Omul din fereastra ii spuse:
"Sunt gradinarul stapanului cetatii si am nevoie de un ajutor; daca doresti, in schimbul muncii tale iti ofer gazduire, hrana si imbracaminte" Califul cunoscu la auzul celor spuse din nou speranta; se impacase cu moartea jalnica ce-i statea 'naite si modesta oferta ii aparu ca varianta rezonabila. Dadu din cap a acceptare fara sa fie in stare de a rosti ceva si cu ultimile puteri isi tara picioarele urmand indicatiile omului care-l calauzeau spre resedinta sa. Omul porunci slugilor sale sa-l adape, spele si invesmanteze potrivit noului sau statut, sa=l hraneasca, dupa care ii prezenta indatoririle pe care de a doua zi urma sale infaptuiasca. Califul isi recunoscu lipsa cunostintelor in domeniul gradinaritului, dar omul ii spuse ca nu trebuie decat sa infaptuiasca ceea ce el ii cere. Adoua zi omul il conduse in gradina cetatii, gradina ce uimi prin frumusetea si armonia aranjamentelor florale califul. Spuse ca vazuse gradini minunate dar acesta intrecea in splendoare tot ce vazuse pana atunci. Gradinarul se arata multumit de faptul ca noul sau ucenic avea calitatea delicata a simtului armoniei si perceptia frumosului. Ii prezenta sarcinile de o simplitate care altadata ar fi starnit orgoliul manios al califului dar care acum il facu sa simta o usurare simtindu-se capabil sa le duca la bun sfarsit. Califul nostru indeplini cele mai umile sarcini; de la curatul grajdurilor si gospodarirea gunoiului pentru ingrasamant, pana la curatatul florilor si plivitul meticulos si caratul uscaturilor . Orgoliul sau se revolta de fiecare data dar perspectiva desertului il potolea si inghitand umilinta ca un caine batut se supunea cu mare greutate caznelor din noua lume. Intr-un moment de pauza in munca sa istovitoare si umilitoare descoperi un sentiment nou, acela al multumirii pe care lucrul bine facut il aduce cu sine; dintr-odata munca istovitoare deveni placuta, seara nu mai cadea rupt de obosela si frustrare, ziua nu-i mai parea nesfarsita in greutatea suferintei ei, ridica capul din pamant si privi cu alti ochi gradina. O noua perspectiva se releva privirii sale; califul isi descoperi un simt aparte , simtul frumosului, isi aminti cat de frumoasa si armonioasa era gradina si arhitectura propriului palat, cat de minunat, organizat, curat fusese dintotdeauna palatul sau si se mira ca tocmai acum descoperea asta si ca niciodata nu apreciase, nu-l bucurase, nu-l incantase; descoperi ca frumusetea in care traise era opera slujitorilor sai , ca in spatele ei sta munca si arta propriilor slujitori umili pe care niciodata nu-i vazuse decat ca vulgari si inutili smintiti incapabil sa-l inteleaga si care nu meritau decat biciul si tortura. Aceasta descoperire il coplesi si dorul de ce a fost si a avut era cat pe ce sa-l doboare, sa-l coboare in nebunie; dar invatase ca regretele si revendicarile sunt inutile in noua lume unde-si aminti ca a dorit sa fuga. Ierta ciudatul obraznic care-i implinise dorinta si se ierta\pe sine pentru nebuinia in care traise si care nu-l lasese sa vada si aprecieze ceva din ce avea sau oamenii care-l slujeau, traind frustarea unei nemultumiri sfasietoare, devastatoare si criminale care-l consumase ca pe un animal fezandat in scumpe aurite cazane si-l servise pe tavi