru ca in derularea ei ii vedeam drept calauze in situatie si garantii succesului, sau adevarul cunoasterii care conduce la succes. Cunoasterea este aceeasi in gandire si fapte, dar poanta este minciuna care in cunoastere e una si in fapte alta. Cine se bazeaza pe cunoasterea unica in gandire si fapte nu au succes pentru ca acest tip de cunoastere egala cu ea insasi este rigida sau circumstanta fixata, ambalaj, pe cand dinamica oricarei situatii este o minciuna denumita ponta. Pontal nu e mincinos, ci mai mult decat atat- perfid; mincinosul este un naiv care crede in propriile minciuni considerandu-le cunoasterea sa certa si personala, credinta adevarului ca fixitate. Pontal este creatorul imaginii si dinamicii sale, creatorul minciunilor constient de asta. El vrea ca toti sa creada relitatea asa cum o prezinta el; nu are nici o importanta cum ea este ci cum vrea el sa o vedem. Manipulatorul poantei e orb, nu vede niciodata decat ce vrea el sa vedem noi; si respinge inversunat orice fel de alta vedere ar incerca sa se exprime. Poanta este sa-i faci pe ceilalti sa te vada cum vrei tu sa fii vazut fara sa aiba vreo relevanta cum esti in fapt, pentru ca "in fapt'  este nimic si este posibila orice forma ; ca urmare ce importanta are cum esti cand poti lua orice forma, de ce sa nu hotaresti tu forma in care esti vazut de lume, de ce ar fi asta o minciuna mai mare decat orice alta minciuna inconstienta de forma sa? Aceasta e credinta ponta si argumentatia ei; perceptia este un fals si ca urmare falsul este cuiul ce scoate celalalt cui; numai ca prostii nu inteleg beneficiile minciunii crezute de multime; multimea idioata se incranceneaza sa vada doar negativul minciunii si-l considera 'adevar dramatic" si mincinos pe creatorul de falsitati pozitive pentru ei si cei manipulati de ei. Ce idiotie este si justitia asta a faptelor/? Ce justitie e asta  care te trage de fapte si dupa ce ele nu mai sunt ; el este mereu in minciuna , in viitorul pozitiv si minunat al creatiilor sale? Ce atavica este justitia faptelor contestand minunatia creationista a ponta-ului! Lupta se duce pentru imagine sau autopromovare pozitiva, lauda de sine-calomnierea competitorului , intr-o virtualitate rupta de orice fel de concret, de obiectivizare, si acesta lipsa de obiectivizare pozitiva trage inapoi poanta, inapoi in irelevanta din care s-a nascut, cunoasterea una cu ea insasi si in gand si in fapt invinge pana la sfarsit, faptele releva cunoastrea si minciuna- secret este scoasa la vedere de fapte; multimea stupida se incapataneaza sa nu ia in considerare decat  evidentele concretului, evidenta faptului ca sunt pacaliti de poanta. Dar stupizenia multimii, sau poanta ei, este ca ii place sa fie mintita frumos in schimbul unei tinte pentru ura sa; cineva pe care are voie sa-l injure fara nici o bariera, un tap ispasitor pentru stupizenia sa; sa dea bine sa-l injuri ca astfel iti atribui o superioritate  individuala, astfel este impreuna si in  moda zilei injurand,  este cel mai usor, la indemna,-impreuna in injuraturi-. Poanta este ca fara  sa te lasi mintit frumos speranta, nu ai de ce sa urasti cu asa intensitate si  disperare existenta ta;  in ura ar fi lesinata si fara X-treem. Poanta poantelor este ca raim in intunericul urii,  evidenta faptelor  abalate justificativ stralucitor, exaltarile psihologice , ascund minciuna urii, poanta care ne controleaza  circumstantele. Cine stie pontul sau ponta minciunii urii si o foloseste va  castiga potul cel mare in virtuala existenta fara adevaul a ceea ce este sau noi insine ca fiinte umane, o lume fara viata plina de fantomele amintiri moarte ale unei existente trecute, lumea cunoasterii fixate in religia minciunii. Dar pe pamant sunt si fiinte vii, ele traiesc in concretetea plenitudinii si frumusetii incomensurabile si de sine statatoare a planetei; sunt gandurile vii ale vietii cu care in asentiment traiesc; concretetea existentei asa cum este ea; Exista Nu si exista Da; poanta lui Nu este ca va fi si a lui Da este ca este. Legile lui Nu-fura, ucide, minti, preacurvi, muri, etc-  se exprima social prin incalcarea lor; legea lui Da nu se exprima social, se traieste individual; cel care -l traieste este singur in desertul arzator al spaimelor si vinovatiilor inutilitatile de tot felul invesmantate feeric, dar .. are apa la el si nu moare de sete; el strabate desertul si in urma sa desertul straluceste fara sa dispara. Se spune ca vedem cerul albastru fara sa fie, creierul nostru asa iubeste cerul si asa el este; nu promite sa-l faca roz si nici nu injura verdele copacilor.