poveste, II.

" Sa mergem pe malul marii" porunci  ciudatul.

 Califul , fara sa fie capabil sa rosteasca ceva de furie, il urma cu intreaga sa suita de slugi ca un catelus. Cand ajunsi  la malul marii, ciudatul ceru sa fie umpluta cu apa o galeata, la incuviintarea tacuta a califului porunca fu executata si ciudatul ceru califului sa priveasca in apa. Califul ii aminti ciudatului cel asteapta daca nu reuseste sa-i implineasca porunca si aplecandu-se deasupra galetii se uita in apa. Nu se intampla ceva si furia crescanda spre nestapanire a califului mocnea, dar ciudatul ii ceru sa se aplece si priveasca  mai de aproape la apa; si mai de aproape, mai de aproape;  cand ajuse cu nasul la apa ciudatul , apasandu-i cu putere ceafa, ii baga capul sub apa. Explozia de furie si dorinta razbunarii il indrapta pe calif dar, stupoare,...., se afla singur pe malul marii, suita  si ciudatul disparusera. Enervat la culme incepu sa urle si profereze cumplite amenintari la adresa lor , porucindu-le sa iasa de unde s-au ascuns, dar,  surpriza, ... , indrazneau sa nu  se supuna poruncii. Orbit si sugrumat de furie se agita facand spume la gura far sa reuseasca sa mai rosteasca cumplitele amenintari si descrieri a supliciilor prin care va pedepsi supusii ; epuizat complet, mancat de furie, cazu aproape fara viata cu fata in nisip , incapabil sa suporte situatia se intreba daca nu are cumva un cosmar din care trebuie sa se trezeasca. Nu, nu era un cosmar, simtea nisipul din gura si dogoarea soarelui pe spinare; inebuni din nou, o noua furie ii dadea o noua vigoare, sari in picioare si tacut incrancenat incepu sa-si caute suita. Dar ce sa vezi, nu recunoscu locul, se afla pe o plaja marginita de mare si o faleza abrupta, foarte inalta! Incepu sa urle ca un animal si sa alerge a disperare de colo colo; isi epuiza resursele toate si cazu din nou in nisip; constata apusul soarelui si simtea recele umbrelor prelungindu-se asupra lui. Fara pic de putere, se tara intr-o scobitura a falezei ca un animal intr-o vizuina, se ghemui si complet epuizat, instantaneu adormi.
Morala povestitorului: Prostia este violenta, omoara si are miros neplacut.