incrustate in diamante nebuniei. Acesta noua viziune a califului avu un efect miraculos, sesimti impacat pentru prima data cu noul sau statut; nu-l mai percepu umilitor si nici istovitor, isi aronda intreaga energie muncii sale incantat de rezultatele ei si cu scurgerea timpului primi indatoriri din ce in ce mai solicitante a rafinamentului sau estetic si mai putin a bratelor sale, pana cand intr-o zi gradinarul il chema si il insarcina cu creerea si organizarea unui eveniment extrem de important la care participa insusi stapanul cetatii, festivalul anual al florilor si gradinilor. La acest festival erau invitati de onoare sapanii cetatilor invecinate care la final stabileau care este cea mai frumoasa si cel mai maret gradinar dintre gradinarii lor. Festivaluri asemanatoare avusese loc in toate celelalte cetati si acesta fiind ultima manifestare de acest gen se stabilea si clasamentul gradinilor si gradinarilor. Califul participase in fiecare an la acest eveniment dar ca simplu executant si se sperie cunoascand importanta si consecintele unui astfel de eveniment in ceea ce priveste statutul gradinarului in cetate care pana in acel moment castigase an de an concursul. Aduse in discutie argumente sanatoase ale refuzului sau de a-si asuma o asa de importanta sarcina pentru umilul sau statut; dar gradinarul le refuza cu incapatanare, se hotarase si nu admitea refuz. Mai mult chiar, aduna toate ajutoarele sale si in fata lui il numi 'primul ajutor al sau". Coplesit de situatie califu ceru timp de gadire si cerea sa fu refuzata , de a doua zi urma sa faptuiasca proiectul si organizarea intregului eveniment la care gradinarul nu numai ca refuza consilierea sa, dar ii anunta ca va pleca tot acest timp in vizita la rude indepartate si se va intoarce doar in preziua evenimentului.
In noaptea aceea califul nostru nu putu inchide un ochi, darmite doi ; vru sa fuga , dar descoperi ca iubea locul si ce facea acolo, era atasat si parte din el iar puterea fugii era slaba. Vru sa riste orice consecinte si sa se opuna raspicat sa accepte asa ceva, dar ceva din el , un impuls necunoscut pana atunci, il imboldi sa indrazneasca, o incredere de nezdruncinat iesi la suprafata constientei sale si ii vorbi ademenindu-l cu cele mai marete argumente; "cum sa-ti rasplatesti binefacatorul altfel? " ; "cum evaluezi binefacerile lui?"; etc. O imagine de o grandioasa frumusete se infiripa in mintea lui, vazu cu mintea evenimentul organizat de el si ceea ce vazu il incanta teribil, il coplesi si un simtamnt necunoascut se infiripa in inima sa; smerenia in fata puterii divinitatii care-l anima. A doua zi califul cu ochii rosii de nesom dar cu fata stralucitoare, ca un nebun fara sa gandeasca incepu sa dea ordine si sarcini tuturor fugind de colo, mirandu-se ca toti il asculta si i se supun; intreaga zi rasturna totul cu josul in sus cu dispozitiile sale ideplinite; intreaga gradina arata ca dupa cutremur si toti slujbasii speriati de dezstrul produs. Dar califul nu vedea dezastru, nici cutremur si cand gradinarul il chema la el suparat ca fusese intrerupt il apostrofa cu blandete;"te-am suparat cu ceva?". "Nicidecum baiete, te-am chemat sa-mi iau ramas bun de la tine!" Se imbratisara si cu toate temenele prevazute de Al'Laah, isi luara ramas bun.
Trecura trei luni de zile ca o clipa pentru califul nostru; ocupat cu munca sa nu -si trasese rasuflarea, nu mai avea masa, casa sau altceva, decat febrilitatea muncii sale . Noaptea proiecta, ziua implinea proiectele, dar de privit timp nu avusese. Fantanile si jocul apelor proiectate inca nu functionau, trebuia pusa in miscare apa si fara miscarea ei totul parea fad, frumos si fara gust; Maine era ziua cea mare, gradinarul nu se intorsese si el era disperat si speriat ca nu era gata s nici nu avea vreo sansa sa termine cand,..., incepu sa ploua!!! Ploaia era ata de rara in acea pustietate incat oamenii uitasera ca mai exista si surprinsi de fenomen cazura cu fata in tarana aducand laude si preamarind Al'Laah-ul. Numai califul nostru fara sa stea pe ganduri isi lua la suturi ajutoarele poruncindu-le sa capteze apa stresinelor in rezervoarele inalte cladite pentru functionarea jocului de ape pe care altfel ar fi trebuit umplute prin pompare din adancimile fantinilor, ceea ce nu ar fi reusit vreodata pana in ziua evenimentului. Exaltat la culme, califul fugea de colo colo, dand porunci geru de inteles pentru slujitori , cand,..., deodata intreaga agitatie si exaltare inceta: intelese ca ceea ce era in Al'Laah" nu putea decat perfect sa iasa, perfect si la timpul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu. O Liniste nemaitraita vreodata din profunzimile fiintei iesi la suprafata si cuprinse totul: apa tasni prin instalatii si o feerica imagine vie in dinamica sa subtila si fascinanta in galagia ei surazatoare inunda intreaga gradina. Cei prezenti incremenira de uimire si incantare si mai incremenit ca toti, califul nostru fu zgaltait de umeri; gradinarul il facea atent la oaspetele gradinii cu care venise, insusi marele stapan. La vederea lui, califul isi aminti de cum ii placea sa se comporte slujbasii sai si se arunca tremurand de frica cu fata in tarana, murmurand laude si linguseli stanjenitoare la adresa acestuia. Nu mica ii fu miarea cand stapanul il apuca de umeri, il ridica din colb, il indrapta de sale si zambindu-i il apostrofa :" Da-n fata cui crezi ca te afli? Ma crezi nebun fara minte?' ;"Prietene, am venit sa-ti vad gradina si sa te anunt ca am stabilit impreuna cu prietenul meu aici de fata, ca din acest moment esti noul gradinar al cetatii; cum in traditia locului nu poti ocupa o functie in cetate fara sotie , vei lua de nevasta fica fostului gradinar si te anunt ca ambii sunt de acord cu asta". Califul se inclina cu demnitate si isi afirma nedumerirea ca in continuare este binecuvantat de cei doi si ca nu se vede in stare de a le rasplati vreodata bunavointa fata de sine.
Morala povestitorului: gandul curat se implineste singur.
"Sunt gradinarul stapanului cetatii si am nevoie de un ajutor; daca doresti, in schimbul muncii tale iti ofer gazduire, hrana si imbracaminte" Califul cunoscu la auzul celor spuse din nou speranta; se impacase cu moartea jalnica ce-i statea 'naite si modesta oferta ii aparu ca varianta rezonabila. Dadu din cap a acceptare fara sa fie in stare de a rosti ceva si cu ultimile puteri isi tara picioarele urmand indicatiile omului care-l calauzeau spre resedinta sa. Omul porunci slugilor sale sa-l adape, spele si invesmanteze potrivit noului sau statut, sa=l hraneasca, dupa care ii prezenta indatoririle pe care de a doua zi urma sale infaptuiasca. Califul isi recunoscu lipsa cunostintelor in domeniul gradinaritului, dar omul ii spuse ca nu trebuie decat sa infaptuiasca ceea ce el ii cere. Adoua zi omul il conduse in gradina cetatii, gradina ce uimi prin frumusetea si armonia aranjamentelor florale califul. Spuse ca vazuse gradini minunate dar acesta intrecea in splendoare tot ce vazuse pana atunci. Gradinarul se arata multumit de faptul ca noul sau ucenic avea calitatea delicata a simtului armoniei si perceptia frumosului. Ii prezenta sarcinile de o simplitate care altadata ar fi starnit orgoliul manios al califului dar care acum il facu sa simta o usurare simtindu-se capabil sa le duca la bun sfarsit. Califul nostru indeplini cele mai umile sarcini; de la curatul grajdurilor si gospodarirea gunoiului pentru ingrasamant, pana la curatatul florilor si plivitul meticulos si caratul uscaturilor . Orgoliul sau se revolta de fiecare data dar perspectiva desertului il potolea si inghitand umilinta ca un caine batut se supunea cu mare greutate caznelor din noua lume. Intr-un moment de pauza in munca sa istovitoare si umilitoare descoperi un sentiment nou, acela al multumirii pe care lucrul bine facut il aduce cu sine; dintr-odata munca istovitoare deveni placuta, seara nu mai cadea rupt de obosela si frustrare, ziua nu-i mai parea nesfarsita in greutatea suferintei ei, ridica capul din pamant si privi cu alti ochi gradina. O noua perspectiva se releva privirii sale; califul isi descoperi un simt aparte , simtul frumosului, isi aminti cat de frumoasa si armonioasa era gradina si arhitectura propriului palat, cat de minunat, organizat, curat fusese dintotdeauna palatul sau si se mira ca tocmai acum descoperea asta si ca niciodata nu apreciase, nu-l bucurase, nu-l incantase; descoperi ca frumusetea in care traise era opera slujitorilor sai , ca in spatele ei sta munca si arta propriilor slujitori umili pe care niciodata nu-i vazuse decat ca vulgari si inutili smintiti incapabil sa-l inteleaga si care nu meritau decat biciul si tortura. Aceasta descoperire il coplesi si dorul de ce a fost si a avut era cat pe ce sa-l doboare, sa-l coboare in nebunie; dar invatase ca regretele si revendicarile sunt inutile in noua lume unde-si aminti ca a dorit sa fuga. Ierta ciudatul obraznic care-i implinise dorinta si se ierta\pe sine pentru nebuinia in care traise si care nu-l lasese sa vada si aprecieze ceva din ce avea sau oamenii care-l slujeau, traind frustarea unei nemultumiri sfasietoare, devastatoare si criminale care-l consumase ca pe un animal fezandat in scumpe aurite cazane si-l servise pe tavi incrustate in diamante nebuniei. Acesta noua viziune a califului avu un efect miraculos, sesimti impacat pentru prima data cu noul sau statut; nu-l mai percepu umilitor si nici istovitor, isi aronda intreaga energie muncii sale incantat de rezultatele ei si cu scurgerea timpului primi indatoriri din ce in ce mai solicitante a rafinamentului sau estetic si mai putin a bratelor sale, pana cand intr-o zi gradinarul il chema si il insarcina cu creerea si organizarea unui eveniment extrem de important la care participa insusi stapanul cetatii, festivalul anual al florilor si gradinilor. La acest festival erau invitati de onoare sapanii cetatilor invecinate care la final stabileau care este cea mai frumoasa si cel mai maret gradinar dintre gradinarii lor. Festivaluri asemanatoare avusese loc in toate celelalte cetati si acesta fiind ultima manifestare de acest gen se stabilea si clasamentul gradinilor si gradinarilor. Califul participase in fiecare an la acest eveniment dar ca simplu executant si se sperie cunoascand importanta si consecintele unui astfel de eveniment in ceea ce priveste statutul gradinarului in cetate care pana in acel moment castigase an de an concursul. Aduse in discutie argumente sanatoase ale refuzului sau de a-si asuma o asa de importanta sarcina pentru umilul sau statut; dar gradinarul le refuza cu incapatanare, se hotarase si nu admitea refuz. Mai mult chiar, aduna toate ajutoarele sale si in fata lui il numi 'primul ajutor al sau". Coplesit de situatie califu ceru timp de gadire si cerea sa fu refuzata , de a doua zi urma sa faptuiasca proiectul si organizarea intregului eveniment la care gradinarul nu numai ca refuza consilierea sa, dar ii anunta ca va pleca tot acest timp in vizita la rude indepartate si se va intoarce doar in preziua evenimentului.
In noaptea aceea califul nostru nu putu inchide un ochi, darmite doi ; vru sa fuga , dar descoperi ca iubea locul si ce facea acolo, era atasat si parte din el iar puterea fugii era slaba. Vru sa riste orice consecinte si sa se opuna raspicat sa accepte asa ceva, dar ceva din el , un impuls necunoscut pana atunci, il imboldi sa indrazneasca, o incredere de nezdruncinat iesi la suprafata constientei sale si ii vorbi ademenindu-l cu cele mai marete argumente; "cum sa-ti rasplatesti binefacatorul altfel? " ; "cum evaluezi binefacerile lui?"; etc. O imagine de o grandioasa frumusete se infiripa in mintea lui, vazu cu mintea evenimentul organizat de el si ceea ce vazu il incanta teribil, il coplesi si un simtamnt necunoascut se infiripa in inima sa; smerenia in fata puterii divinitatii care-l anima. A doua zi califul cu ochii rosii de nesom dar cu fata stralucitoare, ca un nebun fara sa gandeasca incepu sa dea ordine si sarcini tuturor fugind de colo, mirandu-se ca toti il asculta si i se supun; intreaga zi rasturna totul cu josul in sus cu dispozitiile sale ideplinite; intreaga gradina arata ca dupa cutremur si toti slujbasii speriati de dezstrul produs. Dar califul nu vedea dezastru, nici cutremur si cand gradinarul il chema la el suparat ca fusese intrerupt il apostrofa cu blandete;"te-am suparat cu ceva?". "Nicidecum baiete, te-am chemat sa-mi iau ramas bun de la tine!" Se imbratisara si cu toate temenele prevazute de Al'Laah, isi luara ramas bun.
Trecura trei luni de zile ca o clipa pentru califul nostru; ocupat cu munca sa nu -si trasese rasuflarea, nu mai avea masa, casa sau altceva, decat febrilitatea muncii sale . Noaptea proiecta, ziua implinea proiectele, dar de privit timp nu avusese. Fantanile si jocul apelor proiectate inca nu functionau, trebuia pusa in miscare apa si fara miscarea ei totul parea fad, frumos si fara gust; Maine era ziua cea mare, gradinarul nu se intorsese si el era disperat si speriat ca nu era gata s nici nu avea vreo sansa sa termine cand,..., incepu sa ploua!!! Ploaia era ata de rara in acea pustietate incat oamenii uitasera ca mai exista si surprinsi de fenomen cazura cu fata in tarana aducand laude si preamarind Al'Laah-ul. Numai califul nostru fara sa stea pe ganduri isi lua la suturi ajutoarele poruncindu-le sa capteze apa stresinelor in rezervoarele inalte cladite pentru functionarea jocului de ape pe care altfel ar fi trebuit umplute prin pompare din adancimile fantinilor, ceea ce nu ar fi reusit vreodata pana in ziua evenimentului. Exaltat la culme, califul fugea de colo colo, dand porunci geru de inteles pentru slujitori , cand,..., deodata intreaga agitatie si exaltare inceta: intelese ca ceea ce era in Al'Laah" nu putea decat perfect sa iasa, perfect si la timpul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu. O Liniste nemaitraita vreodata din profunzimile fiintei iesi la suprafata si cuprinse totul: apa tasni prin instalatii si o feerica imagine vie in dinamica sa subtila si fascinanta in galagia ei surazatoare inunda intreaga gradina. Cei prezenti incremenira de uimire si incantare si mai incremenit ca toti, califul nostru fu zgaltait de umeri; gradinarul il facea atent la oaspetele gradinii cu care venise, insusi marele stapan. La vederea lui, califul isi aminti de cum ii placea sa se comporte slujbasii sai si se arunca tremurand de frica cu fata in tarana, murmurand laude si linguseli stanjenitoare la adresa acestuia. Nu mica ii fu miarea cand stapanul il apuca de umeri, il ridica din colb, il indrapta de sale si zambindu-i il apostrofa :" Da-n fata cui crezi ca te afli? Ma crezi nebun fara minte?' ;"Prietene, am venit sa-ti vad gradina si sa te anunt ca am stabilit impreuna cu prietenul meu aici de fata, ca din acest moment esti noul gradinar al cetatii; cum in traditia locului nu poti ocupa o functie in cetate fara sotie , vei lua de nevasta fica fostului gradinar si te anunt ca ambii sunt de acord cu asta". Califul se inclina cu demnitate si isi afirma nedumerirea ca in continuare este binecuvantat de cei doi si ca nu se vede in stare de a le rasplati vreodata bunavointa fata de sine.
Morala povestitorului: gandul curat se implineste singur.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu